Tag: designer

  • Renault a recrutat pentru Dacia Design Center un designer cu experienţă pe piaţa chineză

    Începând din acest an, Emanoel Derta este noul director al studioului Dacia Design Center din Bucureşti. El îl înlocuieşte în funcţie pe Ory Yohann, care a condus centrul din 2021 şi sub conducerea căruia s-au lansat noi modele precum Duster III, Bigster sau Spring.

    Emanoel Derta este absolvent al IED Torino şi deţinătorul unei diplome în designul auto obţinută în anul 2005.

    El are o experienţă de 23 de ani în designul auto şi industrial. De-a lungul timpului, Emanoel Derta a lucrat pentru mărci precum Fiat, Lancia, Alfa Romeo, Porsche si Lynk&Co.

    În anul 2018 a devenit Director de Design al mărcilor Ora si Wey (aparţinând grupului Great Wall Motors), iar în anul 2021 a fost numit Vicepreşedinte de Design al companiei Xpeng Motors.

    Printre proiectele la care a lucrat se numără modelele Fiat 500, Fiat Fiorino, Porsche 911 Speedster Concept, Porsche 991.2 GT3, Ora Good Cat, Tank 300, Tank 400, Xpeng G9, Xpeng G6 si Xpeng X9.

     

  • Povestea tinerilor care şi-au deschis o firmă unde vând unul dintre cele mai vechi alimente din lume

    Pe Alexandra şi Andrei Mureşan îi pasionează designul, dar au apetit şi pentru experienţele culinare. Ea este designer full time, cu o experienţă de opt ani în domeniu, iar el se ocupă cu modelare şi randări 3D. Anii petrecuţi în faţa monitoarelor i-au făcut să caute noi preocupări, unele care să-i ţină departe de lumea digitală şi mai aproape de satisfacţia creării unui lucru de la zero, manual. Este începutul poveştii Roi Honey Goods.

    Prima idee a fost să se joace cu mierea crudă din stupina familiei. În toamna lui 2022, au creat şi testat mai multe reţete, care au ajuns apoi la prieteni, pentru degustare. „Reacţiile au fost pozitive, aşa că la începutul anului 2023 am hotărât ca vrem să trecem la următorul pas. Anul acesta am reuşit să finalizăm şi să perfecţionăm produsele, să ne deschidem firma şi să lansăm magazinul online, roihoneygoods.com, unde clienţii pot să achiziţioneze produsele noastre, dar pot şi să găsească reţete simple şi sănătoase pe care să le încerce acasă”, povestesc cei doi tineri antreprenori.

    În ultimele luni, au încheiat şi câteva parteneriate cu alte afaceri care au aceeaşi pasiune pentru produse fabricate manual, dar şi generatoare de profit. „Deseori, atunci când oamenii aleg să consume miere, o cumpără din supermarketuri, acolo unde găsim de cele mai multe ori miere importată, iar şansele ca aceasta să fie contrafăcută, potrivit unui studiu făcut de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară) sunt de 50%.

    Cu brandul Roi, încercăm să facem mierea mai atractivă şi mai vizibilă pentru un public care nu are contact direct cu lumea apicultorilor, nu participă la târguri tradiţionale şi nu frecventează pieţe unde găseşti în general genul acesta de produse, la calitate superioară.” Roi Honey Goods este un brand prezent şi activ în mediul online, acolo fiind publicul pe care îl ţintesc Alexandra şi Andrei Mureşan. Este vorba despre clienţi cu vârste între 25 şi 45 de ani, oameni care apreciază produsele locale şi cumpără produse alimentare cu atenţie, nu compulsiv. „Am înţeles ce înseamnă o strategie de brand şi ce înseamnă să te poziţionezi în piaţă, dar în acelaşi timp am învăţat şi că nu e nevoie mereu de investiţii mari şi un buget nelimitat pentru a face acest lucru bine.” Până acum, investiţia celor doi antreprenori este de circa 10.000 de euro, banii fiind alocaţi pentru branding, materie primă, utilaje, ambalaje şi magazinul online.

    Totul se întâmplă în satul Dezmir din judeţul Cluj, unde iau naştere cele două „colecţii” de produse: pe de o parte, sunt diferite sortimente de miere crudă (de salcâm, de rapiţă, polifloră şi de tei), iar pe de de altă parte sunt cremele tartinabile din miere crudă în combinaţie cu diferite ingrediente precum nucă, fistic, migdale, cacao sau scorţişoară. „Mierea noastră este extrasă manual, este naturală şi nu conţine conservanţi sau zahăr adăugat. Vindem în principal online, prin magazinul roihoneygoods.com, dar produsele noastre se pot găsi şi în magazine sau cafenele de specialitate din ţară.

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.” Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată. Totul, în timp ce jonglează şi cu provocările de natură legislativă cu care vine, inevitabil, înfiinţarea unei firme. „Cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat până acum au ţinut în principal de procesele birocratice şi contactul cu statul.

    Ni se pare că este destul de dificil să fii antreprenor în România, deoarece calci pe un teren instabil şi e greu să-ţi faci planuri pe termen mediu şi lung.” Pe lângă acestea, tot ceea ce ţine de logistică, ambalaje, producţie aduce obstacole în plus, care le pun mintea la treabă, dar, spun Alexandra şi Andrei, asta scoate cele mai bune idei la iveală, aşa că încearcă să se şi bucure de procesul creşterii.

     

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.

    Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată.

  • Robotul care ţese pâslă 3D

    În timp ce unii găsesc soluţii pentru folosit lâna oilor la piese de mobilier, alţii inventează roboţi care pot printa 3D cu ea, cum este cazul creaţiei designerului olandez Christien Meindertsma. Aceasta, în colaborare cu firma de robotică TFT, a creat un robot denumit Flocks Wobot, care funcţionează asemeni unei imprimante 3D, numai că foloseşte ca material lâna aspră provenită de la oi europene, scrie Dezeen. „Creaţiile” acestuia au un aspect de pâslă şi pot lua diverse forme, la dorinţa utilizatorului.

