Tag: dispunere

  • O poveste întunecată din nordul îndepărtat

    Lansată în urmă cu un an de televiziunea islandeză şi relansată în martie anul acesta de Netflix, miniseria „The Valhalla Murders” (Crimele din Valhalla) poate fi, cu siguranţă, pe placul iubitorilor genului thriller/poliţist. Deşi când am început să urmăresc „Crimele din Valhalla” distribuţia îmi era total necunoscută, fiind vorba exclusiv de actori islandezi, iar nota de pe IMDB – 6,3 – neconvingătoare (între timp, la trei săptămâni de la lansare, a urcat peste 7), am hotărât să-i dau o şansă, deoarece mă convinsesem deja, în trecut, că nordicii pot face filme sau seriale foarte bune. „Crimele din Valhalla” prezintă investigaţia desfăşurată în jurul unei serii de omoruri săvârşite în capitala Islandei, Reykjavik, şi în împrejurimile acesteia, despre care secţia centrală de poliţie îşi va da rapid seama că sunt comise de acelaşi autor, descoperind, mai târziu, că victimele îşi intersectaseră, în urmă cu mulţi ani, destinele, fiind implicate în nişte fapte îngrozitoare petrecute în cadrul unui internat de băieţi, numit Valhalla, lucru care le adusese acest sfârşit tragic. Fiind vorba de o mini-serie, cu opt episoade de aproape o oră fiecare, şi de nu un film de 90-120 de minute, a fost automat necesară crearea mai multor fire narative, aşa că, în paralel cu acţiunea principală, care ţine de investigaţiile poliţiei, se conturează, adiacent, vieţile personajelor şi conflictele interioare şi interpersonale ale acestora. 
    Primele secvenţe din episodul-pilot dau impresia unui serial cu buget redus – probabil aşa a şi fost – acţiunea se petrece în mare parte în secţia de poliţie şi în alte câteva locuri, nu au fost folosite efecte speciale, iar figuraţia a fost necesară în puţine scene. Nu ai însă timp să te concentrezi prea mult pe acest aspect, deoarece se trece destul de rapid la intriga serialului: prima crimă. Pe măsură ce se înaintează în poveste – din ce în ce mai complexă – secrete întunecate din trecutul personajelor încep să iasă la suprafaţă, făcând ca fiecare episod să devină tot mai palpitant. Spre final, acţiunea ia o întorsătură total neaşteptată, dând la iveală corupţia, abuzurile şi lanţul de minciuni ţesut în jurul autorităţilor, a celor care trebuia să lupte, de fapt, pentru siguranţa şi binele oamenilor, deznodământul trimiţându-mă cu gândul la un film foarte bun, cu o temă asemănătoare: „Spotlight”.
    Ce m-a frapat în acest serial islandez a fost lipsa culorilor vii, puternice. Şi nu este singura producţie scandinavă în care remarc acest lucru. Nu ştiu dacă este din pricina peisajelor cenuşii, lipsite de vegetaţie, alcătuite în mare parte din drumuri pustii şi stânci înzăpezite, a ţinutelor personajelor, mai tot timpul în tonuri închise, neutre, sau a lipsei de carismă a acestora, cert este că „răceala nordică” se resimte dincolo de ecran. Deşi nu consider că limba este neapărat un impediment, ce mi s-a părut totuşi dificil a fost să ţin minte numele personajelor – fiind vorba despre nume sau porecle care semănau între ele şi cu care nu suntem obişnuiţi, asocierea cu acestea este destul de dificilă. Aş mai adăuga că, spre deosebire de filmele sau serialele americane, se pare că nordicii pun prea puţin accentul pe sex appealul personajelor şi pe înfăţişarea acestora, concentrându-se mai degrabă pe detaliile care construiesc complexitatea poveştii.


    Crimele din Valhalla
    Producţie: Netflix  
    Regie: Thordur Palsson
    Distribuţie: Nína Dögg Filippusdóttir, Björn Thors, Bergur Ebbi

  • Ca în Epoca de Piatră

    Cum aşa ceva nu e tocmai uşor pentru omul trăitor în oraşe, există persoane dispuse să le ofere cursuri celor care vor să ştie cum se trăia în Epoca de Piatră, scrie New York Times. Cei care iau în calcul resălbăticirea pot apela, de exemplu, la Lynx Vilden, care oferă astfel de lecţii într-o zonă retrasă din apropiere de oraşul Seattle. Cei care se înscriu trebuie să renunţe la confortul tehnologiei moderne şi învaţă să se descurce fără arme de foc, să vâneze, să tranşeze vânatul şi să tăbăcească piei, să facă focul şi tot felul de alte lucruri necesare traiului ca un om primitiv. Printre cursanţi se numără atât curioşi, cât şi debusolaţi, care se înscriu într-un moment greu al vieţii lor. 

