BusinessMagazin

Tag: copii

  • Un alt fel de ABC

    „Acvatic Bebe Club este o afacere de familie în care am investit mult suflet eu, soţul meu şi tatăl acestuia”, povesteşte Carmen Dumitru, proprietara şi directoarea clubului de înot. Dincolo de suflet însă, familia Dumitru a investit 150.000 de euro, sumă la care s-au adăugat 55.000 de euro în modernizări şi renovări anuale, dar şi în serviciile ulterioare incluse în business – salina, pentru salinoterapie, şi kinetoprofilaxia, adică prevenirea alterării stării de sănătate, prin masaj şi exerciţii fizice. Aşa a apărut, în 2013, primul – şi momentan singurul – spaţiu Acvatic Bebe Club, în Bucureşti, pe strada Delea Nouă, la numărul 15, în apropiere de Piaţa Muncii.
    „Ne dorim să putem oferi acest tip de activitate şi părinţilor din alte oraşe, prin susţinerea partenerilor, deţinători deja ale unor spaţii cu piscină sau dornici să investească în acest sens, dispuşi să primească consultanţă în acest domeniu nişat”, spune Carmen Dumitru.
    Acvatic Bebe Club i-a adus anul trecut o cifră de afaceri de 238.000 de euro, iar în prima jumătate din 2019 veniturile au fost de 134.000 de euro. Clubul de înot pentru copii şi salina funcţionează cu un număr mediu de 18 angajaţi.
    „Sunt studii care arată cum copiii care au început această activitate (înotul – n. red.) de la o vârstă timpurie au un nivel ridicat de creativitate şi dorinţă de explorare, reuşind chiar să performeze în anumite domenii, nu neapărat sportive”, spune fondatoarea Acvatic Bebe Club.
    Un abonament lunar costă între 170 şi 320 de euro, în funcţie de numărul de şedinţe şi intervalul orar în care pot veni copiii la cursuri. Un abonament anual poate ajunge la 3.300 de euro, acesta fiind cel mai scump din ofertă. Temperatura constantă în apă este de 32 de grade Celsius, iar procedurile de predare sunt dezvoltate împreună cu psihologi pentru copii şi personalizate în funcţie de obiectiv. Clubul de înot oferă cursuri pentru bebeluşi cu vârste de 4-36 de luni, dar şi pentru copii de 3-6 ani.
    „Clienţii sunt părinţii care doresc să investească în educaţia alternativă pentru copiii lor, care înţeleg beneficiile practicării acestei activităţi de la o vârstă timpurie şi care doresc să câştige siguranţa acvatică şi dezvoltarea armonioasă a celor mici”, spune Carmen Dumitru.
    Bebeluşii pot veni la „bălăceală” începând cu vârsta de patru luni, iar procedeele de înot pot fi exersate începând de la vârsta de trei ani şi jumătate – patru ani.

    Fructele Pământului – producţie de sosuri picante (jud. Giurgiu)
    Fondator: Andrei Teodorescu
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în perioada decembrie 2018 – iulie 2019: 80.000 de lei (17.000 de euro)
    Prezenţă: Bucureşti, Timişoara, Iaşi

    Urzeală – atelier de haine cu motive tradiţionale (Bucureşti)
    Fondator: Oana Ivan
    Investiţie iniţială: 35.000-40.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Prezenţă: online, Bucureşti

    DVI Top Consulting – foodtruckuri (Bucureşti)
    Fondatori: Ioan Guşoi şi alţi doi fondatori
    Investiţie iniţială: 80.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 420.000 de euro
    Prezenţă: naţională

    Colantări Ieftine – atelier pentru colantarea maşinilor (Bucureşti)
    Fondator: George Mircea
    Investiţie iniţială: 13.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti, cu acoperire naţională

