BusinessMagazin

Tag: curs valutar

  • Economia chineză sângerează: După scăderea exporturilor cu 8,8% în august Yuanul chinezesc se depreciază până la nivelul din 2007 faţă de dolar. „Mâine vom vedea dacă China lasă Yuan-ul să se acomodeze cu un nivel de depreciere şi mai mare”

    Moneda naţională a Chinei s-a depreciat până la cel mai scăzut nivel din 2007 faţă de dolar după ce exporturile s-au diminuat pentru a patra lună consecutiv în august, scrie Financial Times.

    Yuanul se tranzacţionează la 7,3228 pentru un dolar joi, după ce ţara a anunţat o scădere a exporturilor cu 8,8% în august faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Comerţul a susţinut activitatea economică în pandemie, dar exportatorii au fost loviţi de o scădere a consumului în acest an.

    Yuanul a pierdut în acest an 6% faţă de dolar pe măsură ce datele economice dezamăgitoare şi întărirea dolarului au pus presiune pe cursul de schimb, în ciuda măsurilor luate de autorităţile chineze pentru a descuraja pariurile împotriva monedei.

    „Mâine vom vedea dacă China lasă Yuan-ul să se acomodeze cu un nivel de depreciere şi mai mare”, a explicat Ken Cheung, chief Asia foreign exchange strategist la Mizuho Bank.

    Slăbiciunea Chinei se poate vedea în comerţ şi industrie, două dintre cele mai importante sectoare ale economiei, liderii politici fiind confruntaţi cu ideea că revenirea post pandemică nu s-a întâmplat.

    Beijingul nu a adoptat măsuri de amploare pentru a susţine economia, aceasta crescând doar cu 0,8% în al doilea trimestru al acestui an.

  • Isărescu, BNR: În cazul în care corecţia şi consolidarea fiscală ajung pe mâinile pieţelor, dispare controlul, costul se duce pe curs, rezerva va fi afectată, dispare lichiditatea şi cresc dobânzile. Problema României este mult mai serioasă din punct de vedere fiscal decât se discută

    ♦ Privilegiile fiscale sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru un an, doi ani, trei ani, cinci ani. Când depăşeşti 10-15 ani nu mai sunt privilegii, devin rente care distorsionează piaţa şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susţine că banca cen­trală este angajată în sprijinirea unui program al guvernului de ajustare fiscală şi de consolidare, iar în momentul în care se vor concretiza măsurile le va putea explica. Pe de altă parte, Mugur Isărescu a subliniat că dacă nu se iau măsuri de ajustare fiscală şi consolidare fiscală, acestea vor fi făcute de pieţe şi corecţia prin mecanisme de piaţă este mult mai greu de controlat.

    „În cazul în care corecţia fiscală şi consolidarea fiscală nu ating nivelurile care sunt percepute a fi necesare de către instituţiile cu care lucrăm, o bună parte din corecţie se va face de către pieţe. La riscul de ţară suntem cotaţi încă sus de tot. Când corecţia se face prin mecanisme de piaţă este mult mai greu de controlat. Se duce pe curs, nu o să mai intre prea mulţi bani în România. Noi dacă avem acum o rezervă extraordinară, chiar dacă protejăm presiunile pe curs, dispare lichiditatea din piaţă şi cresc dobânzile. Depinde de cum se va face această corecţie fiscală. S-ar putea să asistăm, fără ca noi să mişcăm câtuşi de puţin rata de politică monetară, la o creştere a dobânzilor din piaţă, dacă nu vom avea tăria să facem ajustare şi consolidare fiscală cu instrumentele pe care le avem la dispoziţie. Nici nu mai apucăm să ne ducem la un acord cu FMI“, a mai adăugat Mugur Isărescu.

    Din punctul de vedere al privilegiilor fiscale, Mugur Isărescu a adăugat faptul că acestea sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru 1 an, 2 ani, 3 ani sau 5 ani, iar în momentul în care se depăşesc 10-15 ani, privilegiile devin rente care distorsionează piaţa şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea.

    „Privilegiile fiscale sunt cu un scop bine ţintit, dar pentru 1 an, doi, trei , cinci. Când depăşeşti 10-15 ani nu mai sunt privilegii, devin rente care distorsionează piaţă şi creează probleme şi în ceea ce priveşte solidaritatea şi coeziunea. Acum înţeleg că unii vor rente viagere, nu merge. Nu trebuie să împovărăm prea mult, dar treptat, treptat trebuie să renunţăm a privilegiile fiscale, dar se negociază greu pentru că fiecare are electoratul său.“

    Guvernatorul BNR a mai explicat şi faptul că instituţiile statului, pentru a funcţiona, nu trebuie răscolite cu reforme.

    „Problema României este mult mai serioasă din punct de vedere fiscal decât se discută. Vrem o ţară ca afară, servicii publice de calitate, autostrăzi, şcoli de calitate, spitale şi sănătate de calitate, iar dacă aduni aceste cerinţe ajungi la 40-50% din PIB. Când eram premier, stăteam la masă tot într-un Guvern de coaliţie şi cererile acestea se ridicau la 40% din PIB şi trebuia să rezolv problema prin acoperirea acestor cerinţe cu venituri de 32% din PIB. Acum sunt cerinţe care ajung la peste 40% şi vrem să acoperim cu venituri de 27% din PIB. Treabă grea. De aceea sprijinim Guvernul să găsească soluţii. Este decizia Guvernului.“

  • Piaţa imobiliară scade la nivelul numărului tranzacţiilor, la vizionări, credite ipotecare, dar preţurile apartamentelor nu. De ce?

    Situaţia la zi pe piaţa imobiliară: tranzacţiile au scăzut cu 20-30%, lucrările de construcţii rezidenţiale au scăzut cu 12% în prima parte a anului, băncile au o scădere pe partea de acordare de credite ipotecare/imobiliare cu 20-30%, proprietăţile – apartamente, case – stau mai mult pe piaţă la vânzare, numărul de vizite pentru o proprietate a scăzut chiar şi cu 50%, dobânzile la creditele ipotecare/imobiliare au crescut de trei ori faţă de anul trecut şi de cinci ori faţă de acum doi ani.

    În ciuda acestui tablou, preţurile apartamentelor/caselor nu prea au scăzut.

    Destul de multă lume se aştepta ca preţurile să scadă ca în 2009-2010-2011, adică cu 30%, chiar 50%, dar acest lucru nu se întâmplă. Într-o variantă fericită, ai putea obţine la o negociere o scădere a preţului cu 10% faţă de preţul afişat. Sunt proprietăţi unde preţurile chiar cresc.

