BusinessMagazin

Tag: colegiu

  • „M-am dus să mă angajez şi unul dintre mentorii mei mi-a cerut şpagă ca să mă introducă în concurs. Nici măcar nu dădeam şpagă pentru un post, ci doar pentru a da concursul”. Povestea unui student care a plecat dezamagit din România iar acum are o clinica privata in Londra

    „Timp de trei ani de zile am făcut voluntariat. În momentul în care m-am dus să mă angajez, unul dintre mentorii mei mi-a cerut şpagă pentru ca să mă introducă în concurs. Nici măcar nu dădeam şpagă pentru un post, ci doar pentru a da concursul”, povesteşte tânărul pentru gazetaromaneasca.com
    În cele din urmă s-a hotărât să părăsească ţara: „M-am hotărât să nu mai stau o clipă în România şi am ales să plec în Marea Britanie”.

    Timp de 10 ani, Gabriel, acum în vârstă de 32 de ani, a lucrat în sistemul public de sănătate (NHS) şi în clinici private, iar în urmă cu patru ani a deschis o mică clinică de înfrumuseţare în Londra. E-Cliniq Beauty&Aestethics funcţionează acum în zona Borehamwood, în nordul capitalei britanice.

    „Clinica am deschis-o eu şi partenera mea, tot româncă. Ea se ocupă cu partea de înfrumuseţare. Tratamente faciale, epilat. Partea medicală, injectabile şi alte tratamente corporale”, spune Gabriel Ghinea.

    „Am început în NHS ca asistent, apoi am lucrat asistent senior, după care am fost recrutat de un spital mare din Londra, la secţia pentru transplant. De acolo am plecat ca şef de secţie chirurgie plastică”, a mai declarat el.

    În urmă cu un an, a renunţat să mai lucreze permanent în spital din cauză că nu mai putea face faţă: „Lucram şapte zile din şapte”.

    La E-Cliniq Beauty&Aestethics se fac în primul rând tratamente de înfrumuseţare, estetice. Sunt tratamente minim invazive, non chirurgicale, precum reducerea ridurilor, întinerire facială, tratamente pentru celulită. Perfuzii pentru tratarea cu vitamine a diferitelor probleme. Tot la E-Cliniq se pot face şi analize de laborator, dar şi tratamente faciale pentru toate tipurile de ten: matur, gras, acneic, epilat, stilizat gene, sprâncene.

    „Tot timpul am vrut să fac chirurgie plastică. Când am venit aici am început să fac cursuri, am făcut şi un curs de farmacologie. Dacă tot m-am specializat, am zis de ce să nu profit. Apoi, întotdeauna mi-am dorit să am ceva al meu. Partenera mea e cosmeticiană. De ce să nu îmbinăm utilul cu plăcutul”, spune Gabriel Ghinea.

    La început a fost destul de greu, nu ştiau de unde să înceapă. Au mers la firme specializate pentru a cere ajutorul, pentru că nu ştiau ce au nevoie pentru a deschide o astfel de clinică: „Am aflat de la primăria locală de ce fel de licenţe avem nevoie pentru spaţiu. Ne-a luat cam cinci luni de când am luat spaţiul şi până am deschis.”

    80% dintre clienţii clinicii sunt străini, mai spune patronul E-Cliniq. „Acum au început să vină mai mulţi români”, remarcă el. În ceea ce priveşte cele mai cerute tratamente, acestea sunt cele cu acid hialuronic pentru augmentarea unor părţi ale feţei, buze, pomeţi şi anti-rid, dar şi tratamente faciale pe partea de înfrumuseţare.

    „Nu aş fi putut realiza în România ceea ce am realizat aici”, recunoaşte Gabriel Ghinea. „Probabil aş fi fost un asistent de bandă la un spital judeţean, frustrat. Colegii care au rămas în ţară au stagnat.”