    Liniidelână – producţie de decoraţiuni şi articole vestimentare croşetate (Bucureşti)
    Fondator: Cristina Dănescu
    Investiţie iniţială: 1.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru
    2019: 8.000-9.000 de euro
    Prezenţă: online (pe site-ul propriu şi pe eMAG)

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste
    1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • În mintea copiilor

    De la case bântuite la carusele ameţitoare, de la reproduceri în miniatură ale unor clădiri emblematice din mai multe ţări la un minicinematograf cu scurtmetraje care aduc pe ecran personaje din universul Lego, nu există loc în Legoland care să nu-i facă pe cei mici să-şi tragă părinţii de mână către o nouă fascinaţie. Din peisaj nu lipsesc nici românii.

    „Hai să ne activăm superputerile!”, îi spunea, într-o luni dimineaţă, în română, o puştoaică fratelui ei, într-unul din hotelurile tip castel din Legoland. O noapte de cazare acolo porneşte de la 220 de euro (1.640 de coroane daneze).

    Piesa de rezistenţă a oraşului Billund este însă Lego House, o construcţie făcută în jurul conceptului lego, în care totul, de la arhitectura clădirii la dinozaurii reproduşi în interior, este o reproducere a micilor cărămizi menite să creeze jucării pentru copii, dar şi pentru oamenii mari.
    „Am deschis Lego House în septembrie 2017, bazându-ne pe ideea de învăţare prin joacă. Este singura astfel de casă pe care am făcut-o şi va rămâne singura, pentru că vrem să fie asociată cu oraşul în care a luat naştere Lego”, explică Jesper Vilstrup, CEO al Lego House, care lucrează pentru grupul danez de 18 ani.

    Anul trecut, 245.000 oameni au trecut pragul casei Lego, iar estimările pentru 2019 arată că numărul ar putea ajunge la 275.000. Vizitatorii vin din toată lumea, mai exact din peste o sută de ţări – precum Germania, Olanda, Marea Britanie, dar şi Statele Unite ale Americii sau ţări asiatice. Majoritatea turiştilor sunt însă din Danemarca.

    Lego House este, practic, raiul oricărui pasionat de lego, mai mult sau mai puţin copil. Coloana vertebrală a clădirii este un copac făcut din 6,3 milioane de piese lego, cu o înălţime de 15,5 metri. De ce copac? Pentru că primele jucării făcute de Lego au fost din lemn, nu din plastic, fondatorul Ole Kirk Kristiansen orientându-se abia mai târziu către cuburile care aveau să-l facă faimos, poate, pentru eternitate.
    „Fiecare dinozaur are gura deschisă, nu fără motiv. Îi întrebăm pe copii dacă au idee ce sunete scoate un dinozaur şi ei ne spun că nu ştiu. Aşa că le-am pus câte o jucărie din lego fiecăruia sub picior pentru a le spune că sunetul pe care îl scoate un dinozaur este similar cu cel pe care îl scoate un părinte atunci când calcă pe o piesă lego rătăcită prin casă”, povesteşte ghidul din Lego House.

    „If you can think it, you can build it” (Dacă îţi poţi imagina ceva, îl poţi construi) – este sloganul după care se ghidează orice angajat al Lego, care a învăţat, în timp, că jucăriile nu sunt doar o formă de a le da copiilor o ocupaţie, ci o adevărată modalitate de educare.
    „Orice piesă de lego, chiar şi creată acum 60 de ani, este concepută în aşa fel încât să se potrivească şi astăzi cu una făcută acum, pentru a da naştere unei jucării noi”, povesteşte Signe Wiese, responsabilă cu predarea istoriei Lego în muzeul amenajat în casa în care a început totul, în anul 1932.

    Ea povesteşte şi că, în procesul de predare a businessului mai departe către copiii săi, fondatorul Lego – Ole Kirk Kristiansen – a fost cât se poate de sever, pentru a impune standardele de calitate pe care şi le dorea.