    Pentru că preţurile nu au scăzut, întrebarea de ce nu scad preţurile revine din ce în ce mai des, sunt mulţi care stau cu banii pregătiţi să cumpere un apartament/o casă, de peste un an de zile se uită în dreapta şi-n stânga, dar tot aşteaptă ca preţurile să scadă.

    Iar preţurile nu scad ci dimpotrivă, cresc, chiar dacă numărul de tranzacţii pe piaţă a scăzut şi probabil că o să mai scadă.

    Ce este diferit faţă de 2009-2010-2011?

     

    1. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, chiar deloc: Pentru cei care îşi mai aduc aminte, la începutul crizei de acum 15 ani cursul valutar a crescut cu 30% între primăvara/vara lui 2008 şi începutul anului 2009, ceea ce a avut un efect devastator pentru cei care aveau de plătit rate în euro.

     

    2. Pentru că acum marea majoritate a creditelor sunt în lei, principalul creditului în lei nu creşte: În criza anterioară, marea majoritate a creditelor erau în euro sau franci elveţieni, iar în momentul în care cursul valutar al acestor monede a explodat a crescut rata în lei atât pe partea de principal, cât şi pe partea de dobândă. Acum nu mai avem credite în franci elveţieni şi nici în euro, deci nu există o presiune pe acest lucru.

     

    3. Salariile în lei nu au mai fost tăiate în valoare nominală: Când a început criza din 2008, în 2009 au început să se taie salariile în sectorul privat, iar în 2010 s-au tăiat salariile la stat.

     

    4. Deşi creşterea dobânzilor la lei a dus la creşterea ratei cu 60% din cauza creşterii ROBOR-ului şi IRCC-ului, această creştere este mult mai administrabilă decât a fost impactul creşterii ratei în lei din criza anterioară, atunci când crescuseră cursul leu/euro, leu/CHF, plus tăierea salariilor. Pentru foarte mulţi, ce s-a întâmplat atunci a fost devastator în privinţa creşterii ratei. Să-ţi crească rata cu 60% sau chiar 200% în cazul CHF, pe fondul tăierii salariilor, a fost ucigător.

     

    5. În ultimii 15 ani salariile s-au dublat sau chiar triplat, iar pe fondul acestei stabilităţi extraordinare a cursului valutar (cu o creştere de 14% în 15 ani) înseamnă de fapt o creştere substanţială a salariului în valoare nominală, în valoare reală în lei, dar şi în euro.

     

    6. Ponderea ratei bancare în salariu s-a redus enorm: Chiar dacă rata a crescut cu 60% în ultimul an, ponderea într-un salariu a rămas extrem de administrabilă, de unde şi faptul că plata ratelor la bancă se desfăşoară fără probleme.

     

    7. Pentru că nu au mai dat credite în valută, pentru că clienţii îşi plătesc ratele la bancă, pentru că preţurile activelor imobiliare nu au scăzut, deci valoarea portofoliului imobiliar luat în garanţie la credite nu a scăzut, băncile nu au probleme cu creditele ipotecare/imobiliare, aşa cum au avut în criza anterioară.

     

    8. Chiriile au crescut: În criza anterioară, când preţurile apartamentelor s-au prăbuşit peste noapte, la fel s-a întâmplat şi cu piaţa de chirii. Acum chiriile au crescut pentru că oamenii au decis că este mai bine să stea în chirie până când scad dobânzile la credite. Creşterea preţurilor la chirii susţine preţul apartamentelor şi plata unei rate la bancă, de aceea nu scad.

     

    9. Deşi preţurile apartamentelor au crescut în ultimii cinci ani cu 20-30%, în continuare piaţa românească este ieftină comparativ cu Ungaria sau Polonia. În orice variantă am lua, pe orice indicator, piaţa imobiliară românească pe zona de apartamente este mult mai redusă ca preţ. Dacă salariile vor creşte

     

    10. Pentru că au crescut salariile, pentru că a crescut Bursa, pentru că a apărut piaţa de crypto, destul de mulţi oameni au făcut bani, au strâns bani şi sunt mult mai “bogaţi” în acest moment. Faţă de criza anterioară, a apărut această clasă corporatistă a IT-iştilor, unde salariile au crescut exponenţial, şi care a susţinut şi susţine piaţa de achiziţii de apartamente. De asemenea, au venit în ţară foarte mulţi bani de la românii care lucrează în afară, ca o formă de investiţie pentru banii acumulaţi în timp. Aceste active imobiliare aduc bani din chirii, care sunt raportate la dobânzile de la bancă.  

     

    11. Dezolvatorii imobiliari sunt mult mai experimentaţi şi au resurse financiare mai consistente faţă de ce s-a întâmplat în urmă cu 15 ani: În aceste condiţii, dezvoltatorii pot să reziste mai bine unei scăderi a cererii, mai ales că proiectele nu sunt atât de mult susţinute prin credit bancar.

     

    12. În criza anterioară băncile erau expuse în euro şi franci elveţieni, iar în momentul în care au dispărut aceste surse de finanţare au rămas descoperite. Acum creditarea este în lei şi pot atrage în orice moment resurse în lei de pe piaţa locală, ceea ce şi fac.

     

    Acestea sunt doisprezece motive pentru care este puţin probabil ca preţul apartamentelor să scadă, ca în criza anterioară. Dacă vor creşte, întrebarea este când, nu dacă. În acest moment preţurile stagnează.

  • Leul a continuat să se deprecieze în faţa euro. Cursul a închis săptămâna aproape de 4,98 lei/euro, marcând un nou record. De la începutul anului leul s-a depreciat cu peste 1% faţă de euro

    Moneda naţională a continuat să se deprecieze în faţa euro şi vineri, iar cursul valutar a închis săptămâna aproape de 4,98 lei/euro, marcând un nou maxim istoric. 

    Cotaţia de referinţă anunţată vineri, 19 mai, de BNR a fost de 4,9783 lei/euro, după ce joi a înregistrat valoarea de 4,9731 lei/euro, iar miercuri cursul urcase la 4,9610 lei/euro. De la începutul anului, leul s-a depreciat cu 1,03% faţă de euro. În perspectivă, analiştii anticipează continuarea presiunilor de depreciere având în vedere  şi deficitele mari, de cont curent şi bugetar, din România. Astfel, majoritatea prognozelor analiştilor indică un curs valutar de peste 5 lei/euro în acest an. Tot vineri, dolarul american a fost cotat la 4,6091 lei, în urcare cu 0,25% faţă de valoarea afişată joi de BNR. Moneda americană rămâne însă sub maximul de 5,179 lei înregistrat în toamna anului trecut.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a atenţionat recent în privinţa deficitelor mari din România, susţinând că ajustarea fiscală este esenţială şi trebuie făcută. El a arătat că deficitul de cont curent şi deficitul fiscal sunt probleme pe care ţara trebuie să le rezolve în perioada următoare. Tendinţa de depreciere a leului din ultimele zile vine după ce pe parcursul primului trimestru (T1) din 2023 cursul de schimb a oscilat preponderent în intervalul 4,88-4,94 lei/euro. Cele mai mici niveluri ale cursului valutar din ianuarie au fost în 26 ianuarie şi 27 ianuarie, de 4,8858 lei/euro şi, respectiv 4,8922 lei/euro. Şi luna februarie a adus în câteva zile cotaţia valutară sub 4,9 lei/euro, cele mai mici niveluri ale cursului fiind în 08 februarie – 4,8962,9 februarie – 4,8900 lei/euro şi 15 februarie – 4,8993 lei/euro.

