BusinessMagazin

Tag: decenţă

  • Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat?

    Toate ţările în care pensionarii trăiesc decent au un sistem de economisire foarte clar şi bine împământenit, iar companii specializate se ocupă de investirea banilor de pensii, pentru a-i înmulţi. Un exemplu teoretic al unei persoane din România care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare. 

    Fondurile de pensii private sunt acţionare la 31 de companii şi au investiţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea Bursei de Valori Bucureşti. Ce înseamnă investiţiile din banii de pensii private ale românilor pentru bursă, pentru economie şi, în general, pentru bătrâneţile (mai) liniştite ale celor care muncesc acum?

    „Pilonul” pieţei de capital din România, banii pentru viitor, folosiţi pe termen scurt?

    Fondurile de pensii private Pilon II sunt acţţionare la 31 de companii listate la Bucureşti şi au investiţţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea totală a bursei. Cumulat nu pare mult, însă individual cele şapte fonduri Pilon II au 11,6% din Banca Transilvania, 11,9% din Electrica şi chiar 15,5% din Medlife.

    „Dar în cele din urmă există o investiţie care le înăbuşă pe celelalte: investiţia în sine.” Sunt cuvintele lui Warren Buffett, omul care la 87 de ani, vârstă la care unii români îşi planifică strategic câte şi ce medicamente să cumpere din pensie ca să le ajungă bani şi pentru traiul zilnic, are o avere estimată de revista americană Forbes la 86 de miliarde de dolari, adică poate cumpăra jumătate din cât produce economia românească într-un an.

    Buffett cu siguranţă nu are grija banilor de pensie, dar pentru micii investitori care se familiarizează cu domeniul finanţelor sau pentru pentru cei care caută să replice strategia de investiţii a miliardarului cuvintele de mai sus reprezintă o piatră de hotar.

    Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat, care caută să le folosească pe termen scurt pentru a-şi extinde electoratul?

    „Guvernul a pus pe masă această variantă (la jumătatea lunii mai statul a anunţat suspendarea contribuţiilor la Pilon II) din motivaţii pe termen scurt. Aparent sunt angajate cheltuieli foarte mari la bugetul de stat, care nu pot fi sprijinite de ritmul în care cresc veniturile.

    Este greu să te păstrezi într-un deficit bugetar de 3%. Este o problemă de cash flow, nu-i o problemă de datorie publică. Este nevoie de bani pentru acoperirea acestor cheltuieli (majorări salariale, majorări de pensii – n. red.)“, explică Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR).

    „Pilonul” pieţei de capital

    Bursa de la Bucureşti este lovită în plin de afirmaţiile politice contradictorii cu privire la mecanismul de funcţionare a Pilonului II de pensii private, printre cei mai activi investitori de la BVB, în condiţiile în care în luna mai indicele principal BET a scăzut cu 7,3% şi a marcat a treia cea mai slabă lună din 2012 încoace.

    Scăderea a venit în contextul în care de la jumătatea lunii mai în piaţă au fost aruncate declaraţii politice contradictorii cu privire la Pilonul II de pensii private, ceea ce implicit a creat o stare de nervozitate şi de panică în rândul investitorilor, atât a celor instituţionali, cât şi a celor mici.

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II au investiţii de 6,9 mld. lei în acţiuni la bursa românească la decembrie 2017 (cele mai recente date), în creştere cu 9% faţă de iunie 2017, pe fondul unor achiziţii de acţiuni şi în contextul aprecierilor unor titluri din portofolii, potrivit calculelor ZF. Cumulat, participaţiile acestora nu sunt mari, însă individual deţinerile ajung chiar şi la 16%, cum este cazul emitentului BVB sau 15,5% la MedLife şi 14% la Transgaz.

    În ultima săptămână din luna mai, ministrul muncii a afirmat la un post de televiziune că Pilonul II va deveni unul opţional, fără să ofere însă mai multe detalii, iar a doua zi dimineaţă a venit replica preşedintelui Klaus Iohannis: „Este începutul sfârşitului pentru Pilonul II“.
    O piaţă bursieră bulversată şi aruncată în haos de declaraţii politice în condiţiile în care cu doar o săptămână înaintea afirmaţiilor ministrului muncii, vicepremierul Viorel Ştefan spunea că nu există niciun program pe masa guvernului cu privire la modificarea Pilonului II. Fără să vrea, ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, l-a contrazis pe Viorel Ştefan: „La final de iunie sau început de iulie vom ieşi cu un proiect la Pilonul II”.

    De ce reacţionează agresiv bursa

    Incertitudinile din piaţă cu privire la mecanismul Pilonului II se reflectă în preţurile acţiunilor cel mai des întâlnite în portofoliile Pilonului II: BVB, la minimul din vara anului 2016 încoace, MedLife, scădere de 6% doar într-o săptămână (24-31 mai 2018), Transgaz, minus 4% într-o săptămână.