    „De pildă, când fiul său a împachetat un set de răţuşte pentru a fi vândute după ce le dăduse cu doar două straturi de lac în loc de trei, Ole Kirk Kristiansen l-a pus să le desfacă din ambalaje şi să le dea şi cu cel de-al treilea strat necesar. Nu a avut voie să se culce până nu a terminat”, spune Signe Wiese.

    De la înfiinţare şi până astăzi, Lego a rămas un business de familie, ajuns acum la cea de-a treia generaţie. Astfel, actualul proprietar este Kjeld Kirk Kristiansen, nepotul fondatorului.

    Jucării în era digitalului
    Billund este un oraş care abia numără 7.000 de locuitori şi orice atracţie acolo este în jurul Lego. Deşi atât de mic, oraşul are un aeroport – proporţional cu mărimea localităţii – tocmai pentru a facilita accesul numeroşilor turişti care vor să afle povestea cuburilor care le-au bucurat copilăria, chiar la ele acasă.

    În Billund, Danemarca, se află astfel sediul Lego, unde a fost construită prima fabrică de piese sub acest brand. Astăzi, există fabrici Lego în Cehia, Ungaria, China, Mexic.
    Vremurile s-au schimbat de la înfiinţare până acum, aşa că, într-o lume în care tehnologia s-a infiltrat în fiecare domeniu, nici măcar jucăriile Lego nu au scăpat de undele acestei influenţe. Aşa se face că există departamente întregi în cadrul grupului danez al căror scop este să insereze cât mai eficient tehnologia în jucăriile celor mici.

    Trendul este vizibil şi în Lego House, unde, de pildă, poţi crea din lego un peşte pe care ulterior îl poţi scana şi îl poţi urmări înotând agale într-un acvariu virtual. Sau, de ce nu, îţi poţi vedea eroul creat din câteva din milioanele de piese disponibile pe coperta unei reviste. Sau poţi, scanând brăţara de acces pe care o primeşti la intrare, să primeşti un set de şase piese lego pentru a crea una din cele peste o sută de milioane de combinaţii posibile.

    „Nu cred că jucăriile fizice vor dispărea vreodată. Şi acum 13 ani, când am venit eu la Lego, se vorbea despre dispariţia lor şi iată că încă există. Jucăriile şi tehnologia nu se exclud una pe alta”, spune Jamie Berard, expert în creaţie la Lego.
    Tocmai în acest context, producătorul danez a creat recent mai multe jocuri care combină piesele fizice cu realitatea augmentată, astfel încât copiii să se poată folosi şi de tabletă sau de telefon când se joacă. Lego Hidden, Lego Ninjago şi Lego Boost sunt doar câteva astfel de exemple.

    La Lego Hidden Side, de pildă, joaca presupune să construieşti o casă din piese lego, pentru ca apoi, folosindu-te de o aplicaţie, să găseşti fantomele din respectiva clădire. Tehnologie în joacă? Misiune îndeplinită.
    „Producţia unui astfel de joc durează, în medie, patru ani, din momentul în care ne vin primele idei până când livrăm jocul în cutie. Am testat, am făcut focus groupuri cu copii din diferite ţări, pentru a vedea care este feedbackul lor”, spune Luis Gomez, responsabil cu dezvoltarea acestui joc.

    Un joc Lego Hidden Side porneşte de la 20 de dolari, dacă are dimensiuni mai mici, putând ajunge şi la 130 de dolari.
    Mai ales când tehnologia este implicată în realizarea jocurilor Lego, creatorii acestora colaborează cu psihologi şi pedagogi pentru a-şi da seama când anume nivelul de tehnologie devine prea mare pentru educaţia celor mici. Chiar dacă unele jocuri sunt atât de complexe, încât stârnesc şi curiozitatea adulţilor.

