BusinessMagazin

Tag: dreptate

  • Cronica de film: Lupta pentru dreptate, transpusă pe marele ecran – VIDEO

    In the Fade e regizat de Fatih Akin, fiul unor imigranţi turci, câştigător al premiului pentru cel mai bun scenariu la Cannes, în 2007, pentru The Edge of Heaven. Akin este recunoscut mai ales pentru modul în care încorporează în filmele sale ciocnirea dintre culturi sau podurile construite între europeni şi imigranţii veniţi din alte părţi ale lumii.

    Filmul prezintă povestea unui cuplu format dintr-un imigrant turc, Nuri, şi soţia sa Katja, o femeie din Germania; cei doi au şi un fiu de şase ani pe nume Rocco. Începutul filmului prezintă o familie fericită, oarecum lipsită de grijile zilnice. Toate acestea se schimbă în momentul în care o bombă explodează în faţa magazinului deţinut de Nuri, ucigându-l atât pe el cât şi pe copilul său.

    Deşi pare evident încă de la început că e vorba de un atac ce are la bază motive rasiale, poliţia insistă pe scenariul potrivit căruia Nuri, care fusese în trecut condamnat pentru trafic de droguri, ar fi responsabil de crimă. Regizorul se concentrează apoi pe lupta soţiei pentru dreptate şi pe modul în care aceasta se confruntă, în aceeaşi măsură, cu sentimente de ură şi neputinţă.

    Diane Kruger interpretează cu multă pasiune rolul Katjei, reuşind să surprindă numeroase elemente de nuanţă şi să îşi treacă personajul prin diferite stări.

    Intenţia scenariştilor a fost de a se concentra pe violenţa împotriva imigranţilor, prezentând în prim-plan imperfecţiunile sistemului judiciar în astfel de cazuri. Secvenţele din tribunal sunt excelente, un rol esenţial jucând aici avocaţii celor două părţi, interpretaţi excelent de Denis Moschitto şi Johannes Krisch.

    Procesul reprezintă de fapt şi punctul culminant al filmului, în care oameni ai legii se încăpăţânează să dea la o parte elementele evidente şi să îşi bazeze cazul pe speculaţii şi pe idei care, uneori, sfidează logica. Finalul este de asemenea excelent, spectatorii fiind forţaţi să ia parte la momentele dramatice prin care trece Katja.

    In the Fade a fost extrem de apreciat de criticii de film, câştigând la Cannes 2017 premiul pentru cea mai bună actriţă (Diane Kruger). Producţia a mai câştigat un Glob de Aur pentru film străin şi a reprezentat şi propunerea Germaniei la Oscar. Memorabilă este şi coloana sonoră semnată de Josh Homme, vocalistul formaţiei Queens of the Stone Age.

    In the Fade este un film dur care evocă, cu o mare doză de subiectivism, o temă omniprezentă în societatea de azi. Indiferent că veţi fi sau nu de acord cu viziunea lui Fatih Akin, este un film pe care îl veţi ţine minte.

    Nota: 8,5/10

  • Cine este femeia suspectată de crimă la staţia de metrou Dristor. Ce transmitea aceasta pe pagina personală de Facebook

    Pe profilul de Facebook al Magdalenei Şerban, agresoarea de la metrou, există mai multe mesaje care nu au logică. Îşi acuză fratele de abuz sexual, dar şi alte persoane că „i-au distrus reputaţia pentru serviciul de servitoare în domicili particulare”.

    Ea susţine că a lucrat în Spania ca menajeră, dar mai multe persoane au filmat-o în intimitate şi „i-au stricat viaţa socială”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • „Singurul lucru elegant, modern şi de bun gust estetic, venit din partea CFR Călători în 2017”

    Pe Facebook, Jurnal Feroviar a scris: „Dragi prieteni si nu numai, astazi va prezentam singurul lucru elegant, modern si de bun gust estetic, venit din partea CFR Calatori in 2017. EA 318 Siemens, a revenit la tractiunea trenurilor de calatori dupa aproape 4 ani de pauza.

    Datorita personalulul de la Depoul BC, locomotiva a fost repusa in functiune si revopsita conform schemei de vopsire Siemens, aplicata initial in anul 1999 la Electroputere Craiova.

    In total au fost 24 de locomotive modernizate de Siemens la Electroputere Craiova in anii 1999/2000. In 2005 s-a inceput retehnologizarea acestor locomotive cu echipamente ICOL, configuratie adaptata mai bine pentru infrastructura, relieful si clima din Romania.