  • Moda pe lângă casă

    Natura, cu plantele şi animalele ei, e de mult sursă de inspiraţie pentru articolele vestimentare, iar după imprimeuri florale sau cu pete şi dungi de vietăţi sălbatice, a venit momentul să li se acorde din nou atenţie animalelor de pe lângă casă, după cum o arată colecţiile recente ale mai multor case de modă.

    Casa italiană Collina Strada, de exemplu, a atras atenţia prin colecţia sa de toamnă/iarnă asupra animalelor folosite de obicei pentru hrană, scrie Financial Times, şi a legăturii dintre toate fiinţele vii, asortându-şi astfel hainele prezentate cu urechi de porc, ciocuri sau boticuri. Creatoarea Stella McCartney şi-a ales pentru ultima colecţie rasa de cai pătaţi Appaloosa, în onoarea primului ei cal, Harmony. Colecţia include aşadar fie rochii, bluze şi fuste cu imprimeuri cabaline, fie pulovere cu modele cu pete care le imită pe cele ale cailor Appaloosa. La rândul său, creatorul Daniel Lee, aflat la primul său proiect pentru casa Burberry, a fost inspirat de raţe, aceste păsări ajungând pe jachete sau rochii. Nu lipsesc nici articole mai amuzante, cum ar fi o căciuliţă tricotată manual care aminteşte de o raţă şi care are două şnururi de o parte şi de alta, care închipuie picioarele păsării.

    Designerul Christopher Kane a căutat şi el inspiraţie la fermă, prezentând rochii şi bluze cu imprimeuri realizate cu ajutorul inteligenţei artificiale în care apar purceluşi, pui şi chiar şoareci. Aceştia din urmă au ajuns vedete în ultima colecţie însă numai după ce au deranjat echipa creatorului aflată la lucru fiindcă tot alergau prin tavanul studioului.

  • Canapele şi meduze de lux

    Atunci când îşi aranjează casa, doritorii de mobilier de lux fie apelează la designeri specializaţi să le proiecteze numai pentru ei ceva, fie, dacă se grăbesc, caută în colecţiile de gata ale acestora unde pot găsi piese care să-i mulţumească. La modă în ultima vreme, scrie The Telegraph, sunt canapelele curbate, în stil clasic sau contemporan, dar neapărat ceva care să-şi păstreze eleganţa de-a lungul timpului. Printre cele mai căutate se numără cele de la Minotti, ale căror preţuri pornesc de la circa 17.000 de euro pentru una de două locuri şi pe care nu puţini le caută pentru investiţii. Decorul încăperii în care sunt instalate acestea poate fi completat cu o oglindă-meduză iluminată de la designerul britanic Brian O’Sullivan, care costă echivalentul a circa 50.000 de euro.

  • Povestea tinerilor care şi-au deschis o firmă unde vând unul dintre cele mai vechi alimente din lume. Tinerii au întâmpinat cele mai mari probleme cu birocraţia şi lucratul cu statul

    Pe Alexandra şi Andrei Mureşan îi pasionează designul, dar au apetit şi pentru experienţele culinare. Ea este designer full time, cu o experienţă de opt ani în domeniu, iar el se ocupă cu modelare şi randări 3D. Anii petrecuţi în faţa monitoarelor i-au făcut să caute noi preocupări, unele care să-i ţină departe de lumea digitală şi mai aproape de satisfacţia creării unui lucru de la zero, manual. Este începutul poveştii Roi Honey Goods.

    Prima idee a fost să se joace cu mierea crudă din stupina familiei. În toamna lui 2022, au creat şi testat mai multe reţete, care au ajuns apoi la prieteni, pentru degustare. „Reacţiile au fost pozitive, aşa că la începutul anului 2023 am hotărât ca vrem să trecem la următorul pas. Anul acesta am reuşit să finalizăm şi să perfecţionăm produsele, să ne deschidem firma şi să lansăm magazinul online, roihoneygoods.com, unde clienţii pot să achiziţioneze produsele noastre, dar pot şi să găsească reţete simple şi sănătoase pe care să le încerce acasă”, povestesc cei doi tineri antreprenori.

    În ultimele luni, au încheiat şi câteva parteneriate cu alte afaceri care au aceeaşi pasiune pentru produse fabricate manual, dar şi generatoare de profit. „Deseori, atunci când oamenii aleg să consume miere, o cumpără din supermarketuri, acolo unde găsim de cele mai multe ori miere importată, iar şansele ca aceasta să fie contrafăcută, potrivit unui studiu făcut de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară) sunt de 50%.

    Cu brandul Roi, încercăm să facem mierea mai atractivă şi mai vizibilă pentru un public care nu are contact direct cu lumea apicultorilor, nu participă la târguri tradiţionale şi nu frecventează pieţe unde găseşti în general genul acesta de produse, la calitate superioară.” Roi Honey Goods este un brand prezent şi activ în mediul online, acolo fiind publicul pe care îl ţintesc Alexandra şi Andrei Mureşan. Este vorba despre clienţi cu vârste între 25 şi 45 de ani, oameni care apreciază produsele locale şi cumpără produse alimentare cu atenţie, nu compulsiv. „Am înţeles ce înseamnă o strategie de brand şi ce înseamnă să te poziţionezi în piaţă, dar în acelaşi timp am învăţat şi că nu e nevoie mereu de investiţii mari şi un buget nelimitat pentru a face acest lucru bine.” Până acum, investiţia celor doi antreprenori este de circa 10.000 de euro, banii fiind alocaţi pentru branding, materie primă, utilaje, ambalaje şi magazinul online.