    „Unele jucării sunt concepute pentru a putea fi folosite şi fără implicarea tehnologiei, aşa că părinţii sunt cei care decid dacă vor sau nu să-i iniţieze pe copii în această lume. Am lucrat cu psihologi de la Universitatea din Copenhaga pentru a înţelege până la ce nivel este în regulă să introducem tehnologia în jucăriile noastre”, spune Elisabeth Kahl-Backes, responsabilă de jucăriile Lego Duplo, destinate copiilor de până la cinci ani.
    S-ar zice aşadar că cerul este limita (Sky is the limit) când vine vorba despre inovaţie în lumea jucăriilor. De acord?

    Lego în România şi în lume
    Pe plan local, Lego a avut în 2018 vânzări de 104 milioane de lei, în creştere cu 13% faţă de anul anterior. Deşi nu a fost pentru prima dată când Lego a trecut de 100 milioane de lei afaceri, profitul din 2018 a fost cel mai mare de la înfiinţarea companiei, depăşind 2,6 milioane de lei, ceea ce înseamnă o creştere de 36% faţă de anul 2017.
    Lego are pe piaţa locală nouă magazine certificate, toate fiind amplasate în centre comerciale din oraşele mari ale ţării, precum Mega Mall, ParkLake, Sun Plaza, AFI Ploieşti sau City Park Constanţa.
    Magazinele din România sunt dezvoltate de retailerul de jucării Brick Depot, înfiinţat în 2013, controlat de mai mulţi antreprenori locali.
    Lego este prezent pe piaţa din România şi prin intermediul distribuitorilor de jucării, care duc jucăriile danezilor în magazinele de profil sau în supermarketuri.
    La nivel de grup, Lego a avut, în primul semestru din 2019, venituri de 14,8 mld. coroane daneze (1,9 mld. euro), în creştere cu 4% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Profitul net a fost, în S1 2019, de 2,7 mld. coroane daneze (361 milioane de euro), în scădere cu 12% faţă de primele şase luni ale anului 2018. Din planurile grupului face parte expansiunea în China şi India. Danezii nu oferă date aferente fiecărei ţări în care sunt prezenţi.
    Pentru întreg grupul Lego lucrează peste 18.000 de angajaţi în toată lumea, dintre care 200 doar pentru Lego House.
    Până la sfârşitul anului 2019, grupul Lego vrea să depăşească numărul de 140 de magazine proprii în 35 de oraşe. În prezent, Lego are aproximativ 135 de magazine.
    Pe piaţa românească de jucării, companiile care înregistrează cele mai mari vânzări sunt Lego, Mattel, care produce păpuşa Barbie, şi Hasbro, care pune pe piaţă jocul Monopoly. Lego are o cotă de piaţă estimată de ZF la 8,6% în 2018.

  • Statistici alarmante la nivel mondial, publicate într-un raport al UNICEF: Un copil din trei este malnutrit sau supraponderal

    La nivel mondial, o treime din cei 676 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani suferă de greutate excesivă sau malnutriţie.

    “Dacă micuţii mănâncă prost, trăiesc prost”, a declarat într-un comunicat de presă Henrietta Fore, director executiv UNICEF, organizaţie care a publicat, marţi, primul raport despre Condiţia Copilului în Lume din ultimii 20 de ani.

    “Numeroase ţări credeau că malnutriţia este de domeniul trecutului, dar au descoperit că au din nou o problemă importantă” cu alimentaţia copiilor, a subliniat Victor Aguayo, şeful programelor de nutriţie de la UNICEF.

    În 2018, din cei 676 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani, aproximativ 227 de milioane erau subnutriţi sau supraponderali, iar 340 de milioane sufereau de carenţe alimentare.

    Pe fondul unei globalizări a obiceiurilor alimentare, al unei sărăcii persistente şi al schimbărilor climatice, un număr crescut de ţări se confruntă cu diferite forme ale malnutriţiei, care afectează dezvoltarea viitoare a copiilor, potrivit UNICEF.

    Fore mai spune că trebuie să fie schimbate politicile de gestionare a problemei: nu este vorba numai de a le da copiilor suficientă mâncare, ci de a le oferi o alimentaţie sănătoasă.