    Pilonul II este caracterizat de analişti ca pilonul pieţei de capital din România, întrucât cele şapte fonduri sunt printre cei mai activi investitori de la bursă, asigură 15% din lichiditate, sunt acţionare la 31 de companii de pe segmentul principal de tranzacţionare, din cele 87, şi nu sunt doar contraparte pentru retail.

    Fondurile Pilon II au bifat listările private din ultimii doi ani, iar anunţurile politice recente, inclusiv intenţia scrisă a statului de a modifica regulile de funcţionare a acestui sistem (ulterior negată), nu fac altceva decât să îngheţe piaţa ofertelor publice din România.

    Cea mai mare expunere a fondurilor la BVB este cea de la Banca Transilvania, cu o valoare cumulată a participaţiilor de 1,07 miliarde de lei, urmată de Fondul Proprietatea (1 mld. lei) şi Romgaz (907 mil. lei).

    Practic, fondurile Pilon II au 11,6% din a doua instituţie de credit ca mărime din România, fiind printre cei mai mari acţionari alături de SIF-uri.

    Ce urmează

    La jumătatea lunii mai a apărut prima intenţie scrisă (ulterior negată) cu privire la funcţionarea Pilonului II de pensii prin care statul voia să suspende contribuţiile timp de şase luni, ceea ce ar fi însemnat mai puţini bani pentru investiţiile celor şapte administratori Pilon II la bursă, iar acest lucru s-ar fi regăsit în lichiditate şi implicit în cotaţiile bursiere.

    Cele mai mari listări private din ultimii doi ani au atras atenţia fondurilor Pilon II, care au subscris la Sphera Group (investiţii de 111 mil. lei), Digi Communications (166 mil. lei) sau MedLife (117 milioane de lei).

    Recent, organizaţiile şi asociaţiile din domeniul pensiilor private, patronate şi reprezentanţi ai mediului financiar au făcut un apel comun la adresa guvernului pentru a menţine neschimbată legislaţia şi principiile de funcţionare a Pilonului II, sistem menit să asigure „prosperitatea“ la pensie a celor peste 7 milioane de români care contribuie la aceste fonduri.

    Radu Crăciun atrage atenţia că în cazul în care guvernul se va atinge de fondul deja existent al Pilonului II, în valoare de 42 mld. lei, acest lucru ar reprezenta un atac la proprietatea privată.

    „În mod normal, această proprietate ar trebui să fie protejată prin constituţie şi ştiu suficient de multe persoane care se gândesc serios să îşi apere drepturile din acest punct de vedere, dar din păcate, în măsura în care o astfel de decizie ar fi luată printr-o OUG, calea de atac ar fi la mâna Avocatului Poporului. În rest, oricine ar vrea să atace acestă măsură, ar trebui să aştepte ca ordonanţa să ajungă lege.“

    În cazul în care guvernul ar propune participanţilor la Pilonul II să facă transfer către Pilonul I, preşedintele APAPR menţioneză că aceştia ar trebui să fie corect informaţi.

    „Participanţii ar trebui să fie corect informaţi în toate privinţele, inclusiv în privinţa randamentului Pilonului I, care nu există, dar cu toate acestea este vehiculat. În plus, oamenilor li se induce incorect senzaţia că Pilonul I şi Pilonul II înseamnă aproape acelaşi lucru, dar în realitate ele sunt sisteme complementare“, mai spune Radu Crăciun.

    De ce pensia publică este insuficientă

    Un exemplu teoretic al unei persoane care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare, comparativ cu un nivel recomandat de 70%, potrivit calculelor KPMG.

    O persoană care câştigă salariul mediu pe economie şi contribuie periodic la

    Pilonul I, Pilonul II şi la un produs de asigurare de viaţă pe întreaga perioadă a vieţii active ar putea obţine un venit total la pensionare de aproximativ 2.610 lei, din care 1.650 lei din Pilonul I, 670 lei din Pilonul II şi 290 lei din asigurarea de viaţă (poliţă de asigurare – protecţie şi economisire – în valoare de 120 de lei pe lună sau 1.440 de lei pe an).

    O persoană care ar câştiga în 2048 un salariu net de aproximativ 8.900 de lei (creştere anuală de 2% în termeni reali), adică dublul salariului mediu pe economie, ar beneficia de o pensie de aproximativ 3.300 lei din sistemul public. Suplimentar, la data pensionării, în contul său de Pilon II s-ar acumula aproape 310.000 lei, în timp ce poliţa de asigurare ar acumula un beneficiu la maturitate de 134.000 lei, potrivit calculelor KPMG.

