Poate că dl. Liviu Dragnea nu a auzit de companii precum PADECO, Takenaka sau OTIS; poate că nu a auzit nici de Mitsubishi. Nu asta mă surprinde, ci faptul că nimeni din marele Comitet Executiv nu a auzit de aceste nume. Problemele liderilor PSD sunt, desigur, altele: personaje dubioase care îi întărâtă unii contra celorlalţi sau comunicarea lipsită de eficienţă.
Companiile de mai sus sunt doar câteva dintre cele care şi-au trimis reprezentanţii – şi nu orice reprezentanţi, ci CEO sau vicepreşedinţi – alături de premierul Shinzo Abe, sperând că întâlnirea acestuia va da prilejul unor prime discuţii ce s-ar fi putut materializa, ulterior, în investiţii. PADECO, spre exemplu, este o companie care derulează deja proiecte în România – linia de metrou care va lega centrul de Aeroportul Otopeni, reformarea transportului public din Bucureşti sau reabilitarea liniei de cale ferată dintre Bucureşti şi Constanţa.
Poate că dl. Dragnea nu ştie nici că valoarea schimburilor comerciale dintre România şi Japonia se ridică la peste 600 de milioane de dolari; sau poate că suma e prea mică pentru a trezi interesul domniei sale. Până la urmă, când ai în gestiune o ţară întreagă, nu te mai uiţi la firimituri.
Am stat şi m-am întrebat ce era atât de important încât nu mai suporta o amânare de o zi sau două; ce făcuse atât de rău Tudose încât trebuie dat afară în seara zilei de luni? Nu puteau oricum să numească peste noapte un premier nou care să treacă legile justiţiei. Ce a dus la un gest atât de prostesc, egoist şi care îi va costa pe români mulţi bani? Am stat şi am tot stat, până când mi-am dat seama că plecasem de la o ipoteză greşită.
Am plecat, spun, de la ipoteza că dl. Dragnea şi restul liderilor din PSD şi-au asumat de la început gafa diplomatică pe care au făcut-o. Nimic mai fals: nimeni din marele Comitet Executiv nu a priceput că omul care conduce a treia putere a lumii e pe cale să aterizeze pe Otopeni. Nimeni nu s-a prins că momentul e unul important. Domniile lor nu au vrut să facă rău mie, vouă sau României; pur şi simplu le-a “scăpat”.
Şi pentru că cei mai mulţi dintre ei n-au deschis mai mult de o carte în viaţa lor (excluzând manualul de folosire a cuptorului cu microunde), nu aveau de unde să ştie unele lucruri esenţiale din cultura asiatică, cum ar fi acela că un demnitar poate fi primit doar de un alt demnitar cu cel puţin acelaşi rang ca al lui. Nu aveau de unde să ştie nici faptul că e un gest civilizat să întâmpini un astfel de demnitar atunci când el intră în ţară; noroc cu ambasadorul Japoniei, că altfel îl păcăleau şi taximetriştii pe Shinzo Abe.
Nu vreau să reiau şirul evenimentelor, pentru că mi-e mie ruşine de ruşinea premierului japonez. Sper că doar că cei din ţara Soarelui-Răsare nu citesc Euronews sau BBC, pentru că îi strigăm omului imaginea şi la el acasă.
Este însă impardonabil ca ceata de inculţi condusă de dl. Liviu Dragnea să aducă atingere relaţiilor comerciale pe care noi le avem cu a treia putere economică a lumii. Prostia nu ar trebui să fie un factor determinant în atragerea sau pierderea unor investiţii importante. Sigur, prostia nu ar trebui să ajungă nici la conducerea unei ţări, dar cu asta ne-am obişnuit deja.
Întâmplarea cu Shinzo Abe nu este primul motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte diplomaţia externă a României. Premierul Tudose, aflat în funcţie de 7 luni, a avut un număr semnificativ de întâlniri cu premieri din alte state decât cele ale Europei de Sud-Est: zero. Singurele “cadouri” primite de ultimii şefi de guvern au fost reproşuri, nemulţumiri şi chiar ameninţări. Voalate, desigur, dar ameninţări.
Aş fi încheiat cu speranţa că…; dar sincer nu prea mai am nicio speranţă. Poate doar aceea că partenerii noştri externi vor aştepta, liniştiţi, instaurarea la Palatul Victoria a unor oameni cu care să aibă ce discuta. Şi care au deschis mai mult de o carte în viaţa lor.