    Totul se întâmplă în satul Dezmir din judeţul Cluj, unde iau naştere cele două „colecţii” de produse: pe de o parte, sunt diferite sortimente de miere crudă (de salcâm, de rapiţă, polifloră şi de tei), iar pe de de altă parte sunt cremele tartinabile din miere crudă în combinaţie cu diferite ingrediente precum nucă, fistic, migdale, cacao sau scorţişoară. „Mierea noastră este extrasă manual, este naturală şi nu conţine conservanţi sau zahăr adăugat. Vindem în principal online, prin magazinul roihoneygoods.com, dar produsele noastre se pot găsi şi în magazine sau cafenele de specialitate din ţară.

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.” Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată. Totul, în timp ce jonglează şi cu provocările de natură legislativă cu care vine, inevitabil, înfiinţarea unei firme. „Cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat până acum au ţinut în principal de procesele birocratice şi contactul cu statul.

    Ni se pare că este destul de dificil să fii antreprenor în România, deoarece calci pe un teren instabil şi e greu să-ţi faci planuri pe termen mediu şi lung.” Pe lângă acestea, tot ceea ce ţine de logistică, ambalaje, producţie aduce obstacole în plus, care le pun mintea la treabă, dar, spun Alexandra şi Andrei, asta scoate cele mai bune idei la iveală, aşa că încearcă să se şi bucure de procesul creşterii.

     

    Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.

    Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Atelierul Artistului – târguri şi ateliere de creaţie (Iaşi)

    Fondatoare: Alina Avram

    Prezenţă: Iaşi


    Harpai – paie de hârtie (Ceraşu, jud. Prahova)

    Fondator: Gabriel Bălăceanu

    Cifră de afaceri în 2022: 750.000 de lei (150.000 de euro)

    Prezenţă: România şi Germania


    Şcoala IT – proiect educaţional (Bucureşti)

    Fondator: Cristian Lăcraru

    Prezenţă: în şcoli din Bucureşti


    Aviator Delight – laborator de panificaţie (Craiova)

    Fondator: Adrian Chiriac

    Investiţie iniţială: 80.000 de euro

    Prezenţă: în mallul Electroputere din Craiova



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Povestea unei tinere din România care şi-a transformat pasiunea avută de mică într-o afacere profitabilă

    Diana Grigore este ilustrator şi designer grafic freelancer. Îşi descrie jobul de zi cu zi spunând că „desenează idei” pentru alte branduri şi pentru propriul magazin pe care îl gestionează, DAIA Shop, cu produse gândite şi ilustrate chiar de ea. De asemenea, creează logouri şi alte materiale grafice care ţin de identitatea vizuală a altor companii sau a altor întreprinzători. Cum a ajuns aici?

    Pasiunea mea pentru ilustraţii a luat naştere printr-un proces gradual, alimentat de o creştere constantă a aprecierii mele pentru arta vizuală, în general. Această pasiune şi-a făcut apariţia pe parcursul anilor de gimnaziu şi de liceu, perioadă în care am explorat diverse tehnici artistice, în special prin fotografie şi prin colajele digitale. Cu toate acestea, plăcerea de a desena a fost cea care m-a ghidat către lumea ilustraţiei. Iar posibilitatea de a reda orice imagine, idee, atmosferă doar prin desen, fără a fi limitată în mod direct de realitatea din jur, a fost ceea ce m-a făcut să vreau rămân în această lume”, povesteşte Diana Grigore.

    După terminarea studiilor la liceul cu profil teoretic B. P. Haşdeu din Buzău, a ales să-şi dezvolte mai departe latura creativă, care, după cum spune, a fost dintotdeauna o prioritate pentru ea. Şapte ani mai târziu, astăzi, este licenţiată în Design Grafic şi Comunicaţii Vizuale în cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, unde a absolvit şi masterul pe acelaşi profil. În ilustraţiile ei, Diana surprinde un stil viu, visător şi cu mult violet. Îi place să exploreze tema conexiunii sub toate formele sale – cea pe care o formăm cu natura, cu cei din jurul nostru şi cu noi înşine.

    Când vine vorba despre proiectele de identitate vizuală, acolo îşi propune să se muleze pe nevoile brandului, punându-i în valoare particularităţile într-un mod creativ, distinctiv, cu un puternic impact vizual. „De-a lungul timpului am colaborat cu mai multe branduri şi companii, precum Wacom, Samsung, PatriaBank, Parodontax, Heidi, Starbucks, McDonald’s. Proiectele au constat în realizarea de ilustraţii pentru diverse campanii, activări sau materiale promoţionale. Printre cele mai recente proiecte de branding/ identitate vizuală se numără cele pentru Braveskin, Random Space, Pulsar.”

    Deşi pentru orice proiect nou lucrează cu mult entuziasm şi cu multă implicare, cel mai ataşată a fost de lucrarea ei de master: o carte scrisă de copii cu scopul de a-i învăţa pe adulţi despre propriile frici. „Este intitulată «Frica nu are păr». Am creat un exerciţiu de imaginaţie prin care am rugat mai mulţi copii să-şi imagineze fricile lor sub formă de personaje şi să îmi povestească în scris despre ele.

    Am ilustrat compunerile lor dând formă fricilor-personaje şi am inclus şase exerciţii realizate de psihoterapeutul Oana Şerbu, utile pentru gestionarea senzaţiilor de teamă.” Diana se inspiră din tot ce o înconjoară: din natură, din lucrurile mici de zi cu zi, din ce îi atrage atenţia atât într-un mod plăcut, cât şi într-unul neplăcut. Orice idee, oricât de nesemnificativă poate părea la început, atunci când este privită din unghiul potrivit poate să spună o poveste care să ne inspire.

