Un entuziasm general s-a creat în redacţia noastră, venind dinspre majoritatea colegilor, din toate departamentele, când Daniel Văduva şi Mylan Louertani au venit pentru interviu însoţiţi de un umanoid robotic, ce părea desprins din benzile desenate cu supereroi. Vâlva creată în jurul Sound Hero-ului (Sound Heroes este brandul lor de boxe Bluetooth) a crescut când cei doi antreprenori au demonstrat şi utilitatea acestuia: muzica a început să răsune, iar luminile de la baza acestuia au completat momentul.
I-am invitat pe Daniel Văduva şi Mylan Louertani la interviu după ce am văzut că start-up-ul lor din tehnologie, Kalium Labs, s-a numărat printre cele care au reprezentat România la evenimentul CES 2019, organizat în ianuarie în Las Vegas – recunoscut drept cel mai mare târg de tehnologie pentru consumatori din toată lumea.
Alături de Kalium Labs se aflau şi Atelierele Pegas, care au prezentat o variantă inteligentă a bicicletelor româneşti reinventate, precum şi start-up-ul Re.Flex, care dezvoltă senzori folosiţi pentru recuperarea pacienţilor la domiciliu. La o primă privire, observăm că numărul românilor la CES este direct proporţional cu numărul produselor tehnologice tip hardware dezvoltate de români; dacă ne gândim că Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat de Andrei Pitiş şi cumpărat ulterior de Fitbit, şi BOX-ul dezvoltat de compania de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender sunt primele nume care îţi vin în minte când te gândeşti la astfel de proiecte.
Cum dezvolţi un produs de acest tip în România? Şi de ce nu dezvoltăm mai multe?
Daniel Văduva şi Mylan Louertani au creat start-up-ul Kalium Labs (activităţile din România sunt operate prin firma Jetlag Advertising) pentru a dezvolta dispozitive hardware inteligente; au început cu o serie de boxe Bluetooth de formă umanoidă şi dimensiuni apropiate. Sound Heroes vin în varianta de 45 de centimetri (AD’OM Prime), dar şi într-o variantă de 75 de centimetri (AD’OM Premium). Antreprenorii au obţinut o finanţare de 613.000 de dolari pe platforma de crowdfunding Indiegogo, au vândut 3.000 de „roboţi”, iar pentru anul în curs ţintesc venituri de peste 7 milioane de dolari şi vânzarea produselor prin canale de distribuţie online şi în retail cu preţuri de 350 şi 700 de dolari. Au o echipă în China, în Shenzen, formată din 9 angajaţi; în România au trei angajaţi, dar lucrează şi cu o echipă de marketing din Marea Britanie. În planurile lor intră extinderea în alte părţi ale lumii – Singapore fiind una dintre potenţialele viitoare destinaţii. Produsele sunt vândute în prezent prin intermediul distribuitorilor în China, Japonia, India şi Canada – vor începe în curând şi în Statele Unite.
„Am decis să reinventăm modul în care arată majoritatea boxelor Bluetooth de pe piaţă; am vrut să facem altceva”, descrie Daniel Văduva modul în care au decis să intre pe această nişă. Boxele lor se diferenţiază de celelalte produse de pe piaţă mai ales prin design – majoritatea speakerelor Bluetooth au forme simple, rotunde sau cubice; acesta are o formă umanoidă şi este prevăzut cu lumină ambientală ce poate fi controlată prin intermediul unei aplicaţii realizate tot de ei. „Este ceva ce oamenii vor să aibă în case. Nu este un produs de care ai nevoie, dar este un produs pe care îl vrei cu siguranţă şi este unul creat în România”, descrie Daniel Văduva proiectul.
Cum s-au hotărât să creeze un produs fizic şi nu o aplicaţie? „Provocarea era să punem ceva nou pe platformele de crowdfunding. Aşadar am verificat ce se vindea şi ce nu, iar apoi, fiindcă ne plăceau muzica şi designul, am decis să combinăm cele două domenii”, povesteşte Daniel Văduva. Apoi, şi-au propus să creeze un obiect care să fie rezultatul unei îmbinări între artă, tehnologie şi muzică.