    Seria 45 Siemens a fost cel mai mare salt tehnologic la care a fost supusa intreaga serie de locomotive 060 ASEA pe tot parcursul duratei lor de exploatare din 1965 pana in prezent. Tehnologie moderna, digitala, dar care fara un program de mentenanta bine pus la punct si infrastructura dedicata, in Romania nu a rezistat mult.”

  • Cum se virează corect la stânga? O manevră pe care 100% din şoferi o fac şi 99% o greşesc

    În acest caz, dacă vedeţi pe cineva care încearcă să se bage „ca boul” să facă stânga în faţa voastră, să ştiţi că e foarte posibil să aibă dreptate.
     
    Virajul la stânga se face prin stânga centrului intersecţiei. Deci, nu ocolind centrul imaginar al intersecţiei, cum era acum câtiva. 
     

  • Cursa sau autorizaţia, ce alegi? Numerele de telefon care bagă spaima în taximetrişti

     L-am supărat şi mi-a explicat. Că el e cinstit şi că şi-a văzut mereu de treabă (avea maşina curată-lună, nu fuma, nu avea radio pornit, avea numai una bucată cruciuliţă cu Boca, deci avea dreptate). Că sunt cei de IF (Ilfov) care au stricat piaţa. Şi i-am zis că oricum degeaba suni la dispecerat să-i reclami. Şi mi-a dat dreptate. Mi-a zis că dacă nu ai o probă, e cuvântul tău împotriva cuvântului lor. Şi că dispecerii primesc explicaţii de genul “vezi de treabă, era un client sărit de pe fix, fiţos omul” din partea taximetriştilor.
     
    Ok, ce e de făcut? Şi omul mi-a zis: suni la dna. Firea şi faci reclamaţie. De acolo sună la companie şi îl cheamă la raport cu licenţa-n mână. Şi sunt speriaţi toţi că – pe bune – au job-urile ameninţate. E singura instituţie de care li se face frică. Sesizarea ta e ânregistrată, cu număr de ordine, trebuie soluţionată, nu merge cu “am uitat”. Şi mi-a mai zis omul că anul trecut s-au făcut doar 6 reclamaţii la Primărie pentru că lumea nu ştie unde să reclame.
     

  • Gadget Review: noul vârf al telefoanelor mobile – VIDEOREVIEW

    Samsung a observat că utilizatorii preferă varianta Edge şi la acest model au decis să implementeze marginile curbate atât la S8, cât şi la S8 Plus. Primul are un display de 5,8 inchi, iar al doilea de 6,2 inchi, ceea ce ar putea părea prea mare sau dificil de manevrat, dar nu este cazul aici. Dimensiunile telefonului nu au crescut cu mult faţă de modelele Galaxy S6 şi Galaxy S7, aparatul fiind ceva mai îngust şi puţin mai înalt. Cu toate acestea, dimensiunea displayului s-a mărit datorită faptului că aproape nu mai există margine pe lateral, iar sus şi jos spaţiile inutile s-au micşorat considerabil, butoanele fizice fiind integrate în display.

    Telefonul este îmbrăcat în metal şi sticlă, are colţurile rotunjite, trei butoane pe laterale şi chiar un jack de 3,5 mm pentru căşti. Telefonul este realizat din materiale bune, conferind senzaţia de dispozitiv premium de fiecare dată când este utilizat. Este o plăcere să-l priveşti şi parcă şi-a depăşit funcţia de gadget utilitar devenind un obiect de design, decorativ. Practic, din punctul meu de vedere, la ora actuală este cel mai frumos telefon de pe piaţă.

    Dimensiunile mici ale lui Galaxy S8 asigură o utilizare confortabilă chiar şi cu o singură mână, iar pentru cei cu mâini mai mici Samsung a integrat opţiunea de a micşora ecranul pentru situaţii în care nu poţi ajunge în colţurile telefonului. Telefonul este curbat şi ai fi tentat să crezi că ar putea fi scăpat cu uşurinţă, însă în perioada de testare eu nu am avut în niciun moment senzaţia că ar putea fi scăpat accidental. Se ”lipeşte“ bine de mână şi nu am simţit nevoia utilizării unei huse. Ce se întâmplă dacă totuşi îl scapi? Să zicem că ar fi bine să vă cumpăraţi huse de protecţie dacă sunteti mai neîndemânatici de fel. 

    Displayul telefonului este absolut impresionant şi este o plăcere să te uiţi la filme sau să te joci. Ecranul are o rezoluţie nativă Quad HD (2.960 x 1.440 pixeli), este luminos (Samsung susţine o luminozitate de 1.000 niţi) şi poate fi folosit cu uşurinţă în orice situaţie, fie la interior, fie direct în razele soarelui, imaginile rămânând clare şi luminoase.