    Persoana ar beneficia astfel de fonduri cumulate de aproape o jumătate de milion de lei, în baza cărora ar putea să beneficieze de un venit lunar suplimentar de 1.900 lei pentru întreaga perioadă de viaţă rămasă (19 ani), fără a lua în considerare şi veniturile suplimentare din reinvestire.

    Cumulând toate beneficiile, venitul total după pensionare ar fi de aproximativ 5.200 lei pe lună (toate sumele, exprimate în echivalentul puterii de cumpărare a anului 2017), potrivit KPMG.

    Dacă contribuţia la Pilonul II ar creşte din 2019 la 6% (nivel ce iniţial era planificat a fi atins în 2016), rata de înlocuire a venitului ar creşte la 63%, din care 34% din Pilonul I, 22% din Pilonul II şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Astfel, persoana ar beneficia de un venit lunar total de 5.600 lei după pensionare.

    În lipsa Pilonului II, rata de înlocuire a venitului ar scădea la 50%, respectiv 43% din Pilonul I şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Venitul lunar total al persoanei după pensionare în acest scenariu ar fi de 4.414 lei.

  • Ce se întâmplă cu banii tăi din pilonul II de pensii

    Toate ţările în care pensionarii trăiesc decent au un sistem de economisire foarte clar şi bine împământenit, iar companii specializate se ocupă de investirea banilor de pensii, pentru a-i înmulţi. Un exemplu teoretic al unei persoane din România care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare. 

    Fondurile de pensii private sunt acţionare la 31 de companii şi au investiţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea Bursei de Valori Bucureşti. Ce înseamnă investiţiile din banii de pensii private ale românilor pentru bursă, pentru economie şi, în general, pentru bătrâneţile (mai) liniştite ale celor care muncesc acum?

    „Pilonul” pieţei de capital din România, banii pentru viitor, folosiţi pe termen scurt?

    Fondurile de pensii private Pilon II sunt acţţionare la 31 de companii listate la Bucureşti şi au investiţţii de aproape 7 miliarde de lei, adică 4,2% din capitalizarea totală a bursei. Cumulat nu pare mult, însă individual cele şapte fonduri Pilon II au 11,6% din Banca Transilvania, 11,9% din Electrica şi chiar 15,5% din Medlife.

    „Dar în cele din urmă există o investiţie care le înăbuşă pe celelalte: investiţia în sine.” Sunt cuvintele lui Warren Buffett, omul care la 87 de ani, vârstă la care unii români îşi planifică strategic câte şi ce medicamente să cumpere din pensie ca să le ajungă bani şi pentru traiul zilnic, are o avere estimată de revista americană Forbes la 86 de miliarde de dolari, adică poate cumpăra jumătate din cât produce economia românească într-un an.

    Buffett cu siguranţă nu are grija banilor de pensie, dar pentru micii investitori care se familiarizează cu domeniul finanţelor sau pentru pentru cei care caută să replice strategia de investiţii a miliardarului cuvintele de mai sus reprezintă o piatră de hotar.

    Cum ar putea însă 7,2 milioane de români să investească în viitorul lor când chiar economiile lor pentru viitor sunt luate la ochi de stat, care caută să le folosească pe termen scurt pentru a-şi extinde electoratul?

    „Guvernul a pus pe masă această variantă (la jumătatea lunii mai statul a anunţat suspendarea contribuţiilor la Pilon II) din motivaţii pe termen scurt. Aparent sunt angajate cheltuieli foarte mari la bugetul de stat, care nu pot fi sprijinite de ritmul în care cresc veniturile.

    Este greu să te păstrezi într-un deficit bugetar de 3%. Este o problemă de cash flow, nu-i o problemă de datorie publică. Este nevoie de bani pentru acoperirea acestor cheltuieli (majorări salariale, majorări de pensii – n. red.)“, explică Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR).

    „Pilonul” pieţei de capital

    Bursa de la Bucureşti este lovită în plin de afirmaţiile politice contradictorii cu privire la mecanismul de funcţionare a Pilonului II de pensii private, printre cei mai activi investitori de la BVB, în condiţiile în care în luna mai indicele principal BET a scăzut cu 7,3% şi a marcat a treia cea mai slabă lună din 2012 încoace.

    Scăderea a venit în contextul în care de la jumătatea lunii mai în piaţă au fost aruncate declaraţii politice contradictorii cu privire la Pilonul II de pensii private, ceea ce implicit a creat o stare de nervozitate şi de panică în rândul investitorilor, atât a celor instituţionali, cât şi a celor mici.

    Cele şapte fonduri de pensii private Pilon II au investiţii de 6,9 mld. lei în acţiuni la bursa românească la decembrie 2017 (cele mai recente date), în creştere cu 9% faţă de iunie 2017, pe fondul unor achiziţii de acţiuni şi în contextul aprecierilor unor titluri din portofolii, potrivit calculelor ZF. Cumulat, participaţiile acestora nu sunt mari, însă individual deţinerile ajung chiar şi la 16%, cum este cazul emitentului BVB sau 15,5% la MedLife şi 14% la Transgaz.