    „În România lipsesc foarte multe. Sistemul nu e pus la punct. Nu sunt promovate valorile. Sunt multe chestii standardizate, iar dacă ai idei ţi se taie elanul”, descrie el situaţia din ţară.

  • La doar 25 de ani a transformat un singur hotel într-un imperiu de 19 miliarde de dolari

    Conrad Nicholson Hilton s-a născut pe 25 decembrie 1887, în San Antonio, New Mexico. Numele de Hilton vine de la ferma Hilton din Kløfta, Norvegia, unde s-a născut tatăl său.

    Hilton a urmat Goss Military Academy, colegiul St. Michael’s, colegiul de agricultură şi arte mecanice Mexico şi a fost membru în frăţia internaţională Tau Kappa Epsilon. În timpul primului război mondial a servit doi ani în Armata Statelor Unite.
    Încă din adolescenţă, Hilton a dat dovadă de bune abilităţi antreprenoriale, în timp ce lucra în magazinul tatălui său din Socorro County, New Mexico, transformat parţial într-un hotel cu zece camere.

    În 1919, la 25 de ani, cu gândul de a deveni bancher, a plecat în Texas, să cumpere o bancă. În schimb, s-a decis să achiziţioneze hotelul Mobley, cu 40 de camere, din Cisco. Deoarece noua afacere a avut succes, a continuat să cumpere şi să construiască hoteluri în tot Texasul. Primul hotel care i-a purtat numele a fost Dallas Hilton, deschis în 1925, iar prima unitate construită în afara Texasului a fost inaugurată în 1939, în Albuquerque, New Mexico, cunoscută astăzi ca Hotel Andaluz. În timpul Marii Crize, Hilton aproape a fost forţat să falimenteze după ce a pierdut câteva dintre hotelurile pe care le deţinea. În cele din urmă însă, a redobândit controlul asupra celor opt unităţi rămase.

    De-a lungul deceniilor următoare, s-a extins în regiunea vestică, spre California, şi în est, spre Chicago şi New York. Şi-a încoronat achiziţiile cu cel mai mare hotel din lume, Stevens Hotel din Chicago, redenumit Conrad Hilton, precum şi cu legendarul Waldorf-Astoria din New York.

    În 1946, investitorul american a pus bazele corporaţiei Hilton Hotels, iar în 1948 a fondat Hilton International Company. Între anii 1950 şi 1960, expansiunea mondială a companiei Hitlon, primul lanţ hotelier din lume, a facilitat atât turismul american, cât şi afacerile corporaţiilor americane din afara graniţelor. A fost şi prima companie de profil care a stabilit un anumit standard mondial pentru serviciile oferite în hotelurile sale.

    Ulterior, Hilton a preluat compania de credit Carte Blanche şi un procent din compania americană Crystal Sugar Company, precum şi din alte întreprinderi.

    În 1954, în hotelul Caribe Hilton din Puerto Rico a fost creat, de către Ramon Monchito Marrero, cocktailul care avea să devină celebrul Piña Colada. În 1958 Hilton şi-a publicat autobiografia, intitulată Be My Guest (Fii invitatul meu).
    O serie de universităţi i-au acordat antreprenorului diplome de onoare, printre care se numără Universitatea din Detroit şi Universitatea Sofia din Tokio. Hilton a avut trei soţii: Mary Adelaide Barron, actriţa Zsa Zsa Gabor şi Mary Frances Kelly, cu ultima fiind căsătorit până la moartea sa. Din prima căsnicie a avut trei fii: Conrad Nicholson Nicky Hilton Jr., William Barron Hilton şi Eric Michael Hilton, iar din cea de-a doua, o fiică – Constance Francesca Hilton.

    Hilton a murit din cauze naturale pe 3 ianuarie 1979, la 91 de ani. Moştenirea a împărţit-o între rude, fiica şi nepoţii săi, iar cea mai mare parte din acţiunile lanţului hotelier au fost lăsate fundaţiei Conrad N. Hilton, înfiinţată în 1944. În urma unei înţelegeri, fiului său, Barron Hilton, care îşi petrecuse cea mai mare parte a carierei ajutând la construirea lanţului hotelier, i-au revenit 4 milioane de acţiuni în cadrul companiei.