     

  • Euro atinge un nou maxim istoric faţă de leu

    Euro a atins astăzi un nou maxim istoric faţă de leu, BNR afişând un curs valutar de 4,973 lei/euro, cu 0,24% peste nivelul de miercuri.

    De la începutul anului, leul s-a depreciat cu aproape 1% faţă de euro.

    Primele luni din 2023, ca şi luna august din 2022, au fost marcate de pusee de apreciere surprinzătoare a leului în faţa euro, cursul coborând spre 4,9 lei/euro sau chiar sub acest prag, nivel despre care unii analişti au spus că nu este susţinut de fundamentele economiei, având în vedere deficitele mari, de cont curent şi bugetar.

    O influenţă asupra cursului de schimb a venit şi de la valuta de la nerezidenţii care investesc în titluri de stat în lei.

    Cursul de schimb a oscilat pe parcursul lui T1/2023 preponderent în intervalul 4,88-4,94 lei/euro.

    Moneda europeană a început luna mai la nivelul de 4,929 lei, dar a intrat pe un trend mai accelerat de creşere din 12 mai. Luni, 15 mai, BNR a afişsat un curs de 4,936 lei/euro, marţi de 4,946 lei/euro, miercuri de 4,961 lei/euro.

    Dolarul american este cotat joi la 4,597 lei, tot în urcare, cu 0,35%. Moneda americană rămâne însă sub maximul de 5,179 lei înregistrat în toamna anului trecut.

    Piaţa valutară a fost relativ stabilă în primul trimestru (T1) din 2023, volumul mediu zilnic al tranzacţiilor valutare pe cele trei luni fiind de 2 mld. euro, nivel apropiat de cel din T1/2022 şi comparabil cu volumul mediu din întregul an 2022.

     

  • Cine cumpără datoria României? Investitorii străini de portofoliu au cumpărat susţinut titluri de stat româneşti în T1, ajungând să deţină 23% din datorie, presând în acelaşi timp pe aprecierea leului în faţa euro

    ♦ Aprecierea leului şi scăderea cursului valutar spre 4,91-4,92 lei/euro nu sunt susţinute de fundamentele economiei, având în vedere deficitele mari, de cont curent şi bugetar, potrivit analiştilor.

    Intrările de investiţii străine de portofoliu pe piaţa titlurilor de stat locale, în lei şi euro, au crescut la început de 2023 la peste 69,6 mld. lei, ponderea deţinerilor nerezi­denţilor în totalul portofoliului de datorie publică urcând în ianuarie la un vârf record de 23,1%, peste nivelul din ianuarie 2022 (de 16%) şi peste valoarea de la final de 2022 (19,3%), potrivit datelor Ministerului Finanţelor.

    Creşterea expunerilor străinilor pe titluri româneşti, respectiv intrările de capitaluri, antrenează o apreciere a leului faţă de euro, în timp ce reducerea expunerii investitorilor străini pe titlurile, respectiv ieşirile de capitaluri, duce la deprecierea leului în raport cu euro.

    Creşterea expunerii străinilor pe titluri de stat româneşti a determinat menţinerea monedei naţionale pe o pantă de apreciere în faţa euro în prima parte a anului 2023. În ianuarie 2023, cursul mediu a fost de 4,9227 lei/euro, comparabil cu cel din decembrie 2022, iar în februarie a coborât sub 4,91 lei/euro (4,9077 lei/euro), pentru ca în martie să urce la 4,9263 lei/euro.

    Şi în a doua parte a anului 2022 investitorii străini şi-au mărit deţinerile de titluri de stat româneşti până la 19,3% în decembrie, antrenând şi o surprinzătoare apreciere a monedei naţionale în faţa euro, cursul coborând chiar spre 4,8 lei/euro, în special în august, nivel despre care unii analişti au spus că nu este susţinut de fundamentele economiei, având în vedere deficitele mari, de cont curent şi bugetar.

     

  • Deşi pare de necrezut, inflaţia ne-a salvat în această criză

    Toată lumea se întreabă dacă suntem cu adevărat într-o criză, pentru că nu prea se vede, cel puţin la nivelul corporaţiilor, la nivelul marilor companii şi chiar la niveul întreprinderilor mari şi mijlocii.

    Unii încă îşi mai amintesc de criza anterioară (între timp pe piaţă au venit alte generaţii, care nu au simţit pe viu acea criză), care a lovit în dreapta şi în stanga.

    Creşterea cu 30% a cursului valutar leu/euro în câteva luni, respectiv de la 3,8 lei/euro până la 4,3 lei/euro de la finalul lui 2008 până la începutul lui 2009, dublarea cursului valutar al francului elveţian, cele două monede fiind cele mai folosite în acordarea de credite, în perioada de boom (70% din împrumuturi au fost atunci în valută) au ras practic valoarea în euro a salariilor şi au majorat semnificativ ratele bancare, pentru că la aceeaşi rată în euro trebuia să ai cu 30% mai mulţi lei, că să nu mai vorbim de situaţia cu francul elveţian.

    Confruntate cu o prăbuşire economică, de la o creştere economică de 8% în 2008 am trecut la o cădere economică de 7% în 2009, deci un minus de 15%, companiile au tăiat salariile în valoare nominală în lei cu 10-20-30-40 şi chiar 50%, plus că au dat oamenii afară. Cine rezistă bine, cine nu, nu! Această scădere nominală a salariului în lei, coroborată cu creşterea cursului valutar, a dus la o scădere reală a salariilor. Nu multă lume a putut să se descurce cu această lovitură. După firmele private a venit şi statul, care a tăiat salariile din sectorul bugetar cu 25% în 2010. Aşa că a fost jale peste tot, iar criza s-a văzut pe viu.

    Acum, totul este diferit, chiar total diferit, nu avem cădere economică, ci dimpotrivă, firmele nu dau oameni afară, ci dimpotrivă, fac eforturi să îi ţină majorând salariile. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, ci chiar este foarte stabil, chiar prea stabil.