    În ultima săptămână din luna mai, ministrul muncii a afirmat la un post de televiziune că Pilonul II va deveni unul opţional, fără să ofere însă mai multe detalii, iar a doua zi dimineaţă a venit replica preşedintelui Klaus Iohannis: „Este începutul sfârşitului pentru Pilonul II“.
    O piaţă bursieră bulversată şi aruncată în haos de declaraţii politice în condiţiile în care cu doar o săptămână înaintea afirmaţiilor ministrului muncii, vicepremierul Viorel Ştefan spunea că nu există niciun program pe masa guvernului cu privire la modificarea Pilonului II. Fără să vrea, ministrul finanţelor, Eugen Teodorovici, l-a contrazis pe Viorel Ştefan: „La final de iunie sau început de iulie vom ieşi cu un proiect la Pilonul II”.

    De ce reacţionează agresiv bursa

    Incertitudinile din piaţă cu privire la mecanismul Pilonului II se reflectă în preţurile acţiunilor cel mai des întâlnite în portofoliile Pilonului II: BVB, la minimul din vara anului 2016 încoace, MedLife, scădere de 6% doar într-o săptămână (24-31 mai 2018), Transgaz, minus 4% într-o săptămână.

    Pilonul II este caracterizat de analişti ca pilonul pieţei de capital din România, întrucât cele şapte fonduri sunt printre cei mai activi investitori de la bursă, asigură 15% din lichiditate, sunt acţionare la 31 de companii de pe segmentul principal de tranzacţionare, din cele 87, şi nu sunt doar contraparte pentru retail.

    Fondurile Pilon II au bifat listările private din ultimii doi ani, iar anunţurile politice recente, inclusiv intenţia scrisă a statului de a modifica regulile de funcţionare a acestui sistem (ulterior negată), nu fac altceva decât să îngheţe piaţa ofertelor publice din România.

    Cea mai mare expunere a fondurilor la BVB este cea de la Banca Transilvania, cu o valoare cumulată a participaţiilor de 1,07 miliarde de lei, urmată de Fondul Proprietatea (1 mld. lei) şi Romgaz (907 mil. lei).

    Practic, fondurile Pilon II au 11,6% din a doua instituţie de credit ca mărime din România, fiind printre cei mai mari acţionari alături de SIF-uri.

    Ce urmează

    La jumătatea lunii mai a apărut prima intenţie scrisă (ulterior negată) cu privire la funcţionarea Pilonului II de pensii prin care statul voia să suspende contribuţiile timp de şase luni, ceea ce ar fi însemnat mai puţini bani pentru investiţiile celor şapte administratori Pilon II la bursă, iar acest lucru s-ar fi regăsit în lichiditate şi implicit în cotaţiile bursiere.

    Cele mai mari listări private din ultimii doi ani au atras atenţia fondurilor Pilon II, care au subscris la Sphera Group (investiţii de 111 mil. lei), Digi Communications (166 mil. lei) sau MedLife (117 milioane de lei).

    Recent, organizaţiile şi asociaţiile din domeniul pensiilor private, patronate şi reprezentanţi ai mediului financiar au făcut un apel comun la adresa guvernului pentru a menţine neschimbată legislaţia şi principiile de funcţionare a Pilonului II, sistem menit să asigure „prosperitatea“ la pensie a celor peste 7 milioane de români care contribuie la aceste fonduri.

    Radu Crăciun atrage atenţia că în cazul în care guvernul se va atinge de fondul deja existent al Pilonului II, în valoare de 42 mld. lei, acest lucru ar reprezenta un atac la proprietatea privată.

    „În mod normal, această proprietate ar trebui să fie protejată prin constituţie şi ştiu suficient de multe persoane care se gândesc serios să îşi apere drepturile din acest punct de vedere, dar din păcate, în măsura în care o astfel de decizie ar fi luată printr-o OUG, calea de atac ar fi la mâna Avocatului Poporului. În rest, oricine ar vrea să atace acestă măsură, ar trebui să aştepte ca ordonanţa să ajungă lege.“

    În cazul în care guvernul ar propune participanţilor la Pilonul II să facă transfer către Pilonul I, preşedintele APAPR menţioneză că aceştia ar trebui să fie corect informaţi.

    „Participanţii ar trebui să fie corect informaţi în toate privinţele, inclusiv în privinţa randamentului Pilonului I, care nu există, dar cu toate acestea este vehiculat. În plus, oamenilor li se induce incorect senzaţia că Pilonul I şi Pilonul II înseamnă aproape acelaşi lucru, dar în realitate ele sunt sisteme complementare“, mai spune Radu Crăciun.