    Datorită formei mai puţin obişnuite, redarea conţinutului video nu este ideală în toate aplicaţiile deoarece nu se acoperă în întregime displayul; rămân bare negre pe laterale. Pe YouTube trebuie să mai apeşi încă un buton pentru a putea acoperi tot ecranul, însă alte aplicaţii nu au implementate această funcţie.

    Telefonul are din fabrică opţiunea ca ecranul să rămână mereu pornit, afişându-se astfel ora, data, nivelul bateriei şi notificările. Acest lucru scurge puţin din baterie, dar l-am găsit foarte util deoarece nu mai eram nevoit să deschid telefonul pentru a vedea cât este ceasul, de exemplu. Un element care aproape nu mai este menţionat în recenzii, deşi e o caracteristică fundamentală a unui telefon, este calitatea apelului. Nici eu nu obişnuiesc să vorbesc despre asta, dar la S8 am rămas surprins de cât de clar se aude vocea ”de la capătul firului“.

    La capitolul performanţă, cum este de aşteptat când vine vorba de un nou telefon Samsung, compania coreeană a integrat cel mai nou proces octa-core Exynos 8895, alături de un procesor grafic Mali-G71 MP20, 4 GB de RAM şi stocare internă începând de la 64 GB. De reţinut este şi faptul că Samsung S8 este primul telefon care vine cu Bluetooth 5.0. Telefonul este excelent în utilizarea normală şi de-a lungul testării nu s-a poticnit niciodată. De asemenea, nici jocurile cu grafică detaliată nu au îngenunchat telefonul. Cu toate acestea, spre surprinderea unora, încă nu este cel mai puternic telefon de pe piaţă; conform testelor de benchmark AnTuTu, unde a obţinut peste 170.000 de puncte, se află pe locul 2 sau 3, în spatele lui iPhone 7 Plus.

    Fanii au rămaşi surprinşi când Samsung a anunţat S8 fără a aduce îmbunătăţiri evidente camerei foto faţă de modelul precedent. Avem de a face cu o cameră similară cu cea de pe smartphone-ul de anul trecut, cu senzor de 12 megapixeli şi obiectiv cu diafragmă f/1.7. Camera frontală vine cu un senzor de 8 megapixeli, însă cu un obiectiv la fel de performant precum cel de pe spate, cu diafragmă f/1.7, capabilitate de filmare în rezoluţie QHD şi focalizare automată foarte precisă.


    Astea fiind spuse, S8 face fotografii foarte bune, oferindu-ne imagini clare, cu culori aprinse (poate puţin cam saturate pentru gustul meu), iar cele realizate în lumină bună arată foarte bine şi proiectate pe un ecran de 140 cm. Pe timp de noapte, imaginile sunt bune şi au puţin zgomot. Un alt lucru care m-a impresionat a fost rapiditatea aplicaţiei, reuşind să fac câteva zeci de fotografii ţinând apăsat timp de câteva secunde butonul de volum. Metodă foarte bună pentru a surprinde un subiect în mişcare. Focalizarea este aproape instantă şi de cele mai multe ori corectă, însă fotografiile făcute în grabă pot ieşi mişcate sau neclare, chiar şi în lumină naturală.

    Şi la capitolul video camera stă foarte bine, fiind capabilă să filmeze 4K la 30 cadre pe secundă sau 1.080 p la 60 de cadre pe secundă. În lumina zilei selfie-urile arată foarte bine, dar în cazuri de luminozitate scăzută detaliile din fotografie dispar.
    Mi-a fost greu să-i găsesc telefonului puncte în minus, singurele inconveniente fiind senzorul de amprentă şi autonomia bateriei, care ar putea fi mai bună. Samsung a mutat senzorul de pe butonul de home pe spate, lângă camera foto. În primul rând, amplasarea este extrem de nefericită şi-ţi va lua ceva timp să înveţi unde e, iar în al doilea rând, senzorul este mic şi e greu de ajuns la el cu o singură mână. Nu de puţine ori m-am aflat în situaţia de a pipăi senzorul pentru ca telefonul să se deschidă, dar fără succes; am fost nevoit să apelez la modul de securitate pentru a intra în telefon.

    Problema nu cred că este senzorul în sine, ci faptul că degetul trebuie amplasat direct pe el, într-o poziţie anume, nici mai sus, nici mai jos, pentru deblocare. Totuşi, nu este musai să foloseşti senzorul de amprentă, S8 având posibilitatea de a se debloca prin scanarea facială sau a irisului. Scanarea facială şi a irisului a mers bine de cele mai multe ori, fiind variante pentru cei care nu vor să folosească senzorul de amprentă.