  • Ce fac milenialii care sunt jenaţi de averea moştenită. Au şocat pe toată lumea

    Diverşi tineri din generaţia milenialilor se simt jenaţi de averea lor şi nu ştiu cum s-o ascundă de ceilalţi. Fie că se tem că nu a fost obţinută pe de-a-ntregul legal, fie că existenţa ei perpetuează inegalitatea socială ori mijloacele de-a o obţine contribuie la poluarea mediului, aceştia caută modalităţi de a se despărţi de banii prea mulţi pe care îi au. O soluţie pentru ei, scrie Washington Post, vine de la o organizaţie denumită Resource Generation, care-i învaţă pe milenialii bogaţi cum să se împace cu faptul că fac parte dintr-o clasă privilegiată şi să-şi doneze o mare parte a banilor. Resource Generation funcţionează în Statele Unite, unde are mai multe filiale, la care sunt înscrişi diverşi tineri bogaţi. Aceştia plătesc organizaţiei o cotizaţie stabilită în funcţie de averea lor, dar nu mai mare decât 10% din suma pe care doresc s-o doneze, pentru ca să poată dona bani şi în altă parte. Membrii sunt sfătuiţi să lucreze cu organizaţiile care reprezintă diverse comunităţi şi conducătorii acestora, care ştiu mai bine de ce este nevoie în locul respectiv, şi să nu dicteze cum vor fi folosiţi banii pe principiul că bogaţii ştiu cel mai bine cum să rezolve problemele societăţii, astfel putând să ajute la reducerea inegalităţii de venituri, la creşterea accesului la educaţie ori la introducerea unui salariu minim din care se poate trăi. 

  • Cine s-a săturat de ţara noastră şi vrea să plece în altă ţară? Un oraş din SUA le oferă 15.000 de dolari oamenilor dispuşi să se mute acolo

    V-aţi gândit vreodată să vă mutaţi în Kansas? Acum ar fi momentul să luaţi în considerare acest pas. Reprezentanţii oraşului Topeka, capitala statului, oferă potenţialilor rezidenţi noi până la 15.000 de dolari pentru a se muta acolo.

    Un program pilot numit „Alege Topeka” pune la dispoziţia persoanelor care acceptă să se mute în Topeka şi să lucreze acolo timp de un an fondurile necesare închirierii unei case, au anunţat joi grupurile de dezvoltare economică din oraş şi Shawnee.

    Programul va oferi până la 10.000 de dolari celor care decid să închirieze o casă şi 15.000 de dolari celor care achiziţionează sau reabilitează una, scrie CNN. Fondurile sunt disponibile pentru 40 până la 60 de noi rezidenţi, în prima rundă a programului.

    „Costurile de mutare pentru un apartament cu 1-2 dormitoare pot varia de la 4.000 la 7.000 de dolari, iar pentru o casă cu 3-4 dormitoare, variază de la 10.000 la 16.000 de dolari, în funcţie de distanţa faţă de locul de muncă şi cartier”, se arată în comunicat. 

  • Cum arată noul telefon Nokia şi cât costă acesta

    HMD Global, compania care deţine licenţa Nokia pentru telefoane, a anunţat disponibilitatea Nokia 2.3 în România, la preţul recomandat de 579 de lei, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei.

    Telefonul are o cameră duală cu diverse funcţii AI, pentru cele mai reuşite fotografii, Nokia 2.3 dispune de un ecran 6.2” HD+ şi o autonomie a bateriei de până la două zile, pentru o experienţă de entertainment imersivă şi de durată. Potrivit reprezentanţilor companiei, telefonul este pregătit pentru Android 10 şi va primi actualizări de securitate lunare, garantate timp de trei ani, şi update-uri ale sistemului de operare timp de doi ani, fiind aşadar un smartphone care se va îmbunătăţi odată cu trecerea timpului.

    Nokia 2.3 dispune de o cameră duală şi de noua funcţie „Recommended Shot”, care ajută utilizatorii să aleagă cea mai reuşită fotografie. Fie că este vorba despre un backflip surprins în aer, un portret de familie în care toată lumea zâmbeşte sau un gol înscris în timpul meciului, „Recommended Shot” captează fotografii atât înainte, cât şi după apăsarea butonului declanşator şi sugerează cea mai bună fotografie din această serie. Utilizatorii Nokia pot fi siguri că vor capta fotografii creative, cât mai variate, cu ajutorul funcţiilor AI precum „Portrait Mode” sau cele pentru luminozitate scăzută. 

