BusinessMagazin

Tag: copil

  • “Nu, asta NU se poate!” I-au trimis acasă când au auzit ce nume vor să-i pună copilului! Cum voiau părinţii să-l cheme pe copilul lor

    S-au intors dezamagiti acasa de la biroul unde si-au declarat nou-nascutul.

    Doi parinti din Islanda n-au putut sa-i puna micutului numele pe care si l-au dorit. In tara nordica, parintii trebuie sa aleaga dintr-o lista de nume preautorizate, altfel risca sa aiba parte de surprize la ghiseul unde isi declara copiii.

    Au vrut sa-i spuna “Lucifer’ baiatului, dar au trebuit sa se reorienteze rapid.

    “Numele ‘Lucifer’ e unul dintre cele folosite pentru diavol, asa ca l-ar putea pune pe purtatorul sau in situatii dificile. De asemenea, literele care compun numele nu sunt toate in regula. In alfabetul islandez nu exista litera ‘C’”, au explicat autoritatile islandeze.

    Pe lista de nume interzise in Islanda mai sunt Exra, Aryan si Sezar, pentru baieti, respectiv Ariel, Lady sau Zelda, in privinta fetelor.

  • “Nu, asta NU se poate!” I-au trimis acasă când au auzit ce nume vor să-i pună copilului! Cum voiau părinţii să-l cheme pe copilul lor

    S-au intors dezamagiti acasa de la biroul unde si-au declarat nou-nascutul.

    Doi parinti din Islanda n-au putut sa-i puna micutului numele pe care si l-au dorit. In tara nordica, parintii trebuie sa aleaga dintr-o lista de nume preautorizate, altfel risca sa aiba parte de surprize la ghiseul unde isi declara copiii.

    Au vrut sa-i spuna “Lucifer’ baiatului, dar au trebuit sa se reorienteze rapid.

    “Numele ‘Lucifer’ e unul dintre cele folosite pentru diavol, asa ca l-ar putea pune pe purtatorul sau in situatii dificile. De asemenea, literele care compun numele nu sunt toate in regula. In alfabetul islandez nu exista litera ‘C’”, au explicat autoritatile islandeze.

    Pe lista de nume interzise in Islanda mai sunt Exra, Aryan si Sezar, pentru baieti, respectiv Ariel, Lady sau Zelda, in privinta fetelor.

  • Un alt fel de ABC

    „Acvatic Bebe Club este o afacere de familie în care am investit mult suflet eu, soţul meu şi tatăl acestuia”, povesteşte Carmen Dumitru, proprietara şi directoarea clubului de înot. Dincolo de suflet însă, familia Dumitru a investit 150.000 de euro, sumă la care s-au adăugat 55.000 de euro în modernizări şi renovări anuale, dar şi în serviciile ulterioare incluse în business – salina, pentru salinoterapie, şi kinetoprofilaxia, adică prevenirea alterării stării de sănătate, prin masaj şi exerciţii fizice. Aşa a apărut, în 2013, primul – şi momentan singurul – spaţiu Acvatic Bebe Club, în Bucureşti, pe strada Delea Nouă, la numărul 15, în apropiere de Piaţa Muncii.
    „Ne dorim să putem oferi acest tip de activitate şi părinţilor din alte oraşe, prin susţinerea partenerilor, deţinători deja ale unor spaţii cu piscină sau dornici să investească în acest sens, dispuşi să primească consultanţă în acest domeniu nişat”, spune Carmen Dumitru.
    Acvatic Bebe Club i-a adus anul trecut o cifră de afaceri de 238.000 de euro, iar în prima jumătate din 2019 veniturile au fost de 134.000 de euro. Clubul de înot pentru copii şi salina funcţionează cu un număr mediu de 18 angajaţi.
    „Sunt studii care arată cum copiii care au început această activitate (înotul – n. red.) de la o vârstă timpurie au un nivel ridicat de creativitate şi dorinţă de explorare, reuşind chiar să performeze în anumite domenii, nu neapărat sportive”, spune fondatoarea Acvatic Bebe Club.
    Un abonament lunar costă între 170 şi 320 de euro, în funcţie de numărul de şedinţe şi intervalul orar în care pot veni copiii la cursuri. Un abonament anual poate ajunge la 3.300 de euro, acesta fiind cel mai scump din ofertă. Temperatura constantă în apă este de 32 de grade Celsius, iar procedurile de predare sunt dezvoltate împreună cu psihologi pentru copii şi personalizate în funcţie de obiectiv. Clubul de înot oferă cursuri pentru bebeluşi cu vârste de 4-36 de luni, dar şi pentru copii de 3-6 ani.
    „Clienţii sunt părinţii care doresc să investească în educaţia alternativă pentru copiii lor, care înţeleg beneficiile practicării acestei activităţi de la o vârstă timpurie şi care doresc să câştige siguranţa acvatică şi dezvoltarea armonioasă a celor mici”, spune Carmen Dumitru.
    Bebeluşii pot veni la „bălăceală” începând cu vârsta de patru luni, iar procedeele de înot pot fi exersate începând de la vârsta de trei ani şi jumătate – patru ani.

