Pe Facebook, Asociaţia Pro Infrastructură a adăugat 5 fotografii noi cu mesajul: „Doar 5 fotografii din dronă cu zone spectaculoase ale Autostrăzii A10 Sebeş-Turda. În curând vom publica noi filmări aeriene cu loturile 3 şi 4 ale acestei autostrăzi.
Pe Facebook, Asociaţia Pro Infrastructură a adăugat 5 fotografii noi cu mesajul: „Doar 5 fotografii din dronă cu zone spectaculoase ale Autostrăzii A10 Sebeş-Turda. În curând vom publica noi filmări aeriene cu loturile 3 şi 4 ale acestei autostrăzi.
Premierul Grindeanu a spus, joi, după vizita de lucru de la Ministerul Transporturilor, că face un apel la constructori pentru a-şi schimba modalitatea de execuţie a lucrărilor, fiind nemulţumit de ritmul de lucru, iar aceştia trebuie să respecte angajamentele din contracte.
„Apelul de astăzi este către parteneri, către cei care au câştigat aceste contracte şi care trebuie să le execute. (…) Apelul meu este să-şi schimbe ritmul şi să-şi schimbe abordarea legată de modul în care fac execuţia acestor lucrări”, a declarat premierul României.
Prim-ministrul a transmis că va umări modul de execuţie a lucrărilor în infrastructură. „Poate au fost învăţaţi în anii trecuţi cu un anumit mod de a face lucrurile de infrastructură. (…) Dacă au fost învăţaţi în aceşti ani într-un anumit mod, ar trebui să şi-l schimbe şi vom urmări modul în care se execută aceste lucrări şi să le intre bine în cap că modul în care vor înainta şi ceea ce s-au angajat prin contracte trebuie să respecte”, a spus Grindeanu.
Premierul Grindeanu a spus, joi, după vizita de lucru de la Ministerul Transporturilor, că face un apel la constructori pentru a-şi schimba modalitatea de execuţie a lucrărilor, fiind nemulţumit de ritmul de lucru, iar aceştia trebuie să respecte angajamentele din contracte.
„Apelul de astăzi este către parteneri, către cei care au câştigat aceste contracte şi care trebuie să le execute. (…) Apelul meu este să-şi schimbe ritmul şi să-şi schimbe abordarea legată de modul în care fac execuţia acestor lucrări”, a declarat premierul României.
Prim-ministrul a transmis că va umări modul de execuţie a lucrărilor în infrastructură. „Poate au fost învăţaţi în anii trecuţi cu un anumit mod de a face lucrurile de infrastructură. (…) Dacă au fost învăţaţi în aceşti ani într-un anumit mod, ar trebui să şi-l schimbe şi vom urmări modul în care se execută aceste lucrări şi să le intre bine în cap că modul în care vor înainta şi ceea ce s-au angajat prin contracte trebuie să respecte”, a spus Grindeanu.
Jobul este plătit cu 24.000 de lire sterline pe an (aproximativ 2.300 de euro pe lună), iar sediul companiei este situat în centrul Londrei.
Candidatul ideal are cel puţin un an de experienţă în rolul de cameraman sau director de fotografie, trebuie să fie talentat şi să aibă un “sumbru simţ al umorului”. Anunţul specifică şi nevoie de a fi “tolerant la cafea şi faţă de cetăţenii francezi”, scriu cei de la Business Insider.
BrighterBox, compania care a postat anunţul de angajare, se aşteaptă la o mulţime de CV-uri primite.
Prin urmare, dacă aveţi o dronă şi vreţi să câştigaţi ceva bani, puteţi (încă) aplica pentru un astfel de job.
Jobul este plătit cu 24.000 de lire sterline pe an (aproximativ 2.300 de euro pe lună), iar sediul companiei este situat în centrul Londrei.
Candidatul ideal are cel puţin un an de experienţă în rolul de cameraman sau director de fotografie, trebuie să fie talentat şi să aibă un “sumbru simţ al umorului”. Anunţul specifică şi nevoie de a fi “tolerant la cafea şi faţă de cetăţenii francezi”, scriu cei de la Business Insider.
BrighterBox, compania care a postat anunţul de angajare, se aşteaptă la o mulţime de CV-uri primite.
Prin urmare, dacă aveţi o dronă şi vreţi să câştigaţi ceva bani, puteţi (încă) aplica pentru un astfel de job.