    De ce pensia publică este insuficientă

    Un exemplu teoretic al unei persoane care se va pensiona în anul 2048 arată că Pilonul I (pensia de stat) poate să asigure o rată de înlocuire de numai 37% din venitul câştigat înainte de pensionare, comparativ cu un nivel recomandat de 70%, potrivit calculelor KPMG.

    O persoană care câştigă salariul mediu pe economie şi contribuie periodic la

    Pilonul I, Pilonul II şi la un produs de asigurare de viaţă pe întreaga perioadă a vieţii active ar putea obţine un venit total la pensionare de aproximativ 2.610 lei, din care 1.650 lei din Pilonul I, 670 lei din Pilonul II şi 290 lei din asigurarea de viaţă (poliţă de asigurare – protecţie şi economisire – în valoare de 120 de lei pe lună sau 1.440 de lei pe an).

    O persoană care ar câştiga în 2048 un salariu net de aproximativ 8.900 de lei (creştere anuală de 2% în termeni reali), adică dublul salariului mediu pe economie, ar beneficia de o pensie de aproximativ 3.300 lei din sistemul public. Suplimentar, la data pensionării, în contul său de Pilon II s-ar acumula aproape 310.000 lei, în timp ce poliţa de asigurare ar acumula un beneficiu la maturitate de 134.000 lei, potrivit calculelor KPMG.

    Persoana ar beneficia astfel de fonduri cumulate de aproape o jumătate de milion de lei, în baza cărora ar putea să beneficieze de un venit lunar suplimentar de 1.900 lei pentru întreaga perioadă de viaţă rămasă (19 ani), fără a lua în considerare şi veniturile suplimentare din reinvestire.

    Cumulând toate beneficiile, venitul total după pensionare ar fi de aproximativ 5.200 lei pe lună (toate sumele, exprimate în echivalentul puterii de cumpărare a anului 2017), potrivit KPMG.

    Dacă contribuţia la Pilonul II ar creşte din 2019 la 6% (nivel ce iniţial era planificat a fi atins în 2016), rata de înlocuire a venitului ar creşte la 63%, din care 34% din Pilonul I, 22% din Pilonul II şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Astfel, persoana ar beneficia de un venit lunar total de 5.600 lei după pensionare.

    În lipsa Pilonului II, rata de înlocuire a venitului ar scădea la 50%, respectiv 43% din Pilonul I şi 7% din poliţa de asigurare cu componentă de economisire. Venitul lunar total al persoanei după pensionare în acest scenariu ar fi de 4.414 lei.

  • Robert de Niro îl desfiinţează pe Donald Trump. „Dragi tineri, nu trebuie neapărat să deveniţi şefi de stat. Puteţi avea un loc de muncă decent”

    Deşi s-a aflat tot la un eveniment caritabil, Robert de Niro nu a făcut rabat de la critici în privinţa lui Donald Trump, condamnând „lumea preşedintelui, dominată de lăcomie şi lipsa onestităţii”.

    Evenimentul din 13 februarie din sala Dolby, situată în complexul Hollywood & Highland, a fost organizat pentru Fulfillment Fund, o organizaţie care ajută copiii săraci, pentru a primi o educaţie.

    De Niro a început prin a vorbi despre activitatea Fondului şi apoi l-a criticat pe Trump: „o subvenţionare a studiilor universitare este importantă, dar educaţia fără umanitate este de fapt ignoranţă. Uitaţi-vă la preşedintele nostru. A reuşit să fie absolvent al Universităţii din Pennsylvania, a beneficiat de o educaţie de calitate, dar a rămas tot idiot. Îi lipseşte orice urmă de umanitate sau compasiune”.

    „Desigur, a fost nevoit să treacă peste blestemul de a creşte bogat şi răsfăţat”, a declarat actorul cu două Oscaruri în palmares. „Şi a îndurat ruperea oaselor. Poate a avut un efect”. (După ce a terminat facultatea, în 1968, Trump ar fi trebuit să se înroleze alături de alţi 300.000 de tineri pentru a lupta în Vietnam, dar a primit scutire medicală, din cauza unei răni la picior). În 1978, Robert de Niro a jucat rolul principal în drama „The Deer Hunter – Vânătorul de cerbi”, o producţie despre traumele suferite de soldaţii americani în Vietnam şi încercările lor dificile de a-şi continua vieţile, după revenirea acasă.

    „Este bine să vorbim în această seară, pentru că Trump tratează educaţia ca pe un element infracţional – un mod de a face profit de pe urma proştilor. Vrea cineva să înveţe la Universitatea Trump?”, a întrebat retoric Robert de Niro. „Când taci în faţa unei asemenea răutăţi, devii complice la ea”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.

     

  • Remuz Borza: „9.000 de lei reprezintă o indemnizaţie decentă. Vreţi să venim desculţi?”