    Fructele Pământului – producţie de sosuri picante (jud. Giurgiu)
    Fondator: Andrei Teodorescu
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în perioada decembrie 2018 – iulie 2019: 80.000 de lei (17.000 de euro)
    Prezenţă: Bucureşti, Timişoara, Iaşi

    Urzeală – atelier de haine cu motive tradiţionale (Bucureşti)
    Fondator: Oana Ivan
    Investiţie iniţială: 35.000-40.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Prezenţă: online, Bucureşti

    DVI Top Consulting – foodtruckuri (Bucureşti)
    Fondatori: Ioan Guşoi şi alţi doi fondatori
    Investiţie iniţială: 80.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 420.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Colantări Ieftine – atelier pentru colantarea maşinilor (Bucureşti)
    Fondator: George Mircea
    Investiţie iniţială: 13.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti, cu acoperire naţională

    Liniidelână – producţie de decoraţiuni şi articole vestimentare croşetate (Bucureşti)
    Fondator: Cristina Dănescu
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru
    2019: 8.000-9.000 de euro
    Prezenţă: online (pe site-ul propriu şi pe eMAG)

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste
    1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • „Webul solitar”, refugiul celor sătui de viralităţile online şi împărăţia umbrelor pentru cei care nu primesc like-uri