    Acesta este crezul ilustratoarei Diana Grigore. În cea mai mare parte, lucrările ei prind viaţă în format digital, folosind softuri precum suita Adobe (Photoshop, Illustrator), iar ilustraţiile le creează pe tableta Pro, în iPad programul Procreate. „Partea de execuţie poate dura între câteva ore şi câteva zile, iar partea de concept poate să dureze şi până la câteva săptămâni.

    Depinde foarte mult de cât de clară e ideea pentru mine în momentul în care încep să o desenez. Uneori lucrurile decurg foarte lin şi intuitiv, alteori simt că e ceva ce nu se leagă aşa cum mi-aş dori, aşa că îmi dau timp până realizez ce nu îmi place, ce lipseşte şi cum aş putea schimba asta.” Diana nu se vede făcând vreodată altceva decât un job creativ. Iar dacă n-ar fi fost să fie ilustrator, ar fi cu siguranţă doar designer grafic, ceea ce este în paralel şi în momentul actual. „Nu mă văd lucrând niciodată într-un mediu care nu îmi stimulează creativitatea”, mărturiseşte Diana Grigore.   

    Deşi pentru orice proiect nou lucrează cu mult entuziasm şi cu multă implicare, cel mai ataşată a fost de lucrarea ei de master: o carte scrisă de copii cu scopul de a-i învăţa pe adulţi despre propriile frici.

     

    Diana Grigore, fondatoarea DAIA Shop: Partea de execuţie poate dura între câteva ore şi câteva zile, iar partea de concept poate să dureze şi până la câteva săptămâni.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Rafia – magazin cu produse de la antreprenori locali (Constanţa)

    Fondatoare: Cristina Stîngă şi Bianca Florea

    Investiţie iniţială: 8.000-9.000 de euro

    Prezenţă: Constanţa


    Corria – atelier de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Coralia Mihăescu

    Investiţii: 15.000 de euro

    Prezenţă: online


    Prinos Consulting – firmă de fundraising, training, consultanţă şi coaching (Bucureşti)

    Fondator: Matei Iosipescu

    Prezenţă: naţională


    Alura – brand de încălţăminte pentru femei (Bucureşti)

    Fondatoare: Raluca Hăulică

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri: 80.000 de euro pe lună

    Prezenţă: online


    Woodatree – atelier de decoraţiuni din lemn (Iaşi)

    Fondatoare: Mihaela Balica

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu al businessului, pe reţelele de socializare şi pe platforma Etsy



     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • I love my job. În căutarea pantofului perfect

    Un pantof pe care să nu îl simţi, aproape imponderabil şi invizibil sunt câteva dintre caracteristicile încălţămintei perfecte din punctul de vedere al lui Victor Vulpe, designerul care a pus românia pe harta marilor creatori de pantofi. El caută pantoful perfect pereche după pereche, încă de când a pornit pe drumul meşteŞugului de pantofar în balconul înfrigurat al garsonierei din studenţie. „Probabil va fi ultimul pantof pe care îl voi face”, glumeşte el referindu-se la idealul ţintit, fără să-şi imagineze vreun alt drum spre viitor decât cel început în urmă cu aproape 30 de ani.

     

    Am început să fac pielărie pe balcon, era un spaţiu dintr-o garsonieră închiriată, era foarte frig iarna acolo şi încercam să mă încălzesc cu bucuria lucrului. Nu stăteam prea mult în atelierul acesta improvizat pentru că eram student atunci şi făceam asta cumva clandestin, adică nu eram deloc bine organizat, dar treptat-treptat am început să prind gustul şi am încercat să îmi perfecţionez cât am putut de repede tehnica”, descrie Victor Vulpe începuturile sale în domeniul pielăriei, în anul 1995. De la micile accesorii, a trecut la cele mai mari, cum ar fi genţile, iar în anul 2005 a conceput prima sa pereche de pantofi. „Între timp s-au scurs vreo cincisprezece ani, aşadar am sărit din balcon într-un atelier adevărat, cu maşini, cu utilaje etc., iar în prezent sunt la al doilea atelier.” Înclinaţii artistice avea dintotdeauna, însă, înainte de facultate, părinţii l-au încurajat să meargă în direcţia unui liceu veterinar, dat fiind faptul că în perioada aceea prioritatea era găsirea unui loc de muncă ce ar fi putut să faciliteze procurarea rapidă a alimentelor. Pe urmă a venit Revoluţia şi, fiindcă era târziu să meargă înspre un liceu de artă – a ajuns la o şcoală populară de arte. Mai târziu, când s-a mutat în garsoniera din Timişoara, avea să studieze pedagogia artelor şi se pregătea să fie profesor de desen: „Pentru mine, pielăria şi lucrul cu materialele de acest tip erau cumva a doua natură, lucram foarte des la facultate cu fel de fel de materiale, le amestecam, făceam experimente de tot soiul, ceea ce fac şi astăzi – m-am obişnuit să fiu flexibil, să nu fiu unidirecţional”.

    La scurt timp, vânzarea accesoriilor din piele a devenit o modalitate prin care să se întreţină la facultate – având în vedere şi costurile ridicate ale materialelor folosite la studii. „Fiind din Arad, trebuia să îmi plătesc chiria, la cămin nu îmi plăcea deloc, aşa că din primul an am migrat spre o chirie mai ieftină. Am început să vând destul de repede şi uşor în primă fază, fiindcă aveam o grămadă de artişti în jurul meu, care aveau şi ei nevoie de o curea ca lumea, de o gentuţă sau de ceva similar.” La pantofi a trecut în 2005, iar după două perechi făcute, la a treia avea deja un client. „Am trecut la pantofi pentru că nu îmi găseam pantofii ideali pentru un picior destul de lat – începusem să înţeleg ce înseamnă o pereche de pantofi adevărată pentru că aveam lângă mine un mic atelier de pantofărie şi vedeam pantoful desfăcut pe masă. Am realizat astfel că în magazine se găsesc pantofi de foarte slabă calitate –  mi-am spus că şi cu ochii închişi pot să fac ceva mai bun de atât. Am fost impresionat de ce a ieşit, a doua pereche era mai bună decât prima, şi acum le am în atelier – sunt un fel de simbol pentru mine.” 

