BusinessMagazin

Tag: coman

  • Cum să faci bani modificând calculatoare

    Moddingul are la bază un principiu simplu: modificarea uneia sau a mai multor piese care alcătuiesc un PC. Poate varia de la o simplă vopsire a unui element până la modificarea carcasei atât de mult încât nu o mai recunoşti“, spune Coman, unul dintre ”modderii“ cunoscuţi din România.

    Această activitate nu este doar un hobby; se poate dovedi chiar bănoasă, deoarece sistemele transformate pot fi vândute celor care sunt dispuşi să scoată din buzunare sume însemnate.

    Aşadar, clasicele dreptunghiuri gri sau negre se pot schimba radical şi aici nu vorbim doar de o pată de culoare, ci de tuburi cu apă ori elemente din fier sau lemn care schimbă radical aspectul desktopului. Alexandru Coman şi-a început traseul în această meserie vopsind o carcasă, însă ultimele sale creaţii sunt mult mai complicate de atât. Un pasionat de calculatoare poate începe să-şi modifice propriul computer, apoi să-l facă cunoscut internetului; astfel, poate câştiga îndeajuns de multă faimă pentru a atrage atenţia marilor producători de PC-uri, care ”ajung să investească într-un modder după ce văd că proiectele atrag interesul fanilor în online dar şi în offline, la evenimente de specialitate. Aşa că aleg să investească fie prin sponsorizări, fie prin oferirea de produse către oamenii care le pot pune în valoare“, afirmă Coman.

    Proiectele variază, atât ca investiţie cât şi ca timp de execuţie, în funcţie de complexitatea fiecăruia. Realizarea celui mai recent proiect al lui Coman a durat cam o lună, dar ”PC-deskul All-in“, cum îi zice el, a fost cel mai dificil proiect; este practic vorba despre un computer încorporat într-o masă de birou şi construcţia acestuia a durat cam un an. Iar costurile sunt ridicate, atât pentru constructor, cât şi pentru cumpărător.

    Coman a vândut PC-deskul All-in localului Nexus Gamers Pub din Bucureşti pe o sumă serioasă. ”Un sistem construit la acest nivel de complexitate poate costa în jur de 2.000 de euro. Un mod mai «cuminte», cum a fost şi ultimul meu «build», poate duce la costuri suplimentare de 1.000 de euro, poate chiar mai mult, dincolo de componentele standard ale computerului“, spune el. Şi argumentează că numai răcirea cu apă costă în jur de 600 de euro pentru un sistem complicat. Tot el dă asigurări că nu toate transformările trebuie să fie foarte costisitoare. ”Nu toate moddurile costă la fel de mult, pentru un proiect de început te poţi rezuma la ceva simplu cum ar fi vopsirea unui design pe carcasă.“

    Publicul ţintă este restrâns şi, de asemenea, piaţa pentru astfel de produse este relativ mică. Interesaţi de astfel de produse sunt ”toţi pasionaţii «hardcore» de PC-uri, care vor să aibă ceva unic în casă sau la biroul de lucru. Este pentru oamenii care vor să investească mai mult în PC-ul lor nu doar pentru performanţă, ci şi pentru estetică“, spune Coman. Această activitate nu este rezervată doar pasionaţilor de jocuri, IT-iştilor, ci şi companiilor. Origin PC Corporation, Digital Storm sau Singularity Computers sunt câteva dintre firmele care fac produse personalizate pentru clienţi. Potrivit site-ului Glassdoor, veniturile Digital Storm se plasează între 5 şi 10 milioane de dolari.

    Pentru România este greu de estimat o astfel de piaţă, dar ”românii pasionaţi de PC-uri pun preţ pe latura estetică şi vor un sistem unic pe care să-l folosească în gaming sau pentru a lucra“, este de părere Coman. Tot el apreciază că în ultima vreme s-a dezvoltat o tendinţă a gamerilor români de a încerca să-şi personalizeze singuri computerele, ”şi nu-i învinovăţesc, e extrem de distractiv să lucrezi la un proiect de acest gen“.

  • Mihail Coman: Îngheţurile târzii din aprilie au distrus până la 95% din culturile de fructe

    „În ultimii ani s-au constatat creşteri de temperaturi în lunile februarie şi martie, care au generat o dezvoltare prematură a culturilor, minusul de timp faţă de perioadele normale fiind de două săptămâni. Dar probabilitatea de a se produce fenomenele din aprilie este foarte mică, se întâmplă o dată la 100 de ani”, a spus Mihail Comn, directorul general al Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Piteşti, în cadrul conferinţei „Cum salvăm anul agricol”, organizată de Mediafax şi Agrointeligenţa.

    „În zonele centrale din ţară au fost temperaturi negative care au afectat culturile de măr în proporţie de 30%-90%, pe cele de cireş în proporţie de 70%-95%, la fel şi pe cele de prun, iar pe cele de piersic – în proporţie de 80%-85%. La nuci avem pierdere totală pe suprafeţe foarte mari din ţară, nucul fiind cel mai sensibil la scăderile de temperatură”, arată studiul prezentat de Mihail Coman.

    Directorul general al ICDP a precizat că studiul său a fost înaintat Ministerului Agriculturii, în vederea sensibilizării autorităţilor faţă de fenomenele semnalate. Mihail Coman estimează că valoarea lucrărilor necesare pentru întreţinerea culturilor din zonele calamitate este de 2.500 de lei per hectar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum au reuşit trei antreprenori din Buzău să creeze o afacere foarte profitabilă. „A început mai mult ca o nebunie”

    „A început mai mult ca o nebunie: nu aveam nimic, ne-am propus să deschidem fabrica şi am închiriat un spaţiu undeva într-o localitate de lângă Buzău; acolo, cu bani împrumutaţi, nu foarte mulţi, am început să dotăm un mic atelier de prelucare sticlă – geam”, rememorează Florin Grosu începuturile afacerii Romvitrine în 1995, pe care o dezvoltă în continuare împreună cu asociaţii săi Claudiu Chircu şi Ştefan Coman.

    Dacă iniţial antreprenorii buzoieni se concentrau exclusiv pe producţia de mobilier din sticlă pentru magazine (de unde şi denumirea firmei), de câţiva ani au intrat şi pe nişa producţiei de mobilier premium de bucătării. În prezent, Romvitrine este formată dintr-o unitate de producţie în Buzău (rezultatul unor investiţii de 1,2 milioane de euro în hala de producţie şi utilaje) şi dintr‑un showroom la Bucureşti. Anul trecut, ritmul de vânzare a fost de cinci bucătării pe lună, la o medie de preţuri de 5.000 de euro pe bucătărie. Au ajuns astfel în 2016 la o cifră de afaceri de aproximativ 1,4 milioane de euro. 50 de angajaţi lucrează în prezent pentru compania buzoiană; dintre ei, 30 sunt angajaţi în producţie, iar 20 în proiectare şi showroom. Ţinta pentru anul acesta este ambiţioasă; şi-au propus să crească mai mult decât dublu: „Vrem să ajungem la cel puţin o bucătărie vândută zilnic”, descrie Florin Grosu planurile companiei.

    Anterior dezvoltării firmei, niciunul dintre cei trei asociaţi nu au avut vreun contact nici cu domeniul, nici cu antreprenoriatul: lucrau ca angajaţi, doi dintre ei la o firmă din Buzău care producea filtre de purificare a apei, iar un altul avea două camioane şi lucra ca transportator. Au sesizat însă oportunitatea dezvoltării unei afaceri în domeniu, în contextul în care la vremea respectivă comerţul înflorea, iar businessul cu amenajări de magazine avea cerere. „La momentul respectiv, fiecare întreprinzător îşi deschidea un magazin, îşi încropea nişte rafturi, iar apoi îşi dorea ca magazinul să arate mai bine; noi venisem cu soluţia aceasta de mobilier din sticlă, era o tendinţă în vogă atunci, destul de interesant.” Uitându-se în urmă, Florin Grosu îşi aminteşte cum investiţia iniţială însemna mai ales bani pentru material primă, pe care i-au obţinut datorită unui client: „I-am povestit noi ce putem face, el avea un magazin şi, cu greu, ne-a dat avans ca să putem face lucrarea, astfel că am avut un mic capital de lucru pe comanda respectivă. Am încasat şi am avut şi un adaos cu care am putut să mergem mai departe”.

    Cererea exista, astfel că firma şi-a crescut rulajele în primii doi ani de activitate; în 1997 însă, odată cu liberalizarea valutei, antreprenorii buzoieni s-au confruntat cu prima lor criză. „Marca germană şi dolarul american au crescut de mai mult de două ori într-o noapte, iar preţul geamului, materia primă pe care o foloseam, a crescut atunci de trei ori; era produs în ţară, dar avea preţul în dolari”, îşi aminteşte Florin Grosu unul dintre primele şocuri trăite. Şi‑au revenit treptat, prin participări la târguri; vizite la firme, astfel că „am reuşit să răzbatem în ceea ce priveşte mobilierul comercial”. Reuşiseră să negocieze un contract şi cu cel mai mare retailer de bijuterii de pe piaţa locală, B&B Collection, iar aportul adus de acesta în dezvoltarea companiei a fost consistent.

    În 2009, pentru companie venea cel de al doilea mare şoc: „Odată cu venirea crizei, partea de mobilier de magazine s-a prăbuşit; dacă ne luăm strict după ce s-a întâmplat atunci şi de ce am simţit în momentul acela, ne-am prăbuşit  cu 100%”, îşi aminteşte antreprenorul unul dintre cele mai dificile momente din istoria firmei. Dacă spre finalul lui 2008 funcţionau la capacitate maximă şi chiar nu făceau faţă comenzilor, la sosirea sărbătorilor de iarnă s-a prăbuşit totul. Piaţa imobiliară a picat în octombrie, iar în domeniul mobilierului criza a venit la final de an. „Dacă până atunci lucram la capacitate maximă, la începutul lui 2009 am stat două luni şi jumătate fără nicio comandă; nu făceam nimic; au fost discuţii legate de disponibilizare, oamenii plecau fără să le spunem noi, au simţit ei cum stau lucrurile.”

    Au reluat activitatea, deoarece „clienţii simţeau nevoia să mai deschidă anumite magazine pentru că se iveau locuri libere. Simţeau mallurile că au pierdut doi-trei clienţi şi căutau alţii. Astfel am găsit o mică portiţă şi am găsit câte ceva de lucru în 2009.” Totuşi, reprezentanţii magazinelor negociau foarte mult, iar dacă ei nu se adaptau preţurile cerute, alegeau un alt furnizor; astfel că a fost nevoie să-şi diversifice activitatea. „Banii puteau să vină de la persoane fizice care nu îşi puneau în acel moment problema crizei, chiar era o inconştienţă crasă, nici nu se gândeau că se întâmplă ceva în jurul lor. Câteva firme ştiau asta, băncile începuseră să disponibilizeze; am zis atunci să facem mobilă pentru acasă”, descrie Grosu oportunitatea sesizată la momentul respectiv.

    ul exportului.

  • Cum au reuşit trei tineri din Buzău să creeze o afacere foarte profitabilă. „A început mai mult ca o nebunie”

    „A început mai mult ca o nebunie: nu aveam nimic, ne-am propus să deschidem fabrica şi am închiriat un spaţiu undeva într-o localitate de lângă Buzău; acolo, cu bani împrumutaţi, nu foarte mulţi, am început să dotăm un mic atelier de prelucare sticlă – geam”, rememorează Florin Grosu începuturile afacerii Romvitrine în 1995, pe care o dezvoltă în continuare împreună cu asociaţii săi Claudiu Chircu şi Ştefan Coman.

    Dacă iniţial antreprenorii buzoieni se concentrau exclusiv pe producţia de mobilier din sticlă pentru magazine (de unde şi denumirea firmei), de câţiva ani au intrat şi pe nişa producţiei de mobilier premium de bucătării. În prezent, Romvitrine este formată dintr-o unitate de producţie în Buzău (rezultatul unor investiţii de 1,2 milioane de euro în hala de producţie şi utilaje) şi dintr‑un showroom la Bucureşti. Anul trecut, ritmul de vânzare a fost de cinci bucătării pe lună, la o medie de preţuri de 5.000 de euro pe bucătărie. Au ajuns astfel în 2016 la o cifră de afaceri de aproximativ 1,4 milioane de euro. 50 de angajaţi lucrează în prezent pentru compania buzoiană; dintre ei, 30 sunt angajaţi în producţie, iar 20 în proiectare şi showroom. Ţinta pentru anul acesta este ambiţioasă; şi-au propus să crească mai mult decât dublu: „Vrem să ajungem la cel puţin o bucătărie vândută zilnic”, descrie Florin Grosu planurile companiei.

    Anterior dezvoltării firmei, niciunul dintre cei trei asociaţi nu au avut vreun contact nici cu domeniul, nici cu antreprenoriatul: lucrau ca angajaţi, doi dintre ei la o firmă din Buzău care producea filtre de purificare a apei, iar un altul avea două camioane şi lucra ca transportator. Au sesizat însă oportunitatea dezvoltării unei afaceri în domeniu, în contextul în care la vremea respectivă comerţul înflorea, iar businessul cu amenajări de magazine avea cerere. „La momentul respectiv, fiecare întreprinzător îşi deschidea un magazin, îşi încropea nişte rafturi, iar apoi îşi dorea ca magazinul să arate mai bine; noi venisem cu soluţia aceasta de mobilier din sticlă, era o tendinţă în vogă atunci, destul de interesant.” Uitându-se în urmă, Florin Grosu îşi aminteşte cum investiţia iniţială însemna mai ales bani pentru material primă, pe care i-au obţinut datorită unui client: „I-am povestit noi ce putem face, el avea un magazin şi, cu greu, ne-a dat avans ca să putem face lucrarea, astfel că am avut un mic capital de lucru pe comanda respectivă. Am încasat şi am avut şi un adaos cu care am putut să mergem mai departe”.

    Cererea exista, astfel că firma şi-a crescut rulajele în primii doi ani de activitate; în 1997 însă, odată cu liberalizarea valutei, antreprenorii buzoieni s-au confruntat cu prima lor criză. „Marca germană şi dolarul american au crescut de mai mult de două ori într-o noapte, iar preţul geamului, materia primă pe care o foloseam, a crescut atunci de trei ori; era produs în ţară, dar avea preţul în dolari”, îşi aminteşte Florin Grosu unul dintre primele şocuri trăite. Şi‑au revenit treptat, prin participări la târguri; vizite la firme, astfel că „am reuşit să răzbatem în ceea ce priveşte mobilierul comercial”. Reuşiseră să negocieze un contract şi cu cel mai mare retailer de bijuterii de pe piaţa locală, B&B Collection, iar aportul adus de acesta în dezvoltarea companiei a fost consistent.

    În 2009, pentru companie venea cel de al doilea mare şoc: „Odată cu venirea crizei, partea de mobilier de magazine s-a prăbuşit; dacă ne luăm strict după ce s-a întâmplat atunci şi de ce am simţit în momentul acela, ne-am prăbuşit  cu 100%”, îşi aminteşte antreprenorul unul dintre cele mai dificile momente din istoria firmei. Dacă spre finalul lui 2008 funcţionau la capacitate maximă şi chiar nu făceau faţă comenzilor, la sosirea sărbătorilor de iarnă s-a prăbuşit totul. Piaţa imobiliară a picat în octombrie, iar în domeniul mobilierului criza a venit la final de an. „Dacă până atunci lucram la capacitate maximă, la începutul lui 2009 am stat două luni şi jumătate fără nicio comandă; nu făceam nimic; au fost discuţii legate de disponibilizare, oamenii plecau fără să le spunem noi, au simţit ei cum stau lucrurile.”

    Au reluat activitatea, deoarece „clienţii simţeau nevoia să mai deschidă anumite magazine pentru că se iveau locuri libere. Simţeau mallurile că au pierdut doi-trei clienţi şi căutau alţii. Astfel am găsit o mică portiţă şi am găsit câte ceva de lucru în 2009.” Totuşi, reprezentanţii magazinelor negociau foarte mult, iar dacă ei nu se adaptau preţurile cerute, alegeau un alt furnizor; astfel că a fost nevoie să-şi diversifice activitatea. „Banii puteau să vină de la persoane fizice care nu îşi puneau în acel moment problema crizei, chiar era o inconştienţă crasă, nici nu se gândeau că se întâmplă ceva în jurul lor. Câteva firme ştiau asta, băncile începuseră să disponibilizeze; am zis atunci să facem mobilă pentru acasă”, descrie Grosu oportunitatea sesizată la momentul respectiv.

    ul exportului.

  • FELICITĂRI! Un elev din România – câştigătorul marelui premiu la un concurs organizat de NASA

    Tudor Coman a participat cu un proiect numit Tharros, în care a conceput detaliile unei baze în spaţiu pentru minim 10000 de oameni. El a făcut o cercetare detaliată privind proiecţia de radiaţii, resurse miniere spaţiale, surse de energie în spaţiu, sistem de susţinere a vieţii şi a făcut, de asemenea, un model 3D al bazei sale, informează agerpres.ro

    ‘Oamenii au avut întotdeauna dorinţa de a explora mai mult decât ceea ce a fost descoperit. Acest lucru a ajutat la dezvoltarea de noi tehnologii şi la aflarea mai multor lucruri despre lumea înconjurătoare. Unul dintre motivele pentru a construi o colonie în spaţiu este acela că toate cunoştinţele dobândite prin construcţia acestei colonii i-ar putea face pe oameni să înţeleagă mai bine spaţiu.’, susţine Tudor în proiectul său.

    Premiul doi, la aceeaşi categorie, a revenit colegei sale, Eliza Constantinescu, elevă în clasa a VII-a la aceeaşi şcoală.

    Proiectul Elizei Constantinescu, Lizartis, se concentrează pe extinderea în spaţiu şi aterizarea primei colonii pe orbită joasă a Pământului.

    ‘Rasa umană se extinde în ultima perioadă de timp. Oamenii vor avea nevoie de noi terenuri, unde să plece şi să se dezvolte. O aşezare în spaţiu ar fi mult mai avantajoasă decât să distrugă încet biosfera Pământului. Omenirea a avut întotdeauna tendinţa să se extindă, aşa că de ce nu pentru a merge la nivelul următor şi să încerce să se extindă în spaţiu ?’, susţine Eliza.

  • FELICITĂRI! Un elev din România – câştigătorul marelui premiu la un concurs organizat de NASA

    Tudor Coman a participat cu un proiect numit Tharros, în care a conceput detaliile unei baze în spaţiu pentru minim 10000 de oameni. El a făcut o cercetare detaliată privind proiecţia de radiaţii, resurse miniere spaţiale, surse de energie în spaţiu, sistem de susţinere a vieţii şi a făcut, de asemenea, un model 3D al bazei sale, informează agerpres.ro

    ‘Oamenii au avut întotdeauna dorinţa de a explora mai mult decât ceea ce a fost descoperit. Acest lucru a ajutat la dezvoltarea de noi tehnologii şi la aflarea mai multor lucruri despre lumea înconjurătoare. Unul dintre motivele pentru a construi o colonie în spaţiu este acela că toate cunoştinţele dobândite prin construcţia acestei colonii i-ar putea face pe oameni să înţeleagă mai bine spaţiu.’, susţine Tudor în proiectul său.

    Premiul doi, la aceeaşi categorie, a revenit colegei sale, Eliza Constantinescu, elevă în clasa a VII-a la aceeaşi şcoală.

    Proiectul Elizei Constantinescu, Lizartis, se concentrează pe extinderea în spaţiu şi aterizarea primei colonii pe orbită joasă a Pământului.

    ‘Rasa umană se extinde în ultima perioadă de timp. Oamenii vor avea nevoie de noi terenuri, unde să plece şi să se dezvolte. O aşezare în spaţiu ar fi mult mai avantajoasă decât să distrugă încet biosfera Pământului. Omenirea a avut întotdeauna tendinţa să se extindă, aşa că de ce nu pentru a merge la nivelul următor şi să încerce să se extindă în spaţiu ?’, susţine Eliza.

  • Woogie, asistentul personal al copiilor

    Woogie este un robot, un asistent personal pentru copii, capabil să vorbească cu oamenii, să înţeleagă, să îi distreze pe cei mici, dar şi să-i ajute cu lecţiile. Robotul poate să răspundă la orice întrebare, să pună muzică, poate controla dispozitive smart, să stingă luminile sau să controleze volumul televizorului.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Robotul are algoritmi de învăţare şi inteligenţă artificială. Ce înseamnă asta? Înseamnă că produsul învaţă, reţine preferinţele copilului.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Copiii se vor putea juca şi învăţa alături de o maşinărie dotată cu inteligenţă artificială, înlocuind produse tehnologice precum tableta sau calculatorul.

    DESCRIERE:

    În principal Woogie activează ca un companion al copilului, pe care-l ajută la lecţii, jucând diferite jocuri, interacţionând cu acesta şi alegând ştiri din domeniile de interes ale copilului: comic books, maşini, desene animate.

    Dispozitivul nu este mobil, trebuie să fie tot timpul în priză. „Vrem ca Woogie să facă parte din ecosistemul camerei, să fie un gardian, ce-l aşteaptă pe copil să vină de la şcoală. Vrem să fie ca un birou, ca o noptieră“, a spus Bogdan Coman, creatorul robotului.
    Woogie are algoritmi de învăţare, deci cu timpul va cunoaşte tot mai bine gusturile şi obiceiurile oamenilor. „Dacă o să-i spun lui Woogie: «Play some Metallica» de vreo 10 ori, a unsprezecea oară când îi zic: «Play some music» el o să-mi pună melodii de la Metallica, apoi alţi artişti din categoria rock“, spune fondatorul Woogie. Mai mult, dacă trupa a realizat o nouă melodie, Woogie are grijă să-şi informeze prietenul că formaţia preferată a mai lansat un cântec.

    Produsul românilor are două componente: partea văzută, device-ul fizic, unde se face procesarea sunetului, noise cancelling (eliminarea ecoului), şi partea nevăzută, cea de conţinut, care este stocată în cloud, Woogie având nevoie de o conexiune permanentă la internet pentru a funcţiona. Conţinutul este adunat dintr-un server şi este returnat sub formă de text pe care robotul îl citeşte. Este important de notat că robotul nu funcţionează şi nu ascultă tot timpul, ci doar când este pornit prin cuvintele cheie „Hi, Woogie“, aşa că discuţiile dintre părinţi nu sunt ascultate şi stocate undeva în server.

    Munca la proiect a început în toamna anului trecut, când Bogdan Coman a apelat la cercul de cunoscuţi pentru a forma o echipă. „Am zis să facem o echipă de 6-7 oameni, fiecare să ia câte un domeniu şi să construim ceva. Acum suntem 10 oameni în România şi mai lucrăm cu doi programatori din Ucraina. Lucrăm din pasiune, din dorinţa de a face un lucru tare şi credem în produs“, povesteşte Coman.

    Produsul se află în fază de testare. Românii au început să-l testeze pe Woogie cu ajutorul mai multor copii români, însă acum vor să-l ducă şi la Londra pentru a putea interacţiona cu vorbitori nativ de engleză, mai cu seamă pentru că produsul românilor se adresează în primul rând pieţelor vorbitoare de engleză. Dezvoltatorii discută cu fabricile despre producţie şi se pregătesc pentru campania de crowdfunding.

  • O echipă de români dezvoltă robotul care vrea să devină cel mai bun prieten al copiilor

    Îşi spune Woogie şi vine de pe o altă planetă, este prietenos, dornic să înveţe, vorbeşte şi ascultă şi este dezvoltat de o echipă de români. În termeni ceva mai ştiinţifici, Woogie este un asistent personal pentru copii. „Un fel de Amazon Echo pentru copii, dotat cu algoritmi de machine learning şi inteligenţă artificială“, spune Bogdan Coman, creatorul lui Woogie.

    Confruntat cu dificultatea de a îşi învăţa copiii tabla înmulţirii, Bogdan s-a gândit că trebuie să existe o metodă mai bună, un mod mai distractiv prin care copiii pot să înveţe. „Am ajuns şi eu în postura de a-mi învăţa copiii tabla înmulţirii şi a fost o provocare. Am încercat diferite metode, am găsit şi o aplicaţie, dar nici pe aia nu o foloseau. Aşa că mi‑am zis, hai să inventez ceva care să fie cool, distractiv. Prin Woogie am decis să oferim o metodă de educaţie într-un ambalaj de ciocolată.“

    Iar ambalajul de ciocolată de care vorbeşte este un extraterestru care a ajuns pe Pământ. Ideea acestei personalităţi a venit, spune Coman, în special de la fiica lui Daria, care atunci când avea 9 ani povestea că a venit de pe altă planetă şi că vrea să cucerească Pământul. Chiar şi compania care produce robotul se numeşte Aliens by Daria.

    CE ESTE WOOGIE?

    Este un dispozitiv, un robot, cu care se poate vorbi, acesta poate răspunde şi care se adresează copiilor, dar pe care-l pot utiliza şi părinţii şi care, pe deasupra, mai şi învaţă. Dacă în urmă cu câţiva ani asistenţii personali precum Siri de la Apple înţelegeau şi făceau doar lucruri simple, acum un produs ca Echo de la Amazon poate controla cam tot ce este „smart“ într-o casă doar la o simplă comandă vocală. „Există un val de asistenţi personali hardware care se vede în depărtare. Amazon Echo este un deschizător de drumuri pentru noi. A devenit cel mai vândut produs Amazon în State, ceea ce este foarte bine pentru businessul nostru, deoarece o companie ca Amazon are puterea de a deschide o nişă.“

    Forma lui Woogie încă nu este definitivată, urmând să primească un corp în vară, însă, chiar şi aşa, poate să răspundă la orice întrebare dintre domeniile permise – fiind un produs destinat copiilor -, poate pune muzică, poate controla  dispozitive „smart“, să stingă luminile sau să controleze volumul televizorului. Însă în principal Woogie activează ca un companion al copilului, pe care-l ajută la lecţii, jucând diferite jocuri, interacţionând cu acesta şi alegând ştiri din domeniile de interes ale copilului – comic books, maşini, desene animate. Dispozitivul nu este mobil, trebuind să fie tot timpul în priză. „Vrem ca Woogie să facă parte din ecosistemul camerei, să fie un gardian al camerei, ce-l aşteaptă pe copil să vină de la şcoală. Vrem să fie ca un birou, ca o noptieră“, afirmă Coman.

    Marele avantaj al produsului este că are algoritmi de învăţare şi inteligenţă artificială. Ce înseamnă asta? Înseamnă că produsul învaţă, reţine preferinţele copilului. „Dacă o să-i spun lui Woogie «play some Metallica» de vreo 10 ori, a 11-ea oară pot să-i zic „play some music“ şi el o să-mi pună melodii de la Metallica, apoi alţi artişti din categoria rock“, spune fondatorul Woogie. Mai mult, dacă trupa a produs o nouă melodie, Woogie are grijă să-şi informeze prietenul că formaţia preferată a mai lansat un cântec.

    Deoarece este un produs pentru copii, şi maniera în care răspunde este una adecvată, una jucăuşă. „De interacţiune, de modul în care răspunde s-a ocupat o scriitoare de cărţi de copii. Woogie răspunde adaptat la nivelul copilului“, explică Coman.

    De asemenea, pentru a-l face mai atractiv pentru copii robotul vine cu mai multe sunete preînregistrate. „Vocea de robot sună destul de plat, deoarece în momentul de faţă este imposibil să dai intonaţii, nu ştie să accentueze. I-am implementat sunete preînregistrate şi Woogie ştie să facă ca maşina de poliţie, ca Salvarea, aspiratorul, şi imită animale de la el de pe planetă. Vrem să fie mai funny“, adaugă el.

    Şi ce se întâmplă dacă un copil spune ceva ce nu ar trebui? „Atunci când copilul spune ceva necuvenit, Woogie nu tace, nu-i spune că a spus ceva rău, nu spune că nu a înţeles. Răspunde în limba sa extraterestră, apoi spune că a fost dat peste cap. «Te rog frumos să repeţi ce ai zis». Dacă copilul spune în continuare lucruri necuvenite, Woogie se opreşte, apoi trimite un email părinţilor. Woogie este pârâcios“, spune Bogdan Coman.

    Un pârâcios care pe lângă faptul că îl distrează pe copil şi îi dă tot felul de informaţii, îl poate ajuta la lecţii. „Îi poate pune întrebări despre materia şcolară. Când vine de la şcoală îi spune ştirile zilei, în funcţie de interesele copilului. Preferinţele sunt setate în funcţie de vârstă (6-12) şi de sex. Am stabilit 12 paliere de interes ce au rezultat dintr-o discuţie cu un psiholog, dar şi din datele obţinute de la de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii despre ariile de interes ale copiilor“, adaugă el. Însă Woogie nu este ca un fel de al doilea profesor, ci vrea să fie mai degrabă un partener de învăţare al copilului. Se face că nu ştie anumite lucruri şi-l roagă pe copil să i le spună, să aleagă varianta corectă.

    Fotografii: -The-Bucharet’s

  • A dus o banală idee venită în primul an de facultate la o afacere de două milioane de euro

    Ana-Maria Coman a pus în urmă cu 15 ani bazele lanţului românesc de haine pentru femei Etic Lady’s Fashion, care totalizează afaceri de 2 milioane de euro.

    Ideea unei afaceri cu haine i-a venit Anei-Maria Coman în perioada în care era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

    Antreprenoarea, care avea atunci 19 ani,  a început să vândă împreună cu câteva prietene haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere în piaţa Big Berceni din Bucureşti.

    În prezent, afacerea Etic Lady’s Fashion este formată din zece magazine răspândite în Bucureşti, Constanţa şi Craiova şi, de la începutul anului 2015, şi 
dintr-un magazin online.

  • A dus o banală idee venită în primul an de facultate la o afacere de două milioane de euro

    Ana-Maria Coman a pus în urmă cu 15 ani bazele lanţului românesc de haine pentru femei Etic Lady’s Fashion, care totalizează afaceri de 2 milioane de euro.

    Ideea unei afaceri cu haine i-a venit Anei-Maria Coman în perioada în care era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

    Antreprenoarea, care avea atunci 19 ani,  a început să vândă împreună cu câteva prietene haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere în piaţa Big Berceni din Bucureşti.

    În prezent, afacerea Etic Lady’s Fashion este formată din zece magazine răspândite în Bucureşti, Constanţa şi Craiova şi, de la începutul anului 2015, şi 
dintr-un magazin online.