    În prezent, Hilton Hotels Corporation numără în jur de 570 de hoteluri răspândite la nivel mondial (fiind incluse şi proprietăţi temporare), peste 856.000 de camere şi aproape 170.000 de angajaţi, iar cifra de afaceri de anul trecut s-a ridicat la 18,7 miliarde de dolari.

  • A pierdut un business de 30 mil. dolari, a petrecut şi câteva zile la închisoare, dar asta nu a oprit-o şi azi conduce o companie de 11 mil. dolari

    Povestea lui Heather Blease, şi a companiei pe care a fondat-o, este una de success, dar cu multe multe suişuri şi coborâşuri.

    Chiar dacă a fost înclinată spre artă şi gimnastică, tatăl său i-a sugerat să urmeze un colegiu de inginerie electrică. Când fabrica pentru care lucra a fost vândută, neştiind ce se va întâmpla cu ea şi cu echipa sa, Heather Blease a hotărât să-şi deschidă propria afacere. Aşa că 1995 lansează EnvisioNet, un furnizor extern pentru firme din industria tehnologică, ajungând, în doar şase ani, la 2.500 de angajaţi şi venituri de 30 de mil. dolari.

    Acceptând o ofertă de colaborare din partea Microsoft, Heather Blease a investit milioane de dolari în infrastructură, dar produsul lansat de Microsoft nu a avut success. Investitorii s-au retras, şi firma a dat faliment.

    Problemele nu apăruseră doar în carieră, ci şi în viaţa personală a lui Heather. Cu al patrulea copil abia născut, ea trece printr-un divorţ, o luptă cu cancerul şi prin decesul mamei sale. Într-o zi, după ce petrece câteva zile în închisoare, arestată pentru că a condus în stare de ebrietate, se hotărăşte să lase în urmă aceste eşecuri şi întâmplări nefericite, şi să îşi găsească motivaţia pentru a o lua de la capăt.

    Acceptând postul de vice-preşedinte într-o companie tehnologică, după şase luni în care lucrase la diverse proiecte legate de piaţa guvernamentală de outsourcing şi se familiarizase cu mersul lucrurilor, având şi experienţa anterioară de la EnvisioNet, se hotărăşte să pună bazele unei noi companii.

    Astfel, în 2013, lansează SaviLinx, o companie de outsourcing care, în doar trei ani, ajunge la o cifră de afaceri de 11,4 milioane de dolari. 

     

  • Un faliment, un divorţ, şi o revenire de 11 milioane de dolari

    Povestea lui Heather Blease, şi a companiei pe care a fondat-o, este una de success, dar cu multe multe suişuri şi coborâşuri.

    Chiar dacă a fost înclinată spre artă şi gimnastică, tatăl său i-a sugerat să urmeze un colegiu de inginerie electrică. Când fabrica pentru care lucra a fost vândută, neştiind ce se va întâmpla cu ea şi cu echipa sa, Heather Blease a hotărât să-şi deschidă propria afacere. Aşa că 1995 lansează EnvisioNet, un furnizor extern pentru firme din industria tehnologică, ajungând, în doar şase ani, la 2.500 de angajaţi şi venituri de 30 de mil. dolari.

    Acceptând o ofertă de colaborare din partea Microsoft, Heather Blease a investit milioane de dolari în infrastructură, dar produsul lansat de Microsoft nu a avut success. Investitorii s-au retras, şi firma a dat faliment.

    Problemele nu apăruseră doar în carieră, ci şi în viaţa personală a lui Heather. Cu al patrulea copil abia născut, ea trece printr-un divorţ, o luptă cu cancerul şi prin decesul mamei sale. Într-o zi, după ce petrece câteva zile în închisoare, arestată pentru că a condus în stare de ebrietate, se hotărăşte să lase în urmă aceste eşecuri şi întâmplări nefericite, şi să îşi găsească motivaţia pentru a o lua de la capăt.