    Chiar dacă suntem cu războiul din Ucraina la graniţă, chiar dacă ne confruntăm cu o inflaţie puţin aşteptată, economia funcţionează. Companiile nu au majorat salariile la nivelul inflaţiei, dar totuşi a reuşit să acopere jumătate din creşterea preţurilor. Pe fondul stabilităţii cursului valutar leu/ euro salariile au crescut în euro.

    Chiar dacă dobânzile la lei au crescut de 5-6 ori în mai puţin de doi ani, lumea reuşeşte să îşi plătească ratele la bancă. La împrumuturile în lei rata creşte din dobândă, dar nu creşte principalul, ceea ce la un credit în valută se întâmplă şi cu principalul, şi cu rata.

    Acum 70% din împrumuturile acordate persoanelor fizice sunt în lei, ceea ce a facut ca România să stea mult mai bine în picioare.

    Deşi pare un paradox, inflaţia de acum a ajutat economia românească, a ajutat companiile, a ajutat statul, care a avut încasări mai mari la buget. Orice om dacă ar avea de ales între o tăiere nominală a salariilor cu 10% la o inflaţie de 4% versus o inflaţie de 16% şi o creştere salarială nominală de 4% ar alege varianta a doua.

    Bineînţeles că inflaţia scade puterea de cumpărare, dar câteodată ar putea să ajute pe toată lumea într-o perioadă de criză.

    Conform studiului CEO Survery 2023 realizat de firma de consulatanţă PwC, managerii companiilor din România au spus că printre măsurile de criză pe care trebuie să le adopte creşterea preţurilor, deci inflaţia, ocupă un loc important.

    Practic, creşterile de preţuri în această criză, inflaţia fiind în 2022 de 16%, iar în 2021 de 8%, au fost preluate de consumatori, chiar dacă s-au confruntat cu scăderea puterii de cumpărare. Fiecare şi-a ajustat consumul, dar practic majorările de preţuri au fost plătite.

    Într-un fel sau altul aş putea spune că această inflaţie, care a dat un respiro companiilor pentru că au putut majora preţurile, războiul din Ucraina, care din punct de vedere economic, militar, de securitate şi geopolitic este în favoarea noastră, şi nu în ultimul rând piaţa neagră, care a crescut în ultimii ani, au ţinut economia la suprafaţă şi chiar i-au dat un avânt. Pentru că salariile au crescut în valoarea nominală, chiar dacă nu au fost la nivelul inflaţiei, oamenii, consumatorii, românii sunt mai liniştiţi în această criză şi de aceea nu vedem proteste, nu vedem oameni în stradă, nu vedem o scădere economică.

    Bineînţeles că acceastă situaţie nu poate dura la nesfârşit, mai ales dacă inflaţia nu scade. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Isărescu despre 2023: Rămânem pe creştere economică, dar din păcate consumul bate în continuare investiţiile. „Te orbesc farurile“

    „O economie se conduce şi cu frână şi cu aceleraţie, dar depinde cum le foloseşti, dozajul este mai importat decât instrumentul uneori. Dacă accelerezi şi apoi frânezi, nu faci nici economie la combustibil şi nu câştigi nici în privinţa atingerii obiectivului. Nu avem intenţia să conducem economia ba pe frână, ba pe acceleraţie“.

    BNR anticipează că România nu va înregistra recesiune tehnică în anul 2023, ci doar o încetinire a creşterii PIB, însă problema este că ascensiunea econo­miei se bazează în continuare mai mult pe consum decât pe investiţii, după cum a declarat Mugur Isărescu, guverna­torul BNR. „Noi suntem echilibraţi şi credem că în 2023, în afară de încetiniri, nu vom avea recesiune tehnică. Vedem trafic intens, nu doar în Bucureşti, pe toate şoselele ţării, şi călătoriile în străinătate, toate arată consum major. Am fost în provincie, şi era coloană după coloană, şi pe o parte şi pe alta, nu este doar în Bucureşti. Nu prea arată nici a recesiune, nici a poverty (sărăcie – n. red.), arată că acum consumul este mult mai mare decât investiţiile. Nu avem drumuri. Nu poţi să spui: sunt prea multe maşini; or fi. Dar este o realitate, nu mai poţi să priveşti, te orbesc farurile“, a spus ieri Isărescu la prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei.

    Creşterea economică este bazată mai mult pe consum decât pe investiţii, a conti­nuat guvernatorul BNR, care şi-a exprimat speranţa ca odată cu atragerea fondurilor europene, inclusiv prin PNRR, să vedem o creştere a PIB bazată mai mult pe investiţii.

    România a avut în prima jumătate a anului o creştere economică peste aşteptări, una din cele mai ridicate din Uniunea Europeană, dar pentru partea a doua a anului este previzibilă o temperare, în linie şi cu evenimentele internaţionale şi cu im­pactul recesionist pe care îl au şi inflaţia şi întărirea politicii monetare, care acţionează pentru perioada următoare, a mai spus Isărescu.

    Economia a făcut în primul semestru (S1) din 2022 un salt de 5,7%. În 2021, creşterea PIB a fost de 5,9%, sub aşteptări, iar pentru anul 2022 majoritatea prognozelor sunt între 5-6%, după ce iniţial au fost ajustate sub 3%.

    Norii negri ai inflaţiei s-au adunat în acest an, planând ameninţător asupra perspec­tivelor economice, nu doar în România, ci şi în plan inter­naţional. Iar în lupta cu inflaţia, băncile centrale au trecut la majorări de dobânzi.

    Practic, dobânzile mari sunt instrumentul băncilor centrale pentru a tempera inflaţia, dar înseamnă şi credit mai scump, consum încetinit şi frânare a creşterii economice. Încă din lunile de vară din acest an guvernatorul BNR Mugur Isărescu spunea că este foarte importantă calibrarea politicii monetare pentru a evita pe cât posibil intrarea în recesiune.

    O recesiune nu face bine nici corecţiei fiscale, după cum a spus guvernatorul BNR. „Recesiunea are efecte negative asupra veni­turilor fiscale, asupra corecţiei fiscale. Şi atunci corecţia fiscală care trebuie să continue ca să ieşim din poziţia de deficit excesiv se va face mult mai dificil. Şi acum se face dificil. Orice idee de majorare a impozitelor întâmpină dificultăţi, în principal politice“.

    Legat de politica monetară, Isărescu consideră că a fost o abordare bună ca BNR să folosească toate instrumentele.

    „O economie se conduce şi cu frână şi cu aceleraţie, dar depinde cum le foloseşti, dozajul este mai importat decât instrumentul uneori. Dacă accelerezi şi apoi frânezi, nu faci nici economie la combustibil şi nu câştigi nici în privinţa atingerii obiectivului. Nu avem intenţia să conducem economia ba pe frână, ba pe acceleraţie“.