    IMG 0528, zero vizualizări: un tată şi micul său copil rătăcesc prin parc vorbind în ceea ce sună a rusă. DSC 0429, 9 vizualizări: o femeie indiană în veşmânt tradiţional violet, cu un microfon în mână, ţine o prelegere. DSC 0082, fără vizualizări: o imagine cu flori iese încet dintr-o imprimantă laser. Aceste videoclipuri nu există pentru nimeni sau aproape pentru nimeni, nu au pretenţia de a fi vizualizate, partajate sau comentate. A le descoperi aduce deja un pic a profanare. Dar navigarea prin debaraua webului, printre serii de numere aleatorii şi liste de redare ale nimănui, devine o experienţă irezistibilă.
    Această materie întunecată a galaxiei YouTube, omniprezentă şi totuşi invizibilă, a fost botezată de jurnalistul american Joe Veix în 2016 The Lonely Web, webul singuratic. Poate conţine clipuri video nevăzute de nimeni, melodii pe Spotify niciodată ascultate sau tweeturi care nu au fost niciodată citite (prin intermediul Lonely Tweets).
    Deşi este dificil de definit cu exactitate conturul acestei nebuloase, unele elemente revin totuşi frecvent: scene banale zilnice, locuri anonime, videoclipuri identificabile în funcţie de ştampila implicită dată de camera utilizată şi o vizibilitate cât mai redusă posibil. Luate separat, aceste videoclipuri nu aduc mare lucru, dar magia lor apare după câteva minute de navigare rapidă. „Sunt amatori, fermecători şi ciudat de trişti“, a rezumat Joe Weix în 2016 webul solitar.
    Ce-i poate împinge pe aceşti utilizatori să-şi înmulţească postările de videoclipuri dacă nimeni nu se uită la ele? Nu vom şti nimic niciodată. Canalele lor de YouTube sunt de cele mai multe ori austere ca videoclipurile lor, ceea ce le face greu de descoperit.
    Pentru a explora acest univers uitat există mai multe tehnici cu eficienţă variabilă. Prima şi cea mai evidentă este folosirea unuia dintre numeroasele portaluri şi playlisturi YouTube dedicate acestuia. Pe platforma Reddit, două secţiuni, r / IMGXXXX şi r / DeepIntoYouTube, înregistrează perle din adâncurile lumii digitale. Pentru creatorul celei de-a doua, este important a reaminti, prin această iniţiativă, că web-ul aparţine tuturor: „Videoclipurile necunoscute nu sunt importante în sine, dar este important pentru Internet că ele există şi că oamenilor să le facă plăcere să le vadă sau să le partajeze“.
    Tehnica lui de a le dezgropa? „Fac încontinuu clic pe videoclipurile asociate de către YouTube pentru a găsi ceva de valoare (…), dar tehnica este puţin depăşită“, recunoaşte el.
    Pe lângă aceste proiecte colaborative, mai multe site-uri propun rătăciri pe trasee algoritmice. Default Filename TV, YouHole.tv, Underviewed. Premiul pentru experienţă metafizică revine site-ului Astronaut.io, creat în 2017 de Andrew Wang şi James Thompson care rulează aceste videoclipuri pe fundalul sonor al piesei Clair de lune a lui Claude Debussy. Fundalul vizual constă în imagini din spaţiu. Feeric. 
    Există şi un proiect francez, Petit Tube, creat în 2011 de un artist digital de 33 de ani, Yann „Morusque” van der Cruyssen. Funcţionează „căutând secvenţe de litere la întâmplare, cu unele reguli: să nu fie prea lungi, nici prea recente şi să nu existe prea multe vizualizări. Ca atunci când merg într-un oraş pe care nu îl cunosc”, a explicat artistul pentru Le Monde.
    „Aş prefera să mă plimb la întâmplare pe străzi decât să merg la o clădire care mi-a fost recomandată. Pe internet, totul este foarte bine marcat. Sistemul de recomandări s-a schimbat cu adevărat, acum este mult mai riguros, te redirecţionează către conţinutul care face milioane de vizualizări.”
    În ceea ce priveşte aceste videoclipuri, tendinţa este de a lupta împotriva acestei căi caracterizate de algoritmi de recomandare. Vizualizarea la întâmplare permite, privilegiu rar, dezorientarea sistemelor de urmărire automate. Astfel pot fi sparte bule create de filtre în care YouTube şi alte platforme îi izolează pe navigatori.
    Relicvă a internetului pre-GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon şi Microsoft), în care YouTube era doar cea mai practică soluţie pentru transmiterea videoclipurilor către cei dragi, creaţiile webului solitar, care nu încearcă să-şi maximizeze viralitatea, devin aproape subversive. Există milioane de „anti-influenceri” care o fac în fiecare zi, uneori până la extrem: pe 22 iulie, revista The Outline l-a prezentat pe domnul Niiyama, autorul japonez în vârstă de 52 de ani a 20.000 de videoclipuri cu pisici – şase videoclipuri pe zi, timp de opt ani –  fără altă ambiţie decât de „a observa viaţa unei pisici”.