    Acceptând postul de vice-preşedinte într-o companie tehnologică, după şase luni în care lucrase la diverse proiecte legate de piaţa guvernamentală de outsourcing şi se familiarizase cu mersul lucrurilor, având şi experienţa anterioară de la EnvisioNet, se hotărăşte să pună bazele unei noi companii.

    Astfel, în 2013, lansează SaviLinx, o companie de outsourcing care, în doar trei ani, ajunge la o cifră de afaceri de 11,4 milioane de dolari. 

     

  • Un faliment, un divorţ, şi o revenire de 11 milioane de dolari

    Povestea lui Heather Blease, şi a companiei pe care a fondat-o, este una de success, dar cu multe multe suişuri şi coborâşuri.
    Chiar dacă a fost înclinată spre artă şi gimnastică, tatăl său i-a sugerat să urmeze un colegiu de inginerie electrică. Când fabrica pentru care lucra a fost vândută, neştiind ce se va întâmpla cu ea şi cu echipa sa, Heather Blease a hotărât să-şi deschidă propria afacere. Aşa că 1995 lansează EnvisioNet, un furnizor extern pentru firme din industria tehnologică, ajungând, în doar şase ani, la 2.500 de angajaţi şi venituri de 30 de mil. dolari.
     
    Acceptând o ofertă de colaborare din partea Microsoft, Heather Blease a investit milioane de dolari în infrastructură, dar produsul lansat de Microsoft nu a avut success. Investitorii s-au retras, şi firma a dat faliment. 
     
    Problemele nu apăruseră doar în carieră, ci şi în viaţa personală a lui Heather. Cu al patrulea copil abia născut, ea trece printr-un divorţ, o luptă cu cancerul şi prin decesul mamei sale. Într-o zi, după ce petrece câteva zile în închisoare, arestată pentru că a condus în stare de ebrietate, se hotărăşte să lase în urmă aceste eşecuri şi întâmplări nefericite, şi să îşi găsească motivaţia pentru a o lua de la capăt.
     
    Acceptând postul de vice-preşedinte într-o companie tehnologică, după şase luni în care lucrase la diverse proiecte legate de piaţa guvernamentală de outsourcing şi se familiarizase cu mersul lucrurilor, având şi experienţa anterioară de la EnvisioNet, se hotărăşte să pună bazele unei noi companii.
     
    Astfel, în 2013, lansează SaviLinx, o companie de outsourcing care, în doar trei ani, ajunge la o cifră de afaceri de 11,4 milioane de dolari.  
     
     

     

  • Adolescenta din România care a scris două cărţi şi studiază în China

    „Mereu mi-a plăcut să mă aflu în cadrul a multor proiecte. De la canto la ani lungi de teatru şi de spectacole, reclame, filme cu Jason Gedrick sau Matt Damon, până la începerea unor limbi străine şi conceperea acestor cărţi. Chiar dacă activităţile au consumat şi continuă să consume o bună parte din timpul meu liber, reuşesc să mă organizez şi să îmi împart energia între prieteni, familie, şcoală şi pasiunile pe care le am. În mod cert nu este uşor, iar vara asta este cea mai grea pentru că trebuie să îmi aleg universităţi, să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu i-am mai văzut de jumătate de an şi să continui şi treaba pentru colegiu. Este dificil, dar într-un fel îmi place acest mod de viaţă alert”, descrie Andreea Coscai priorităţile sale, la venirea sa în ţară în vacanţa de vară.