    „Şi alaltăieri, când am discutat pe moţiunea simplă pe muncă am vorbit despre ipocrizia şi populismul unor colegi. Ce ipocrizie e mai mare decât să votezi împotriva propriilor indemnizaţii şi să te calci pe picioare la casierie ca să le încasezi? Nu am văzut niciun semnatar din cei 52 pe moţiunea simplă că s-au legat cu lanţuri ca o formă de protest împotriva acestor indemnizaţii sau că au refuzat să le încaseze, după cum nici la USR nu am văzut niciun coleg care să dea o declaraţie la casierie prin Secretariatul general, că refuză încasarea indemnizaţiei”, a declarat deputatul neafiliat Remus Borza, criticand discursul opoziţiei cu privire la majorarea indemnizaţiilor pe care le primesc parlamentarii.

    Remus Borza a susţint că „un demnitar prost plătit este vulnerabil la prostie şi la corupţie” şi le-a cerut colegilor săi „să pună la adăpost demnitarii acestei ţări de astfel de tentaţii”.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • De ce salariul minim încă dă dureri de cap economiştilor la mai bine de 100 de ani de la apariţia sa

    Dezbaterea nu este nicăieri mai încinsă ca în SUA, cea mai mare economie a lumii. În urmă cu doi ani, Seattle a devenit primul mare oraş din Statele Unite care a consfinţit prin lege un salariu minim de 15 dolari pe oră. Creşterea este graduală. În prezent, salariul minim la nivel federal este de 7,25 de dolari pe oră. În Seattle, companiile mari au început anul acesta să-şi plătească angajaţii cu 13 dolari pe oră. 15 dolari ar urma să primescă de anul viitor. Până în 2021, salariul minim de 15 dolari ar trebui să fie valabil peste tot. Anul acesta California şi New York au aprobat legi care aduc salariul minim la 15 dolari pe oră. La fel au făcut multe alte oraşe şi localităţi. Însă nu toată lumea crede că a plăti mai mult oamenilor este un lucru bun. În urmă cu câteva zile s-a întâmplat ceva ce pentru mulţi a părut bizar în acest context. Guvernatorul statului Missouri, Eric Greitens, a aprobat o lege prin care remuneraţia minimă este redusă de la 10 dolari pe oră la 7,70 de dolari. Decizia a fost luată la trei luni de la majorare. Greitens s-a justificat spunând că majorarea salariilor ”ucide locuri de muncă“ şi ”scoate bani din buzunarele oamenilor“. Iar guvernatorul Bruce Rauner din Illinois a blocat o lege care ar fi ridicat salariul minim la nivel de stat la 15 dolari – o dovadă de ”raţionalitate economică“, după cum a descris decizia un contribuitor al Forbes.

    Revistele Quartz şi The Economist au făcut o incursiune în sfera dezbaterilor privind salariul minim.

    Piaţa locurilor de muncă, conform economiei elementare, este ca orice altă piaţă. Ea funcţionează cel mai bine dacă salariile sunt stabilite de ofertă şi de cerere, şi nu de vreun alt factor cum ar fi reglementările guvernului. Aşa cum guvernul nu stabileşte un preţ minim pentru cămăşi sau fructe de avocado, el nu ar trebui să le impună angajatorilor cel mai mic salariu pe care trebuie să-l plătească angajaţilor.

    Teoria economică standard spune că un salariu minim pe economie sprijinit de guvern ar putea duce la pierderi de locuri de muncă deoarece unii angajatori ar fi dispuşi să angajeze doar cu un salariu mai mic decât cel minim, iar unii şomeri ar accepta să muncească pe mai puţin decât minimul pe economie.

    Prin introducerea forţată a unui salariu minim, guvernul face rău atât angajatorilor, cât şi muncitorilor şi în cele din urmă reduce productivitatea economiei.

    Cu toate acestea, când un studiu recent a constatat că majorarea accentuată a salariului minim în Seattle a avut ca efecte pierderea unor locuri de muncă şi mai puţine ore pentru angajaţii cu salarii mici – exact ceea ce teoria ofertei şi a cererii prevede – dezbaterile din lumea economiştilor au explodat.

    Principalele critici aduse de cei care au descoperit greşeli în studiu sunt că anumite categorii de angajaţi care ar fi putut beneficia de creşterea salariilor au fost excluse din analiză.

    Salariul minim a devenit un teren de luptă pentru economişti. Thomas Leonard, de la Princeton, scrie într-o lucrare despre istoria salariului minim (”The Very Idea of Applying Economics: The Modern Minimum-Wage Controversy and Its Antecedents„) că energia care intră în argumentarea salariului minim depăşeşte, la cantitate, importanţa sa ca materie de politică. Probleme precum proiectarea asigurărilor de sănătate, politica fiscală şi reforma drepturilor salariale sunt aspecte politice mai importante, spune el, dar care nu creează ranchiună la acelaşi nivel – mai puţin de 2% dintre angajaţii americani au primit salarii la sau sub minimul federal în 2016.

