BusinessMagazin

Tag: contabil

  • Nu te opri niciodată din alergat!

    În cadrul evenimentului Meet the CEO, el a vorbit despre lecţiile de viaţă pe care le-a primit de la bunica sa – şi nu numai –, despre învăţăturile din fotbal şi din timpul petrecut în armată, dar şi despre importanţa echilibrului dintre muncă şi viaţa personală.

    „Există o poveste despre un om acuzat că a ucis pe cineva, iar procurorul aduce foarte multe dovezi că omul e vinovat; toată lumea e sigură că el va fi condamnat. În ultima zi a procesului, avocatul apărării se ridică şi spune: «Stimate judecător, stimaţi juraţi, uitaţi-vă bine la uşă, pentru că în următoarele cinci minute persoana despre care spunem că a fost ucisă va intra în această sală.» Toată lumea se uită la uşă, spunând că nu e posibil aşa ceva. Trec cinci minute, dar nu intră nimeni pe uşă; judecătorul îi spune celui acuzat să se ridice şi îl anunţă că a fost găsit vinovat. «Dar faptul că toată lumea s-a uitat către uşă înseamnă că există urme de îndoială», se apără acuzatul. «Într-adevăr, toată lumea s-a uitat către uşă, cu o excepţie: tu», îi răspunde judecătorul. Care e morala? Că un lider trebuie să vadă mai departe, dincolo de oameni sau de moment. Un lider trebuie să aibă viziune, să îi conducă pe alţii.” Cu această povestire a început Tal Lahav, noul CEO al New Kopel Group, prezentarea sa din cadrul evenimentului Meet the CEO.

    El a preluat conducerea New Kopel Group România la începutul acestui an, după ce petrecuse trei ani în funcţiile de deputy CEO şi CFO. Compania a rulat anul trecut pe piaţa locală circa 26 de milioane de euro, în creştere uşoară faţă de anul anterior. New Kopel a înregistrat cel mai mare avans în 2014, atunci când a livrat 600 de microbuze către statul român, businessul companiei urcând la peste 43 milioane de euro.

    „Tatăl meu a deţinut o afacere în agrobusiness: aveam o livadă cu peste 1.000 de pomi şi creşteam portocale, clementine şi altele”, povesteşte Lahav. „Mai aveam şi parcele pe care creşteam cartofi, castraveţi sau alte legume. A trebuit să mă implic şi eu, dar aşa am învăţat de mic ce înseamnă să plantezi ceva, să te ocupi de fertilizare şi mai apoi de comercializare. A fost o lecţie foarte importantă pentru mine, am învăţat încă de mic ce înseamnă munca grea, dedicarea, am învăţat să apreciez aceste lucruri.”

    Povesteşte că în fiecare săptămână trebuia să meargă şi să verifice dacă dispozitivele de irigare funcţionează, iar într-o sâmbătă pur şi simplu nu s-a mai dus, preferând să iasă cu prietenii. Desigur că instalaţia nu a mers şi din acea cauză au pierdut fructele din acel sezon. A învăţat atunci două lucruri: că nu trebuie să cauţi scurtături şi, de la părinţii săi, că tăcerea e mai puternică decât cuvintele. Şirul de poveşti, pilde şi învăţăminte a continuat însă pe parcursul întregului eveniment.

    „Am jucat fotbal încă de mic, probabil de când aveam 7-8 ani. Am fost norocos să joc la un nivel înalt, pentru una dintre primele cinci echipe din Israel la acea vreme. Am jucat şi pentru echipele naţionale de juniori sub 15 ani şi sub 16 ani ale Israelului. Ce este interesant legat de cariera mea în fotbal e că a început tot cu o negociere între mine şi părinţii mei; cu mama era simplu: mi-a spus că dacă nu iau note bune, nu pot să joc fotbal. Tatăl meu, care în adâncul sufletului cred că şi-a dorit să fiu fotbalist, mi-a spus că pot să joc fotbal atât timp cât lucrez şi pentru afacerea familiei, cât timp mă îngrijesc de livezi. Aşa că a trebuit să învăţ bine, a trebuit să lucrez şi pământul şi aşa am reuşit să joc şi fotbal – vorbim de cel puţin şase antrenamente pe săptămână”, îşi aminteşte Lahav. „Jucam într-o echipă foarte bună şi la un moment dat am reuşit să nu pierdem niciun meci aproape doi ani. Atunci când a venit înfrângerea – aveam 9 ani pe atunci – a fost prima oară când am simţit ce înseamnă să pierzi. Eram un grup de 11 băieţi care plângeau – bine măcar că nu erau şi fete pe acolo”, spune el râzând. „De atunci am înţeles însă că e bine să mai pierzi în viaţă, pentru a învăţa şi pentru a creşte.”