    Subnutriţia rămâne în prim-plan, afectând copiii cu vârsta sub cinci ani de circa patru ori mai mult decât greutatea excesivă.

    Numărul copiilor care nu primesc suficientă mâncare raportat la nevoile lor nutriţionale a scăzut semnificativ – cu 40% în perioada 1990 – 2005 -, însă subnutriţia rămâne o problemă majoră în numeroase ţări, mai ales în Africa subsahariană şi Asia de Sud.

    149 de milioane de copii sunt prea scunzi pentru vârsta lor – întârziere de creştere cauzată de o malnutriţie cronică -, iar 50 de milioane, prea slabi raportat la înălţime (emaciere provocată de malnutriţie acută şi/ sau o problemă legată de absorbţia nutrimentelor).

    UNICEF mai arată că 340 de milioane de copii suferă de “foame ascunsă”, respectiv primesc un număr suficient de calorii, dar le lipsesc vitamine şi minerale indispensabile pentru dezvoltare – fier, iod, vitaminele A şi C -, din cauză că nu consumă suficiente fructe, legume şi produse de origine animală. Aceste carenţe pot avea consecinţe severe asupra organismului, respectiv un sistem imunitar deficient, probleme oftalmologice şi ale auzului, dar şi în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă.

    Fenomenul debutează de la naştere – perioadă scurtă de alăptare sau deloc şi diversificare alimentară cu produse nepotrivite, potrivit UNICEF.

    Ulterior, intervine accesul crescut la alimente foarte bogate în calorii, dar sărace în nutrimente, precum preparatele fast food, tăiţei instant etc.

    Greutatea excesivă şi obezitatea au devenit un fenomen amplu, 40 de milioane de copii suferind din cauza acestor tulburări, inclusiv în ţările sărace.

    Deşi problema era aproape necunoscută în ţările sărace în anii 1990 (doar 3% din statele din această categorie raportau peste 10% dintre copiii mici suferind de supraponderalitate), în prezent 75% dintre acestea se confruntă cu greutatea excesivă în rândul micuţilor.

    Diferitele forme de malnutriţie coexistă din ce în ce mai mult în aceeaşi ţară, câteodată în acelaşi cămin şi chiar la acelaşi individ în diferite etape ale vieţii, a spus Aguayo.

    Situaţia este asociată direct cu sărăcia, atingând mai mult ţările subdezvoltate şi populaţiile sărace din ţările bogate, subliniază UNICEF.

    Pentru a ameliora situaţia, UNICEF încurajează guvernele să promoveze şi să ofere acces economic la alimentele necesare unui regim echilibrat.

    De asemenea, UNICEF spune că este necesară o reglementare a promovării laptelui praf pentru bebeluşi şi a publicităţii la băuturi dulci, dar şi o impunere a unui sistem de etichetare nutriţională comprehensibilă a alimentelor, astfel încât consumatorii să poată face alegeri corecte în ceea ce priveşte sănătatea copiilor şi cea proprie.

  • Cum se poate transforma un copac într-un spaţiu de cazare de lux

    Se întâmplă şi ca o astfel de căsuţă să pornească drept spaţiu de relaxare şi apoi să fie transformată în altceva, ca în cazul celei deţinute de o artistă ceramistă americană, Raina J. Lee. Desemnată iniţial loc de citit, căsuţa la care nu se poate ajunge decât pe un pod suspendat cu balustrade de funie, de pe proprietatea acesteia din Los Angeles, a trecut printr-o transformare în momentul în care proprietara şi-a dat seama că nu mai are suficient spaţiu în casă pentru creaţiile sale, scrie New York Times.

    Cu ajutorul soţului său, architect de meserie, aceasta a adăugat rafturi speciale pe care să-şi poată înşira lucrările de ceramică pentru a a le arăta celor interesaţi, reuşind astfel să-şi asigure un spaţiu de prezentare fără a mai fi nevoie să închirieze unul pe undeva. Mai mult, din când în când, expoziţia de ceramică din copac este şi cu vânzare, doritorii putând pleca acasă cu obiectele care le-au plăcut. 