    Adolescenta studiază la un colegiu în China şi a lansat deja două cărţi: prima, lansată în mai 2016, se numeşte „În Liceu” şi conţine interviuri cu liceeni din Bucureşti şi din alte oraşe ale României despre viaţă de adolescent, modul în care este văzută aceasta de ei.  A doua se numeşte „În High School în China”, se bazează pe acelaşi concept de interviuri, dar de data aceasta este vorba despre ale celor de la colegiul la care studiază în prezent, United World College. „Am fost inspirată de comunitatea în care mă aflu în China. Din moment ce suntem o familie, am vrut să transmit asta celor din România şi să las în urmă o amintire pentru colegii mei ce au absolvit anul acesta, cei din generaţia mea şi cei ce vor veni”, spune ea.

    Încă de la lansare, „În liceu” a fost printată în 1.000 de copii şi „chiar după un an, unii oameni încă mă întreabă cum ar putea obţine cartea”, spune Andreeea. „În high school în China” a fost publicată în iulie 2017: „Obiectivul principal este să îmi împărtăşesc povestea în ţară unde m-am născut şi să îi inspir astfel şi pe alţi tineri să fie curajoşi şi să îşi încerce norocul pentru şansă de a avea o experienţă internaţională.”

    A ajuns să studieze în China prin United World Colleges, o organizaţie educaţională care reuneşte instituţii de învăţământ din 150 de ţări. Are sediul central în Regatul Unit şi 17 şcoli şi colegii în Canada, India, Italia, Norvegia, Singapore, Swaziland, Statele Unite, Regatul Unit, Germania, Armenia, Costa Rica, Bosnia şi Herzegovina, Thailanda, China, Olanda şi Japonia (în restul de ţări până la 150 are comitete naţionale). Andreea Coscai spune că  depinde de norocul fiecărui elev ce opţiuni i se prezintă în anul aplicaţiei; alegerea nu este la latitudinea candidatului.

    „Aşadar, pot spune că nu eu am ales China, ci China m-a ales pe mine. Cât despre paşii urmăriţi pentru a obţine bursă, primul include completarea formularelor cu date personale, activităţi extra şcolare şi un număr de eseuri despre diferite problem locale sau internaţionale, explică ea. Odată acceptat pentru etapă următoare, urmează un interviu individual şi unul de grup unde cei din comitet vor să vadă ce fel de persoană eşti. Bursa pe care a primit-o acoperă trei mese pe zi, cazarea în campus şi costurile de studii.

    În ceea ce priveşte programa românească, privită după experienţa chineză, adolescent a observat că „sistemul nostru are potenţialul de a fi unul foarte bun, dar este implementat prost.” Ea consideră că ideea de a face cât mai multe din toate este bună, chiar dacă specializarea într-un anumit domeniu este de obicei mai benefică şi mai apreciată. „În acelaşi timp, este un dezinteres din partea unor elevi şi din partea unor profesori. Legătură această nu este bine fondată şi de aici apar problemele. După ce a experimentat sistemul internaţional de Internaţional Baccalaureate, a realizat că deşi nu poate spune că nu a învăţat nimic în şcoală în România (aş minţi, mi-a format mare parte din educaţie), multe din informaţiile pe care le-am acumulat pentru note şi pentru medii de final de an, au rămas uitate undeva într-un vid. ”

    Ea spune că există paşi ce pot fi făcuţi în direcţia îmbunătăţirii sistemului românesc de învăţământ, iar unul dintre acesta ar fi să-i înveţe să pună întrebări. ”Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri în educaţie. Să îţi pui întrebări te face mai curios, ceea ce îţi da oportunitatea să te educi singur într-o anumită măsură.”

    În viitor, Andreea Coscai şi-a propus să urmeze studii orientale, posibil la Oxford, în Anglia, deşi este interesată şi de America şi alte părţi ale lumii.  „Până la urmă, acum doi ani nu m-aş fi gândit niciodată că voi studia în China, aşa că nu ştiu ce se va întâmplă nici în continuare. Las oportunităţile care îmi apar în cale să mă surprindă.”

    Din rândul celor pe care îl admiră îl numeşte pe Nelson Mandela, care este de altfel şi unul dintre fondatorii United World Colleges: „S-a concentrat pe educaţie şi pe dezvoltarea acesteia o bună parte din viaţa lui.”