    O altă lecţie din fotbal a venit câţiva ani mai târziu, când echipa la care era legitimat a ajuns în finala cupei. „Eram la egalitate, aşa că s-a trecut la loviturile de departajare, pe care în mod uzual eu le executam. Am ales însă să o execut pe cea de-a cincea, ultima, pentru că acela e de obicei momentul de glorie al echipei. Nu am mai ajuns însă la ultima lovitură, pentru că primii trei coechipieri au ratat şi aşa am pierdut meciul. Am învăţat din acea zi că atunci când eşti un lider trebuie să deschizi drumul, nu să îi urmezi pe alţii.”

    Un alt sfat extrem de important a venit de la antrenorul echipei naţionale, care l-a întrebat de ce în anumite meciuri excelează şi în altele e mai retras. „I-am explicat că uneori stau mai în spate pentru a le permite şi altora să iasă în evidenţă, iar el mi-a dat un răspuns pe care nu o să-l uit niciodată, pe care îl aplic şi astăzi în business. Mi-a spus: «Tal, nu îi conduci pe oameni asigurându-te că nu o să cadă, îi conduci ducându-i la un nivel mai înalt.»”

    O ultimă lecţie preluată din cariera sa fotbalist i-a fost dată de către un coleg mai experimentat. „Nu te opri niciodată din alergat; «nu te opri din alergat» se referă la concept, la starea de spirit, continuă întotdeauna, munceşte mult şi vei reuşi. Este o altă lecţie pe care o aplic în viaţa de zi cu zi.”

  • Cronică de film: The Accountant

    Sub o acoperire anostă, Christian ţine contabilitatea unora dintre cele mai periculoase organizaţii criminale din lume. În momentul în care autorităţile ajung pe urmele lui, acesta îşi oferă serviciile unui client legitim: o companie de robotică în al cărei bilanţ apar discrepanţe de milioane de dolari. Lupta pentru supravieţuire începe atunci când contabilul descoperă neregulile financiare din firmă.

    Ben Affleck se întoarce pe marile ecrane într-un film ce pare inspirat, pe alocuri, din benzile desenate. Nu este însă cazul aici; The Accountant spune povestea unui om plictisitor jumătate din zi şi foarte activ în cealaltă.

    Averea lui Ben Affleck, de 65 de milioane de dolari, se datorează succesului de care s-au bucurat unele dintre filmele sale: Armageddon a generat venituri de 550 de milioane de dolari, iar Pearl Harbour 449 de milioane. Sunt doar două exemple, pentru că şi filmele sale recente precum Gone Girl sau Batman vs. Superman au avut prestaţii decente la box office.

    În copilărie, Christian (Ben Affleck) a fost diagnosticat cu autism, dar tatăl său a refuzat să-i acorde ajutor pe ideea că „experienţa e mai bună decât educaţia“. Având totuşi un anumit dar pentru numere, Christian devine contabil, dar se cufundă într-o existenţă duală. El încearcă să balanseze între secretul său de acasă, pe care vă las să-l aflaţi, şi activităţile de la muncă. Christian se împrieteneşte cu Dana (Anna Kendrick), dar relaţia lor devine tensionată când contabilul află că ea este ţinta unor asasini. Povestea se complică, desigur, făcând loc şi altor personaje, precum directorul Trezoreriei (J.K. Simmons, recent recompensat cu premiul Oscar pentru Whiplash).

    Scenariul semnat de Bill Dubuque se desfăşoară precum unei nuvele, încercând în primul rând să exploreze personajul principal. Ulterior, atenţia se mută pe alte personaje până ce ajunge la un soi de punct culminant: nu este chiar un moment care să vă ţină pe marginea scaunului, dar dă o anumită finalitate lucrurilor.