    I s-a spus că este foarte simplu să faci o pereche de pantofi, iar el mărturiseşte că a crezut, dar a realizat de-a lungul timpului că „nu îţi ajunge o viaţă ca să înţelegi ce se întâmplă într-o pereche de pantofi. Mi-am dat seama că aş putea să fac chiar un fel de carieră cu asta pentru că pantoful are o forţă incredibilă: dacă ai o pereche bună de pantofi nu o să o uiţi vreme de mulţi ani, asta pentru că te ajută foarte mult, îţi oferă încredere şi ai un alt tonus”. După ani, a dat şi viaţa de oraş pe sat, unde îşi şi găseşte deseori inspiraţia: „Am în faţă un fel de parc unde stau şi privesc cerul de câte ori am nevoie – deci cam ăsta ar fi traseul meu pe scurt”.

    Preţurile unei perechi de pantofi realizate de el ajung la câteva mii de euro – dar nu vă imaginaţi că Victor Vulpe s-a îmbogăţit din acest meşteşug – anual, ajunge să realizeze maximum patru perechi de pantofi. „E vorba de calitate în primul rând, nu de cantitate, durează foarte mult procesul realizării unei perechi de pantofi – dar nu am cum să scurtez acest proces, pentru că atunci ar trebui să cobor ştacheta destul de mult. Dacă mă întrebaţi de profit, aş spune că de curând am ajuns acolo, înainte lucram în pierdere, nu-mi acopeream costurile, nici facturile de curent, nici materialele –lucram la un moment dat doar ca să lucrez.”

    Însă succesul nu se măsoară doar în profit, drept urmare, în rândul realizărilor sale recente se numără câştigarea argintului la un campionat de profil de la Londra, „World Championship of Shoemaking 2023”, pe care îl descrie drept „un bebeluş, de patru ani, relevant pentru industrie, care a fost reinventat după reguli care funcţionau din secolul trecut – cam de o sută de ani campionate de genul acesta nu s-au mai văzut. Oamenii au cam uitat de pantoful clasic, acum acesta a fost redescoperit şi putem să spunem că trăim într-un soi de revoluţie a pantofului de acest tip sau a renaşterii acestuia. Aveam nevoie de un stimulent de genul acestui campionat, el se duce cu efecte foarte departe chiar înspre zona clientului şi ai nevoie de un astfel de eveniment care să coaguleze atenţia tuturor.” De asemenea, Victor Vulpe mărturiseşte că vede locul doi obţinut la acest campionat ca pe o responsabilitate: „Acum, dacă mă întorc înapoi la campionat am o singură direcţie posibilă, nu pot să merg în cealaltă parte, adică ori merg în sus, ori nu mă prezint. Dacă te uiţi în primii zece pantofi de acolo o să îi vezi pe oamenii care excelează cu adevărat; calitatea concurenţilor e foarte ridicată, dar pentru mine este foarte important acest premiu pentru că juriul este format din cei mai puternici şi cei mai valoroşi pantofari posibili.” Ce urmează? Pe termen scurt, Victor Vulpe şi-a propus să termine perechile de pantofi pe care le mai are de făcut – „Sunt foarte multe dintr-o dată, aşdar logistica este destul de stufoasă. Apoi, s-ar putea să mă întorc la acest campionat, dar nu se ştie exact în ce an pentru că aştept o temă foarte bună.”  ■

     

    5 întrebări pentru Victor Vulpe

     

    1. De unde vă luaţi inspiraţia?

    Sunt atent la ce se întâmplă în jurul meu, la lumea care evoluează, mă uit la maşini, la biciclete, la trotinete, la tot ce apare nou, sunt foarte curios,  nu stau cu capul sub nisip, dar cel mai important este ceea ce se întâmplă în lumea pantofului clasic, un mediu extrem de dinamic, unde totul se schimbă extrem de repede şi unde lumea vine cu tot felul de idei noi.

    2. Sunt pantofii o modalitate de a-ţi arăta statutul?

    E adevărat că pantofii reprezintă una dintre modalităţile prin care oamenii să îşi manifeste statutul în îmbrăcăminte; uneori reprezintă chiar o modalitate mai puternică de a face acest lucru decât costumul; trebuie să ştiţi că într-o pereche de pantofi sunt  250 de operaţii distincte, iar complexitatea unei perechi de pantofi este probabil mult mai mare decât a realizării unui costum, astfel că da, costurile ar trebui să fie mai mari, iar oamenii se laudă „din oficiu” cu o pereche de pantofi – adică nu contează neapărat cât de bine vin pantofii şi cât de scumpi au fost. Dar nu toţi clienţii caută asta, majoritatea vin la mine pentru că au alte nevoi şi nu vor să declare nimic prin îmbrăcăminte, sunt oameni care vor să aibă încălţări subtile, nimic ieşit din comun, au nevoie de un pantof pe care să îl poarte ei şi nu invers.

    3. Care este părerea dvs. asupra fast fashionului?

    La fel ca în cazul pantofilor, vorbim ori despre producţie de masă, ori de ateliere foarte mici, la mijloc a cam falimentat totul, producţia de masă este mai mare şi mai rigidă, iar atelierele mai mci sunt cât mai flexibile fiindcă astfel îşi aduc clienţii aproape. Aproape că nu mai contează preţul când vezi libertatea pe care o ai ca să decizi cum îţi arată tocul, ce culoare au şireturile, fiecare detaliu poate fi controlat.