  • Clubul Rataţilor se reuneşte pe marile ecrane

    E important de spus, încă de la început, că It: Chapter 2 e un film pentru fanii lui Stephen King. Nu este un horror care să îţi provoace insomnii, ci mai curând unul care să trezească nostalgia amintirilor din copilărie.

    Prima parte a filmului, lansată în 2017, a avut mult mai multe scene terifiante; îmi închipui că distribuţia selectă din partea a doua i-a împiedicat pe producători să folosească efecte speciale în exces, lăsând astfel mai mult timp pe ecran unor actori excelenţi. Sigur, timpul nu ar fi fost neapărat o problemă, având în vedere că It: Chapter 2 durează aproape
    3 ore. La două ore şi 49 de minute,

    It: Chapter 2 se numără printre cele mai lungi filme horror realizate vreodată la Hollywood. Durata reprezintă atât o problemă, cât şi un avantaj: pe de o parte, lumea s-ar putea speria la ideea de a petrece atât de mult timp în compania unui clovn; pe de altă parte, e suficient timp pentru ca personajele să prindă viaţă. Repet, e aproape obligatoriu să fi văzut, însă, prima parte a poveştii.

    Scenariul se concentrează pe mai multe personaje principale – Clubul Rataţilor – care, fiind copii, s-au confruntat cu Pennywise în Derry, undeva în statul american Maine, în 1989. Se spune că Pennywise reapare la fiecare 27 de ani; la sfârşitul primei părţi, liceenii fac un pact că se vor întoarce dacă teroarea se va ridica din nou. Prin urmare, Mike (interpretat de Isaia Mustafa), singurul care a rămas în Derry, îi cheamă pe ceilalţi.

    Bill (James McAvoy) este scenarist la Hollywood, Bev (Jessica Chastain) este într-o relaţie abuzivă, Richie (Bill Hader) este un comediant de stand-up, Eddie (James Ransone) este un agent de asigurare pentru evaluarea riscurilor, iar Ben (Jay Ryan) lucrează acum ca arhitect. Bazându-se probabil pe faptul că cei prezenţi în sala de cinema cunosc aventurile iniţiale ale personajelor, regizorul tratează cu o oarecare superficialitate transformarea acestora şi chiar rolul fiecăruia în desfăşurararea evenimentelor. Problema ar fi putut fi rezolvată cu câteva flashbackuri bine plasate, astfel încât toţi spectatorii să fie la curent cu povestea.

    Faptul că scenele de groază sunt mai rare nu e neapărat un lucru rău, şi spun asta ca un fan al filmelor horror; o vizionare a ambelor filme reprezintă o experienţă completă şi care aduce un final bine construit. Se asemănă, dacă vreţi, acelor poveşti despre maturizare din anii ’80 (coming of age stories, cum le spun americanii), aşa cum a fost Stand By Me. Un alt exemplu bun în acest sens este seria Stranger Things de pe Netflix, de asemenea puternic inspirată de cinematografia acelui deceniu.
    În concluzie, It: Chapter 2 este mult mai mult decât un simplu film horror. Nu va fi pe gustul tuturor, dar va mulţumi destul de mulţi fani ai genului – în special pe cei ai maestrului Stephen King.

    Notă: 8/10

    It: Chapter 2
    Regia: Andy Muschetti
    Distribuţie: Jessica Chastain, James McAvoy, Bill Hader
    Durată: 2 ore 49 minute
    Buget: 35 milioane dolari
    Data lansării: 6 septembrie

  • Şoferii Uber pot merge gratuit la facultate dacă respectă anumite condiţii, sau îşi pot trimite familia

    Uber lansează un program de loialitate pentru şoferi care le va oferi acestora acces la peste 900 de cursuri universitare gratuite, potrivit CNBC.

    Program va fi lansat iniţial în Marea Britanie unde Uber s-a parteneriat cu britanicii de la Open University pentru a oferi o schemă de studiu – reprezentând un beneficiu pe care şoferii Uber îl pot accesa prin programul de loialitate al companiei denumit Uber Pro.

    Participanţii care optează pentru a face parte din această schemă, şi care câştigă accesul la ea prin intrarea în programul de loialitate, pot trimite un alt membru al familiei la cursuri universitare gratuit, încât benficiul poate fi accesat şi de soţ, soţie, ori copii.

    Şoferii vor putea accesa beneficii în baza nivelului pe care îl au, cele patru nivele fiind „blue”, „gold”, „platinum” şi „diamond”.

    Categoriile vor reflecta statutul şoferilor în baza loialităţii lor către Uber, iar ascensiunea printre aceste nivele poate fi realizată prin finalizarea cât mai multor curse.

    Toţi şoferii care optează pentru Uber Pro vor primi automat statut „blue” şi pot creşte până la cel „diamond”.

    Pentru a putea accesa nivelele superioare, şoferii trebuie să menţină un rating de cel ăuţin 4,85 din 5, şi o rată mică de anulări.

    Mai mult, schemele de loialitate includ inspecţii gratuite ale vehiculelor, asistenţă rutieră non-stop şi abonamente reduse la sala de fitness.

    Programul Uber Pro este deja disponibil în opt ţări, inclusiv SUA, Brazilia şi Australia şi va fi lansat complet în Marea Britanie în ianuarie 2020.

     

     

     

  • Kaspersky: 84% dintre părinţi sunt îngrijoraţi de siguranţa online a copiilor, dar nu îşi fac timp să vorbească despre asta

    84% dintre părinţii din întreaga lume sunt îngrijoraţi în legătură cu siguranţa online a copiilor lor, potrivit ultimului studiu comandat de Kaspersky şi realizat de compania de cercetare de piaţă Savanta. Cu toate acestea, în medie, părinţii petrec în total doar 46 de minute de vorbă cu copiii lor despre securitatea online, pe tot parcursul copilăriei. Peste jumătate (58%) dintre cei chestionaţi petrec mai puţin de 30 de minute discutând subiectul, ceea ce reprezintă jumătate din timpul unei ore standard de clasă.

    Protejarea intimităţii şi a securităţii online a copiilor devine una dintre cele mai mari îngrijorări ale părinţilor. Temerea este întemeiată deoarece, conform studiului Kaspersky, peste 9 din 10 copii cu vârste între 7 şi 12 ani, la nivel mondial, au acum un dispozitiv, un smartphone sau o tabletă conectate la Internet.

    Aproape 2 din 3 părinţi (64%) sunt de acord că cei mici îşi petrec prea mult timp online, ceea ce înseamnă nu numai că renunţă la alte bucurii ale copilăriei, dar şi că sunt expuşi continuu la diverse posibile riscuri.
    Cele mai periculoase ameninţări online, potrivit părinţilor, sunt conţinutul dăunător pentru copii, cum ar fi cel sexual sau violent (27%), dependenţa de Internet (26%) şi primirea de mesaje sau conţinut anonim care îi incită să desfăşoare o activitate violentă sau necorespunzătoare (14%).
     

  • Portretul-robot al clientului magazinelor Pepco: femeie de 37 de ani cu doi copii şi un venit mediu de 334 de euro pe lună

    Discounterul polonez Pepco, intrat pe piaţa din România acum patru ani şi care a ajuns deja la 250 de magazine, a realizat un portret-robot al clientului său ţintă: este vorba de o femeie de 37 de ani cu doi copii şi un venit mediu de 334 de euro pe lună.

