BusinessMagazin

Tag: dovada

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Warsaw sau Wars-wow (?)

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Kremlinul consideră că raportul britanic privind banii ruşi reprezintă o dovadă de rusofobie

    Marea Britanie este determinată să oprească fluxul banilor iliciţi, a declarat un purtător de cuvânt al premierului britanic Theresa May, după ce parlamentarii au afirmat că banii proveniţi din Rusia şi spălaţi de instituţiile financiare britanice reprezintă un pericol la adresa securităţii naţionale.

    “Nu este nimic altceva decât următoarea mişcare a competiţiei neloiale şi neprietenoase”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului.â

    “Investitorii din orice ţară ar putea fi puşi într-o astfel de situaţie în urma acţiunilor Marii Britanii, când investiţile lor vor fi numite ‘bani murdari’”, a adăugat Peskov, referindu-se la raportul “Aurul Moscovei: Corupţia rusă în Marea Britanie”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Situaţie ingrată pentru Halep! Simona intenţiona să participe la un turneu WTA săptămâna viitoare, dar a fost refuzată de organizatori! Motivul este incredibil

    Simona Halep a cerut un wild card la turneul WTA de la Strasbourg, care va avea loc săptămâna viitoare, dar organizatorii au refuzat-o pe constănţeancă dintr-un motiv incredibil. Halep ar fi trimis prea târziu solicitarea, iar francezii nu au mai putut să o includă pe Simona pe tabloul principal. În aceeaşi situaţie neverosimilă se află şi Sloane Stephens (SUA), ocupanta locului 10 mondial.

    “Trebuie să anunţăm că două jucătoare din Top 10 şi-au exprimat dorinţa de a juca la turneul nostru în 2018! Simona Halep (1 WTA) şi Sloane Stephens (10 WTA) au solicitat wild carduri. Dar, din păcate, biletele gratuite nu au putut fi acordate, fiindcă cererile au venit prea târziu. Ne vedem în 2019, Simona şi Sloane”, a fost informaţia publicată pe contul oficial de Twitter al competiţiei de 250.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Ce ţie nu-ţi place, poate fi cea mai mare pasiune a altcuiva. ”Toate acele lucruri pe care tu probabil le urăşti când vine vorba despre călătorii – aerul reciclat, lumina artificială, dozatoarele de suc, sushiul ieftin – sunt pentru mine o dovadă în plus că sunt acasă.“

    ”Toate acele lucruri pe care tu probabil le urăşti când vine vorba despre călătorii – aerul reciclat, lumina artificială, dozatoarele de suc cu display digital, sushiul ieftin – toate acestea sunt pentru mine o dovadă în plus că sunt acasă.“ aşa îşi începe ”prezentarea“ Ryan Bingham, personajul principal din filmul ”Up in the air“ din 2009, interpretat de George Clooney. Şi trebuie să recunosc că, măcar şi parţial, mă identific cu ce spune.

    De la începutul anului am bifat 15 zboruri, iar în mod normal nu trece o lună fără să zbor măcar o dată. Am rău de înălţime, şi totuşi în aer, la câteva mii de metri altitudine, nu am nicio problemă să privesc pe geam şi să admir păturile de nori. Dar zborurile nu se rezumă doar la perioada petrecută efectiv în aer, ci şi la orele uneori lungi prin aeroporturi, la dimineţile când soarele refuză să se trezească încă şi la nopţile târzii când oraşul deja doarme.

    Recent am pierdut un avion şi am aflat că unele companii aeriene de linie oferă cazare gratuită şi transport inclus. Iar în unele cazuri, cazarea poate fi înlocuită cu un tur de oraş cu mesele asigurate. Hotelurile pot fi în centrul oraşului sau în apropierea aeroportului, în funcţie de politica liniei aeriene, de timpul rămas până la următorul zbor şi, uneori, de preferinţele pasagerilor.