Doar designul produsului a durat câteva luni, iar cei doi spun că au făcut peste 500 de iteraţii până să ajungă la rezultatul final. Mylan Louertani, directorul de creaţie, a ajuns până la urmă să fie şi modelul acestuia: umanoidul este creat după forma propriului corp. Boxa lor îmbină de asemenea software-ul cu hardware-ul, fiindcă produsul poate fi folosit împreună cu o aplicaţie.
„Am lucrat zi de zi pentru găsirea formei, a opţiunilor de finanţare, apoi pentru adăugarea de caracteristici; am adăugat prea multe opţiuni, apoi am avut probleme la producţia în China şi a trebuit să o luăm de la capăt. Procesul lansării unui produs este unul laborios. Acesta trebuie mai întâi validat. Nu poţi să investeşti bani într-un prototip fără să ai o validare a produsului însuşi. „Am făcut randări peste randări, un mic film, o pagină, anunţuri pe Facebook care să aducă oameni pe pagină”, descrie Louertani etapele de început ale proiectului.
În ceea ce priveşte finanţarea, au ales să folosească platforma de crowdfunding Indiegogo. După lansarea pe Indiegogo au strâns 60.000 de dolari încă din prima zi.
„Odată ce îţi pui detaliile cardului de credit acolo, înseamnă că eşti pregătit să cumperi, putem să facem o medie şi o rată de conversie care să ne spună câţi bani vom primi în schimb. Spre exemplu, dacă avem un ROI al bugetelor de marketing de 300 – 350%, avem dovada că va fi un business profitabil, putem să începem să investim bani în produs”, descrie Mylan finanţarea tip crowdfunding, care, în afară de banii necesari dezvoltării, aduce şi o validare a businessului de la potenţialii clienţi. O astfel de finanţare presupune că, în baza comenzilor făcute iniţial, primii lor clienţi primesc un discount şi sunt notificaţi când acesta va ajunge la ei – proces care poate dura câteva luni.
„A fost cea mai bună soluţie pentru testarea produsului. Îţi oferă vizibilitatea necesară pentru a intra în legătură cu firme de distribuţie şi magazine mari care urmăresc platformele de crowdfunding fiindcă acesta este trendul în anii ce vor urma”, spune Mylan Louertani.
Prin crowdfunding au vândut aproximativ 3.000 de unităţi. „Toată lumea crede că faci 600.000 de dolari. Dar nu faci bani, practic îţi acoperi cheltuielile; este un pod între începerea unei afaceri, pentru construirea prototipurilor, dar nu te face mai bogat. Obţii conexiunile de care ai nevoie pentru a începe businessul”, explică Louertani. „Oamenii care cumpără produsul se transformă în investitori în ideea ta. Cumpără produsul la un preţ foarte scăzut şi aşteaptă o perioadă lungă de timp pentru acesta. Prin urmare, investesc în ideea ta, în echipa ta şi, în cele din urmă, ajung la acest produs cu preţ redus”, descrie şi Văduva procesul de crowdfunding.
„Unul dintre motivele pentru care o campanie de crowfunding eşuează este pentru că trebuie să stabileşti un preţ chiar înainte de a cunoaşte preţul producţiei. Aşadar ai putea să le vinzi la un preţ mai mic decât costul producţiei”, îl completează partenerul său de afaceri în descrierea acestui tip de finanţare.
În ceea ce priveşte producţia, aceasta este realizată în prezent în China. După obţinerea finanţării, cei doi spun că au cheltuit mai mult de 600.000 de dolari – „astfel că a trebuit să mai adăugăm bani din buzunarul propriu, până când începi nu vei şti exact cât vei cheltui, ne-am lovit de multe lucruri pe parcurs. Acesta este businessul şi aceasta este producţia, dar învăţăm din greşelile trecutului şi încercăm să optimizăm produsele dezvoltate”.