    „Venitul mediu al clientului nostru ţintă este de 334 de euro lunar, în timp ce per gospodărie venitul ajunge la 865 de euro. În concluzie, 83% dintre clienţii noştri au o situaţie materială me­die sau chiar bună“, potrivit unei analize a companiei.

    Grupul Pepco are peste 1.700 de magazi­ne în 11 ţări din Euro­pa Centrală şi de Est, iar cifra de afaceri estimată pen­tru 2019 este de 2 mld. euro. Compania creşte ra­pid pe toate pieţele unde este prezentă, iar un exemplu concludent este chiar România, unde se deschid anual circa 50 de unităţi noi. Mai mult, ca cifră de afaceri, Pepco a ajuns în România la 1 mld. lei (220 mil. euro), depăşind la nivel de brand atât H&M, cât şi Zara.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • 84% dintre părinţi sunt îngrijoraţi de siguranţa online a copiilor, dar nu îşi fac timp să vorbească despre asta

    84% dintre părinţii din întreaga lume sunt îngrijoraţi în legătură cu siguranţa online a copiilor lor, potrivit ultimului studiu comandat de Kaspersky şi realizat de compania de cercetare de piaţă Savanta. Cu toate acestea, în medie, părinţii petrec doar 46 de minute în total, de vorbă cu copiii lor despre securitatea online, pe tot parcursul copilăriei. Peste jumătate (58%) dintre cei chestionaţi petrec mai puţin de 30 de minute discutând subiectul, ceea ce reprezintă jumătate din timpul unei ore standard de clasă.

    Protejarea intimităţii şi a securităţii online a copiilor devine una dintre cele mai mari îngrijorări ale părinţilor. Temerea este întemeiată deoarece, conform studiului Kaspersky, peste 9 din 10 copii cu vârste între 7 şi 12 ani, la nivel mondial, au acum un dispozitiv, un smartphone sau o tabletă conectate la Internet.

    Aproape 2 din 3 părinţi (64%) sunt de acord că cei mici îşi petrec prea mult timp online, ceea ce înseamnă nu numai că renunţă la alte bucurii ale copilăriei, dar şi că sunt expuşi continuu la diverse posibile riscuri.

    Cele mai periculoase ameninţări online, potrivit părinţilor, sunt conţinutul dăunător pentru copii, cum ar fi cel sexual sau violent (27%), dependenţa de Internet (26%) şi primirea de mesaje sau conţinut anonim care îi incită să desfăşoare o activitate violentă sau necorespunzătoare (14%).

    Părinţii trebuie să aibă abordări mai personale atunci când vorbesc cu cei mici şi să utilizeze orice instrument au la îndemână pentru a îi ajuta să înceapă aceste conversaţii. „Din păcate, trebuie să acceptăm că Internetul le permite copiilor să întâlnească un conţinut pe care ne-am dori să nu îl vadă niciodată. Problemele de confidenţialitate şi securitate sunt acum prioritare pentru părinţi şi ştim cât de dificil este uneori să vorbim despre aceste lucruri cu copiii, astfel încât să-i facem să asculte şi să nu-i îndepărtăm. Acesta este motivul pentru care Kaspersky introduce soluţii şi recomandări pentru întreaga familie, care să le aducă linişte sufletească părinţilor şi copiilor”, spune Marina Titova, head of consumer product marketing la Kaspersky.
     

  • Copia salvează originalul

    Copiatul artei se poate face mult mai fidel şi uşor astăzi, datorită tehnologiei. Au apărut sisteme capabile să scaneze o operă de artă ori interiorul şi exteriorul unei clădiri, permiţând restaurarea acesteia sau sisteme de tipărire 3D care permit realizarea unor copii ale unor opere de artă prea fragile ca să mai poată fi expuse şi care astfel pot fi păstrate încă mult timp, scrie FT. Tot tehnologia modernă de copiere ajută muzeele să reproducă piese care le lipsesc din colecţie şi să expună colecţia completă ori să expună lucrări fără a mai fi nevoie să împrumute originalele.