    În mod ironic, de la expunerea media, prezenţa pe canalul de YouTube al domnului Niiyama a explodat de la 200 la 12.000 de abonaţi. Acestea sunt cifre care fac canalul său eligibil pentru Programul Partener YouTube, cenaclul creatorilor remuneraţi – dreptul de intrare este acordat acum celor cu cel puţin 1.000 de abonaţi şi 4.000 de ore de vizionare în ultimele 12 luni. Surd la sirenele profitului, domnul Niiyama nu şi-a schimbat videoclipurile cu pisici, garantate a fi fără publicitate.
    În fiecare minut, 500 de ore de imagini sunt turnate pe platformă. Doar o mică parte din ele vor cunoaşte gloria. Dar, printre acestea, unele provin din acest web invizibil şi au devenit un succes uriaş. „Chocolate Rain”, „Charlie Bit My Finger”, „Jonathan”. Înainte de a deveni monumente lucrative ale culturii internetului, toate au fost, pentru scurt timp, videoclipuri de o banalitate totală.
    De ce ar prefera cineva talentul, sau antitalentul, unor anonimi în faţa unor conţinuturi mainstream ce trezesc interesul a mii, zeci de mii sau chiar milioane de oameni? Este vorba de sentimentul de explorare individuală. Vizionarea filmuleţelor pescuite de pe webul solitar – petreceri de familie, întâlniri de afaceri, proiecte de şcoală – poate da un sentiment de epuizare, de ceva voyeuristic, chiar greşit. Însă în acelaşi timp, în comparaţie cu părţile din viaţa fiecăruia supraeditate, agitate, postate selectiv pentru a impresiona, a explora webul solitar dă senzaţia de revigorant şi onestitate.
    „Uneori, când mă simt ameţit de cascada de tendinţe virale şi de consumul fierbinte din feedurile mele, încarc un generator de numere aleatorii şi îl folosesc pentru a căuta pe YouTube videoclipuri fără nume, pe care nu le-a mai văzut nimeni până acum. Senzaţia este ca şi cum te-ai zbengui printre transmisii de filme extraterestre de supraveghere a umanităţii. Fac clic indiscriminat: un bărbat explică cum şi-a schimbat bicicleta cu o cameră video folosită, un copil dansează în faţa televizorului pe muzică disco din anii ’90, o fată stă singură în bucătăria ei şi mârâie: «Aşa se fac negresele»”, explică Joe Veix.
    Vechiul, ciudatul internet n-a dispărut niciodată. Se ascunde doar, la vedere, pe platformele de social media modern.
    Iar webul solitar poate ascunde comori. Este şi cazul celebrei rochii care a pus pe jar internetul în urmă cu câţiva ani.
    Totul a pornit de la Cecilia Bleasdale, când aceasta a probat o ţinută pentru nunta fiicei sale Grace într-un magazin Roman Originals, la aproximativ 30 de minute de Liverpool, la începutul lunii februarie 2015. Femeia, în vârstă de 57 de ani atunci, a făcut fotografii cu trei posibile rochii şi i le-a trimis fiicei. A ales opţiunea albastru cu negru, care a costat 74 de dolari, iar în drum spre casă i-a trimis lui Grace mesajul că a cumpărat rochia din a treia fotografie.
    „A, cea cu alb şi auriu?”, i-a răspuns Grace.
    „Nu, este albastru cu negru.”
    „Mamă”, a venit replica fiicei, „dacă crezi că este albastru cu negru, trebuie să te duci să vezi un doctor.”
    Neputând să cadă de acord în privinţa culorilor rochiei nici cu logodnicul ei, Grace a încărcat iluzia optică pe Facebook. Câţiva oameni au dat like; cinci sau şase prieteni au dezbătut problema în comentarii.
    La nuntă, mai târziu în acea lună, interesul pentru rochie aproape că dispăruse. Totuşi, ceva din postarea de pe Facebook a captivat-o pe Caitlin McNeill, prietena lui Grace şi chitarista trupei de folk Canach. După ceremonie, tânăra de 17 ani a postat imaginea pe Tumblr pentru cei 2.000 de urmăritori ai ei sub numele de utilizator Swiked. A adăugat subtitrarea: „Vă rog să mă ajutaţi – rochia asta este alb cu auriu sau albastru cu neagru? Eu şi prietenii mei nu am reuşit să cădem de acord şi asta ne tulbură”. Postarea a decolat rapid, apoi a sărit pe Twitter, unde a devenit un hashtag. Curând, rochia a ajuns „Acea Rochie – The Dress”. Până la sfârşitul zilei, se pare că toată populaţia planetei se certa pe această temă. Dacă este urmată traiectoria viralităţii înapoi, rămâne un detaliu omis de mulţi: unul dintre cele mai mari fenomene virale din ultimul deceniu a început ca o postare pe Facebook cu mai puţin de 20 de like-uri. Însă numărul de like-uri de pe Facebook s-ar putea să nu mai conteze prea mult timp. Vorba umblă că platforma de social media ar putea renunţa la contorizarea aprecierilor după ce această funcţie a dispărut de pe Instagram, pentru a „reduce presiunile”. Experimente au fost făcute în acest sens în Canada, Japonia, Irlanda, Italia, Brazilia, Australia şi Noua Zeelandă. Utilizatorii puteau vedea o listă cu like-uri pentru propriile postări, dar nu puteau vedea numărul pentru postările altora. Enoriaşii webului solitar nu
    pot fi decât mulţumiţi.