    Leonard crede că salariul minim generează atât de multă nervozitate pentru că se duce direct la inima modului în care sunt văzute pieţele libere. În cazul în care salariul minim se dovedeşte o politică bună, răstoarnă toată teoria economică ortodoxă.

    Originile salariului minim pot fi urmărite până la mişcările muncitorilor din naţiunile industrializate ale secolului al XIX-lea. Programele lungi, salariile scăzute şi lipsa de siguranţă au determinat sindicatele şi reformatorii sociali să pledeze pentru o varietate de legi care să-i protejeze pe lucrătorii din fabrici. Primele legi privind salariile minime au apărut în anii 1890 în Noua Zeelandă şi Australia şi în anii 1900 în Regatul Unit; acestea nu prevedeau salarii minime la nivel naţional, aşa cum există astăzi în SUA şi în cele mai multe dintre statele Uniunii Europene (Germania a introdus de la 1 ianuarie 2015 un salariu minim la nivel naţional stabilit de guvern; în unele state europene salariul minim se stabileşte prin negocieri colective între asociaţiile patronale şi cele sindicale), ci minimele pentru industrii specifice în care existau îngrijorări că muncitorii sunt dezavantajaţi.

    Salariul minim a ajuns în SUA în anii 1910, dar numai în unele state şi numai pentru femei şi copii. ”Până la apariţia unui salariu minim federal în 1938, s-a considerat că bărbaţii nu au nevoie de această protecţie paternă, având în vedere protecţia dreptului la un contract liber garantată explicit de Constituţia SUA“, explică Leonard. Statele Unite au stabilit un salariu minim de 25 de cenţi pe oră în 1938 şi intermitent au mai ridicat nivelul de atunci (şi nu în funcţie de inflaţie). De la început era clar că salariul minim va fi un test pentru teoria economică. ”Funcţionarea acestei stabiliri virtuale a unui salariu minim va fi urmărită cu interes de economişti“, scriau economiştii Beatrice şi Sidney Webb în cartea lor din 1897 ”Democraţia industrială“ (soţii Webb se numără printre fondatorii London School of Economics).

  • Cronică de film: Fate of the furious (Fast and Furious 8)

    Rar mi-a fost dat să văd atât de mulţi actori buni (sau cel puţin decenţi) într-un film lipsit de orice fel de logică. Sigur, când te duci să vezi un nou episod din franciza Fast and Furious nu ai aşteptări foarte mari în ceea ce priveşte credibilitatea scenelor; dar acum parcă au dus totul prea departe.

    |nainte de a demonta filmul, trebuie să recunosc că scenele de acţiune sunt spectaculoase – total nerealiste şi destul de stupide, dar spectaculoase. Dacă asta căutaţi, atunci poate că Fate of the Furious nu va fi o experienţă atât de dezamăgitoare. Dar trebuie să vă avertizez că al optulea episod se îndepărtează destul de mult de ideea de bază, şi anume cursele de maşini: nu cred că maşinile apar mai mult de 20-25 de minute în film.

    Revenind la soarta furioşilor, regizorul F. Gary Gray ne aruncă de la început pe străzile din Cuba, acolo unde Dom Toretto (Vin Diesel) a devenit un fel de vedetă în lumea ilegală a maşinilor tunate. Consumăm 5 minute din cele 25 alocate curselor.

    O întâlnire cu Cypher (Charlize Theron) îl face pe Dom să se întoarcă brusc împotriva tuturor celor pe care îi cunoaşte şi să înceapă să fure diverse arme care mai de care mai letale.

    Fără alte explicaţii, trecem apoi în Statele Unite, unde Hobbs (The Rock) antrenează o echipă de fotbal de copii. O altă întâlnire, de data asta cu un agent guvernamental pe care îl cheamă dl Nimeni (serios, nu e o glumă), îl convinge pe Hobbs să plece în Germania, la Berlin, pentru a recupera de la terorişti o armă de distrugere în masă.

    Probabil vă gândiţi acum: ”Ia uite şi la ăsta, ne-a povestit tot filmul“; nu vă temeţi, pentru că nu am dezvăluit decât primele 10 minute ale filmului. Celelalte 2 ore şi 5 minute aduc un fel de alergătură prin tot felul de ţări, culminând cu o confruntare undeva prin Rusia.

    Franciza Fast and Furious a început în 2001, atunci când filmul cu acelaşi nume a făcut o radiografie cel puţin interesantă a curselor ilegale de maşini de pe străzile din Los Angeles. Nu a fost un film cu buget mare, dar reacţia publicului a făcut ca studioul de producţie să dea undă verde unei continuări. Din păcate însă pentru fani, franciza s-a transformat uşor-uşor într-una de acţiune fără prea mare legătură cu maşinile.