    4. Cum se raportează tinerii la meseria de pantofar?

    Sunt puţini tineri dispuşi să încerce măcar să-şi asume câţiva ani din viaţă pentru o meserie care s-ar putea să nu fie pentru ei. Majoritatea celor care vin din zona artelor se gândesc că e un pas înapoi să lucreze într-un atelier unde se fac pantofi sau, dacă ştii că poţi să excelezi în zona asta cu atât mai bine, dar pretenţiile lor probabil sunt mult mai mici decât ale mele şi atunci nu văd asta ca pe un viitor pentru ei; dacă vin din alte zone, mi-este foarte greu să le explic, de pildă, ce înseamnă o linie dreaptă şi de ce trebuie să fie dreaptă, exigenţele sunt foarte diferite.

    5. Un sfat pentru cineva care doreşte să practice o astfel de meserie?

    N-o spun eu, dar am auzit-o de la foarte mulţi pantofari care au o istorie în domeniu, adică au o viaţă întreagă într-un atelier de acest gen: viitorul este strălucit dacă reuşeşti să sari peste faza incipientă, care este destul de grea şi asta înseamnă nu să nu arzi etape, ci să nu te blochezi în primele faze – dacă treci de primii 2-3 ani eşti un om salvat, vei avea un viitor în meseria asta, iar peste 50 de ani poţi să te simţi la fel de proaspăt.  

    În cadrul Flagship Store-ului Viggo din Capitală, Victor Vulpe a expus recent cei trei pantofi bespoke, câştigători ai concursului „World Championship of Shoemaking 2023”, desfăşurat la Londra.


    „I love my job” este o nouă rubrică lansată de Business MAGAZIN în care scoatem îi scoatem în faţă pe oamenii ce nu sunt neapărat parte din top managementul unei companii, dar sunt pasionaţi de ceea ce fac. Sunt mulţi, iar poveştile lor sunt fabuloase: nu de puţine ori, în interviurile Business MAGAZIN, am auzit „Sunt îndrăgostit de… ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleţi, tractoare, tehnologie ş.a.m.d..) poveştile oamenilor pasionaţi de joburile lor sunt savuroase, de aceea le vom acorda o rubrică specială în revista noastră.

  • I love my job. O poveste despre bijuterii pe care nu le-ai primi de la mama ta, dar pe care le-ai face cadou fiicei tale

    …îşi descrie Lito Karakostanoglou brandul de bijuterii, pe care l-a creat în urmă cu aproape un sfert de secol. Dincolo de culori şi lumină mediteraneeană, în creaţiile antreprenoarei-designer se regăseşte cea mai importantă valoare a culturii cu care a crescut: libertatea. Spiritul liber a determinat-o să renunţe la advertising pentru design şi antreprenoriat, să studieze în Paris arta şi, mai ales, să facă piesele unice ce ajung acum în cele mai luxoase magazine de bijuterii ale lumii, pornind din micul ei atelier din Atena, cu obiectivul de a străbate nu doar graniţe, ci şi generaţii.

     

     

    „Fac designul multor bijuterii one off (unicat) – inelele care îţi plac, de exemplu, se înscriu în această categorie. Pentru acestea trebuie să găsim piatra, odată ce am găsit piatra, începem să facem montajul, care este ca dantelăria: încerci să susţii piatra în cel mai bun mod posibil pentru ca aceasta să fie stabilă, apoi împodobim montura cu diamante”, îmi povesteşte  Lito Karakostanoglou, grecoaica antreprenor care a creat brandul de bijuterii ce îi poartă numele, ca şi cum ar povesti unui prieten despre meşteşugul ei. Pare nu doar că are răbdarea necesară să explice cu lux de amănunte detaliile, dar este şi entuziasmată de entuziasmul meu la vederea setului de inele care au furat privirile celor care au venit la evenimentul din Bucureşti dedicat brandului – „genul acela de bijuterie care este foarte frumos şi pentru cel care îl poartă” – având un soi de pandantiv care se mişcă odată cu mişcările purtătoarei. „Fac multe bijuterii care sunt pentru cei care le poartă, pentru noi, astfel că atunci când le ai pe deget, observi un alt aspect important – acela că lumina trece prin piatră – aşadar poţi să vezi mai bine culoarea acesteia. De asemenea, poţi să porţi mai multe inele simultan – îţi poţi face propriul mic buchet, cum le numesc eu atunci când sunt alăturate”, mai detaliază ea. 

    Grecoaica Lito Karakostanoglou se descrie drept un antreprenor autodidact, care a învăţat pe cont propriu meşteşugul bijuteriei. A studiat marketingul şi advertisingul, a locuit câte doi ani în Boston şi, mai târziu, Paris, dar a revenit totuşi acasă, unde a pus bazele atelierului de bijuterii Lito Fine Jewelry.

    Mama sa avea deja un mic magazin în Atena, cu un alt profil însă, iar tatăl său este şi el antreprenor în industria confecţiilor, astfel că, având spiritul de întreprinzător în sânge şi soarele mediteraneean în suflet, a decis să o ia pe drumul designului de bijuterii în 1999.

