Magistraţii Tribunalului Ilfov au admis, luni, contestaţia formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie şi au respins propunerea de liberare condiţionată a lui Cristian Borcea.
Instanţa a mai decis că fostul director executiv al FC Dinamo poate cere din nou eliberarea condiţionată pe 23 aprilie 2018.
ecizia Tribunalului Ilfov este definitivă şi vine după ce magistraţii Judecătoriei Sectorului 4 au decis, la începutul lunii octombrie, liberarea condiţionată a lui Cristian Borcea.
„Dispune liberarea condiţionată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Bucureşti”, a decis, miercuri, Judecătoria Sectorului 4.
Decizia nu este definitivă şi poate fi contestată de procurori în termen de trei zile.
Fostul acţionar al FC Dinamo, Cristian Borcea, se află la Penitenciarul Jilava după ce a fost condamnat definitiv, în anul 2014, de Curtea de Apel Bucureşti, la şase ani şi patru luni de închisoare cu executare, în dosarul transferurilor de jucători.
Imobilele vizate includ şi stadionul central. În traducere liberă, arena Dinamo i-a fost luată lui Nicolae Badea. ProSport a explicat încă din luna aprilie că o soluţie în cazul subiectului care a încins taberele dinamoviste o constituia o HG care să o anuleze pe cea dată de Adrian Năstase.
SC FC Dinamo, entitate controlată de Nicolae Badea, primise stadionul (care are statut de proprietate privată a statului român) în baza Hotărârii de Guvern (HG) 1086/2000 (premier Mugur Isărescu), modificată prin HG 207/2002 (premier Adrian Năstase). În baza acestei ultime HG s-a încheiat un contract de asociere între CS Dinamo (care ţine de Ministerul de Interne) şi CS FC Dinamo (club privat condus atunci de Badea).
IONUŢ NEGOIŢĂ: “Sunt convins că doamna ministru Carmen Dan a reuşit astfel să-şi câştige un rol important şi absolut meritat în istoria fotbalului dinamovist”
“Salut cu entuziasm reuşita Ministerului de Interne care a deblocat situaţia reconstrucţiei noului stadion din Ştefan cel Mare. Realizarea este cu atât mai mare cu cât, în calitate de susţinător activ, implicat în tabăra celor care şi-au dorit cu orice preţ realizarea noului stadion, ştiu ce muncă infernală a fost pentru a reuşi desţelenirea unei situaţii absolut anormale. Este cu atât mai lăudabilă reuşita doamnei ministru de interne Carmen Dan, cea care a crezut din prima clipă până în ultimul moment că poate câştiga acest război. Şi iată că prin tenacitate, inteligenţă şi curaj, aceasta a reuşit. Jos pălăria!”, a fost reacţia imediată a lui Ionuţ Negoiţă, preşedinte FC Dinamo 1948 SA.
Larisa şi-a început evoluţia la sărituri, unde a fost recompensată cu 14.400. Au urmat paralelele inegale, unde a primit 14.300, a doua notă din concurs după rusoaica Spiridonova. La jumătatea concursului, eleva antrenorului Cristian Moldovan era deja pe prima poziţie, devansând-o clar pe principala sa contracandidată, Elsabeth Black (Canada), care a ratat la paralele (12.900).
Bârna i-a consolidat gimnastei tricolore locul în clasament. Chiar dacă a căzut la al doilea ”360”, la fel ca şi în calificări, Larisa a primit 14.000. Din acel moment era clar că nu mai poate rata aurul, atât timp cât avansul ei era de 1,3 puncte faţă de locul 2. Solul a închis reprezentaţia Larisei Iordache, cu o notă de 14.050. Podiumul a fost completat de Asuka Teramoto (Japonia) 55.650 şi Elsabeth Black (Canada) 54.950.
Miercuri, Larisa va mai concura în trei finale pe aparate, bârnă, paralele şi sol, cu pretenţii de medalii la toate trei. Tot miercuri, Andrei Muntean va fi prezent în finala de la sărituri.
Au mai rămas două etape până la finalul playoff-ului din Liga 1, iar lupta la vârf e extrem de echilibrată. După rezultatul din meciul Dinamo – FCSB, 2-1, trei echipe pot spera cu şanse reale la câştigarea titlului în sezonul 2016/2017, însă cel puţin teoretic campionatul poate fi câştigat şi de CFR, echipă aflată acum la 5 puncte în spatele primelor două clasate.