    Perspectiva creşterii temperate a inflaţiei până spre finele anului 2022 şi a descreşterii ei ulterioare în mod gradual, după avansul peste aşteptări din septembrie, la aproape 16%, precum şi ameninţarea cvasistagnării economiei în trimestrele trei (T3) şi patru (T4) din acest an sub impactul escaladării războiului din Ucraina şi al extinderii sancţiunilor asociate au determinat BNR să reducă cadenţa şi să crească dobânda-cheie cu doar 0,5 puncte procentuale (pp) la cea de-a opta şi ultima şedinţă de politică monetară din 2022, de la 6,25% până la 6,75%.

    „Am mers gradual şi am urmărit un scop, am vrut să dăm timp şi celor cu credite în lei să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă şi cu faptul că perioada dobânzilor negative, a dobânzilor mici este depăşită şi că lumea intră în noul normal şi trebuie să ne obişnuim cu el“

    BNR a revizuit în creştere prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2022, de la 13,9%, la 16,3%, iar estimarea pentru 2023 este de 11,2%, faţă de prognoza anterioară de 7,5%.

     

    Ce a spus Mugur Isărescu, guvernatorul BNR despre:

    Inflaţie

    ♦ Inflaţia este mare, a lovit populaţia la buzunar, la buzunarul cheltuielilor curente.

    ♦ Efectele şocului enegetic au depăşit semnificativ ceea ce am anticipat noi la BNR. Am spus de la începutul anului că nu este de glumit cu preţurile la energie pentru că se duc în alte preţuri, sunt o componentă cvasipermanentă în toate preţurile.

    ♦ Niciodată nu s-au dus atât de repede, atât de mult costurile la energei în costul final. Majorările costurilor la energie s-au transmis mai rapid decât ne-am fi aşteptat asupra preţurilor altor produse, mai ales la cele alimentare. De ce? În trecut au fost doar creşteri ale preţului petrolului, acum le avem pe toate –  şi petrol, şi gaze, şi energie. În trecut au fost mai limitate majorările, acum majorările sunt importante, mai ales la gaze.

    ♦ Seceta severă extinsă şi prelungirea conflictului armat din Ucraina au contribuit semnificativ la menţinerea cotaţiilor materiilor prime agricole la un nivel ridicat.

    ♦ Rata anuală a inflaţiei IPC s-a menţinut pe o traiectorie ascendentă, dar şi-a încetinit viteza de creştere în iulie-octombrie 2022.

    ♦ În ultimele luni inflaţia s-a plimbat între 13-16%, s-a conturat un platou în traiectoria ratei anuale a inflaţiei IPC, începând cu luna aprilie pe fondul unei evoluţii relativ stabile a contribuţiei componentei energie electrică şi gaze naturale şi al influenţei dezinflaţioniste a grupei combustibililor.

    ♦ Rata anuală a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) din România este a zecea din UE, poziţie mai favorabilă faţă de celelalte ţări din regiune şi statele baltice.

    ♦ Avem mai mulţi factori care au contribuit la crreşterea inflaţiei. Vorbim despre efectele indirecte ale majorării costurilor cu energia, manifestate de-a lungul lanţului de producţie. Dacă în T2 am avut efecte directe, acum sunt efecte indirecte, adică transmiterea preţurilor cu energia în preţurile altor produse şi în preţurile de consum. Au contribuit şi seceta severă din acest an şi continuarea conflictului armat din Ucraina, care s-au reflectat în niveluri ridicate ale cotaţiilor materiilor prime agricole. Condiţiile de cerere  au rămas încă favorabile. Vedem menţinerea la un nivel ridicat a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici. Pe de altă parte, au existat măsurile de sprijin privind limitarea efectelor directe ale majorării cotaţiilor energetice respectiv, schema de sprijin pentru plata facturilor la energie electrică şi gaze naturale şi compensarea cu 50 de bani a preţului unui litru de carburant, precum şi reducerea cotaţiei Brent

    ♦ Alături de petrol, şi pieţele metalelor, alimentelor şi îngrăşămintelor s-au detensionat într-o anumită măsură, dar efectele indirecte de-a lungul lanţului de producţie nu s-au epuizat.

    ♦ Inflaţia de bază resimte puternic efectele şocului energetic; transmisie mai amplă la nivelul componentei alimentare, suplimentată de impactul creşterii preţurilor materiilor prime agricole.

    ♦ Transmisia presiunilor acumulate la nivelul costurilor în preţurile finale ale alimentelor procesate pare a fi superioară celei observate în episoade similare de creştere a cotaţiilor materiilor prime.

    Cursul valutar

    ♦ Mişcările pe piaţa valutară înseamnă flexibitate în ambele sensuri, nu numai depreciere,. Şi am văzut că leul chiar s-a apreciat în 2 reprize, însă este o mişcare, nu înseamnă că va dura. Nu fac prognoză de curs.

    ♦ Nu vedem încă tendinţe periculoase la cursul de schimb real efectiv. El a fost relativ stabil şi ne-a ajutat. Atât ne mai trebuia, ca la majorarea de amploare a preţurilor la energie, care s-a dus în toate costurile, să mai vină şi cursul de schimb cu influenţe inflaţioniste.

    ♦ Pe măsură ce lucrurile se vor calma, vom vedea mai multă flexibilitate a cursului. Mulţi înţeleg că este depreciere, însă în vară leul s-a apreciat. Lăsăm mai multă flexibilitate a cursului de schimb, vom vedea unde îl duce piaţa. Să vedem dacă execedentul de lichiditate care există ñ o să-l vedeţi – are efect în piaţă ñ să-I vedem în funcţiune, dacă se duce în dobânzi, în cursul valutar

    ♦ Avem stabilitate a cursului valutar fără să pierdem rezerva valutară. Avem rezerva valutară în creştere, a crescut şi cu intrările de capitaluri.

    PIB

    ♦ Noi suntem echilibraţi şi credem că în 2023, în afară de încetniri, nu vom avea recesiune tehnică

    ♦ Vedem trafic intens, nu doar în Bucureşti, pe toate şoselele ţării, şi călătoriile în străinătate, toate arată toate consum major. Am fost în provincie, şi era coloană după coloană, şi pe o parte şi pe alta, nu este doar în Bucureşti. Nu prea arată nici a recesiune, nici a poverty (sărăcie-n.red.), arată că acum consumul este mult mai mare decât investiţiile. Nu avem drumuri. Nu poţi să spui: sunt prea multe maşini, or fi. Dar, este o realitate, nu mai poţi să priveşti, te orbesc farurile.