  • Umilinţa prin care a trecut un tată care şi-a dus copilul în scaun cu rotile să viziteze Castelul Corvinilor. Ce i-a spus o supraveghetoare

    George Măgureanu a povestit, pe Facebook, ce a păţit, în 4 septembrie, când a vizitat Castelul Corvinilor, împreună cu fiul său, imobilizat într-un scaun cu rotile.

    „Pe finalul vacanţei de vară am decis să bucur copilul meu cel mic cu câteva dintre locurile unice ale acestei ţări, nesocotind faptul că temporar este ţintuit în scaun rulant. (…) Cu o zi înainte de a ajunge la Castelul Huniazilor, am sunat să întreb în ce măsură am acces cu căruciorul rulant al fiului. Mi s-a răspuns politicos că <foarte puţin, în curtea interioară, la fântană şi veţi afla legenda fântânii, pentru că sunt scări şi nu ştiu cum veţi putea urca>. Nu mi s-a spus nimic despre vreo interdicţie sau restricţie a accesului cu scaunul cu rotile. Am decis cu cel mic că merită.

    Drept pentru care am ajuns la Castelul Corvinilor. Ciuciu acces pentru aştia în cărucioare. Ok. Înţeleg că e monument istoric şi nu se poate aduce atingere aspectului şi arhitecturii. Dar s-au putut pune turnicheţi metalici la intrare, pentru scanarea biletelor”, a scris bărbatul pe reţeaua de socializare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a ajuns un copil de 6 ani să pornească o afacere: “Am vrut să strâng suficienţi bani pentru a-i cumpăra mamei o maşină”

    Încă de la vârsta de 6 ani, Cory Nieves avea un plan ambiţios: să vândă prăjituri şi să strângă suficienţi bani pentru a-i cumpăra mamei sale o maşină. “Mă săturasem să tot merg cu autobuzul”, a povestit el celor de la entrepreneur.com. “Şi voiam să o ajut pe mama mea.”
     
    Nieves a început să vândă cutii de prăjituri la preţul de 1 dolar. Când a simţit apetitul clienţilor, a început să caute pe internet reţeta perfectă de prăjituri cu ciocolată.
     
     
    Alături de mama sa, Cory Nieves a început să îşi ducă prăjiturile la festivaluri şi evenimente locale, folosind ca motto fraza “viaţa e prea scurtă ca să nu mănânci o prăjitură!”
     
    Presa a început să îi dea tot mai multă atenţie, iar în 2015 Nieves a fost invitat la Ellen DeGeneres Show. Numărul comenzilor a fost atât de mare încât Cory Nieves a trebuit să meargă iar la un program TV, de această dată pentru a căuta finanţare din exterior.
     