De ce nu au mizat pe producţia locală? „Am încercat, dar nu s-a putut”, spune Louertani. Au încercat să realizeze primul prototip cu ajutorul unei imprimante 3D. „Nu aveam contactele potrivite la momentul respectiv, am încercat cu o companie de aici şi nu am fost mulţumiţi de rezultate.” Am spus apoi: „Okay, hai să începem în China”.
Chiar dacă producţia locală nu ar fi mai ieftină, cei doi spun că este de preferat, în contextul în care comunicarea cu chinezii nu este una facilă niciodată. Aşadar, spun că nu exclud ca în viitorul apropiat să se axeze pe producţia în România; următoarele prototipuri vor fi realizate aici. De altfel, nici vânzările nu se realizează în volum mare aici şi ca urmare a faptului că nu s-au concentrat pe promovarea pe plan local. Potrivit tinerilor antreprenori, consumatorii din România nu sunt foarte familiarizaţi cu crowdfundingul, însă observă că acest segment începe să crească.
Daniel Văduva şi Mylan Louertani sunt rareori împreună, Louertani de obicei este la biroul companiei din China, unde au nouă angajaţi, Văduva fiind prezent la biroul din România. Cei doi sunt prieteni – s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au descoperit că interesele lor de business sunt similare, astfel că s-au orientat înspre lansarea acestei afaceri. Louertani a avut în China pentru câţiva ani o companie care se ocupa importuri; Daniel Văduva – a lucrat ca manager timp de patru ani la o companie care se ocupa de import-export de aur şi argint din România şi avea birouri şi în Germania şi Istanbul. „Chiar dacă am fost managerul companiei timp de patru ani, am decis să pornesc pe cont propriu şi să creez ceva care să reziste peste timp”, spun ei.
Acesta este primul produs dintr-o serie pe care şi-au propus să le dezvolte; vor să creeze mai multe produse din IoT; cum ar fi un prelungitor smart, care beneficiază şi de o conexiune Wi-Fi. „Aşadar vrem să reinventăm orice produs vechi. Vrem să îi facem un design nou şi să adăugăm tehnologie inteligentă pe acesta. Este un business pentru viitor”, spune Daniel Văduva. „Următorul produs pe care îl vom lansa este un prelungitor – care nu a fost reinventat de foarte mult timp în România, care să fie prevăzut cu Wi-Fi şi să poată fi controlat cu telefonul; astfel, dacă uiţi un obiect în acesta, să poţi să îl deconectezi de la distanţă”.
„Încercăm să reinventăm designul şi să adăugăm tehnologie smart (inteligentă) unor produse clasice”, descrie misiunea afacerii şi Louertani, adăugând că în viitor iau în calcul colaborarea cu alte firme de tehnologie în acest scop – un exemplu este firma românească Tremend.
Un alt produs deja dezvoltat sunt boxele Bluetooth Kat, de dimensiuni mai mici şi care pot fi ataşate telefonului; acestea transmit date direct din telefon. „Acesta este viitorul în tehnologie – să îmbini fashionul, designul, cu utilitatea”, concluzionează Mylan Louertani.
Cei doi au observat că mulţi români au idei bune, similare, pentru dezvoltarea de astfel de produse, prin prisma e-mailurilor pe care ei înşişi le-au primit. „Am primit multe e-mailuri de la persoane care vor să lanseze produse, au idei, dar nu ştiu cum se derulează procesul transformării acestora în business”, spune Daniel Văduva. Ca urmare a acestor observaţii, în planurile lor pe termen scurt intră astfel şi crearea unui hub, a unui loc în care să adune designeri şi ingineri – acum se gândesc la Universitatea Politehnica din Bucureşti pentru dezvoltarea acestuia. Observă că în cadrul universităţii există o secţiune de prototipare şi oameni foarte inteligenţi. „În România sunt foarte mulţi oameni cu potenţial, dar nu ştiu de unde şi cum să înceapă o astfel de afacere, nu prea există sprijin în acest proces.Noi nu am avut parte de foarte mult ajutor, am pierdut astfel timp şi bani şi încercăm să reparăm asta.” Astfel, în maximum doi ani vor să deschidă „casă a creativităţii” unde cei care îşi doresc vor putea veni gratis şi vor avea acces la specialişti din toate domeniile, de la design la marketing, acces la echipamente precum imprimantele 3D şi calculatoare puternice.