    ♦ Creşterea economică este bazată mai mult pe consum decât pe investiţii, sperăm că odată cu atragerea fondurilor UE să vedem o creştere a PIB bazată mai mult pe investiţii.

    ♦ România a avut în prima jumătate a anului o creştere economică peste aşteptări, una din cele mai ridicate din Uniunea Europeană, dar pentru partea a doua a anului este previzibilă o temperare, în linie şi cu evenimentele internaţionale şi cu impactul recesionist pe care îl are şi inflatia şi întărirea politicii monetare, care acţionează pentru perioada următoare.

    ROBOR şi controlul Consiliului Concurenţei

    ♦ Dobânzile sunt stabilite în piaţă. O înţelegere în piaţă este inevitabilă, se bate palma, când mergeţi în piaţă vă înţelegeţi cu vânzătorul nu vă luaţi la bătaie cu el.

    ♦ Investigaţia Consiliului Concurenţei este absolut normală. Este dreptul şi datoria lor să facă acest lucru. Dar, investigaţia Consiliului Concurenţei este foarte dificilă, deoarece este vorba despre un anumit timp de înţelegere. Când legile anti-trust au apărut în SUA, pe la 1900, se refereau la dumping, la înţelegeri de preţuri scăzute, să scoţi concurenţa din piaţă, nu la înţelegeri la preţuri ridicate. Acum înţeleg că băncile s-au înţeles să fie dobânzile prea ridicate. Nu au cum să fie prea ridicate, dacă sunt la jumătate faţă de inflaţie.

    ♦ Păi, traderii vorbesc, cum să comunice, cum să stabilească, prin semne, prin telepatie?! Să fim mai atenţi la aceste discuţii! Şi să le dăm dreptate celor de la Consiliul Concurenţei, când spun că au luat toate datele şi o să vedem dacă sunt înţelegeri artificiale, putem să folosim şi alte cuvinte – care sunt anticoncurenţiale, asta a spus şi preşedintele Consiliului Concurenţei.

    ♦ Nu tot ROBOR a ajuns vedeta. Avem mai multe ROBOR. ROBOR la 3 luni a fost făcut de presă vedeta. Toţi se uită la ROBOR la 3 luni, este o previziune, te gândeşti ce va face BNR peste 3 luni.

    ♦ Am zis că au cam sărit calul, nu că au sărit calul. Se referă la ROBOR la 3 luni. Băncile anticipau că BNR se duce vârtos înainte. Au greşit, că nu ne-am dus aşa vârtos. Au văzut mai pesimist decât noi. Putem să-i acuzăm că greşeau când analişti economici, şi unii de renume, cu funcţii în trecut, spuneau să creştem cu câte 1% (dobânda de politică monetară – n.red.) până ne ducem la 16%?!

    ♦ ROBOR nu este doar indicator de politică monetară. Nu am ce să-i reproşez ca indicator de politică monetară. Dar legea în 2010 a legat ROBOR la 3 luni de credite şi a devenit un indicator social. ROBOR cu funcţie monetară a ajuns şi la o funcţie socială.

    ♦ Să explice băncile de ce au văzut aşa de sus dobânda. Le-am spus: atenţie la ROBOR la 3 luni, care are şi rol social, ieşiţi şi explicaţi. Eu nu sunt avocatul băncilor, lucrez cu ele, dar nu sunt avocatul lor.

    ♦ Probabil că au fost influenţaţi de ce am declarat, dar aţi văzut că nu foarte mult. Nemulţumirile se păstrează pentru că s-a creat iluzia că dobânzile vor veni în jos. Dobânzile nu au cum să vină în jos până când inflaţia nu vine în jos. Dobânzile faţă de inflaţie sunt scăzute. Ele vor rămâne la nivelurile actuale cel puţin până când inflaţia se va apropia de 8%

    ♦ Poate că şi controlul Consiliului Concurenţei ia influenţat, nu ştiu. Poate şi declaraţia mea. Eu le-am atras atenţia că sunt în faţa unui tăvălug mediatic şi că nu poţi să tratezi, cum mi-a zis un bancher mie o dată  – ìdle guvernator, vă uitaţi prea mult la televizorî-, Păi trebuie să mă uit la televizor, pentru că opinia publică şi percepţia publică face parte din mediul în care lucrăm.

    Profiturile băncilor comerciale şi expunerea mare pe titluri de stat:

    ♦Băncile s-au cam lăudat cu profiturile şi nici nu a venit marcarea la piaţă. Nu au ajuns la finalul anului şi marcarea la piaţă se face la finalul anului. Să discute cu auditoriiÖSunt vremuri grele. Să apari, în contextul în care se spune că băncile fac şi dreg, că iau pielea de pe om, să apari să te lauzi cu profiturile,..pentru cine? Poate pentru acţionari.

    ♦ BNR, ţinând lichiditatea strâns şi acţionând şi cu dobânda-cheie, a îngustat ecartul între dobânzile la depozite şi dobânzile la credite. Sursa de profit din ecartul dintre dobânzile la credite şi depozite a fost mişcorată şi pe segmentul populaţiei şi pe corporate. Ideea că băncile au profituri execesive trebuie nuanţată. Unele bănci s-au lăudat cu dobânzile, dar nu ajuns la final de an, nu au făcut încă punctare la piaţă. Mai este de gândit care sunt profiturile actualizate ale băncilor.

  • După noua creştere a IRCC-ului din ianuarie, când cel mai probabil se va atinge maximul de dobândă la creditele ipotecare/imobiliare, piaţa imobiliară va decide ce se întâmplă cu preţurile, care acum au luat o pauză de creştere

    Dobânzile cresc peste tot în lume, nu numai în România, cel puţin dobânzile de referinţă ale băncilor centrale. Nimeni nu scapă.

    În Statele Unite, din cauza creşterii inflaţiei, care a dus la creşterea dobânzilor, dobânzile la creditele ipotecare au crescut la nu mai puţin de 7,14% – săptămâna trecută, cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii. La începutul anului, dobânzile ipotecare erau la jumătate, iar această creştere accelerată loveşte deja în piaţa imobiliară americană.

    La Bucureşti, IRCC-ul, dobânda de referinţă folosită pentru creditele ipotecare, este cotat acum la 4,06%, iar dacă adăugăm marja băncii plus un comision de administrare rezultă o dobândă efectivă (DAE) de 6,1%. Deci în România avem o dobândă mai mică faţă de americani.

    Dar atenţie, de la 1 ianuarie, când IRCC se va duce spre 6%, vom fi cu dobânda efectivă (DAE) peste americani, asta dacă dobânzile din America nu cresc accelerat.