    Soluţia a venit în cadrul emisiunii The Profit de la CNBC, unde cei interesaţi i-au oferit un sprijin de 100.000 de dolari.
     
    Cory Nieves are acum 15 ani, iar compania sa, Mr. Cory’s Cookies, oferă 14 sortimente de prăjituri. Adolescentul are planuri de viitor cât se poate de serioase: “Când termin studiile, vreau să renunţ pentru o perioadă la businessul cu prăjituri. Vreau să încep o nouă afacere de la zero.”

  • Ce decizie controversată s-a luat în şcolile din Marea Britanie. Jumătate dintre părinţi nu sunt de acord

    Aproape jumătate dintre părinţii din Marea Britanie (49%) consideră că şcoala copilului lor ar trebui să interzică telefoanele mobile, sugerează un sondaj realizat de site-ul uSwitch. Unu din opt părinţi spune că şcoala unde învaţă copilul său a luat deja această decizie.
    Un sondaj la care au răspuns peste 1.000 de persoane a sugerat totodată că valoarea medie a gadgeturilor aduse la şcoală de fiecare copil este de 300 de lire. Anul trecul, secretarul culturii de la acea vreme, Matt Hancock, spunea că admiră şcolile care au decis să interzică telefoanele mobile.
    Extrapolând situaţia asupra tuturor şcolarilor de pe teritoriul Marii Britanii, uSwitch a estimat că valoarea totală a gadgeturilor aduse la şcoală în 2019 va creşte la 2,3 milioane de lire.
    În plus, 43% dintre copii au acum modele de telefon mai noi decât părinţii lor, suma totală cheltuită de adulţi fiind de 13 miliarde de lire anual pe facturile de telefon ale copiilor lor.
    A fost „de înţeles” faptul că părinţii erau preocupaţi de ideea că odraslele lor sunt distrase de telefoanele mobile în timpul programului şcolar.

    Pe de altă parte însă, „mulţi părinţi doresc să stea liniştiţi că îşi pot contacta copiii în situaţii de urgenţă şi să afle unde se află dacă nu apar acasă la ora obişnuită, fie că îi sună sau folosesc o aplicaţie.” Unii susţin că lumea este plină de gadgeturi, de aceea copiii nu ar trebui să fie opriţi din experienţa folosirii lor. „Dacă şcoala şi educaţia se referă la pregătirea noastră pentru realitatea în care trăim, atunci să învăţăm cum să folosim telefonul mobil – atunci când este potrivit, când nu este potrivit, este o parte foarte importantă din asta”, a spus Paul Howard-Jones, profesor de neuroştiinţă şi educaţie la Universitatea din Bristol, potrivit BBC.

     

  • Codurile penale, legile privind cartele prepay şi Alertă Copil, priorităţile Parlamentului în toamnă

    În ceea ce priveşte codurile penale, Curtea Constituţională a admis pe 29 iulie sesizările de neconstituţionalitate formulate de PNL – USR şi de preşedintele Klaus Iohannis asupra modificărilor aduse de Parlament. Curtea a transmis că, în cadrul procesului de reexaminare a legii, Parlamentul nu a transpus în integralitate deciziile CCR incidente în materie penală.

    La o zi distanţă preşedintele Camerei Deputaţilor Marcel Ciolacu a declarat că va propune desfiinţarea Comisiei speciale pentru modificarea legilor justiţiei, condusă de Florin Iordache, cea care a modificat codurile penale. Social-democratul a adăugat că transpunerea deciziei CCR privind Codul Penal şi Codul de procedură penală se va face în Comisiile juridice ale Legislativului.

    În urma evenimentelor petrecute la Caracal, parlamentari de la diferite partide au anunţat că vor avea iniţiative legislative pentru a preveni situaţii asemănătoare.