Când vine vorba de sfaturi pentru aceşti tineri creativi, cei doi spun: „Să creadă cu adevărat în ceea ce fac şi să se distreze, dar să fie perseverenţi şi să nu renunţe pentru că în primii doi ani este foarte greu”, spune Mylan. Iar Daniel Văduva adaugă: „Trebuie să fii deschis să înveţi din greşelile proprii şi să evoluezi.”
Drumul produselor tehnologice „made in Romania”
Dificultatea procesului de lansare a unui produs hardware este demonstrată şi de mari jucători de pe piaţa locală.
„Acum zece ani, nu ne-am imaginat că putem face hardware în România. Acum zece ani, era crimă şi pedeapsă să încerci să produci hardware în România. Acum au început să apară inclusiv în România fabrici tehnologizate, robotizate”, observa şi Florin Talpeş, fondator şi CEO al producătorului de soluţii de securitate cibernetică. El spunea că dacă România nu ar fi fost sediul central al Bitdefender, era puţin probabil să lanseze pe piaţa locală Bitdefender BOX. „România este o piaţă mică, nu este una de atacat pentru BOX. Dar totuşi BOX e lansat în România, în al doilea val, după America de Nord. Asta pentru că România este sediul nostru central, pentru că avem aici echipele noastre de cercetare şi dezvolare şi pentru că ne interesează felul în care este privit Bitdefender în România, cum este privit la Politehnică. Vrem să vină la noi cei mai talentaţi oameni.”
Producţia unui dispozitiv hardware devine dificilă şi când este vorba despre o companie de dimensiunea Bitdefender. Potrivit declaraţiilor de anul trecut ale lui Florin Talpeş, odată cu anunţul referitor la producţia Bitdefender BOX la Satu Mare, realizarea acestor obiecte în China implica o muncă dificilă. În 2015, când au demarat producţia primei variante Bitdefender BOX, nu erau condiţii în România pentru producţia, între timp însă, spunea el acestea s-au schimbat semnificativ. „La producţia primei variante a Bitdefender BOX o echipă de la Bitdefender trebuia să meargă în China, să stea câte o lună acolo. Când produci la o asemenea distanţă dacă nu stai cu ochii pe fabrică îţi iese altceva decât ai cerut. Producând în România câştigăm şi pentru că avem lucrurile sub control, putem face repede lucruri. Bitdefender BOX este un echipament proiectat în România, nu asamblăm un kit «no name» luat de pe piaţă”, spunea el atunci, admiţând totuşi că valoarea costurilor este mai ridicată decât cele din China, România fiind totuşi în UE.
Deputatul Varujan Pambuccian, membru în comisia de IT&C din cadrul Camerei Deputaţilor, observă faptul că IT în România se traduce, în majoritatea cazurilor, prin outsourcing; fenomenul se explică astfel: „Noi avem competenţe în IT, cu excepţia competenţelor în marketing şi vânzări şi de asta facem outsourcing. Ceea ce nu e deloc bine, pentru că în IT outsourcingul va fi în curând ameninţat foarte serios de apariţia pe scena inteligenţei artificiale a unor sisteme care vor face programare”. Din punctul lui de vedere, soluţia pentru a nu ajunge în această situaţie este să venim rapid cu un plan de tranziţie, or India face deja acest lucru. „Anul trecut, în aprilie, India a venit cu un plan naţional de tranziţie de la industria lor de IT la inteligenţă artificială spunând, în planul lor, că probabil doar o treime dintre cei care lucrează acum în industria de IT vor rămâne mai departe. Noi suntem acum într-o euforie care va dura puţin, ar trebui să fim foarte atenţi la ce facem.”