    „Grecia are o istorie în realizarea de bijuterii, dar nu vin dintr-o familie de producători de bijuterii, ci de comercianţi: mama avea acest magazin unde vindea accesorii şi cosmetice pentru femei, tatăl şi-a dezvoltat businessul în industria textilelor, am fost născută în spiritul de business şi în ideea de a fi independentă. Mama şi-a asumat multe riscuri – călătorea de când era foarte tânără să găsească diferite produse din lume, iar asta este ceva ce am repetat şi eu la rândul meu în carieră.” De altfel, ambii săi părinţi i-au transmis lecţii importante pentru dezvoltarea propriului business: atât tatăl, pe care îl descrie mai conservator şi cu o etică de afaceri foarte puternică, care şi-a calculat atent mişcările, ca „niciodată să meargă mai departe decât poate duce” şi a dezvoltat astfel un business extrem de stabil, care se apropie de o istorie de 100 de ani, cât şi mama sa, care a învăţat-o să aibă idealuri măreţe, să experimenteze şi să fie aventuroasă, precum şi că „nu există nimic din ceea ce nu poţi face şi mereu trebuie să cauţi să fii înaintea vremurilor tale”.


    Unde vezi brandul Lito Fine Jewelry în viitor?

    Vreau să continui să cresc businessul, dar păstrând direcţia de a fi aproape de artizanat. Îmi plac bijuteriile antice, felul în care obişnuiau oamenii să lucreze în trecut şi încercăm prin munca noastră să păstrăm respectul pentru această artă – aşadar, vreau să continui să fac piese unice, să fac designul de bijuterii pentru femei – pentru ca ele să se simtă sexy, elegante, libere să îşi facă propriile alegeri; vreau de asemenea să includ şi bărbaţii în familia noastră şi să dezvolt şi piesele dedicate lor. Credit foto: ANDREI VINTILĂ


    Ce a determinat-o însă să o ia pe drumul antreprenoriatului în domeniul bijuteriilor a fost un articol dintr-o revistă: „Citisem un articol când eram în Boston şi studiam advertising la programul masteral, era vorba despre un designer de bijuterii din Anglia, care este şi antropolog, călătoreşte şi cunoaşte diverse triburi, vede cum fac bijuteriile acolo, lucrează apoi folosind parte din tehnicile acestora şi creează bijuterii  pe care să le vândă, dar oferă în acelaşi timp şi muncă oamenilor din triburi, astfel că m-am gândit că dacă ea poate să facă asta, pot şi eu asta, aşadar, de ce să nu încerc?”.

    A deschis magazinul şi a început să îşi facă propriile bijuterii şi să le vândă, începând taie prin colaborări editoriale cu reviste, în baza unor concepte oferite de ei: „Dacă aveam drept concept Africa, mergeam în Egipt, să spunem, cumpăram pietre, minerale şi lucram cu ele – revistele luau bijuteriile pentru şedinţe foto, apoi eu le luam în magazin şi le vindeam”. Aşa a început să facă multe bijuterii one off – unicat; apoi, următoarea etapă de dezvoltare a presupus angajarea de tehnicieni pentru prelucrarea metalului, pentru ca mai apoi să îşi construiască propriul atelier.  „Aşa am început, treptat, să fiu mai implicată în business.”


    Este loc de branduri noi de bijuterii în piaţă?

    Desigur, este mereu loc pentru antreprenori noi în piaţă, cred că fiecare brand nou are posibilitatea să aducă ceva nou pe piaţă mai ales că generaţiile se schimbă, nevoile se schimbă, iar noile generaţii văd lucrurile diferit, poartă lucrurile diferit – cu siguranţă un brand nou poate să vadă lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Credit foto: ANDREI VINTILĂ


    Avea deja succes când şi-a dorit să aprofundeze cunoştinţele în domeniu, aşa că în 2004 a luat o pauză de la conducerea propriului atelier pentru a se muta la Paris ca să studieze sculptura şi desenul la École nationale supérieure des beaux-arts, iar apoi tehnica turnării în ceară pierdută şi desenul tehnic la École de la Chambre Syndicale de la Bijouterie, Joaillerie et Orfevrerie, potrivit presei internaţionale. În această perioadă, a creat piese pentru podiumurile legendare ale caselor de modă Kenzo şi Jean Paul Gaultier, în timp ce a proiectat şi accesorii pentru genţi pentru Zadig & Voltaire. La întoarcerea sa în Atena, în 2007, Lito a redeschis magazinul şi atelierul său noul nume, Cabinetele Curiozităţilor.

    A început să vândă în regim angro în 2010, după o colaborare cu o galerie din Paris care voia să facă designul unei colecţii pentru ei, pe bază de cărăbuşi taxidermizaţi. „În Grecia avem această tradiţie cu un talisman norocos pentru un an, pe care îl oferim pentru noroc înainte de anul nou – am adus această idee cu cărăbuşii în Franţa şi am început să fac aceste amulete norocoase pentru un an: prima bijuterie a fost cu doi cărăbuşi aflaţi într-o cuşcă, ieşind din cuşcă, aceea a fost prima dată când am făcut designul unei colecţii pentru o galerie – iar de atunci, am început să şi vând în regim wholesale”, povesteşte  Karakostanoglou, în timp ce îmi arată şi pozele cu bijuteriile pe telefon. 

    Creativitatea antreprenoarei-designer a fost influenţată însă de ţara natală mai profund, nu doar la nivel de culori sau idei de amulete norocoase. „Cred că m-a influenţat cel mai mult libertatea Greciei. Din punctul meu de vedere, Grecia are libertate, care merge dincolo de orice – avem frumuseţea Acropolei din Atena istoria antică, marea, soarele care sunt atât de frumoase – toate acestea te fac capabil să respiri, iar acea libertate este parte din ceea ce sunt. Aşadar, acea libertate îţi oferă putere să urmezi ceea ce crezi tu în interiorul tău. Când eram foarte tineri, aveam casa de vară unde mergeam la malul mării şi eram toată ziua acolo, fugind, dormind sub soare, nu eram izolaţi într-un loc – cred că acea libertate, când eşti o persoană creativă, îţi oferă acces nelimitat la imaginaţie.” Apoi, vara grecească nu lipseşte nici ea din creaţiile ei: „Multe dintre designurile mele au acest aer mediteraneean,  chiar şi inelele, deşi sunt foarte preţioase, au acest caracter jucăuş, există acest joc de lumină în ele,  chiar dacă sunt mari, nu sunt grele – mişcarea şi lumina care trece prin piatră cred că vin din cultura mea – vezi asta nu în mod direct, dar indirect, prin design”.