    Cu ajutorul butonului special Google Assistant, utilizatorii pot economisi timp folosind comenzi vocale pentru a vizualiza următoarele programări din calendar, pentru a afla mai multe informaţii din trafic şi multe altele. De asemenea, Nokia 2.3 dispune de recunoaştere facială biometrică, ce permite deblocarea telefonului dintr-o privire. „Utilizatorii din întreaga lume au apreciat telefoanele din gama Nokia 2. Nokia 2.3 reprezintă încă o confirmare a promisiunii noastre de a le oferi consumatorilor o experienţă de utilizare mereu nouă – oferindu-le acces la actualizări ale sistemului de operare timp de doi ani şi la actualizări lunare de securitate  timp de trei ani, chiar şi pentru segmentele de preţ accesibile. Mai mult, Nokia 2.3 include funcţii AI de ultimă generaţie, un ecran de dimensiuni mari şi o autonomie a bateriei de până la două zile, cu care utilizatorii Nokia sunt deja obişnuiţi. Este aşadar alegerea perfectă pentru acei utilizatori pentru care smartphone-ul este gadget-ul principal,” a declarat Juho Sarvikas, Chief Product Officer HMD Global.

    Nokia 2.3 dispune şi de funcţia „Portrait Mode”, evidenţiind trăsăturile persoanelor din prim plan şi estompând planul secund, pentru portrete de excepţie. După realizarea fotografiilor, utilizatorii pot folosi Google Photos pentru a ajusta nivelul de estompare. Cu o cameră duală de 13MP/2MP, utilizatorii pot realiza portrete unice, folosind funcţia bokeh, fundaluri cu efecte blur precum Classic, Butterfly, Heart, Star, dar şi fotografii captivante, ajustând focusul în momentul editării. 

    Terminalul îmbină fuziunea avansată a fotografiilor şi expuneri multiple (realizarea mai multor fotografii cu opţiuni variate de luminozitate şi îmbinarea acestora), astfel încât utilizatorii să poată realiza fotografii uluitoare, detaliate, chiar şi în condiţii cu luminozitate redusă.

    Datorită tehnologiei Adaptive Battery cu suport AI, autonomia bateriei noului Nokia 2.3 durează până la două zile. Terminalul învaţă preferinţele utilizatorului în materie de aplicaţii şi astfel poate fi folosit pentru mai mult timp pentru vizionarea filmelor şi serialelor preferate, direct pe ecranul de 6.2” HD+.

    Inspirat din cultura nordică, Nokia 2.3 are un design atemporal, fiind nu doar estetic, ci şi rezistent. Datorită unui strat 3D nano-texturat, telefonul nu alunecă din mână, iar detaliile finisajelor lasă o impresie de durată. Datorită ingineriei structurale avansate utilizate în design-ul acestui terminal, camera duală şi flash-ul au fost integrate perfect pe spatele telefonului, fără nicio denivelare. Structura din metal turnat oferă telefonului mai multă rigiditate, protejând totodată componentele din interior.  

    Nokia 2.3 este pregătit pentru Android 10, beneficiază  de actualizări lunare de securitate, garantate timp de trei ani, şi actualizări ale sistemului de operare, timp de doi ani, îmbunătăţindu-se aşadar odată cu trecerea timpului şi fiind totodată o investiţie de viitor. Cele mai recente funcţii Android 10 le vor permite utilizatorilor accesul la dark mode, pentru a îmbunătăţi autonomia telefonului şi vizibilitatea. De asemenea, aceştia vor beneficia de un nivel ridicat de confidenţialitate şi multe alte funcţii.Nokia 2.3, este disponibil în România pe culorile Cyan Green, Sand şi Charcoal, cu varianta de memorie de 2/32GB, la preţul recomandat de 579 RON.

     


     

  • Aţi fi dispuşi să renunţaţi la Facebook timp de o lună pentru 50 de dolari ca să-i ajutaţi pe economişti să „repare“ indicatorul PIB?

    Întrebarea pusă de Erik Brynjolsson de la MIT şi patru coautori ai unui nou studiu i-ar putea ajuta pe economişti să măsoare mai bine măsura în care noile tehnologii gratuite dau o nouă faţă economiei şi vieţilor noastre, scrie Bloomberg.

    Aceştia estimează că reţeaua socială în sine ar putea adăuga până la 0,11% puncte anual PIB-ului american dacă se măsoară beneficiile aduse de aceasta utilizatorilor.