    Veţi regăsi numeroase scene de arte marţiale, Christian fiind un expert în lupta unu la unu. Numeroase clişee, aşadar, care dau o anumită savoare unui film altfel destul de şters. Chiar dacă filmul are destul de multe pasaje lipsite de logică, efortul actorilor face această producţie una care poate fi urmărită cu o oarecare stare de satisfacţie. Un alt lucru bun: regizorul nu foloseşte partea cu autismul în scopuri sentimentale.

    Marea problemă a filmului este dezvoltarea unui număr inutil de mare de planuri secunde; dacă regizorul Gavin O’Connor ar fi urmat doar firul principal al acţiunii, poate că filmul ar fi avut ceva mai multă consistenţă.

    Gavin O’Connor a mai regizat anul acesta Jane Got a Gun, un film care a stârnit multe discuţii încă din prima fază a proiectului. Bazat pe scenariul lui Brian Duffield, acesta ar fi trebuit să fie regizat de Lynne Ramsay (We Need to Talk about Kevin) şi să-l aibă într-unul din rolurile principale pe Michael Fassbender. Totul părea să meargă bine; până ce nu a mai fost aşa. Problemele au început în martie 2013, când contractul lui Fassbender cu producătorii francizei X-Men l-a obligat pe acesta să renunţe la western. Casa de producţie a încercat să rezolve problema aducându-l pe Jude Law, dar în ziua în care filmările trebuia să înceapă regizorul nu s-a mai prezentat la post. Lucrurile au mers din rău în mai rău, dar milioanele investite deja în proiect cereau un produs final. Rezultatul a fost filmul lansat la începutul acestui an, care a părut mai mult o încercare de a justifica banii decât o producţie memorabilă.

    Acestea fiind spuse, The Accountant este un film cât de cât antrenant, dar nu unul pe care să vreţi să îl revedeţi. Actorii îşi fac bine treaba, justificând astfel promovarea filmului şi cele aproape 50 de milioane de dolari investite. Dacă reuşiţi să treceţi peste primele 30-35 de minute, când The Accountant încearcă să pară un film serios, atunci nu veţi pleca cu o părere atât de proastă din sala de cinema.

    NOTA: 5/10

  • Ce salariu câştigă un contabil în România

    În 2014 au primit avizul de exer­ci­ta­re a profesiei 22.533 de membri per­soa­ne fizice şi juridice, dintre care 16.871 de experţi contabili, 1.882 contabili auto­ri­zaţi şi 3.780 de societăţi, potrivit datelor de la CECCAR (Corpul Experţilor Con­tabili şi Contabililor Autorizati din România).
     
    De asemenea, sarcinile repetitive ale angajaţilor în domeniul contabilităţii care necesită doar urmărirea unor instrucţiuni vor fi înlocuite de anumite tehnologii, iar rolul contabilului va deveni unul consultativ. Pe de o parte, vor fi mai puţine locuri de muncă pentru candidaţii care au un nivel de conta­bi­litate primară, iar pe de altă parte com­paniile vor economisi timp, dar şi resurse financiare.
     
    În ceea ce priveşte proaspeţii absolvenţi de facultăţi de contabilitate, aceştia sunt la mare căutare de către sectoarele de BPO, Shared Service Center-urile pe finanţe şi contabi­li­tate.
     

     

  • UPS desemnează un nou country manager pentru România

    UPS anunţă desemnarea lui Jim Kearney pentru poziţia de country manager UPS Ungaria, România şi Grecia.

    De pe această poziţie, Kearney, de origine irlandez şi cu o experienţă de 27 de ani în cadrul UPS, va coordona o echipă de aproximativ 650 de angajaţi şi va fi responsabil de operaţiuni, dezvoltare de business şi strategia UPS în cele trei ţări, Ungaria, România şi Grecia. Kearney îl înlocuieşte pe Tim Helsen, care ocupă în prezent funcţia de country manager pentru UPS Olanda.
     
    „Cu expertiza şi vasta sa experienţă, Jim Kearney are toate premisele să coordoneze cu succes afacerile UPS din Ungaria, România şi Grecia,” declară Daniel Carrera, preşedintele UPS pentru Europa de Est. „Sub îndrumarea sa, clienţii UPS din regiune vor continua să beneficieze de serviciile logistice inovatoare şi de soluţiile pe care le aşteaptă de la noi.”