Deputatul observă că crowdfundingul nu este prea popular nici pe piaţa locală, nici în afara graniţelor. „Crowdfundingul nu prea a prins în România şi văd că acum este şi o uşoară retragere a lui peste tot în lume. Dar asta nu înseamnă că este o metodă de investiţie compromisă, care nu va avea succes în viitor.” Deputatul observă şi că în România start-up-urile din zona tehnologiei au folosit în general ca sursă de finanţare venture capital-ul, dar şi acesta a fost destul de puţin accesat. „De obicei, sunt foarte multe companii care se zbat în zona asta, au lucruri foarte interesante, dar nu reuşesc să îşi găsească drumul spre o piaţă majoră şi aici e marea problemă. Nu investiţia e importantă, că bani se găsesc. Problema este să găseşti acea companie care îţi deschide o piaţă. Până la urmă, dacă produci şi nu vinzi, nu mai ai cum să alimentezi ciclul economic”, constată Varujan Pambuccian.
Când cel mai bun finanţator este clientul
Ce este, însă, crowdfundingul? Ideea de bază e una cât se poate de simplă: să convingi cât mai multe persoane să îţi doneze o sumă mică de bani – 10, 50 sau 100 de dolari. Pe măsură ce numărul celor care donează creşte, suma pe care ai obţinut-o poate ajunge la ordinul sutelor de mii.
Crowdfundingul a devenit posibil datorită unor platforme interactive care permit artiştilor, muzicienilor sau oamenilor de afaceri să strângă bani. Este, dacă vreţi, varianta modernă a unei strângeri de fonduri.
În prezent, există peste 600 de platforme de crowdfunding, iar sumele oferite anual se ridică le nivelul miliardelor de dolari.
La finalul anului trecut, Kickstarter – cea mai mare platformă de profil din lume – a mai doborât un record, devenind primul site de crowdfunding pe care oamenii au donat 4 miliarde de dolari. Primul prag major, cel de un miliard, fusese depăşit încă din martie 2014.
Un studiu realizat de compania de cercetare Fundly arată că, în 2017, valoarea cumulată a sumelor strânse prin intermediul platformelor de crowdfunding s-a ridicat la 34 de miliarde de dolari. În ceea ce priveşte regiunile, topul este condus de America de Nord, cu un total de 17,2 miliarde de dolari – peste jumătate din suma colectată la nivel global.
Potrivit aceluiaşi studiu, proiectele care au necesitat o mai mare perioadă de pregătire au fost şi cele care s-au bucurat de cel mai mare succes. O altă statistică interesantă arată că proiectele care au strâns încă din prima săptămână 30% din suma stabilită au reuşit, în general, să atingă pragul propus.
Munca în echipă contează şi aici: proiectele depuse de mai multe persoane au strâns cu 38% mai mulţi bani decât cele depuse de un singur om. De asemenea, cele cu un plan de marketing bine pus la punct şi-au asigurat sume cu 180% mai mari decât cele prezentate fără o schemă clară de promovare.
Deşi există câteva proiecte de succes semnate de antreprenori români, aceştia nu sunt încă foarte prezenţi pe platformele de crowdfunding: doar 127 de proiecte plecate din România sunt listate pe Kickstarter, în vreme ce numărul de pe Indiegogo este şi mai mic, de doar 70.
Există însă explicaţii pentru acest fapt, numeroşi doritori apelând la prieteni din străinătate (în cele mai multe cazuri din Statele Unite) pentru a da o „mai mare greutate“ proiectului prezentat.
Enzo Njoo, manager în cadrul Indiegogo, o descrie pe aceasta drept „platforma cel mai uşor de înţeles pentru lansarea pe piaţă şi parteneriate pentru antreprenorii care realizează produse hardware tip direct to consumers. În topul ţărilor care folosesc această platformă se numără Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia, Germania, Italia, Spania, Franţa, India şi Israel. În ceea ce îi priveşte pe români, el spune că s-au înscris până acum 5.000 de antreprenori pe această platformă, iar dintre ei, 1.400 au primit finanţări totale de 2 milioane de dolari. Potrivit managerului de la Indiegogo, pe această platformă sunt bineveniţi „toţi antreprenorii care au o idee originală, dar concentrarea noastră principală este pe furnizarea unei platforme care să îi ajute pe antreprenorii hardware de toate mărimile care vor să depăşească canalele tradiţionale şi să implementeze o strategie direcţionată exclusiv pe consumatori”.