    Astfel, deputatul PMP Petru Movilă a anunţat pe 1 august că va redepune în Parlament proiectul de lege privind achiziţia cartelelor pre-pay doar cu buletinul, în cazul în care autorităţile nu vor lua măsurile necesare până la 1 septembrie. Acesta a precizat că, în cazul în care vor fi luate măsuri până la 1 septembrie, atunci va redepune iniţiativa legislativă în prima săptămână de activitate a Parlamentului şi va solicita ca proiectul să fie adoptat în procedură de urgenţă.

    Deputatul PMP a mai adăugat faptul că de data aceasta proiectul va avea o prevedere care să stabilească clar că minorii nu pot achiziţiona cartele pre-pay.

    Legislativul a respins, atât în 2011, cât şi în 2014, un proiect iniţiat de Petru Movilă care prevedea ca persoanele să cumpăre cartele pre-pay doar cu buletinul. Autorităţile puteau identifica locul apelului şi deţinătorul cartelei, deoarece companiile erau obligate să le transmită aceste date.

    Necesitatea modificării cadrului legislativ în vederea sporirii controlului asupra utilizatorilor de cartele pre-pay a apărut în urma dificultăţilor apărute în localizarea telefonului de pe care a sunat Alexandra Măceşanu în cazul crimei de la Caracal.

    La finalul lunii iulie, preşedintele PMP Eugen Tomac a anunţat că formaţiunea va avea o propunere legislativă, în sesiunea parlamentară de toamnă, care va prevedea ca toţi criminalii care omoară sau violează minori să fie condamnaţi pe viaţă.

    PNL vrea o lege pentru implementarea sistemului „Alertă Copil”

    Tot cu scopul de a facilita găsirea copiilor dispăruţi, deputatul PNL Ovidiu Raeţchi a depus un proiet de lege, la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, care prevede instituirea unui sistem de informare în cazul dispariţiei de copii, numit „Alertă Copil!”.

    Implementarea sistemului „Alertă Copil” are scopul de a înlesni găsirea copiilor dispăruţi prin mesaje SMS de interes public şi transmiterea informaţiei prin mijloacele media.

    Conform textului legii, sistemul ar urma să fie operat de Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi prin inspectoratele pentru situaţii de urgenţă subordonate, în scopul transmiterii către populaţia din anumite zone geografice a mesajelor privind dispariţiile de minori raportate Poliţiei.

    Iniţiativa deputatului PNL mai prevede organizarea unor campanii de informare de către MAI şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, în vederea informării populaţiei despre existenţa şi funcţionarea sistemului Alertă Copil. Liberalul subliniază necesitatea instituirii unui cadru legislativ care să vizeze exclusiv sistemul de alertă în cazul dispariţiei minorilor, în contextul eşecului unor programe şi proiecte în acest sens în anii trecuţi.

    Un astfel de mecanism pentru alertarea populaţiei în legătură cu dispariţia de minori există încă din anul 2011. Acest sistem se numeşte „Alertă Răpire Copil”.

    Proiect PSD: Intrarea în domiciu fără mandat de percheziţie, dacă există suspiciuni că o persoană e în pericol

    Tot în contextul cazului din Caracal, senatorul PSD de Olt Siminica Mirea a depus, la Parlament, un proiect legislativ care vizează permisiunea oricărei persoane de a pătrunde într-o locuinţă, fără mandat de percheziţie domiciliară, atunci când există suspiciuni că viaţa unei persoane este în pericol sau că aceasta a fost răpită.

    Proiectul mai vizează înăsprirea termenilor de eliberare condiţionată în cazul detenţiei pe viaţă, cel condamnat trebuind să execute 20 de ani din pedeapsă, să aibă o bună conduită, să nu fie considerat un pericol pentru societate şi să nu fi săvârşit infracţiunea de omor calificat.

    Iniţiativa legislativă a social-democratului prevede şi pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 8 ani pentru lipsirea de libertare în mod ilegal a unei persoane şi pedeapsă cu închisoarea, de la 6 luni la 2 ani pentru supravegherea nelegitimă şi fără drept a unei persoane sau a locuinţei acesteia.