Mai ţineţi minte filmul “Inception” regizat de Christopher Nolan? Fotograful turc, Aydin Buyuktas reproduce tehnica din film într-un proiect intitulat “Flatland”. Imaginile incredibile au fost realizate în urma unui proces meticulos de planificare şi fotografie aeriană cu drona, potrivit Petapixel.
Fiecare locaţie a fost fotografiată de mai multe ori, din diferite unghiuri şi de la diferite altitudini, apoi a creat un compozit digital în Photoshop. Pentru fiecare imagine în parte Aydin Buyuktas a lucrat zile întregi.
“Am avut foarte multe zile când m-am întors cu mâna goală din cauza vremii, problemelor tehnice şi păsări care mi-au atacat drona”, a spus el.

Foto: Aydin Buyuktas
În Africa de Sud diferenţele dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre albi şi negri sunt mai evidente ca oriunde în lume, iar imaginile surprinse de o dronă dovedeşte acest lucru extrem de clar.
Politica apartheidului – termen tradus prin “evoluţie separată” – a luat o formă juridică după victoria Partidului Naţionalist în alegerile din 1948.
Imaginea care va rămâne întipărită este fără nicio îndoială cea a locurilor rezervate populaţiei albe în restaurante, la ghişeele poştale, la toalete, în băncile publice sau pe plaje.
Însă ţara se angajase să separe rasele cu mult mai înainte, şi anume din secolul XVII, când primii colonişti olandezi au plantat un gard viu de migdali pentru a proteja o instituţie din Cape Town de indigeni.
Fotograful Johnny Miller a vrut să surprindă această “arhitectură a apartheidului” de sus prin intermediul dronei sale.
Sute de companii tehnologice şi-au prezentat ultimele dispozitive la ediţia din 2017 a târgului Consumer Electronics Show (CES), din Las Vegas, Statele Unite, printre acestea remarcându-se drona subacvatică, kitul pentru fabricarea berii acasă şi coşul-robot care leagănă copiii, potrivit CNN.
Toyota a prezentat la CES 2017 Concept-i, un prototip de maşină, expunându-şi viziunea asupra modului în care vor arăta maşinile în 2030. Maşina este echipată cu uşi de sticlă şi roţi construite direct în caroseria maşinii. Maşina nu este complet autonomă, în ciuda tendinţei vizibile către maşinile care se conduc singure.
PowerVision a prezentat la CES drona subacvatică, PowerRay, care poate parcurge 30 de metri sub apă şi foloseşte sonarul pentru ca pescarul să poată identifica peştele mai bine. Datorită sistemului Wi-Fi încorporat, drona trimite alerte utilizatorilor când peştele este în apropiere. Mai mult, aceasta poate face poze şi filme. Preţul oficial nu a fost prezentat, dar este aşteptat să ajungă la 3.000 de dolari.
O altă inovaţie la ediţia din 2017 a CES este PicoBrew, un kit pentru fabricarea berii acasă astfel încât utilizatorii să aibă cinci litri de bere în doar câteva ore. Dispozitivul are peste 40 de opţiuni de bere din care consumatorii pot alege.
Robotul Moro poate turna băutura în pahar, poate ridica cumpărăturile şi poate împături lenjeria. Robotul are 1,20 metri şi este dotat cu braţe. Sistemul include o tehnologie de recunoaştere a feţei şi a vocii care îi permite să îndeplinească sarcini şi să înveţe, în timp, cine dă o comandă. Robotul poate costa în jur de 30.000 de dolari.
În cei 50 de ani de existenţă, Vitol a ajuns cel mai mare trader de petrol independent din lume. A flirtat cu falimentul, a făcut afaceri cu regimuri controversate şi s-a împotmolit în scandaluri. Dar niciodată n-a raportat pierderi anuale. Şi s-a ferit constant de publicitate.
Din interviuri şi informaţii culese din sute de pagini din documente fiscale şi judiciare, Bloomberg reconstruieşte istoria unui gigant al industriei petroliere.
Nici chiar pentru Ian Taylor această călătorie de afaceri nu a fost una obişnuită. În cariera sa de aproape 40 de ani din domeniul petrolului, englezul educat la Oxford a nimerit în tot felul de puncte fierbinţi de pe glob – din Teheran şi Bagdad până în Caracas şi Lagos. Însă destinaţia de acum, Benghazi, din Libia, are ceva diferit: oraşul este devastat de un război civil. Tot ce are de făcut pentru a-şi aminti în ce s-a băgat este să se uite pe gemuleţul avionului privat. Câteva sute de metri dedesubt, o dronă a NATO supraveghează aeronava. Taylor, CEO-ul Vitol Group, şi-ar dori ca în locul robotului zburător să vadă un avion de vânătoare clasic, cu pilot şi tot tacâmul.