Intenţia mea nu este de a lua locul unui psiholog, de a da un răspuns la această întrebare. Încerc să descriu o situaţie a antreprenorilor români, a oamenilor de afaceri, a patronilor, a celor care şi-au luat soarta în mână după 1990, au format şi au ţinut/dus câteva businessuri în spate, plus propria familie, rude, prieteni, amante/amanţi etc.
Din punctul de vedere al afacerilor, aproape nimeni nu a fost pregătit înainte pentru căderea comunismului şi pentru apariţia capitalismului/economiei de piaţă după 1990. Au fost câţiva care au fost pregătiţi pentru preluarea politică a puterii, nu pentru preluarea economică. Prea puţini dintre cei care au intrat în business, mai mult sau mai puţin avizaţi, şi-au imaginat unde vor ajunge peste ani, peste un deceniu sau peste două decenii. Toţi care au început un business luau marfa dintr-un loc şi o vindeau în alt loc. Sau luau de la stat, pentru că nu aveau de unde altundeva, şi vindeau cu mai mulţi bani altora. Foarte mulţi s-au trezit peste noapte că au bani, că au devenit milionari, că afacerile lor mergeau bine, că ceea ce puneau pe piaţă se vindea fără probleme, că ceea ce luau de la stat puteau să vândă la preţ dublu sau chiar mai mare. Mulţi care în perioada comunistă nu erau în vârf au putut să devină oameni de afaceri, milionari cu acte în regulă, fără să fi fost nomenclaturişti sau oameni care să fi lucrat în comerţul exterior.
Din 1990 până în 2003-2004, foarte multe afaceri româneşti au trăit din inflaţie, din deprecierea monedei naţionale, adică creşterea cursului, din aprecierea valorii activelor deţinute. Inflaţia şi deprecierea monedei naţionale le-au permis să aibă încasări în creştere în fiecare an, în timp ce cheltuielile, salariale spre exemplu, erau ţinute mai jos. La o creştere a inflaţiei de 40%, cu o depreciere de curs de 60%, salariile în companie creşteau cu 10%-20%, maximum. Diferenţa se ducea în contul patronului. Dar toată lumea era fericită. Salariile nu scădeau, ci dimpotrivă, creşteau, în valoare nominală, ce-i drept.
Din 2004 încoace, odată ce BNR şi-a schimbat politica monetară, inflaţia a început să scadă, cursul a crescut mai puţin, dar au venit creşterile salariale date de piaţă şi de creşterea consumului. S-a dat drumul şi la credite bancare, iar toată lumea era şi mai fericită. Multe afaceri avansau de la sine, prin creşterea valorii businessului, a parametrilor de evaluare, pentru că România se îndrepta către UE, iar de folos era şi creşterea exponenţială a valorii activelor imobiliare deţinute de companii. Ar trebui să le mulţumească lui Iliescu, Constantinescu, Isărescu pentru acest lucru.
Oamenii de afaceri români s-au trezit peste noapte că sunt mai bogaţi, că pot să viseze la expansiune, la alte afaceri, la intrarea pe piaţa imobiliară: toată lumea visa să facă birouri, case şi apartamente. Având în vedere că valoarea imobilului deţinut creştea peste noapte, puteau să meargă la bancă să ceară mai mulţi bani. Dar pentru ce? Foarte mulţi antreprenori au crezut că sunt mai deştepţi decât piaţa. Prea puţini s-au uitat la ceea ce făcea compania lor, la procesele de producţie, la organigrame, la piaţă, la produsele pe care le puneau pe piaţă. Atât timp cât aveai banii în cont şi bancherii te căutau de dimineaţă până seara, nu-ţi puneai problema să te uiţi ce ai în spate.
Nimeni nu se uita la ce făceau multinaţionalele, care numărau fiecare om din organigramă, care analizau procese de producţie, care în fiecare zi îşi înfigeau undeva steagul, care dădeau afară oameni dacă trebuia, care analizau şi răsanalizau produsele începând de la procesul de fabricaţie, cererea din piaţă, marketingul şi vânzările până la recuperarea banilor. Toate aceste lucruri însemnau procese plictisitoare.
De partea cealaltă, având bani şi crezând că aceştia au venit din mintea lor, mulţi oameni de afaceri au început să-i cheltuiască aiurea, să aibă cheltuieli lunare din ce în ce mai mari, să facă greşeli prin extinderea în alte sectoare, să creadă că se pricep la toate, să considere că nu mai au nevoie de nimeni ca să facă bani etc. Toată lumea avea un trai extraordinar, în care numărul sticlelor de vin comandate la restaurant era fără număr. Când ai câteva milioane de euro în cont, eşti extrem de puternic, iar orgoliul este pe măsură. Este un job greu şi o povară – să fii milionar şi să ştii ce să faci cu banii.
Scăderea euro cu 30% în perioada de boom chiar a dat senzaţia antreprenorilor, întregii Românii, că până la traiul nemţilor, francezilor, italienilor, spaniolilor nu mai este decât un pas şi este doar o chestiune de an până când vom avea salariile lor.
A venit criza de nicăieri, iar multe companii româneşti s-au trezit cu produsele în braţe, cu terenuri în mijlocul câmpului, cu schelete de apartamente pe care nu le mai cumpăra nimeni, cu accesul la finanţarea bancară tăiat, cu firme pline de oameni care ţipau pentru bani de salarii, cu marfă în piaţă, dar cu facturi neplătite etc.
Creşterea cursurilor leu/euro, leu/franc elveţian nu a mai acţionat în favoarea afacerilor româneşti, ci dimpotrivă, toate companiile îndatorate în euro s-au trezit că au mai mult de dat înapoi la bancă în lei, mai mult decât au luat, iar piaţa şi cererea le-au tăiat vânzările la sânge. Dintr-o dată, nimic nu mai mergea: băncile voiau banii înapoi, în companii era un dezastru, bani de salarii nu mai existau, iar acasă familiile voiau să aibă aceleaşi cheltuieli.
Scăderea inflaţiei, stabilitatea cursului şi reducerea dobânzilor au rezolvat anumite probleme pe partea de cheltuieli, dar nu au putut să crească vânzările. Insolvenţa a fost o soluţie de a nu rezolva problemele structurale din companii şi afaceri.
Mulţi antreprenori nu au ştiut să se redreseze, le-a fost greu să taie din prima, nu au putut să-şi reducă cheltuielile şi au vrut să-şi menţină traiul pentru a nu intra în gura lumii; au apărut certurile în familie şi între partenerii de afaceri, au mai venit Fiscul şi DNA-ul, iar peisajul din piaţă arăta altfel. Nimeni nu înţelegea de ce lucrurile nu mai merg înainte, de ce nu mai vin banii, de ce toată lumea se uită urât la ei. Multinaţionalele au câştigat teren în fiecare lună, iar mulţi antreprenori s-au trezit că nu mai au loc la masă.
Mulţi oameni de afaceri s-au trezit că nu-şi mai găsesc locul, că nu mai pot face bani după ce că nu-i mai au şi că sunt deja îndatoraţi. În aceste condiţii, mulţi nu mai vedeau ziua de mâine. Pentru că nu au avut educaţie economică şi financiară, milioanele din conturi nu au fost o binecuvântare, ci un blestem.
Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că Vasile Turcu a decedat în jurul orei 2.00.
Vasile Turcu, în vârstă de 62 de ani, a ajuns pe 1 martie la Spitalul de Urgenţă Floreasca în stare gravă, după o tentativă de sinucidere ce a avut loc în locuinţa sa din Bucureşti. Reprezentanţi ai Poliţiei Capitalei au declarat că Vasile Turcu a lăsat un bilet de adio, însă nu se cunoaşte conţinutul acestuia.
UPDATE 14:20 Surse apropiate familiei fostului acţionar dinamovist susţin pentru ProSport că Vasile Turcu este în acest moment intubat şi are un hematom pe creier. Medicii încearcă să-l stabilizeze în aceste momente.
UPDATE 14:19 Surse medicale au confirmat pentru MEDIAFAX că Vasile Turcu a încercat să se sinucidă prin spânzurare.
Fostul acţionar al Dinamo Bucureşti, Vasile Turcu, a fost transportat, miercuri, de urgenţă la Spitalul Clinic Floreasca după un stop cardio-respirator, a confirmat pentru MEDIAFAX, coordonatorul SMURD Bucureşti, Bogdan Opriţa.
Şeful Unităţii de Primiri Urgenţe al Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa, a precizat pentru agenţia de presă MEDIAFAX că Vasile Turcu a fost transportat de urgenţă la spital după ce a suferit un stop cardio-respirator.
Fostul acţionar al clubului Dinamo Bucureşti a fost resuscitat, fiind, la ora transmiterii ştirii, internat în Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
Date suplimentare despre starea de sănătate a lui Vasile Turcu nu pot fi furnizate, la cererea familiei, a mai precizat Opriţa pentru MEDIAFAX.
“Eu nu am primit informări cu privire la eventuale intenţii de provocare. Aseară, între orele 19.43 şi 22.55, în mijlocul protestelor, secretarul de stat Viorel Ştefu şi şeful Poliţiei Bogda Despescu au primit mesaje sms din partea unui ofiţer din cadrul SRI în care se face referire exclusiv la posibila prezenţă la protest a anumitor persoane, în general, actvişti care participă constant la astfel de activităţi de acest gen precum şi prezenţa unor membri ai galeriilor la modul general. Datele primite prin SMS nu semnalau riscuri în ceea ce priveşte tulburarea ordinii publice, intenţia de a denatura caracterul manifestaţiei, respectiv dacă persoanele în cauză urmau să desfăşoare acte de violenţă şi nici dacă aveau asupra lor mijloace pe care să le utilizeze în acest scop”, a declarat, joi, ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan.
Ministrul de Interne a precizat că Serviciul Român de Informaţii nu a transmis informaţii “inedite”.
“Informaţiile transmise erau de notorietate publică, cunoscându-se faptul că în apropierea zonei de desfăşurare a protestelor avea loc o partidă de handbal între Dinamo şi Steaua la care participau suporteri ai celor două echipe. Informaţiile cu privire la acest eveniment fuseseră deja analizate în cadrul unei şedinţe operative care a avut loc în dimineaţa zilei de 1 februarie 2017 , la orele 09.00, iar măsurile au fost adaptate la dinamica situaţiei. Nu au fost informaţii inedite din partea SRI. Era de notorietate faptul că între orele 18.45 şi 20.00, la Clubul Sportiv Dinamo, situat la situat la aproximativ 1,5 kilometri de Piaţa Victoriei, se desfăşura meciul de handbal între echipele Dinamo şi Steaua. La eveniment au participat 1.500 de spectatori. După terminarea meciului, grupurile de suporteri s-au dispersat şi unii dintre membri acestora s-au deplasat individual în Piaţa Victoriei. Acest lucru a făcut imposibil controlul şi stoparea apariţiei lor la proteste”, a mai spus Carmen Dan.
Cluburile de fotbal profesionist din România care au înregistrat cele mai mari venituri în 2015, între 8 – 4.8 milioane de euro, sunt FC Steaua, urmată de CS Pandurii Tg. Jiu şi ASA Târgu Mureş (locurile 2 – 3 sunt în 2016 în insolvenţă după pierderea finanţatorilor), potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii Ligii Profesioniste de Fotbal.
Din punct de vedere al veniturilor înregistrate din vânzarea biletelor, topul cluburilor este reprezentat de FC Steaua, FC Dinamo şi FC Botoşani, în timp ce, în funcţie de veniturile din sponsorizări şi publicitate se diferenţiază FC Dinamo (peste 1.3 milioane de euro), FC Steaua (aproximativ 1.2 milioane de euro) şi Viitorul Constanţa (peste 780.000 de euro).
Cinci cluburi au înregistrat profit net în 2015: Viitorul Constanţa (1.2 milioane de euro), CS Gaz Metan Mediaş (520.000 de euro), FC Botoşani (125.000 de euro), CS Pandurii Tg. Jiu (89.000 de euro) şi Dinamo Bucureşti (profit din reducerea datoriilor în insolvenţă).
Fotbalul profesionist a generat în 2015 venituri totale de aproximativ 56 milioane de euro. Structura veniturilor din fotbalul profesionist este reprezentată de: bilete de intrare – 3%, sponsorizări şi publicitate – 19%, din care aproximativ 55% sunt venituri cu părţi afiliate, drepturi de difuzare – 40%, venituri UEFA – 9%, venituri/subvenţii de la autorităţi locale – 20%, alte venituri – 9%.