    Kearney şi-a început cariera în 1989 ca funcţionar administrativ în cadrul departamentului financiar-contabil al UPS Marea Britanie, cu sediul la Londra. Pe parcursul anilor următori, a deţinut numeroase poziţii cu multiple responsabilităţi în cadrul aceluiaşi department. In 1999, a devenit office manager pentru UPS European Consolidated Service Center în Dublin, Irlanda. Patru ani mai târziu, Kearney s-a mutat la Bruxelles, unde a ocupat funcţia de manager financiar al departamentului financiar-contabil al UPS Europa.

    În 2004, Kearney a fost promovat ca şi controller pentru o regiune din UPS care, la acel moment, includea zonele Mediteraneană, Orientul Mijlociu şi Africa, având sediul la Bruxelles. Un an mai târziu, a revenit în Dublin, unde a ocupat poziţia de controller în cadrul Consolidated Service Center. In 2009, a fost desemnat country manager pentru UPS Irlanda.

    În 2011, Kearney a acceptat poziţia de director pentru contractorii de servicii autorizate pentru UPS din ţările din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, iar în 2013 a început să coordoneze, în calitate de director,  contractorii de servicii autorizate pentru UPS din Europa de Est, având sediul în Irlanda. Din ambele poziţii, Kearney a fost responsabil de supravegherea şi coordonarea activităţilor contractorilor de servicii autorizaţi pentru UPS din ţările cuprinse în aceste regiuni.

    Kearney deţine o atestare profesională în contabilitate de la Chartered Institute of Management Accountants (CIMA).

  • O româncă descrie cât de simplu e să ai o afacere la Londra: Înfiinţarea unei firme durează zece minute şi se face pe internet oricând

    Ozana Giuşcă a ajuns la Londra ca să urmeze un MBA şi a rămas să lucreze în City. A renunţat la poziţia de manager de relaţii cu clienţii la Piraeus Bank şi, spune ea, dacă ar fi să aleagă din nou ar opta tot pentru capitala Angliei.

    „E foarte uşor să cunoşti oameni noi, să dezvolţi relaţii, să vorbeşti business la un nivel înalt. Lucrurile se mişcă mai rapid decât în alte locuri, ai de-a face cu oameni care iau decizii şi, ce-mi place cel mai mult, se merge pe the benefit of the doubt, adică prezumţia că eşti nevinovat şi că ai interese bune şi oneste. Numai dacă greşeşti şi demonstrezi contrariul eşti mutat în altă categorie. Nu se pierde atât de mult timp cu suspiciuni şi nevoia să demonstrezi că eşti un om integru, ceea ce pentru mine este o mare uşurare.“

    În 2004, Ozana Giuşcă a decis să pornească şi propria afacere şi s-a specializat în consultanţă în atragerea de fonduri europene pentru companii care investesc în România. În 11 ani a avut 100 de clienţi şi a implementat proiecte în valoare de 150 de milioane de euro.

    „Înfiinţarea unei firme se realizează în zece minute. Atât mi-a luat mie la 2 noaptea când mi-am înfiinţat prima firmă în Londra. Totul se face pe internet şi este extrem de simplu.“

    Aşa a început aventura antreprenorială a româncei, urmată de alte surprize plăcute. De 11 ani, Giuşcă îşi ţine singură contabilitatea într-un fişier Excel, unde introduce veniturile, cheltuielile şi mişcările de numerar de la bancă, de unde i se generează raportul de profit şi pierderi, balanţa şi cash-flow-ul, pe care le raportează o dată pe an la agenţia de administrare fiscală. Taxa pe valoare adăugată este singura raportare făcută trimestrial. Nu a făcut nici măcar un drum la Fisc pentru că fiecare antreprenor îşi depune bilanţurile online, printr-o operaţiune simplă, care durează câteva minute. A angajat un contabil doar pentru raportarea legată de salariaţi şi asta pentru că nu a vrut să instaleze un software pe care circa financiară îl oferea ca să gestioneze singură şi acest aspect.