    În schimb, în Europa dobânzile sunt mai mici la euro, cel puţin acum. EURIBOR la trei luni,  indicatorul de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare luate în euro este acum la 1,8%, iar dacă punem o marjă a băncii de 1-2%, rezultă o dobândă efectivă de 2,8%-3,8%, deci sub dobânda efectivă de 6,1% de la noi.

    În America inflaţia, scăderea puterii de cumpărare (creşterea salariilor nu acoperă creşterea preţurilor), majorarea dobânzilor, creşterea preţurilor de construcţie încep să se vadă pe piaţa imobiliară: vânzările au scăzut de la o lună la alta, iar creşterea continuă din ultimii zece ani a preţurilor la case s-a oprit.

    În România, în acest moment, piaţa imobiliară pare blocată, vizionările şi tranzacţiile s-au redus, iar preţurile stagnează, nici nu cresc, dar nici nu scad. Spre exemplu, ZF Index imobiliar, realizat împreună cu firma de consultanţă imobiliară SVN România, indică la nivelul lunii septembrie 2022 o stagnare a preţurilor apartamentelor vechi de trei camere în Capitală.

    Foarte multă lume stă în expectativă cu banii pregătiţi, cu aprobări de credite, aşteptând să scadă preţurile apartamentelor, aşa cum s-a întâmplat în criza anterioară.

    Dar faţă de atunci există trei diferenţe mari:

    – Salariile au crescut substanţial – spre exemplu, dacă salariul mediu în perioada 2007-2008 a fost de 320-350 euro net pe lună, iar în 2009 a scăzut la 320 de euro, acum salariul mediu net a ajuns la 4.000 de lei, adică 820 de euro, deci o rată poate fi plătită mai uşor.

    – Spre deosebire de acum un deceniu, cursul valutar leu/euro este stabil şi nu a crescut deloc, ceea ce a dus la păstrarea preţurilor apartamentelor în lei. Spre exemplu, în 2008 – 2009, cursul valutar leu/euro a crescut în câteva luni cu 30%, ceea ce a dus la o explozie a necesarului de lei pentru a plăti o rată, pentru că a crescut atât principalul, cât şi rata. Atunci, cele mai multe credite au fost date în euro şi în CHF. La CHF (francul elveţian) creşterea cursului valutar a fost mult mai mare, ceea ce pur şi simplu i-a dărâmat pe cei care aveau credite în franci elveţieni, pentru că trebuiau să aibă mult mai mulţi lei ca să acopere această creştere valutară.

    Plus că au fost câţiva ani – 2009, 2010, 2011, 2012 – în care salariile nu prea au crescut. Spre exemplu, dacă în 2008 salariul mediu a fost 1.309 lei, echivalentul a 350 de euro, în 2012 câştigul mediu net a fost de 1.507 lei, adică o creştere în lei de numai 15%. În euro salariul mediu a fost echivalentul a 340 de euro, adică mai puţin decât în 2008.

    Aceste creşteri ale cursului valutar la euro şi la francul elveţian au avut un impact major asupra preţurilor, care au scăzut în euro, dar au rămas la acelaşi nivel în lei.

    – Acum, marea majoritate a împrumuturilor ipocare/imobiliare sunt în lei, ceea ce face ca principalul să nu crească. Este adevărat că avem o creştere susţinută a dobânzilor la lei, IRCC-ul s-a triplat, iar de la 1 ianuarie se va duce spre 6%, dar asta are un impact doar asupra dobânzii, nu a principalului, ceea ce măreşte rata doar cu dobânda.

    De asemenea, pe piaţă sunt mai mulţi bani disponibili care aşteaptă oportunităţi, respectiv dacă dezvoltatorii oferă discounturi mari, sunt pregătiţi să cumpere pachete de apartamente, iar după finalizarea proiectului să le vândă la preţurile de listă.

    Teama este legată de creşterea dobânzilor. Dar în ultimul timp au început să apară semne că dobânzile se îndreaptă către un maxim, dacă nu cumva chiar l-au atins. În America inflaţia dă semne de scădere, ceea ce ar mai putea să reducă presiunea pe Fed – banca centrală americană – de a majora mai mult dobânzile. În Europa se aşteaptă noile date legate de inflaţie. BCE – Banca Centrală Europeană – va mai majora dobânda de referinţă, dar acest lucru este deja asimilat de piaţă. Deja pieţele se aşteaptă la o creştere de până la 3% la euro.

    La Bucureşti BNR a majorat marţi dobânda de referinţă cu numai 0,5% de la 6,25% la 6,75%, mai puţin decât se aştepta piaţa, care miza pe o creştere de 0,75%-1%.

    Vineri au venit şi datele legate de inflaţie unde, după mult timp, avem o scădere a inflaţiei de la 15,9% (septembrie 2022-septembrie 2021), la 15,32% (octombrie 2022-octombrie 2021).

    ROBOR-ul, care urmăreşte mai mult evoluţia inflaţiei, după cum spun dealerii, a coborât la 8,02%, faţă de 8,23% în urmă cu două săptămâni.

    Cine ştie, poate şi investigaţia Consiliului Concurenţei privind modul de stabilire a ROBOR-ului a avut o influenţă “pozitivă” la această scădere.

    De asemenesăptămâna trecută Ministerul Finanţelor a reuşit să se împrumute mai ieftin, iar dobânzile din piaţă au scăzut de la peste 9% la 8,3%.

    Dacă teoria care se vehiculează acum pe piaţă, că scăderea economică şi recesiunea care se întind în America şi în Europa vor scădea inflaţia, devine realitate, atunci acest lucru se vede prin apariţia primelor semne.

    Revenind în România, în momentul în care dobânzile la lei vor da semne de stabilizare, iar punctul critic va fi pe piaţa imobiliară, IRCC-ul din ianuarie (adică din T1 2023) va creşte, după aceea s-ar putea să vedem o dezgheţare a pieţei imobiliare. Lumea nu poate sta la nesfârşit cu banii aştepând scăderea preţurilor, iar la primele semne de creştere s-ar putea să înceapă o presiune mare la cumpărare.

  • După noua creştere a IRCC-ului din ianuarie, când cel mai probabil se va atinge maximul de dobândă la creditele ipotecare/imobiliare, piaţa imobiliară va decide ce se întâmplă cu preţurile, care acum au luat o pauză de creştere

    Dobânzile cresc peste tot în lume, nu numai în România, cel puţin dobânzile de referinţă ale băncilor centrale. Nimeni nu scapă.

    În Statele Unite, din cauza creşterii inflaţiei, care a dus la creşterea dobânzilor, dobânzile la creditele ipotecare au crescut la nu mai puţin de 7,14% – săptămâna trecută, cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii. La începutul anului, dobânzile ipotecare erau la jumătate, iar această creştere accelerată loveşte deja în piaţa imobiliară americană.