Ce trebuie să faci ca să ai succes pe o astfel de platformă? Enzo Njoo răspunde în interviul acordat Business MAGAZIN: 1. Să creezi o comunitate – dar şi zgomot în social media şi prin e-mail marketing înainte de momentul iniţial de lansare a unei campanii; crearea de active – producţia de materiale video, fotografii şi alte activităţi colaterale prin care sunt vizualizate efectiv conceptul şi brandul; PR – media / influenţă pentru a obţine validarea unei părţi terţe pentru un produs şi pentru a susţine produsul respectiv; advertising – cu scopul de a creşte exponenţial momentul lansării în paralel cu toate cele de mai sus; curarea campaniei – draftul paginii campaniei pe care platforma Indiegogo îi ghidează pe antreprenori furnizându-le cele mai bune practici.
Când cel mai bun finanţator este clientul
Finanţarea în grup (crowdfundingul) reprezintă o colecţie de finanţări menită să permită dezvoltarea unei idei, venită din partea mai multor susţinători – grupul. Indiegogo, Kickstarter, ArtistShare, EquityNet, Rockethub şi Fundgeek sunt câteva dintre platformele care leagă iniţiatorul unui proiect de cei care îi pot finanţa ideea. Conceptul de crowdfunding se referă în general la campanii desfăşurate pe internet şi presupune în cele mai multe cazuri colectarea unor sume mici de bani de la un număr semnificativ de persoane. Un exemplu istoric de finanţare în grup este cel al Statuii Libertăţii. În 1884, organizaţia americană responsabilă cu piedestalul celebrei statui a rămas fără fonduri, iar ziarul New York World a publicat o serie de articole în care îi îndemna pe locuitorii din New York să doneze bani pentru finalizarea lucrărilor. În mai puţin de şase luni, organizaţia a strâns peste 100.000 de dolari din donaţii cu valoarea medie de mai puţin de un dolar.
Tintag un alt proiect românesc de tehnologie care a reuşit să strângă mai mulţi bani decât suma cerută iniţial este Tintag – dispozitiv reîncărcabil de localizare a obiectelor pierdute. Proiectul, dezvoltat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, Andrei Vig şi Alexandru Chiş, a fost finanţat în total cu aproximativ 260.000 lei (71.000 de dolari). Campania a fost iniţiată pe platforma americană indiegogo.com, suma solicitată pentru producerea dispozitivelor Tintag fiind de 180.000 lei (50.000 dolari). Tintag este un dispozitiv care se ataşează la diferite obiecte, precum chei, poşetă, portofel, zgarda animalului de companie, astfel încât acestea să poată fi găsite uşor de utilizatori. Localizarea obiectelor pierdute se face prin intermediul tehnologie.
FaceRig
Holotech Studios, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată, a obţinut o finanţare de 2 mil. dolari de la fondul american de investiţii SignalFire prin intermediul căreia va dezvolta în continuare programul de animaţie în timp real FaceRig dedicat utilizatorilor finali, precum şi pentru lansarea unei platforme B2B (business to business). Înfiinţată la finalul lui 2013, compania a pornit activitatea din primvăvara lui 2014, odată cu finanţarea primită pe platforma americană de crowdfunding pentru dezvoltarea soluţiei software numite FaceRig, care îi permite oricui să se transforme instantaneu (prin intermediul analizei în timp real a expresiilor feţei) în personaje digitale fantastice, folosind dispozitive electronice uzuale, deja existente pe piaţă. Holotech Studio a cerut atunci o finanţare de 120.000 dolari, însă a reuşit să strângă mai mult decât dublul acestei sume –
300.000 dolari.