    Al doilea punct în minus este autonomia bateriei. Telefonul e dotat cu o baterie de 3.000m Ah şi este de înţeles de ce Samsung nu a vrut să forţeze nota în privinţa bateriei. Inconvenientul este legat de faptul că deşi ecranele au devenit mai frumoase, mai luminoase şi mai mari, bateria a rămas cam la aceeaşi performanţă, ceea ce înseamnă că un utilizator intensiv ar putea epuiza bateria unui S8 în mai puţin de o zi de muncă. Totuşi un utilizator obişnuit n-ar trebui să aibă probleme cu bateria într-o zi de muncă. Există un mod de funcţionare economic, care limitează puterea procesorului la 70%, limitează luminozitatea display-ului şi scade rezoluţia de la QHD+ la FHD+. De altfel, Samsung setează telefoanele din fabrică pe rezoluţie FHD+. Cu displayul pornit şi internetul activat, bateria telefonului se scurge cu 9-10 procente de-a lungul nopţii.

    Totuşi, se încarcă foarte repede. O încărcare de la zero durează în jur de o oră şi jumătate. Într-o călătorie cu trenul de 40-50 de minute, am pus telefonul la încărcat la o baterie externă (output 2.1A) şi de la 49% a ajuns la 85%, în timp ce ascultam muzică, am făcut câteva zeci de poze şi am filmat trei-patru clipuri.

    Nu pot să închei acestă recenzie fără să menţionez noul asistent virtual al Samsung, Bixby. Astfel, compania coreeană vrea ca utilizatorii să uite de asistentul Google şi să-l înlocuiască cu propriul lor asistent. Mai mult, Bixby beneficiază de un ecran propriu în stânga meniului principal, de un buton fizic dedicat (care nu poate fi reprogramat) şi poate fi folosit chiar şi atunci când ecranul este stins. Multă dedicare pentru o aplicaţie pe care foarte puţini oameni o să o folosească, mai ales că poate fi folosit asistentul Google. Ce are în plus Bixby este faptul că poate recunoaşte obiecte şi astfel le poţi căuta pe internet. Funcţia de recunoaştere nu merge extraordinar, uneori recunoscând obiectele, dar de cele mai multe ori a afişat imagini cu produse asemănătoare.

    Trăgând linie, Samsung S8 este un telefon aproape fără cusur, frumos, iar Apple va trebui să vină cu ceva cu adevărat uimitor pentru a-i învinge pe rivalii de la Samsung.

     

    CASETA TEHNICĂ

    ECRAN: 5,8“, SUPER AMOLED, 2.960 X 1.440 PIXELI, GORILLA GLASS 5, 568 PPI

    SISTEM DE OPERARE: ANDROID 7.0 (SAMSUNG EXPERIENCE 8.1)

    PROCESOR: OCTA-CORE (4 X 2,3 GHZ + 4 X 1,7 GHZ)

    PROCESOR GRAFIC: MALI-G71 MP20

    RAM: 4 GB

    MEMORIE: 64 GB

    CARD: MICROSD, 256 GB MAX.

    BLUETOOTH: 5.0

    USB: USB TYPE-C (USB 3.1)

    CAMERĂ FOTO: 12 MP, F/1,7, DETECŢIE DE FAZĂ, BLITZ LED, STABILIZARE OPTICĂ (OIS)

    FILMARE VIDEO: 4K (3.840 X 2.160 @ 30 FPS), FULL HD (1.920 X 1.080 @ 60 FPS)

    CAMERĂ FOTO FRONTALĂ: 8 MP, F/1.7, FILMARE 2.560 X 1.440 PIXELI @ 30 FPS

    BATERIE: 3.000 MAH, ÎNCĂRCARE RAPIDĂ

    DIMENSIUNI: 148,9 X 68,1 X 8 MM

    GREUTATE: 155 GRAME

  • Nicolicea, despre decizia CEDO: Vedeţi că avem dreptate?

    „Această decizie (a CEDO, n.r.) a venit, este în sprijinul activităţii Comisiei (juridice, n.r.) şi dezavuează tot ce au scris detractorii noştri. Adică, vedeţi că avem dreptate, că acţionăm în limitele şi în solicitările Comisiei Europene, ale CEDO şi aşa mai departe, în timp ce cei care au relatat au relatat cum au relatat…”, a spus Nicolicea.

    CEDO a constatat că situaţia din închisorile din România contravine Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi cere României ca în termen de şase luni să prezinte un calendar precis pentru punerea în aplicare a măsurilor adecvate pentru rezolvarea problemelor semnalate.