    Brandul Lito Fine Jewelry este poziţionat ca unul de lux: antreprenoarea-designer lucrează cu aur de 14 şi 18 carate, cu diamante, cu pietre preţioase şi semipreţioase şi, pe măsură ce brandul evoluează, se concentrează tot mai mult pe detalii: „Încercăm să avem cel mai bun control al calităţii, pentru ca bijuteriile să dureze timp de mai mulţi ani şi să le poţi purta, pentru ca bijuteriile să nu aibă doar un design frumos, ci să fie şi atent meşteşugite; aşadar nu este vorba despre o producţie de masă, sunt multe bijuterii unicat, ceea ce înseamnă că de la început la final, nu este un proces care se va repeta. Este o bijuterie pe care o vei putea purta timp de mulţi ani şi pe care o vei putea oferi fiicei tale, încercăm să avem această combinaţie de design modern şi clasic în acelaşi timp, iar calitatea să fie excelentă, să fie transmisă din generaţie în generaţie”.

    Brandul este  prezent în Europa, Statele Unite, Liban, Japonia – iar în România, a ajuns pentru prima dată în urmă cu 24 de ani. „Călătoresc destul de mult, ceea ce face destul de complicat să ai un program, un ritual, în fiecare zi, dar când sunt la Atena, în majoritatea dimineţilor mă duc la atelier, unde îmi petrec cea mai mare parte a ţimpului”, îşi descrie ea agenda. Se trezeşte, face gimnastică, îşi plimbă câinele, iese la teatru, la expoziţii sau cine alături de prieteni –„Atena este destul de plină de viaţă, aşa că ieşim des – insulele sunt foarte aproape, iar vara poţi să ai mici escapade în apropiere – câteodată călătoresc de asemenea pentru muncă – sunt multe de făcut”. Iar după doi ani de Boston, alţi doi de Paris şi vizite în aproape toată lumea, pentru Lito, „Grecia va rămâne mereu casă pentru mine şi îmi va oferi acea conexiune cu sufletul care este atât de importantă – este frumos, îmi place acolo”.     ■

    Ce sfat ai avea pentru cineva care lansează un brand nou?

    Aş spune că nu există corect sau greşit, ceea ce este important este să fii sincer cu ceea ce faci şi să ai o viziune clară.
    În lucrările Lito, temele clasice şi tehnicile de fabricaţie tradiţionale sunt interpretate printr-o lentilă contemporană. Bijuteriile Lito sunt realizate complet manual, iar fiecare colecţie este atribuită unui maestru bijutier, care realizează şi un control de calitate în scopul rezistenţei peste timp a bijuteriilor.
    Credit foto: ANDREEA MACRI


    „I love my job” este o nouă rubrică lansată de Business MAGAZIN în care scoatem îi scoatem în faţă pe oamenii extrem de pasionaţi de ceea ce fac.  Sunt mulţi, iar poveştile lor sunt fabuloase: nu de puţine ori, în interviurile Business MAGAZIN, am auzit „Sunt îndrăgostit de… ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleţi, tractoare, tehnologie ş.a.m.d..) poveştile oamenilor pasionaţi de joburile lor sunt savuroase, de aceea le vom acorda o rubrică specială în revista noastră.

  • Un designer celebru a fost găsit spânzurat într-o locuinţă din Bucureşti. Ultimele sale cuvinte

    Designerul român Stephan Pelger, în vârstă de 43 de ani, a fost găsit mort în locuinţa sa din Sectorul 2 al Capitalei.

    Poliţiştii Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Secţia 8 au fost sesizaţi, prin apel la 112, cu privire la faptul că într-o locuinţă, din Sectorul 2, se află o persoană decedată.

    Surse judiciare au declarat, pentru MEDIAFAX, că este vorba despre designerul Stephan Pelger.

    La faţa locului s-au deplasat poliţiştii, precum şi un echipaj medical care a constat decesul.

    „În vederea stabilirii cauzelor şi condiţiilor în care s-a produs decesul, cercetările au fost preluate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi Serviciul Omoruri. Trupul neînsufleţit urmează a fi transportat la INML în vederea efectuării necropsiei”, transmite Poliţia Capitalei.

    Primele informaţii arată că designerul s-a sinucis.

    Stephan Pelger era unul dintre cei mai apreciaţi designeri din România, pasiunea sa pentru modă fiind cunoscută, precum şi modul în care a îmbrăcat, de-a lungul anilor, mai multe vedete din România.

    De mai bine de 10 ani, Stephan Pelger suferea de insomnie, ceea ce a dus la depresie. El a povestit, într-o emisiune de televiziune, în urmă cu mai mult timp, că s-a internat de bunăvoie într-un centru de dezintoxicare, pentru că ajunsese să ia peste 40 de pastile pe zi pentru a putea dormi. De asemenea, el a povestit că depresia l-a acaparat încă din copilărie şi că nu a găsit tratament în medicina modernă.

    Stephan Pelger avea 43 de ani.

    Ultima postare pe Facebook a lui Stephan Pelger datează din 6 iunie: „La mulţi ani Tata ne este dor de tine îmi este foarte dor de tine. Odihneşte-te”, fiind un mesaj pentru tatăl său decedat în 2019, care era născut în 6 iunie.