    Propunerea senatoarei de Olt mai prevede pedepse de la o lună la 2 ani pentru transmiterea de ameninţări prin telefon sau alte mijloace de comunicare, pedeapsa putând varia în funcţie de gravitatea faptei.

    În continuare, proiectul de lege face referire şi la pedepse cu închisoarea de la 2 la 5 ani, pentru supunerea unei persoane la muncă forţată, iar articolul 222 din Codul Penal, cu privire la racolarea de minori în scopuri sexuale, va prevedea pedeapsă cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, în loc de maxim un an, cum este stipulat în legea iniţială.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Eugen Teodorovici l-a comparat pe Liviu Dragnea cu un copil care greşeşte: Îl dai afară din familie?

    Preşedintele executiv al PSD, Eugen Teodorovici, le-a vorbit colegilor de partid din Dolj, în cadrul conferinţei de alegere a noii conduceri a filialei, despre atacurile la adresa membrilor partidului, pe care le consideră tot mai frecvente.

    El a amintit despre protestatarii care întâmpină delegaţiile guvernamentale în ţară şi a spus că membrii PSD sunt acuzaţi zi de zi că sunt hoţi sau criminali. Eugen Teodorescu a vorbit şi despre Liviu Dragnea, cu care admite că nu a avut o relaţie foarte bună, dar despre care spune că „a fost al nostru, cu bune şi cu rele”.

    „Ne-au făcut inclusiv să ce, să nu putem să pronunţăm numele preşedintelui Dragnea. De ce? Am spus-o şi la televizor, n-am avut o relaţie bună cu Liviu Dragnea, toată lumea o ştie. (…) A fost al nostru, cu bune şi cu rele, a fost al nostru. Un copil care îţi greşeşte în casă, sparge farfuria sau ceaşca cu cafea, îl dai afară din familie? Nu, îl chemi, îl înveţi, îi spui ce are de făcut, data viitoare să nu mai greşească şi asta e. Aşa şi cu noi. Ce-a făcut bun nu putem să contestăm şi a făcut multe bune”, a spus Eugen Teodorovici.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Coşmarul prin care trece o româncă din Focşani care riscă să-şi piardă copilul în favoarea unui cetăţean britanic

    Povestea Dianei seamănă, până la un punct, cu poveştile altor români plecaţi peste mări şi ţări.

    În 2013, focşăneanca de 30 de ani a ajuns în Marea Britanie, reuşind să obţină un contract de muncă în domeniul IT. Doi ani mai târziu, ea a întâlnit un cetăţean englez cu care a început o relaţie fără să ştie ce va urma. În primăvara anului 2016, românca a aflat că este însărcinată şi ceea ce trebuia să fie o veste bună s-a transformat într-un coşmar. Prin diferite ameninţări, tatăl a convins-o să facă avort. Apoi, în toamna aceluiaşi an, Diana a rămas din nou însărcinată, fără ca tatăl să fie informat. Acesta a aflat câteva luni mai târziu şi a devenit violent.

    „În decembrie 2016 a aflat. El devenise foarte violent, îmi era frică de el, de aceea nici nu i-am spus. Când a aflat, m-a lovit în burtă, am fost la spital, dar nu am depus plângere deşi m-au vizitat Serviciile Sociale şi Poliţia. Dacă aş fi depus plângere ar fi fost tentativă de omor asupra copilului, nu am dorit ca tatăl copilului să ajungă în închisoare. În plus, am tot sperat că se va schimba”, a povestit, pentru MEDIAFAX, Diana.

    Diana a vrut să nască în România, însă problemele medicale au împiedicat-o să călătorească cu avionul. Ca urmare, Matteo a apărut pe lume la Londra, în vara anului 2017. Pe certificatul de naştere scrie că este cetăţean român, iar în dreptul tatălui nu apare nici un nume deoarece acesta nu a dorit să-l recunoască. Mai mult chiar, mama povesteşte că bărbatul nu a stat acasă decât în prima săptămână după naştere, părinţii Dianei fiind cei care au venit din România ca să o ajute.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro