”Vrem să ducem abordarea multidisciplinară dincolo de teorie, la nivelul faptelor – în Europa Centrală şi de Est nu există o astfel de abordare. |n sistemul medical românesc, pacientul este diagnosticat, se plimbă din spital în spital, până când se ajunge la o concluzie; în această situaţie, şeful echipei medicale este însuşi pacientul“, descrie medicul Ovidiu Palea conceptul de multidisciplinaritate, pe care specialiştii reţelei private Provita şi-au concentrat eforturile în ultimii ani.
Fondată în 2011, printr-o clinică dedicată imagisticii, reţeaua Provita s-a dezvoltat ulterior cu o policlinică şi, din 2016, cu un centru medical (spital), toate în Bucureşti. Anul trecut, 27.000 de consultaţii s-au realizat în cadrul reţelei, iar valoarea veniturilor înregistrate de Provita a ajuns la 20 de milioane de lei, în creştere cu 170% faţă de anul anterior. Iar dacă în 2011, în cadrul clinicii lucrau circa 20 de angajaţi, în prezent numărul personalului medical a ajuns la aproximativ 90. Anul trecut, valoarea investiţiilor s-a plasat la 500.000 de euro şi au fost direcţionate în tehnologizare şi îmbunătăţirea unităţilor existente, iar investiţiile bugetate pentru anul acesta se ridică la 1 milion de euro şi vor fi axate pe dezvoltarea unui laborator şi a încă unui centru de zi; în plus, urmează să fie mutată şi extinsă divizia de kinetoterapie într-un centru complex.
Medicii reţelei spun că în ultimii ani şi-au concentrat eforturile în direcţia unei abordări multidisciplinare: ”Există două direcţii a acesteia: pentru partea de diagnostic, iar a doua, după stabilirea unui tratament, când este nevoie de o echipă mai mare de medici în jurul pacientului – echipa chirurgicală, dar şi alţi specialişti, anestezişti, recuperatori etc.“. Ovidiu Palea insistă că propunerea lor este una fundamental diferită în acest context: ”Propunem discuţii între noi – avem boarduri, reuniuni disciplinare, în care nu un doctor, cu o singură specializare, ci mai mulţi oferă cea mai bună opţiune pentru pacient“.
Reţeaua Provita este un business de familie dezvoltat de Ovidiu Palea şi de soţia lui, Ada. Medic primar specializat în anestezie şi terapie intensivă şi în terapia durerii din România, Palea şi-a început parcursul profesional în Statele Unite, unde a fost plecat timp de mai mulţi ani pentru a-şi face pregătirea ca rezident de specialitate; a lucrat apoi câţiva ani ca medic anestezist şi de terapie intensivă în Washington. ”|n contextul în care nu am fost un emigrant fericit şi veneam foarte des în ţară şi aveam familia aici, după ce am intrat în Uniunea Europeană mi-am spus că mă întorc acum ori niciodată“, descrie el gândurile pe care le avea înainte de întoarcerea în ţară.
A revenit în România în 2007 şi a lucrat, timp de câţiva ani, ca medic anestezist în sistemul de stat ”cu enorm de multe frustrări fiindcă nu am avut experienţa românească în rolul de medic specialist, prin urmare mi-a fost greu să mă integrez“. |n 2011 a decis să facă trecerea cu totul în privat: ”Mi-am spus că nu pot să mă integrez fiindcă sunt eu diferit, nu neapărat în bine“. |ntreg planul a început să se dezvolte în jurul centrului de imagistică şi terapia durerii transformat în Provita în 2011, iar primele investiţii în acesta ”au fost rezultatul multor gărzi în America şi a foarte multă muncă; fondurile proprii au fost direcţionate spre partea operaţională, iar investiţiile în RMN şi alte tehnologii de pildă sunt de ordinul milioanelor şi au fost făcute prin împrumuturi bancare şi leasinguri“.
În 2012 au decis să preia o clinică ambulatorie care se afla în regiunea Primăverii – Arcul de Triumf, iar în intervalul 2012-2015 au creat centrul de ambulatoriu, unde aveau intervenţii de zi şi multidisciplinaritate. A urmat etapa 2015-2016, dedicată lansării proiectului centrului de cercetare clinică şi diagnostic şi tratament Provita, despre care Palea spune că a fost într-adevăr o provocare, din mai multe puncte de vedere. Pentru realizarea acestui proiect a fost nevoie de o investiţie de 9 milioane de euro, cofinanţată din fonduri europene (care au constituit 60% din proiect, adică aproape 5 milioane de euro); 4 milioane de euro au fost credite bancare. ”Probabil că cea mai mare provocare a noastră a fost să ne găsim finanţare; o parte din aberaţiile sistemului le-am regăsit prin acest proiect: câştigi un proiect şi simţi că îl prinzi pe Dumnezeu de picior; timp de doi ani însă nu am găsit finanţarea bancară de care aveam nevoie pentru a continua.“ Medicul spune că erau consideraţi start-up, cu foarte mare risc şi erau pe punctul de a pierde proiectul european în lipsa finanţării; Banca Transilvania le-a acordat în cele din urmă resursele de care aveau nevoie.
Au ales să dezvolte spitalul bazându-se pe conceptul unei infrastructuri cu puţine paturi, în contextul în care majoritatea intervenţiilor realizate sunt de zi sau cu internare foarte scurtă, astfel că nu se justifică să ţină pacientul foarte mult timp în spital. ”America este un mediu foarte agresiv şi eficient financiar, iar experienţa medicilor este foarte interesantă în ceea ce poţi să implementezi aici; nu merge să iei cu copy paste un sistem de acolo, aici, dar poţi adapta. Ce ştim foarte clar este că spitalele sunt foarte scumpe“. El oferă ca exemplu spitalul unde el şi-a făcut rezidenţiatul, spitalul universităţii George Washington, care avea 250 de paturi; număr ce ar putea fi considerat extrem de mic în raport cu numărul de paturi din spitalele româneşti. ”Ideea de spitale mari, cu multe paturi, este falimentară la nivel internaţional pentru că paturile sunt foarte scumpe. Standardul mondial este ca, în situaţia în care pacientul evoluează bine, în trei zile să meargă acasă. Dacă implementezi ce vezi afară, fără să inventezi nimic, devii mult mai eficient.“
Din rândul dotărilor tehnologice oferă ca exemplu un mamograf digital cu tomosinteză ce oferă biopsie ghidată, pe care nu o face nimeni din România până acum, potrivit lui; precum şi un aparat de RMN care este printre cele mai complexe aparate din regiune, nu doar din România, fiindcă face şi RMN funcţional (vede activ ce părţi din creier funcţionează sau nu, vede dacă tumorile sunt active sau moarte, n.red). Au anunţat recent şi lansarea unei platforme online – health360.ro – construită cu scopul de a combate fenomenul dezinformării pacienţilor prin intermediul internetului. ”Pacienţii citesc mult pe internet şi îşi asumă rolul de medic, se suprainvestighează inutil, îşi greşesc deseori diagnosticul şi fac paşi în direcţia unui tratament greşit“, explică Palea. Platforma lansată recent este dedicată exclusiv pacienţilor şi include informaţii avizate de o echipă de medici.
În privinţa colaborării cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, medicul spune că banii decontaţi de stat reprezintă 10% din venituri. ”|n mod natural, această pondere ar trebui să fie majoritară dacă am avea o medicină corectă; oriunde în lumea asta, statul are voie să dea cetăţenilor o grijă medicală, nu trebuie să fii preocupat dacă dă acest ajutor printr-un spital de stat sau printr-un spital privat.“ Oferă din nou un exemplu rezultat al experienţei sale americane: în America, spitalele sunt majoritar private (90%) şi lucrează majoritar cu statul. ”|ntr-o ţară evoluată ca America, statul nu poate să susţină masa de pensionari care creşte şi speranţa de viaţă care creşte“, explică medicul.
De altfel, şi în Europa se întâmplă la fel, spune el: există contracte prin casă prin care se fac operaţii pe cord, pe creier în privat fiindcă spitalele de stat din Italia, de exemplu, nu fac faţă; în Anglia, lista de aşteptare pentru bolile cronice la spitalele de stat este de 150 de săptămâni pentru o proteză de şold. ”Idealul românesc ar fi ca privatul să absoarbă ce nu poate face statul într-un timp util, dar acesta este un proces lung.“ El consideră că una dintre problemele spitalelor de stat se leagă de costurile mari care nu sunt în laborator, ci în spitalizările continue, ori atât timp cât statul nu acordă o decontare realistă, lucrurile se transformă într-o presiune uriaşă pentru pacient. ”|n prezent, pacientul nu poate aştepta decizii politice fiindcă el se confruntă cu o problemă de viaţă majoră şi atunci se caută de bani şi vine în privat, ceea ce pune un stres foarte mare pe pacient şi un stres la fel de mare pe doctori.“
Palea consideră că mărirea salariilor medicilor trebuia să se întâmple şi este obligatorie, însă bugetul trebuie echilibrat: ”Şi spitalul de stat este o instituţie financiară care trebuie să aibă încasări şi costuri; dacă dă pe salarii 10 milioane, dar îi vin încasări de două milioane şi trebuie să suplimentăm bugetul cu 8 milioane, este incorect; asta se întâmplă peste tot în Est. Voi fi obligat să recunosc că actul medical costă de 10 ori mai mult, dar având un cost real, atunci spitalul va putea da zeci de mii de euro salarii pentru că încasează de la casă pe actul medical ceea ce este corect.“
Totuşi, cea mai mare problemă din spitalele de stat şi din sistemul medical, în general, se leagă, potrivit specialiştilor Provita, de criza de personal. De altfel, acesta este şi motivul pentru care conceptul de multidisciplinaritate lipseşte din spitalele publice şi pentru faptul că pacienţii sunt puşi deseori în situaţia de a alerga de la un medic la altul. ”|n spitalele publice vorbim despre o lipsă de resursă – vorbim despre enorm de multe frustrări şi probleme, sunt alte lucruri de rezolvat. Un medic în spitalul de stat are extrem de mulţi pacienţi“, explică medicul neurochirurg Dorin Bica. Provocările de stat nu sunt străine pentru Bica; alături de neurochirurgul Ionuţ Gobej, şi-a anunţat recent plecarea de la spitalul Colentina din cauza managementului defectuos. A ajutat creşterea salarială în aducerea medicilor înapoi din străinătate? ”Vor pleca mai puţini, într-adevăr, deşi, din toate sondajele reiese că nu salariul era motivul principal de plecare“, spune medicul referindu-se la măririle salariale recente. Observă însă că o construcţie sănătoasă a sistemului medical se va face în 10-20 de ani de acum încolo. ”Ca să obţii o diferenţă de 1-2% în mortalitate, ai nevoie de investiţii de miliarde în sistem“, conchide Bica.
Şi dezvoltarea Provita depinde, de altfel, de numărul personalului medical recrutat; anul trecut au angajat peste 20 de persoane, iar în 2018 şi-au fixat o ţintă asemănătoare. ”Cred că problema nu mai este aparatura în clipa de faţă, cumva te finanţezi, dar cum faci să ai un om care este alături de tine şi trage în aceeaşi direcţie cu tine? Aici este succesul nostru, faptul că avem oameni deosebiţi lângă noi“, subliniază Palea. ”Ideea a fost de a strânge în jurul meu câţi mai mulţi specialişti de care am nevoie ca să creez terapia durerii multidisciplinară – nu poţi face acest lucru fără specializări precum reumatologie, recuperare. Căutăm oricât de mulţi oameni; specialişti buni la toate nivelurile de complexitate şi de vârstă, fie că vorbim despre asistente şi infirmiere, fie despre medici.“ |n ceea ce priveşte planurile de dezvoltare a afacerii în continuare, Palea spune că acestea nu vizează o extindere naţională. ”Motivul este legat de factorul uman: vrem un act medical perfect raportat la ce se întâmplă în Vest“.
Spune că, fiind vorba despre o afacere formată dintr-o echipă de medici, nu funcţionează pe ţinte de business: ”Lucrurile se întâmplă oarecum natural. Rezultatele financiare sunt consecinţele actului medical, nu a unui plan de business; nu avem o ţintă de încasări fiindcă nu avem nevoie de compromisuri. Clinica este condusă şi manageriată de medici, viziunea şi vocaţia sunt dintr-o perspectivă medicală şi mai puţin financiară. Mai bine tratezi un pacient pe săptămână decât trei pe zi – un pacient operat bine îţi aduce încă un pacient săptămâna viitoare, unul operat prost te face să pierzi 10 potenţiali.“
Piaţa serviciilor medicale private a crescut de la 2,8 miliarde de lei în 2008, la 7 miliarde de lei în 2016, potrivit estimărilor ZF şi este condusă de reţelele MedLife, Regina Maria, Medicover şi Sanador.