    Vedeţi aici toată povestea 

  • Ce ţie nu-ţi place, poate fi cea mai mare pasiune a altcuiva. ”Toate acele lucruri pe care tu probabil le urăşti când vine vorba despre călătorii – aerul reciclat, lumina artificială, dozatoarele de suc, sushiul ieftin – sunt pentru mine o dovadă în plus că sunt acasă.“

    ”Toate acele lucruri pe care tu probabil le urăşti când vine vorba despre călătorii – aerul reciclat, lumina artificială, dozatoarele de suc cu display digital, sushiul ieftin – toate acestea sunt pentru mine o dovadă în plus că sunt acasă.“ aşa îşi începe ”prezentarea“ Ryan Bingham, personajul principal din filmul ”Up in the air“ din 2009, interpretat de George Clooney. Şi trebuie să recunosc că, măcar şi parţial, mă identific cu ce spune.

    De la începutul anului am bifat 15 zboruri, iar în mod normal nu trece o lună fără să zbor măcar o dată. Am rău de înălţime, şi totuşi în aer, la câteva mii de metri altitudine, nu am nicio problemă să privesc pe geam şi să admir păturile de nori. Dar zborurile nu se rezumă doar la perioada petrecută efectiv în aer, ci şi la orele uneori lungi prin aeroporturi, la dimineţile când soarele refuză să se trezească încă şi la nopţile târzii când oraşul deja doarme.

    Recent am pierdut un avion şi am aflat că unele companii aeriene de linie oferă cazare gratuită şi transport inclus. Iar în unele cazuri, cazarea poate fi înlocuită cu un tur de oraş cu mesele asigurate. Hotelurile pot fi în centrul oraşului sau în apropierea aeroportului, în funcţie de politica liniei aeriene, de timpul rămas până la următorul zbor şi, uneori, de preferinţele pasagerilor.

    Vedeţi aici toată povestea 

  • În aer, printre stele

    De la începutul anului am bifat 15 zboruri, iar în mod normal nu trece o lună fără să zbor măcar o dată. Am rău de înălţime, şi totuşi în aer, la câteva mii de metri altitudine, nu am nicio problemă să privesc pe geam şi să admir păturile de nori. Dar zborurile nu se rezumă doar la perioada petrecută efectiv în aer, ci şi la orele uneori lungi prin aeroporturi, la dimineţile când soarele refuză să se trezească încă şi la nopţile târzii când oraşul deja doarme.

    Recent am pierdut un avion şi am aflat că unele companii aeriene de linie oferă cazare gratuită şi transport inclus. Iar în unele cazuri, cazarea poate fi înlocuită cu un tur de oraş cu mesele asigurate. Hotelurile pot fi în centrul oraşului sau în apropierea aeroportului, în funcţie de politica liniei aeriene, de timpul rămas până la următorul zbor şi, uneori, de preferinţele pasagerilor.
    Şi aşa mi-am adus aminte de filmul ”Up in the Air„ şi de George Clooney. Personajul interpretat de el îşi petrecea uneori nopţile în hoteluri din incinta aeroporturilor şi m-am întrebat dacă există acest model şi în Europa.

    Răspunsul este da, iar un exemplu este aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Nu mai trebuie să ieşi din aeroport şi nu mai trebuie să treci din nou prin procesul de check in şi control paşapoarte. Pe cel mai important aeroport din Paris şi unul dintre cele mai mari din Europa, tranzitat anual de peste 40 de milioane de oameni, a fost inaugurată o zonă pentru acei pasageri aflaţi în tranzit între două zboruri internaţionale. Această zonă din interiorul terminalului 2E, hubul companiei aeriene Air France, poartă numele de Instant Paris. De ce? Pentru că are un aer parizian şi este inspirată din viaţa de zi cu zi a locuitorilor acestui oraş al iubirii. Pe ferestre este proiectată o hologramă a Turnului Eiffel, care în funcţie de vremea de afară se schimbă. Designul întregului concept te duce cu gândul la Paris, de la sculpturi la tablouri şi piese de mobilier. O boare de aer parizian pentru aceia care nu au timp să iasă din aeroport şi să viziteze Notre Dame sau Tour Eiffel.