    „Ce se întâmplă în România mă enervează de fiecare dată când mă gândesc. Cum e posibil să am angajat la firmă un şofer al cărui rol principal să fie plimbatul de hârtii? Când în UK nu am niciun personal auxiliar! Cum e posibil să muncească o angajată câteva zile ca să facă documente contabile şi să mai plătim şi firmă de contabilitate când la Londra eu fac singură toate aceste lucruri în câteva minute? De ce să plătesc lunar taxe pentru salariaţi în două conturi? În UK 
se plăteşte suma 
într-un cont şi se descurcă autorităţile să le împartă. În UK, pentru orice act, document, nevoie, ori completez un formular online, ori dau un telefon, şi primesc răspunsul prin e-mail sau prin poştă. În România, poţi să trimiţi şoferul de 3-4 ori ca să rezolve probleme banale! Să nu mai zic că am virat şi bani statului român într-un cont afişat pe un site oficial care nu mai era valabil.“

    Firma lui Giuşcă are un sediu şi în România, unde conduce o echipă de zece oameni responsabilă cu implementarea proiectelor. „Acasă, autorităţile vor să te prindă cu mâţa în sac, funcţionarii publici se simt frustraţi când trebuie să facă ce-va pentru privat, îi fac pe oameni să se simtă datori că şi-au rezolvat problemele. În Marea Britanie, autorităţile tratează cetăţenii şi firmele ca pe clienţi şi se străduiesc să facă sistemul cât mai prietenos, ca să fie cât mai uşor şi comod pentru firme. Autorităţile din UK îşi dau tot concursul să rezolve problema, să îl ajute pe om, iar în România îşi dau tot concursul sa îl prindă că a făcut ceva greşit“, compară antreprenoarea, care arată că auto-rităţile britanice susţin frecvent seminarii cu proprietarii de business în care aceştia înţeleg mecanismele prin care trebuie să procedeze şi au posibilitatea să pună orice întrebare şi să primească răspunsuri.

  • Banca Transilvania raportează un profit contabil de 2,4 miliarde de lei în 2015, maxim istoric

    Horia Ciorcilă preşedintele băncii din Cluj: „Suntem preocupaţi de eficien­ti­zarea, în continuare, a modelului nostru de business, de investiţii în oameni şi în tehnologie“.

    Banca Transilvania (TLV) a înregistrat în 2015 un profit net contabil de 2,4 miliarde de lei, în creş­te­re cu 456% faţă de anul precedent, ca urmare a înre­gis­tră­rii câştigului de 1,6 mld. lei din tranzacţia de preluare a Volksbank România.

    Activele totale ale băncii au avansat anul trecut cu 32,6%, până la 47,2 miliarde de lei, ca urmare a inte­grării Volksbank. Acesta este primul bilanţ şi cont de profit şi pierdere ce include ambele entităţi.

    Veniturile nete din dobânzi ale băn­cii au urcat cu 21%, până 1,4 mi­liar­de de lei. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • USL are de achitat, din 2012, datorii de peste 2.200.000 de euro

     Sursele menţionate citează bilanţul contabil depus de USL, potrivit prevederilor legale.

    Datoriile de peste 2.200.000 de euro aparţin USL, ele nefiind defalcate pe partidele componente ale Uniunii, au menţionat surse politice.

    Aceleaşi surse au arătat, pe de altă parte, că defalcarea datoriilor se poate face doar în urma unei analize laborioase.

    Datoria de 2.200.000 de euro e formată din datorii făcute de USL la nivel naţional, cât şi judeţean, cea mai mare parte fiind provenită din datoriile neachitate de către organizaţiile judeţene ale USL, au mai menţionat sursele citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta: Din octombrie vom avea, evident, reducerea CAS. Este acoperită contabil, dacă nu scădem acum, nu o să mai putem scădea niciodată

     Ponta: Reducerea CAS este acoperită contabil, dacă nu scădem acum, nu o să mai putem scădea niciodată

    Reducerea CAS este acoperită contabil din creşterea accizei, taxa specială pe construcţii şi încasări suplimentare inclusiv pe baza noii Legi a insolvenţei, dar economia nu necesită doar contabilitate, ci şi un pic de minte care uneori lipseşte “la cel mai înalt nivel”, a afirmat premierul Ponta.

    “Ministrul Voinea mă întreba dacă preşedintele ştie că acea reducere a deficitului, faimosul MTO pe care l-a învăţat toată lumea aşa deodată, este trecut şi în Legea bugetului de stat, şi în Strategia fiscal-bugetară, nu era ceva rău. Ceea ce românii nu ştiu este că e o decizie criminală, antiromânească, a preşedintelui Băsescu – Polonia şi Ungaria ajung la aceleaşi ţinte de deficit structural în 2018, nu în 2015, Franţa, Italia, Portugalia, toţi ceilalţi, în 2017 -. Băsescu a vrut 2015, ca «după noi, potopul». Strict ca sustenabilitate – m-am uitat încă o dată pe toate datele – avem anual o încasare suplimentară de 2,6 miliarde din creşterea accizei, 1,5 miliarde din taxa specială pe construcţii şi, am verificat şi acum, faţă de anul trecut, la venituri curente, pe primele şase luni avem 3 miliarde de lei în plus. Deci, dacă e vorba de contabilitate, acoperim contabil, doar că economia nu e doar contabilitate, mai e şi un pic de minte care uneori lipseşte la cel mai înalt nivel”, a spus Ponta în şedinţa de guvern.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei noi cursuri video-online în domeniile financiar-contabil şi juridic, pe ZFeLEARNING.ro

    Cursul “Cum să evităm practicile interzise de Legea concurenţei” prezintă prin studii de caz şi exemple pricipalele practici interzise de Legea Concurenţei, astfel încât companiile să fie protejate de riscurile pe care le implică participarea la un cartel, comiterea unui abuz de poziţie dominantă sau fuziunile şi achiziţiile neautorizate. De asemenea, cursul relevă beneficiile cooperării cu Consiliul Concurenţei şi avantajele implementării în politica companiei a unui program de conformare cu regulile de concurenţă.

    Printre întrebările cărora răspunde cursul sunt: cum să te comporţi la întălnirile din cadrul asociaţiilor profesionale şi cum trebuie să tratezi schimbul de informaţii cu membrii asociaţiei, cum să eviţi abuzul de poziţie dominantă şi ce argumente poţi aduce pentru a justifica o anumită conduită, care este impactul notificării unei concentrări economice asupra calendarului tranzacţiei sau cum poţi beneficia de închiderea investigaţiei fără sancţiuni sau cu reducerea amenzii. Acest curs a fost dezvoltat în parteneriat cu Societatea civilă de avocaţi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).

    Dacă primul curs se adresează în egală măsura managerilor şi consilierilor juridici/avocaţilor in-house ai companiilor, indiferent de domeniul în care activează, fără a fi necesare studii de specialitate, celelalte două cursuri, dezvoltate în parteneriat cu PwC Romania, necesită cunoştinte din zona fiscală.

    Entităţile de succes îşi gestionează riscul decizând la care risc şi în ce măsură ar trebui să se expună, monitorizând expunerea efectivă şi luând măsuri pentru a o menţine între limitele stabilite, adesea prin utilizarea de instrumente derivate.

    Cursul “Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor” oferă răspunsuri la întrebarea: cum pot fi reduse riscurile cauzate de fluctuaţia preţurilor materiilor prime sau fluctuaţia cursului valutar? Cursul prezintă conceptele de bază ale Standardului International de Contabilitate 39: Instrumente Financiare: Recunoaştere şi Evaluare (“IAS 39”) privind contabilitatea de acoperire şi poate fi un instrument util pentru supravieţuirea în mediul actual de afaceri în care predomină incertitudinile.

    Ultimul studiu Global Tax Monitor arată că în România 25% din companiile intervievate au plasat preţurile de transfer pe primul loc în clasamentul celor mai importante aspecte fiscale cu care acestea se confruntă. Totodată, 52% dintre companii au considerat preţurile de transfer ca fiind a doua principală problemă de actualitate, după TVA. Acesta este motivul pentru care ZFeLEARNING.ro oferă acum cursul “Preturi de transfer – Documentatie şi Acorduri de preţ in avans”. Acest curs îi ajută pe cei care îl urmează să înţeleagă prevederile legislative locale, cum trebuie întocmit un dosar al preţurilor de transfer, dar şi ce reprezintă acordul de preţ în avans, care sunt avantajele acestuia şi cum să evalueze oportunitatea solicitării unui acord de preţ în avans versus întocmirea dosarului de preţuri de transfer.

    Astfel, cu cele trei noi cursuri lansate, ZFeLEARNING.ro a ajuns la un număr de 14 cursuri destinate celor care îşi doresc să se dezvolte profesional, personal sau să îşi actualizeze cunoştinţele. Cursurile sunt de scurtă durată (1-2 ore), împărţite în module de maxim 20 de minute şi au fost astfel construite încăt să răspundă unor nevoi punctuale, de maximă actualitate, din domeniile financiar-contabil, juridic, medical-farmaceutic, marketing şi comunicare, fonduri europene.