    La Bucureşti, IRCC-ul, dobânda de referinţă folosită pentru creditele ipotecare, este cotat acum la 4,06%, iar dacă adăugăm marja băncii plus un comision de administrare rezultă o dobândă efectivă (DAE) de 6,1%. Deci în România avem o dobândă mai mică faţă de americani.

    Dar atenţie, de la 1 ianuarie, când IRCC se va duce spre 6%, vom fi cu dobânda efectivă (DAE) peste americani, asta dacă dobânzile din America nu cresc accelerat.

    În schimb, în Europa dobânzile sunt mai mici la euro, cel puţin acum. EURIBOR la trei luni,  indicatorul de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare luate în euro este acum la 1,8%, iar dacă punem o marjă a băncii de 1-2%, rezultă o dobândă efectivă de 2,8%-3,8%, deci sub dobânda efectivă de 6,1% de la noi.

    În America inflaţia, scăderea puterii de cumpărare (creşterea salariilor nu acoperă creşterea preţurilor), majorarea dobânzilor, creşterea preţurilor de construcţie încep să se vadă pe piaţa imobiliară: vânzările au scăzut de la o lună la alta, iar creşterea continuă din ultimii zece ani a preţurilor la case s-a oprit.

    În România, în acest moment, piaţa imobiliară pare blocată, vizionările şi tranzacţiile s-au redus, iar preţurile stagnează, nici nu cresc, dar nici nu scad. Spre exemplu, ZF Index imobiliar, realizat împreună cu firma de consultanţă imobiliară SVN România, indică la nivelul lunii septembrie 2022 o stagnare a preţurilor apartamentelor vechi de trei camere în Capitală.

    Foarte multă lume stă în expectativă cu banii pregătiţi, cu aprobări de credite, aşteptând să scadă preţurile apartamentelor, aşa cum s-a întâmplat în criza anterioară.

    Dar faţă de atunci există trei diferenţe mari:

    – Salariile au crescut substanţial – spre exemplu, dacă salariul mediu în perioada 2007-2008 a fost de 320-350 euro net pe lună, iar în 2009 a scăzut la 320 de euro, acum salariul mediu net a ajuns la 4.000 de lei, adică 820 de euro, deci o rată poate fi plătită mai uşor.

    – Spre deosebire de acum un deceniu, cursul valutar leu/euro este stabil şi nu a crescut deloc, ceea ce a dus la păstrarea preţurilor apartamentelor în lei. Spre exemplu, în 2008 – 2009, cursul valutar leu/euro a crescut în câteva luni cu 30%, ceea ce a dus la o explozie a necesarului de lei pentru a plăti o rată, pentru că a crescut atât principalul, cât şi rata. Atunci, cele mai multe credite au fost date în euro şi în CHF. La CHF (francul elveţian) creşterea cursului valutar a fost mult mai mare, ceea ce pur şi simplu i-a dărâmat pe cei care aveau credite în franci elveţieni, pentru că trebuiau să aibă mult mai mulţi lei ca să acopere această creştere valutară.

    Plus că au fost câţiva ani – 2009, 2010, 2011, 2012 – în care salariile nu prea au crescut. Spre exemplu, dacă în 2008 salariul mediu a fost 1.309 lei, echivalentul a 350 de euro, în 2012 câştigul mediu net a fost de 1.507 lei, adică o creştere în lei de numai 15%. În euro salariul mediu a fost echivalentul a 340 de euro, adică mai puţin decât în 2008.

    Aceste creşteri ale cursului valutar la euro şi la francul elveţian au avut un impact major asupra preţurilor, care au scăzut în euro, dar au rămas la acelaşi nivel în lei.

    – Acum, marea majoritate a împrumuturilor ipocare/imobiliare sunt în lei, ceea ce face ca principalul să nu crească. Este adevărat că avem o creştere susţinută a dobânzilor la lei, IRCC-ul s-a triplat, iar de la 1 ianuarie se va duce spre 6%, dar asta are un impact doar asupra dobânzii, nu a principalului, ceea ce măreşte rata doar cu dobânda.

    De asemenea, pe piaţă sunt mai mulţi bani disponibili care aşteaptă oportunităţi, respectiv dacă dezvoltatorii oferă discounturi mari, sunt pregătiţi să cumpere pachete de apartamente, iar după finalizarea proiectului să le vândă la preţurile de listă.

    Teama este legată de creşterea dobânzilor. Dar în ultimul timp au început să apară semne că dobânzile se îndreaptă către un maxim, dacă nu cumva chiar l-au atins. În America inflaţia dă semne de scădere, ceea ce ar mai putea să reducă presiunea pe Fed – banca centrală americană – de a majora mai mult dobânzile. În Europa se aşteaptă noile date legate de inflaţie. BCE – Banca Centrală Europeană – va mai majora dobânda de referinţă, dar acest lucru este deja asimilat de piaţă. Deja pieţele se aşteaptă la o creştere de până la 3% la euro.

    La Bucureşti BNR a majorat marţi dobânda de referinţă cu numai 0,5% de la 6,25% la 6,75%, mai puţin decât se aştepta piaţa, care miza pe o creştere de 0,75%-1%.

    Vineri au venit şi datele legate de inflaţie unde, după mult timp, avem o scădere a inflaţiei de la 15,9% (septembrie 2022-septembrie 2021), la 15,32% (octombrie 2022-octombrie 2021).

    ROBOR-ul, care urmăreşte mai mult evoluţia inflaţiei, după cum spun dealerii, a coborât la 8,02%, faţă de 8,23% în urmă cu două săptămâni.

    Cine ştie, poate şi investigaţia Consiliului Concurenţei privind modul de stabilire a ROBOR-ului a avut o influenţă “pozitivă” la această scădere.

    De asemenesăptămâna trecută Ministerul Finanţelor a reuşit să se împrumute mai ieftin, iar dobânzile din piaţă au scăzut de la peste 9% la 8,3%.

    Dacă teoria care se vehiculează acum pe piaţă, că scăderea economică şi recesiunea care se întind în America şi în Europa vor scădea inflaţia, devine realitate, atunci acest lucru se vede prin apariţia primelor semne.

    Revenind în România, în momentul în care dobânzile la lei vor da semne de stabilizare, iar punctul critic va fi pe piaţa imobiliară, IRCC-ul din ianuarie (adică din T1 2023) va creşte, după aceea s-ar putea să vedem o dezgheţare a pieţei imobiliare. Lumea nu poate sta la nesfârşit cu banii aştepând scăderea preţurilor, iar la primele semne de creştere s-ar putea să înceapă o presiune mare la cumpărare.