    Zona Instant Paris, dezvoltată de Compania Aeroportului din Paris, cuprinde un lounge deschis nonstop publicului larg (ce deţine un boarding pass către un zbor internaţional), un restaurant, sub brandul Naked, o bibliotecă şi un hotel sub brandul YotelAir. Aici, pasagerii pot rezerva o cameră pentru 24 de ore sau pentru 4 ore. Iar cei care doar doresc să facă duş pot închiria o cabină pentru 45 de minute.

    Instant Paris nu este singura zonă din aeroport care găzduieşte un lounge, compania aeriană fanion a Franţei are în total opt lounge-uri pe aeroportul Charles de Gaulle pe care-l poate considera acasă. Acestea sunt deschise însă doar pasagerilor care călătoresc la business sau first class – redenumit La Première – sau celor care sunt membri ai Flying Blue, programul de loialitate al liniei aeriene, şi ai companiilor partenere, printre care şi Tarom. ”There’s nothing cheap about loyaIty“, spunea Ryan Bingham în ”Up in the Air“ când prezenta avantajele unui astfel de program.

    Air France are şapte lounge-uri de business şi unul La Première pentru pasagerii care zboară first class şi care ajung să plătească până la 14.000 de euro pentru un astfel de zbor. Preţul unei maşini sau avansul pentru o casă. Salariul mediu câştigat de un român după mai bine de doi ani de muncă. Dar ce înseamnă această sumă pentru executivul unei companii cu afaceri de miliarde şi care câştigă salariu de milioane de euro? Uneori este chiar o clauză din contract să zboare la first class.

    Pasagerii care călătoresc la first class au acces la lounge-ul La Première unde au o zonă de relaxare şi spa şi unde sunt serviţi cu preparate din meniul realizat de cheful Alain Ducasse. El este unul dintre cei mai cunoscuţi chefi din Franţa şi din lume, cu mai multe restaurante, dintre care Alain Ducasse at the Dorchester din Londra cu trei stele Michelin – maximul posibil. Alain Ducasse au Plaza Athénée din Paris a fost pe locul 13 în topul celor mai bune 50 din lume anul trecut. Iar după cină şi masaj, aceiaşi pasageri sunt conduşi cu o maşină Jaguar către aeronavă. Pare o scenă desprinsă dintr-un film, dar nu este.

    Pentru pasagerii business class mâncarea nu este încununată cu stele Michelin, dar există o zonă de spa operată de Clarins.
    Zi de zi, 100.000 de oameni zboară pe una dintre cele 1.000 de curse Air France. Destinaţii din peste 100 de ţări îi aşteaptă. Dintre aceştia însă, câteva mii călătoresc first sau business class. Pentru toţi ceilalţi am păstrat la final un secret. Pe zbor, la clasa economic, nu se serveşte şampanie, dar dacă ceri, ţi se va oferi. Nu degeaba călugărul benedictin Dom Perignon în momentul în care a gustat prima dată şampania a spus: ”Come quickly, I am tasting the stars!„ (”Vino repede, gust stelele!“).
     

  • Toţi şoferii TREBUIE SĂ ŞTIE: din 20 mai, maşinile vor putea fi blocate la faţa locului

    „Din 20.05.2018, dacă sunteţi surprinşi în trafic cu Inspecţia Tehnică Periodică ( ITP) expirată, poliţistul vă va reţine talonul şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare, vă va da amendă şi o dovadă fără drept de circulaţie, aşadar nu o să mai luaţi maşina de acolo decât pe platformă sau împinsă, apoi trebuie să mergeţi la RAR deci, mult mai complicat”, se arată într-o precizare a reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Interne pe pagina de Facebook.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Miza pe imobiliare

    Cele mai efervescente segmente din piaţa imobiliară în ce priveşte livrarea de proiecte noi au fost anul trecut cele de industrial şi logistică, care a înregistrat un maxim istoric în ceea ce priveşte spaţiile finalizate (450.000 mp), dar şi rezidenţialul, deopotrivă în Bucureşti şi în marile oraşe, fiind dezvoltate numeroase ansambluri rezidenţiale noi pe toate segmentele de preţ, punctează Oana Iliescu, managing director al Cushman & Wakefield Echinox.

    ”Departamentul de birouri, care a intermediat închirierea unor spaţii cu o suprafaţă cumulată de aproximativ 70.000 mp, a generat cele mai mari venituri, reprezentând atât conturi corporate, generate prin reţeaua globală Cushman & Wakefield, cât şi companii locale“, adaugă Oana Iliescu. La sfârşitul anului trecut, stocul total al clădirilor de birouri de clasa A şi B din Bucureşti a fost de 2,68 milioane de metri pătraţi. Doar anul trecut au fost tranzacţionaţi circa 335.000 de mp de birouri din Capitală, iar previziunile pentru 2018 vizează finalizarea a peste 300.000 mp de spaţii de birouri, din care mai mult de jumătate doar în sectorul vestic al Capitalei, punctează reprezentanta companiei.

    Cele mai mari spaţii au fost contractate de Renault (20.000 mp) şi Rompetrol (10.000 mp). Companiile de tehnologie şi telecomunicaţii au fost chiriaşii cei mai activi în 2017 (46%), urmate de segmentul financiar (17%) şi de serviciile profesionale (14%). |n ceea ce priveşte chiriile, acestea s-au menţinut stabile, la preţul de 18,5 euro/metru pătrat. Piaţa de retail (vânzare cu amănuntul) din România a ocupat în 2017 aproximativ 3,64 de milioane de metri pătraţi de suprafeţe comerciale. Principalele locaţii-gazdă ale magazinelor de profil au fost mallurile (58%), parcurile de retail (33%) şi galeriile comerciale (9%). La sfârşitul anului 2017, piaţa românească de retail alimentar era estimată la 40 miliarde de euro, cu patru mari jucători, care deţineau o cotă de 60%: Kaufland, Carrefour, Metro Cash & Carry şi Auchan. Cu toate că traficul din malluri este în scădere, deoarece tot mai mulţi clienţi se îndreaptă spre mediul online, unde valoarea vânzărilor de anul trecut  a crescut cu 35%, potrivit lui Florinel Chiş, director executiv al Asociaţiei Române a Magazinelor Online, zonele de food court şi entertainment din cadrul centrelor comerciale sunt în continuă creştere. |n prezent, ocupă 10-12% din spaţiile mallurilor, faţă de acum câţiva ani, când ocupau doar 5%.

    Referindu-se la livrările de spaţii de retail de anul trecut, Cristi Moga, research consultant la C&W Echinox, spune că 2017 a fost ”cel mai slab an din ultimul deceniu“. Anul trecut au fost livraţi 75.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale noi, în scădere cu peste 70% faţă de 2016 (237.000 mp livraţi) şi cu aproximativ 45% faţă de 2015. Alături de Turcia, Rusia, Franţa şi Italia, România se află în topul ţărilor cu un parcurs ascendent al spaţiilor comerciale. |n România, suprafaţa de spaţii comerciale este de 175 mp la mia de locuitori, de câteva ori mai mică faţă de ţări ca Olanda (372,7 mp), Norvegia (921 mp); sunt însă şi ţări, ca Belgia (119,8 mp), care au suprafeţe de comerţ mai mici decât România. |n Bucureşti spaţiile comerciale disponibile sunt de aproape patru ori mai mari decât media naţională, cu 675 mp la 1.000 de locuitori.

    Vânzările de retail din România au înregistrat o creştere substanţială, bazată în primul rând pe creşterile salariale ale angajaţilor din sistemul de stat. Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, vânzările din retail au crescut cu peste 10% pe parcursul primelor 11 luni ale anului 2017. Cel mai mare avans l-au avut vânzările nealimentare (+13%), în timp ce vânzările de alimente au crescut cu 6,1% în aceeaşi perioadă. |n perioada noiembrie 2016 – noiembrie 2017, salariul mediu net din România a înregistrat o creştere de 13,4%.

    Cei mai activi comercianţi de retail nonalimentar au fost discounterii Pepco (55 de deschideri) şi JYSK (15 deschideri). Ţinta lor au constituit-o oraşele mici, unde preţul chiriilor este mai scăzut şi puterea de cumpărare este mai mică. Retailerii alimentari şi-au extins reţelele în special pe segmentele de supermarketuri şi de proximitate. |n ultimii doi ani, Profi a fost cel mai activ (195 de magazine deschise în 2017 şi 134 în 2016), urmat de Mega Image (cu 69 de magazine noi în 2017, şi 60 în 2016). Pe segmentul hipermarketurilor, Kaufland a deschis patru magazine în Cluj, Lugoj, Braşov şi Craiova, în timp ce Carrefour a bifat Râmnicu Vâlcea cu un hipermarket deschis în mallul NEPI Rockcastle. |n ansamblu, numărul de noi spaţii deschise de marii retaileri din România a scăzut cu 18% în 2017, comparativ cu anul precedent.

    Capitala rămâne oraşul preferat de retaileri pentru debutul pe piaţa locală. De pildă Inditex a ales Băneasa Shopping City pentru a deschide primul spaţiu al brandului Uterque. Aceeaşi alegere au făcut-o Under Armor, dar şi Sphera Franchise Group – operatorul KFC şi Pizza Hut, care şi-a extins portofoliul cu Taco Bell, deschizând primele unităţi în Băneasa Shopping City şi Mega Mall. Alte branduri intrate recent în România sunt: Longchamp, Armani Exchange şi Inci, în mallurile din Bucureşti, şi Bugatti, în Vivo Cluj.

    Domeniile industrial şi logistic au înregistrat la sfârşitul anului 2017 un volum de peste 3 milioane mp şi au atins ”un maxim istoric în ceea ce priveşte spaţiile finalizate, de 450.000 mp“, declară Oana Iliescu. 65% din aceste spaţii sunt în Bucureşti, volume importante fiind livrate şi în Timişoara (20%) şi Cluj (10%). Ocupanţii cei mai activi au fost companiile care operează în sectorul logistic şi de distribuţie, cu o cotă de aproximativ 55%, urmată de sectorul de retail (13%). Principalele tranzacţii au fost efectuate cu companii din logistică: DVS (35.000 mp, în Bucureşti) şi Ceva Logistics (29.000 mp, în Piteşti). Noile oferte din 2018 vor merge către CTPark Bucureşti – 50.000 mp – şi LogIQ Mogoşoaia – 40.000.

    Aşteptările pentru 2018 vizează o creştere de 15% a stocului de spaţii din acest sector, care ar presupune un volum de aproximativ 500.000 mp. Mai mult de 60% din proiectele aflate în prezent în construcţie sau planificate pentru livrare în cursul anului 2018 sunt construite pe bază speculativă. |ncrederea dezvoltatorilor este susţinută de o creştere a cererii. Vorbind despre evoluţia câştigului în real estate din ultimii ani, şi de aşteptările pentru următoarea perioadă, Tim Wilkinson, partner capital markets la Cushman & Wakefield Echinox, spune că ”randamentele investiţionale în piaţa imobiliară locală s-au comprimat uşor în ultimii ani, tendinţă care ne aşteptăm să se menţină în toate segmentele pieţei. Ne aşteptăm ca volumul investiţional să crească uşor în 2018, spre nivelul de 1,2 miliarde de euro, şi vedem o diversificare a paletei de investitori interesaţi de activele locale“.