    Studiul abordează o întrebare mai generală a economiştilor: cât de mult ne îmbunătăţeşte viaţa tehnologia?

  • Doi din trei români sunt dispuşi să o ia de la zero în carieră. Cine sunt cei care ar fi dispuşi să o ia oricând de la capăt

    Doi din trei români (66,8%) sunt dispuşi să facă o schimbare totală în ceea ce priveşte cariera lor şi să opteze pentru reconversie profesională, iar şapte din zece dedică timp semnificativ într-un an învăţării pentru a-şi perfecţiona aptitudinile, astfel încât să facă faţă provocărilor aduse pe piaţa muncii de tendinţe majore precum avansul tehnologic şi globalizarea. La polul opus, 33,2% dintre români nu sunt dispuşi să dobândească aptitudini şi cunoştinţe pentru un job diferit şi ar face acest lucru doar dacă ar întâmpina probleme serioase pe piaţa muncii, iar 26% petrec puţin timp pe an pentru a-şi dezvolta competenţele, potrivit unui studiu realizat în 197 de ţări, printre care şi România, de către BestJobs şi Boston Consulting Group, unul dintre cei mai mari consultanţi de business din lume.

    Studiul „Decoding Global Trends in Upskilling and Reskilling” evaluează modul în care 366.000 de angajaţi din întreaga lume percep schimbările aduse pe piaţa muncii de două tendinţe majore: avansul tehnologic – automatizare, inteligenţă artificială, robotică – şi globalizare. De asemenea, studiul a evaluat dorinţa angajaţilor de a se adapta acestor modificări, învăţând abilităţi noi pentru profesia lor curentă (upskilling) sau dobândind, prin training, abilităţi pentru o profesie diferită (reskilling). Astfel, la nivel global, angajaţii sunt conştienţi de avansul tehnologic şi de automatizare, 61% dintre aceştia spunând că joburile lor vor fi afectate într-o mare măsură de aceste trenduri. Respondenţii care se simt cel mai puţin afectaţi vin din ţări din America Centrală, din Marea Britanie, din China şi din România, în timp ce angajaţii cei mai speriaţi de aceste trenduri sunt din ţări precum Grecia, Portugalia, Nigeria, Brazilia sau Japonia.

    În România, cei mai mulţi respondenţi care cred că jobul lor va fi afectat de schimbările tehnologice lucrează în domenii precum digital & analiză şi automatizare (59%), IT şi tehnologie (52%), finanţe şi audit (45,6%). La polul opus, cel mai puţin îngrijoraţi din acest punct de vedere sunt cei care lucrează în vânzări (31%), juridic (24%) şi asistenţă socială (23%).

    În privinţa efectelor globalizării, cei mai mulţi respondenţi care cred că jobul lor va fi afectat de această tendinţă sunt angajaţii din ştiinţă şi cercetare (41,7%), IT & tehnologie (41%), digital & analiză şi automatizare (40,3%). De partea cealaltă, cei care se consideră mai puţin afectaţi de globalizare lucrează în administraţie şi secretariat (26,4%), media şi informaţii (25,4%) şi juridic (23%).

    67% dintre angajaţii la nivel global se arată deschişi la ideea de reconversie profesională, ca urmare a schimbărilor aduse de tehnologie şi globalizare

    Ţări precum Mexic, Panama şi Republica Dominicană se află pe primele trei locuri în privinţa disponibilităţii angajaţilor să treacă printr-un proces de reconversie profesională, cu un procent de circa 90% dintre angajaţi. La polul opus, se află angajaţii din ţări precum Iran, Bulgaria, Polonia sau Germania, care sunt cei mai puţin deschişi la această idee, într-un procent de până la 53% pentru fiecare dintre aceste ţări. De altfel, în Europa de Vest atitudinea angajaţilor este mai degrabă una pasivă, în care aceştia se gândesc la reconversie profesională doar în cazuri extreme, atunci când sunt pe punctul de a-şi pierde jobul.

    În România, 66,8% dintre respondenţi se arată dispuşi să apeleze la reconversie profesională, iar cei mai deschişi la o astfel de idee sunt angajaţii cu vârste cuprinse între 31 şi 50 de ani şi al căror nivel de educaţie este doar liceul (70%).

    Din punct de vedere al joburilor deţinute în prezent, cea mai mare deschidere pentru reconversie profesională o au angajaţii din domenii precum vânzări (78,3%), media şi informaţii (78%), achiziţii şi logistică (74,4%). La polul opus, se află cei din IT (54%), ştiinţă şi cercetare (53,9%) şi juridic (53,6%).