  • Cronică de film: Split

    M. Night Shyamalan revine, aşadar, după o serie de eşecuri spectualoase precum After Earth sau The Last Airbender. Nu aveam foarte mari aşteptări de la Split, deşi recenziile păreau să îl laude; trebuie să recunosc că regizorul a făcut o treabă bună de data aceasta, amintindu-mi de vremurile în care regiza filme precum The Sixth Sense.

    Povestea din Split este, la suprafaţă, una simplă: un om cu grave probleme psihice care o ia pe arătură. Profunzimea personajelor este însă spectaculoasă – a personajului, mai bine spus, pentru că James McAvoy interpretează vreo 30 de roluri în Split.

    Stilul în care a fost regizat filmul îmi aduce aminte de Hitchcock, mai cu seamă de inegalabilul Psycho. Sigur, comparaţia e puţin exagerată, dar tensiunea din Split nu e la mare distanţă de cea din pelicula lui Hitchcock.
    De remarcat este, evident, prestaţia lui James McAvoy, un actor extrem de talentat dar care a lăsat de-a lungul timpului impresia că nu-şi poate atinge potenţialul. O face însă în Split, iar modul în care jonglează cu diferitele roluri arată versatilitatea sa.

    Split este un succes şi din punct de vedere financiar: realizat cu un buget de doar 9 milioane de dolari, filmul a adus până în prezent încasări de aproape 270 de milioane de dolari la nivel global. Este al doilea film consecutiv regizat de Shyamalan care se bucură de asemenea reacţii din partea publicului: The Visit, lansat în 2015, a generat venituri de 98 de milioane de dolari în condiţiile în care bugetul a fost de doar 5 milioane de dolari. Cu alte cuvinte, M. Night Shyamalan e pe cale să se împace cu studiourile de producţie.

    În ultima vreme, genul horror s-a divizat în două categorii: filmele psihologice, care îşi sperie spectatorii prin aluzii şi mijloace care nu implică neapărat violenţa, şi cele sângeroase, cu monştri, mutanţi şi alte creaturi atât de respingătoare încât publicul nu ştie dacă să se îngrozească sau să se scârbească. Rămâne însă cel mai profitabil gen de la Hollywood: e greu de crezut că un film mainstream va reuşi să doboare recordurile deţinute de Blair Witch Project (60.000 de dolari buget, 248 milioane de dolari încasări) sau de Paranormal Activity (15.000 de dolari buget, 193 milioane de dolari încasări).

    Filmele lui M. Night Shyamalan induc groaza, o sugerează subtil. Cu toate acestea, spectatorul pleacă profund tulburat din sala de cinematograf, iar acţiunea, personajele şi sensurile ascunse rămân subiecte de dezbatere multă vreme. Să sperăm că regizorul va rămâne pe acest drum şi cu următoarele sale proiecte.

     

  • Se face dreptate: Parlamentul European votează astăzi primul pas către obligarea cetăţenilor americani de a obţine viză pentru intrarea în România

    “Bulgarii, croaţii, ciprioţii, polonezii şi românii au în continuare nevoie de vize pentru a călători în Statele Unite, în vreme ce americanii nu au această obligativitate când vor să viziteze respectivele state. Parlamentul votează azi o propunere de a impune vize cetăţenilor din Statele Unite care călătoresc în Europa până la momentul în care cetăţenii europenii nu vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în Statele Unite”, au anunţat oficialii europeni pe Facebook.

  • Ce se ascunde în spatele acestei fotografii făcute în urmă cu 27 de ani. DEZVĂLUIREA TULBURĂTOARE a unuia dintre cei mai importanţi oameni din România

    În aparenţă, scena politică actuală e o luptă a politicienilor pentru a convinge românii de dorinţa lor de bine, de determinarea de a le aduce pâine şi dreptate. De a apăra legea şi justiţia. În realitate, oamenii şi evenimentele ne arată o luptă pentru putere şi eliminarea adversarului. Aparenţa şi realitatea nu se mai întâlnesc când pâinea şi dreptatea nu mai sunt scopul politicii.  Dacă, după neîmplinita tranziţie spre democraţie tragem linia şi alcătuim un bilanţ, avem realităţi aparente şi percepţii reale. Avem o democraţie, care, departe de a fi perfectă, e reală în alcătuirea sa instituţională. 

    Ce se ascunde în spatele acestei fotografii făcute în urmă cu 27 de ani. DEZVĂLUIREA TULBURĂTOARE a unuia dintre cei mai importanţi oameni din România