Este începutul anului 2011. Forţele care se revoltă contra dictaturii de 42 de ani a colonelului Muammar Gaddafi tocmai au preluat controlul oraşului şi au format propriul guvern. Întâlnirea cu această adunătură de foşti oficiali militari şi politicieni locali a fost uşor de realizat, însă dacă cineva putea ajunge la o înţelegere cu ei, acesta nu poate fi decât Vitol, se gândeşte Taylor. Cu câteva săptămâni mai devreme, unul dintre locotenenţii săi, Christopher Bake, a primit o solicitare din Doha. După cum a explicat un intermediar, ministrul petrolului din Qatar voia să ştie dacă Vitol ar fi dispus să furnizeze combustibil rebelilor libieni susţinuţi de Qatar. Vitol avea la dispoziţie doar câteva ore pentru a răspunde.
Bake, aflat în Dubai, a indicat interesul Vitol în „aproximativ patru minute”. Apoi a luat legătura cu colegii săi, dintre care cei mai mulţi lucrau în Londra, pentru a construi o propunere fermă. Vitol, i-a explicat rapid Bake intermediarului, acceptă provocarea. Faptul că echipa a putut avansa atât de rapid cu o astfel de afacere – într-o zonă devastată de un război sângeros – spune enorm de multe despre cultura companiei. Aşa cum poate confirma oricine este implicat în afaceri cu petrol, Vitol este un oportunist agil şi înfometat, întotdeauna pregătit să atace.
Acum, cu acest avion, Taylor şi Bake, care arată ca un bodyguard datorită aspectului de jucător de rugby, se duc să încheie afacerea. Însă există o problemă. Rebelii nu au bani. Vitol îşi va primi plata în petrol. Guvernele occidentale au aprobat tacit aranjamentul, deşi în afară de drona de sub avion nu există niciun sprijin oficial. Dacă ceva nu merge bine, Taylor este pe cont propriu. Şi compania sa la fel. Cei doi se ţin bine în timp ce aeronava se zguduie din cauza manevrelor de aterizare. Riscul ca trupele lui Gaddafi să tragă în aeronavă au făcut imposibilă o aterizare convenţională, astfel că pilotul coboară rapid aparatul printr-o serie de viraje ameţitoare.
În 2011, centrul oraşului Benghazi, o colecţie obosită de construcţii din anii 1970 în jurul unei lagune urât mirositoare, era un loc cu mult mai periculos decât este înfăţişat acum în fimul „13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi”, marca Hollywood, despre atacul care l-a ucis în 2012 pe ambasadorul american din Libia J. Christopher Stevens. La începuturile războiului civil, Benghazi era un oraş în care aproape fiecare bărbat, şi adesea şi copiii, purta câte un Kalaşnikov, iar restul populaţiei trăia sub ameninţarea constantă a ofensivei trupelor lui Gaddafi.
Vitol a acceptat afacerea, iar lucrurile au luat-o razna în doar câteva zile. Deşi au promis că vor păstra secretul, rebelii au anunţat că au găsit pe cineva căruia să-i vândă petrol. Ca răspuns, trupele lui Gaddafi au aruncat imediat în aer un oleoduct important. Fără petrol, Vitol nu putea fi plătit. Cu toate acestea, compania şi-a onorat angajamentele. În lunile care au urmat, navele-cisternă au livrat încărcătură după încărcătură – benzină, motorină şi păcură – în estul Libiei. „Combustibilul de la Vitol era foarte important pentru armată”, povesteşte Abdeljalil Mayuf, reprezentant al Arabian Gulf Oil din Benghazi, companie controlată de rebeli. Rebelii l-au înlăturat în cele din urmă de la putere pe Gaddafi şi după ce luptele au încetat, Vitol şi-a primit petrolul. La un moment dat, când toată lumea aştepta repornirea producţiei, suma datorată de guvernul format de rebeli era de peste un miliard de dolari.
Cinci ani mai târziu, Taylor, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte de afacerea Benghazi la un mic dejun în staţia londoneză St. Pancras. La ora 9:18 A.M. are tren spre Paris – spre o altă oportunitate de afaceri. Va merge cu Eurostar. „A fost o afacere care, sincer să fiu, a căpătat o amploare mai mare decât ar fi trebuit”, spune el.