    În privinţa timpului petrecut cu învăţarea pentru creşterea aptitudinilor profesionale, diferenţele la nivel global sunt semnificative: dacă în China peste 80% dintre respondenţi dedică până la câteva luni pe an pentru dezvoltarea lor profesională, în Germania procentul este de doar 38% dintre respondenţi.

    România se situează pe locul 31 în rândul ţărilor analizate în ceea ce priveşte timpul alocat de către angajaţi pentru învăţare şi dezvoltare profesională, cu aproximativ 71% dintre respondenţi menţionând că alocă săptămâni sau chiar câteva luni pe an pentru astfel de activităţi, cei mai mulţi dintre aceştia venind din domenii precum ştiinţă şi cercetare, IT şi sănătate.

    În ceea ce priveşte resursele folosite pentru învăţare, cei mai mulţi angajaţi români (69,3%) preferă să înveţe singuri (self-learning), ori se bazează pe trainingul la job (66,8%) pentru a dobândi noi aptitudini profesionale. De asemenea, o pondere importantă în instrumentele de învăţare o au aplicaţiile mobile (24%) şi cursurile online (20%).

    Studiul a fost realizat pe un eşantion de 366.000 de oameni din 197 ţări din întreaga lume. La sondaj au răspuns 19.099 de români, din care 37% cu vârsta cuprinsă între 21 şi 30 de ani, 34% cu vârsta cuprinsă între 31 şi 40 de ani şi circa 19%, cu vârsta între 41 şi 50 de ani. În ceea ce priveşte ultimul nivel al studiilor absolvite, 46,2% sunt absolvenţi de facultate, 30,2% au studii de master, 20,7% au terminat doar liceul, în timp ce 1,2% au doctorat.

     

  • Cum se reciclează bijuteriile

    Spre exemplu, creatoarea americană de bijuterii Polly Wales, cunoscută pentru piesele sale în care nestematele sunt montate direct în aur topit, realizează bijuterii şi cu pietrele aduse de clienţi. Creatoarea britanică Sian Evans „reciclează” în felul său, permiţând clienţilor să plătească cu bijuterii vechi, câtă vreme acestea poartă marcaje care să certifice metalul din care sunt confecţionate, în timp ce designerul Ruth Tomlinson, cunoscută pentru creaţiile sale cu pietre de diverse dimensiuni, realizează bijuterii care încorporează pietrele de pe vechi inele sau cercei. 

  • Localitatea care costă cât o casă

    O astfel de localitate accesibilă celor care dispun de câteva milioane de dolari este Campo, un orăşel la circa 80 de kilometri sud-est de San Diego din SUA, scos la vânzare de proprietarul său, care l-a cumpărat în urmă cu 25 de ani pentru echivalentul a 3 milioane de dolari din ziua de azi.

    Bază militară prevăzută şi cu lagăr de prizonieri în cel de Al Doilea Război Mondial, Campo păstrează aerul de epocă, multe dintre locuinţele şi magazinele sale funcţionând în foste cazarme, şi are circa 100 de locuitori, care şi-ar dori de la noul proprietar o sală de fitness, o spălătorie automată de haine şi o creşă. Preţul de vânzare va fi cuprins între 5,5 şi 6 milioane de dolari, estimează experţii imobiliari.

  • Oferta de nerefuzat făcută de mai multe sate superbe din Italia. Oferă 27.000 de euro oricui este dispus să se mute acolo

    În ultimii ani, tot mai multe oraşe sau regiuni din Europa au demarat programe de atragere a locuitorilor – fie prin vânzarea unor locuinţe cu 1 dolar, fie prin oferirea unui teren sau chiar a unui loc de muncă.
     
    O ofertă incredibilă vine însă din Molise, o regiune din estul Romei care oferă celor dispuşi să se mute nu mai puţin de 27.000 de euro.
     
    Mai exact, cei care se relochează vor primi 700 de euro pe lună timp de trei ani, indiferent în care dintre cele 106 sate decid să se stabilească. 
     
    Există însă şi o condiţie: doritorii trebuie să pornească o afacere în aceşti trei ani – poate fi o vulcanizare sau un  mic magazin alimentar.
     
    “Vreau ca regiunea Molise să renască, vreau să evit ca satele autentice să se transforme în oraşe-fantomă”, a declarat celor de la CNN Antonio Tedeschi, consilierul regional care a dezvoltat proiectul.
     
    El încurajează în special cuplurile tinere cu copii să aplice la programul care se va lansa oficial pe 16 septembrie.