Produse româneşti, clienţi globali
Lampster – The Lamp with Attitude
Radu Niţă şi Andrei Amărăşteanu au combinat tehnologia cu ideea de design old school într-o lampă pe care au numit-o The Lamp with Attitude. Cu acest proiect au participat pe platforma americană de finanţare kickstarter.com, unde în decurs de 45 de zile au reuşit să adune 1,4 milioane de dolari, cea mai mare finanţare obţinută pe această platformă de cineva din România. „Am pus produsul pe kickstarter în noiembrie 2015, iar după 45 de zile am adunat 1,4 milioane de dolari, cea mai mare sumă obţinută de cineva din România, poate chiar din Europa. Avantajul pe care îl ai atunci când participi pe o astfel de platformă este că poţi să iei finanţare fără a ceda procente din companie“, a spus Radu Niţă, iniţiatorul proiectului într-un interviu ZF.
Când are succes o idee înscrisă pe o platformă de finanţare de tip crowdsourcing?
Potrivit lui Enzo Njoo, manager hardware şi design outreach al platformei de finanţare Indiegogo, există câteva elemente care pot indica încă de la început potenţialul succesului unui produs:
1. Experienţa echipei
Au lansat anterior o campanie de crowdfunding de succes?
2. Pedigriul echipei
Au produs şi livrat anterior produse unor susţinători (backers)?
3. Statusul produsului
Cât de apropiat de producţie este prototipul? A reuşit echipa să stabilească cine sunt partenerii de producţie şi care să ducă înspre rezultatul final produsul, înainte de lansarea acestuia?
4. Dimensiunea comunităţii şi engagementul
Cât de mare este lista de e-mail şi cât de entuziasmaţi sunt subscriberii de susţinerea produsului înainte de lansarea acestuia?
5. Ratele de conversie pentru advertising Sunt anunţurile publicitare optimizate?
6. O piaţă competitivă
Cât de mare este piaţa şi cât de originală este oferta?
Cumpărate înainte să fie lansate
Câteva dintre cele mai de succes produse finanţate prin Kickstarter şi Indiegogo:
Pebble Time
(vândută ulterior către Fitbit): smartwatch-ul deţine recordul pentru finanţările tip crowdfunding strânse vreodată – acestea au ajuns la peste 20,3 milioane de dolari.
Peak Design:
o campanie pe Kickstarter pentru câteva genţi pentru fotografi a strâns finanţări de peste 6,5 milioane de dolari.
Coolest Cooler:
o ladă frigorifică dotată cu boxe a strâns pe Kickstarter finanţări de peste 13,2 milioane de dolari.
Ouya:
un sistem de jocuri pe bază de Android a strâns finanţări de peste 8,5 milioane de dolari pe Kickstarter.
Mate X:
pe platforma Indiegogo, Mate X este descrisă drept „cea mai cool bicicletă electrică pliabilă“. A fost creată şi are un design conceput din dragoste pentru pedalat în capitala mondială a ciclismului, Copenhaga. Din 2016, compania a livrat biciclete pentru mai mult de 7.000 de utilizatori ai platformei (backers). Peste 14,4 mil. dolari este valoarea finanţării strânse până acum de aceasta.
Flow Hive:
produsul ar putea fi descris ca reprezentând „stupul viitorului” – prin intermediul unui dispozitiv, cei care recoltează miere pot ajunge mai uşor la aceasta. Printr-o simplă apăsare de buton, pot direcţiona mierea din stupii Flow Hive direct în borcane. Peste 14,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Flow Hive
Vinpok Split:
un touchscreen extern pentru monitoare, compatibil deopotrivă cu laptopurile şi cu telefoanele tip Android. Ecranele smartphone-urilor sau laptopurilor pot ajunge astfel la dimensiunea ecranelor unui desktop. 2,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Vinpok Split.
Loomo:
produsul beneficiază de o tehnologie Segway şi este descris de reprezentanţii platformei drept „viitorul mobilităţii personale inteligente”. Acesta poate să îşi urmeze utilizatorul în mod autonom, dar să şi filmeze atunci când este folosit. Produsul are peste 500 de utilizatori beta până în prezent şi a strâns o finanţare de 1,4 milioane de dolari.