    Furious 7 s-a întors puţin spre tema centrală, poate şi pentru a găsi o formulă acceptabilă de a-l scoate din poveste pe Paul Walker (care şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină, în timpul filmărilor); a fost un film primit bine atât de critici, cât şi de fani şi mi-e greu să înţeleg de ce producţia de anul acesta a luat-o pe alt drum. Dincolo de dilemele mele, sunt convins că banii vor curge şi de data asta.

    Revin la concluzie: Fate of the Furious e un film lipsit de orice fel de logică, pe care nu l-aş recomanda decât în locul unui show prezentat de Dan Negru.

    Notă: 4/10

     

  • Vestea pe care o aşteptau toţi părinţii din România. Alocaţii mai mari pentru fiecare copil

    Desigur există şi condiţii! Alesul nu vrea să dea oricum acest stimulent finaciar, ci doar pentru acei copii care nu au deloc absenţe de la şcoală.
     
    Banii nu vor fi viraţi într-un cont al părinţilor sau tutorelui, ci sub formă de tichete cu destinaţie precisă: o anumită sumă pentru alimente, o alta pentru haine şi alta pentru rechizite.
     
    ”Ce poate face un copil, o familie cu 85 de lei lunar? Nimic. Dacă ar primi măcar 100 de euro, atunci, cu acei bani într-adevăr se poate face ceva. Nu toţi vor primi aceşti bani, ci doar cei care nu au absenţe la şcoală. În acest fel îi stimulăm pe tineri să facă copii şi pe copii să înveţe. Dacă fiecare copil va frecventa grădiniţa, şcoala primară, liceul şi o facultate, nivelul de educaţie va creşte simţitor”
     
    Senatorul spune că se găsesc şi sumele necesare pentru a mări alocaţia copiilor. În primul rând să se recupereze banii găsiţi de Curtea de Conturi, cele peste 80 milioane de euro băgate în panseluţe, apoi o accizare a taxei pe viciu cu 0,05 bani, scrie a1.ro

  • Vestea pe care o aşteptau toţi părinţii din România. Alocaţii mai mari pentru fiecare copil

    Desigur există şi condiţii! Alesul nu vrea să dea oricum acest stimulent finaciar, ci doar pentru acei copii care nu au deloc absenţe de la şcoală.
     
    Banii nu vor fi viraţi într-un cont al părinţilor sau tutorelui, ci sub formă de tichete cu destinaţie precisă: o anumită sumă pentru alimente, o alta pentru haine şi alta pentru rechizite.
     
    ”Ce poate face un copil, o familie cu 85 de lei lunar? Nimic. Dacă ar primi măcar 100 de euro, atunci, cu acei bani într-adevăr se poate face ceva. Nu toţi vor primi aceşti bani, ci doar cei care nu au absenţe la şcoală. În acest fel îi stimulăm pe tineri să facă copii şi pe copii să înveţe. Dacă fiecare copil va frecventa grădiniţa, şcoala primară, liceul şi o facultate, nivelul de educaţie va creşte simţitor”
     
    Senatorul spune că se găsesc şi sumele necesare pentru a mări alocaţia copiilor. În primul rând să se recupereze banii găsiţi de Curtea de Conturi, cele peste 80 milioane de euro băgate în panseluţe, apoi o accizare a taxei pe viciu cu 0,05 bani, scrie a1.ro

  • Cătălin Rădulescu, deputat PSD, cere indemnizaţii mărite pentru aleşi: Ne-ar trebui salarii mai decente. Nu putem veni în blugi şi mizerabili

    “Atâta timp cât eu trebuie să îmi cumpăr trei costume, nu am bani nici de pantofi. Cred că ar trebui măcar, atâta timp cât toţi ne dorim ca salariile să fie mari şi pentru jurnalişti şi pentru profesori şi pentru orice fel de om din România, eu cred că şi parlamentarul trebuie să aibă un salariu civilizat, care să îi permită să poată să se îmbrace, pentru că suntem obligaţi dacă vrem să fim cu bun simţ să venim cu costum şi cravată, nu ca alţii care vin cu blugi în Parlamentul României. Eu la Roma, în Parlamentul de acolo, şi jurnaliştii sunt îmbrăcaţi la costum”, a declarat, marţi, Cătălin Rădulescu.

    Parlamentarul spune că e nevoie de salarii mai decente pentru aleşi. “5.000 de lei, atât ne dă. Cred că ne-ar trebui salarii mult mai decente ca să putem să arătăm într-un fel în Parlament că dacă vrem să venim în blugi şi mizerabili, lumea ne va trata ca atare”.

    Rădulescu susţine că foloseşte banii din firma sa pentru a achita transportul în interes de serviciu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro