Coliziunea, care este “iminentă la scala de vârstă a Universului”, va permite oamenilor de ştiinţă americani să testeze teoria relativităţii generale, formulată de Albert Einstein. Acest “şoc” între cele două găuri negre îi pasionează pe astrofizicienii din lumea întreagă, care evocă deja un “Graal al astronomiei”. Impactul va avea o intensitate echivalentă cu aceea declanşată de 100 de milioane de supernove.
La început, câteva fluxuri luminoase emise din constelaţia Fecioarei i-au intrigat pe astronomii de la Institutul Caltech din California. Acel “quasar PG 1302-102”, care este “inima unei galaxii îndepărtate şi care străluceşte intens”, după cum explică publicaţia Science et Avenir, emite fluxuri luminoase regulate, la fiecare cinci ani. Această regularitate este însă o anomalie, pentru că astfel de semnale luminoase ar trebui să fie aleatorii.
Potrivit calculelor savanţilor de la Caltech, publicate în revista Nature în ianuarie, acea regularitate neobişnuită ar putea fi explicată într-un singur fel: în locul unei găuri negre, în centrul acelei galaxii există de fapt două găuri negre. De fapt, era nevoie de un al doilea “obiect ceresc” pentru a explica acea anomalie. În aceeaşi manieră în care doar un diamant permite tăierea unui alt diamant, doar o gaură neagră poate să reziste forţei gravitaţionale generată de o altă găură neagră.
Teoria a fost confirmată de o altă echipă de cercetători, de la Universitatea Columbia, într-un nou articol, publicat tot în revista Nature, la jumătatea lunii septembrie. Savanţii americani spun că acea coliziune dintre cele două găuri negre este “iminentă la scala de vârstă a Universului”.
Doar 1-2 săptămâni-lumină separă cele două găuri negre, adică un interval de 320 de miliarde de kilometri. Prin comparaţie, distanţa care separă Terra de steaua cea mai apropiată, Proxima Centauri, este de 4 ani-lumină, precizează CNN.
Ţinând cont de acea distanţă şi de masa celor două găuri negre supermasive, cercetătorii americani de la Universitatea Columbia au calculat că “fuziunea” acestora va avea loc peste 100.000 de ani. Este un termen mult mai apropiat în comparaţie cu previziunile echipei de la Caltech. De asemenea, evenimentul va avea loc cu mult timp înainte de alte “fuziuni” în care vor fi implicaţi quasarul Markarian 231 şi galaxia NGC 6420 sau alte perechi de corpuri astronomice de acest tip şi care au fost detectate în ultimele luni.
Această fuziune, ce nu a fost deocamdată observată niciodată de oamenii de ştiinţă, ar trebui să genereze anumite vibraţii speciale, denumite unde gravitaţionale. Este ceea ce prevedea Albert Einstein la începutul secolului al XX-lea. Teoria relativităţii generale formulată de Einstein descrie influenţa materiei şi chiar a energiei asupra mişcării astrelor. “Detectarea undelor gravitaţionale ne va permite să testăm această teorie în mediul extrem al Universului”, a spus Daniel D’Orazio, unul dintre cercetătorii de la Universitatea Columbia care au participat la acest studiu. “E ca şi cum am găsi Sfântul Graal în domeniul nostru de cercetare”.
Aceste vibraţii “din ecuaţia spaţiu-timp vor ajunge până pe Terra”, precizează publicaţia Science et Avenir. Deşi evenimentul este aşteptat să se producă peste aproximativ 100.000 de ani – un şoc iminent la scala de vârstă a Universului -, astronomii nu vor trebui însă să aştepte atât de mult. Potrivit CNN, concentrându-se pe date bine definite şi precise, oamenii de ştiinţă ar trebui “să detecteze urmele acelei coliziuni în următorii 10 ani”, în măsura în care “ceea ce a fost detectat ca fiind PG 1302 – 102 a existat în realitate în urmă cu 3,5 miliarde de ani”, când viaţa a apărut pe Terra.