    Prin intermediul platformei ZFeLEARNING.ro, un instrument modern care permite plata online sau cu OP, cursanţii pot avea acces la informaţie oricând şi oriunde, la birou sau acasă, iar la final în urma parcurgerii cursurilor vor primi, în funcţie de rezultatele obţinute la testele finale, un certificat emis de partenerul de conţinut al ZFeLEARNING. Unele certificate pot fi folosite pentru obţinerea de puncte de credit de dezvoltare profesională continuă (CPD), recunoscute de organizaţii profesionale, internaţionale sau naţionale, cum ar fi: ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România), CECCAR (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România).

      Portofoliul de cursuri oferite de ZFeLEARNING.ro cuprinde: Să citim un set de situaţii financiare in 10 minute; Interpretarea în patru paşi a indicatorilor financiari de bază; TVA la încasare; Comunicarea în afaceri; Managementul proiectelor co-finanţate din fonduri structurale; Raportarea financiară frauduloasă; Impozite amânate: recunoaştere şi prezentare, exemple specifice pentru România; Inspecţia fiscală – un inconvenient minor sau o problemă majoră?; Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor; Preţuri de transfer – documentaţie şi acorduri de pret în avans; Cine este pacientul meu; Comunicarea cu pacientul; Cum să abordezi investigaţiile şi inspecţiile Consiliului Concurenţei; Cum să evităm practicile interzise de Legea concurenţei, putând fi accesate la: http://www.zfelearning.ro/

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: THOMAS JOHN WATSON SR

    A renunţat la această poziţie după un an, iar apoi a început să lucreze ca vânzător ambulant de piane şi instrumente muzicale. Watson şi-a deschis apoi o afacere pe cont propriu: o măcelărie care a dat faliment.Odată cu noul proprietar al măcelăriei, Watson trebuia să facă transferul plăţilor către noul proprietar, prin compania care producea case de marcat (National Cash Register), unde l-a cunoscut pe John J. Range, preşedintele departamentului din Buffalo al NCR, căruia i-a cerut un loc de muncă.

    L-a sunat în mod repetat şi, în cele din urmă, a reuşit să se angajeze ca vânzător ucenic al lui Range. Sub ghidarea lui, Watson a devenit în curând cel mai de succes om de vânzări din estul SUA, câştigând 100 de dolari pe săptămână.
    Watson a fost avansat în postul de manager de agenţie al NCR în Rochester, New York, unde primea un comision de 35% şi trebuia să raporteze direct celui de-al doilea om aflat la comanda NCR. A reuşit să scoată de pe piaţă principalul competitor, iar ca recompensă a fost numit ca director al biroului din Dayton, Ohio.

    Watson s-a alăturat IBM ca director general în 1914, când compania, numită atunci Computing-Tabulating-Recoding Co., avea 1.300 de angajaţi. Anul următor a devenit preşedintele acesteia, iar într-un interval de patru ani, a dublat cifra de afaceri până la nouă milioane de euro. În 1924, a redenumit-o International Business Machines.

    Watson a transformat compania într-una dominantă pe piaţă, avea în proprietate şi închiria clienţilor mai mult de 90% din maşinile de calcul din America din acea perioadă.

    Pe parcursul vieţii, Watson şi-a menţinut interesul în relaţii internaţionale. S-a întâlnit cu regi, preşedinţi, prim-miniştri şi ambasadori care au vizitat New York-ul. Watson a lansat sloganul IBM “Pace mondială prin schimburi internaţionale”, referindu-se nu doar la schimbul de bunuri şi servicii, dar şi al oamenilor şi ideilor.

    A primit chiar şi o medalie pentru ajutorul adus de maşinile de calcul regimului nazist, în special în ce priveşte datele referitoare la recensământul populaţiei. Watson a returnat medalia guvernului german, iar cancelarul german Adolf Hitler i-a interzis să mai calce pe pământ german. La moartea lui Watson, în 1956, cifra de afaceri a companiei ajunsese la 897 de milioane de dolari şi la peste 70.000 de angajaţi. În prezent, compania valorează peste 100 de miliarde de dolari.