     

  • Când a pornit compania a fost refuzat de 77 de ori. Câteva decenii mai târziu, HP i-a cumpărat afacerea pentru 14 miliarde de dolari

    Ross Perot s-a născut în 1930 în Texarkana, Texas. După ce a urmat cursurile unei şcoli private, el a absolvit liceul local din Texarkana în 1947. Din 1947 până în 1949, el a frecventat cursurile colegiului din Texas, după care s-a înrolat în Academia Navală Americană. După opt ani petrecuţi în armată, Ross Perot a devenit vânzător la IBM. El a părăsit însă această companie în 1962, când a fondat Electronic Data Systems (EDS) în Dallas, Texas, companie care oferea servicii de procesare a datelor. Înainte de a semna primul contract, a fost refuzat de 77 de ori; în cele din urmă, EDS a câştigat un contract oferit de guvern pentru actualizarea dosarelor Medicare (sistemul american de asigurări sociale).

    EDS s-a listat la bursă în 1968, iar preţul acţiunilor a crescut de 10 ori în doar câteva zile (de la 16 la 160 de dolari), transformându-l pe Perot într-unul dintre cei mai bogaţi texani. În anii ’70, compania a ajuns la venituri de peste 100 de milioane de dolari, pentru ca în 1978 să se extindă pe piaţa serviciilor financiare. În 1984, EDS a fost cumpărată de General Motors pentru 2,5 miliarde dolari, fiind prezentă în 21 de state şi având 40.000 de angajaţi. Cinci ani mai târziu, veniturile ajunseseră la 5 miliarde de dolari.

    În 1974, Ross Perot a intrat în atenţia publicului fiind numit ”cel mai mare pierzător de pe bursa de la New York„ după ce acţiunile EDS au pierdut 450 de milioane de dolari într-o singură zi. Ulterior, la mijlocul anilor ’80, Perot a cumpărat una dintre primele exemplare ale Magna Carta, împrumutând-o apoi Arhivelor Naţionale din Washington, D.C., unde este expusă alături de Declaraţia de Independenţă şi Constituţia Statelor Unite ale Americii. Exemplarul a fost vândut în 2007 pentru 21,3 milioane de dolari, bani transferaţi de Perot fundaţiei sale caritabile. El a fost implicat şi în compania NeXT, fondată de Steve Jobs după plecarea de la Apple; Ross Perot a investit peste 20 de milioane de dolari în start-up-ul lui Jobs.

    Pe 13 mai 2008, Hewlett-Packard a anunţat că a ajuns la o înţelegere cu EDS pentru a achiziţiona compania. Suma plătită în cadrul tranzacţiei a fost de 13,9 miliarde de dolari. La acel moment, EDS avea 139.000 de angajaţi în 64 de ţări şi apărea pe lista Fortune 500 ca una dintre cele mai mari companii de servicii din lume, cu peste 2.000 de clienţi. În 1992, Perot a candidat ca independent la preşedinţia Statelor Unite ale Americii, obţinând 18,9% din votul popular – cel mai mare scor obţinut de un candidat neafiliat politic în ultimii 80 de ani.

    Zece ani mai târziu, Ross Perrot s-a alăturat fondatorilor Google Larry Page şi Eric Schimdt şi regizorului James Cameron, care au pus la punct o asociere în vederea exploatării metalelor preţioase, cum ar fi platina, din asteroizii din apropierea Pământului. O primă etapă ar fi prevăzut construirea unor nave spaţiale robotizate pentru misiuni de explorare şi identificare a ţintelor; o primă misiune ar fi trebuit să fie lansată în următorii doi ani. Proiectul este încă în desfăşurare, dar nicio misiune nu a fost lansată până în prezent.

  • Care sunt cele trei licee unde niciun elev nu a promovat examenul de Bacalaureat

    Potrivit Ministerului Educaţiei, în Prahova, în trei licee niciun elev care a susţinut examenul de Bacalaureat nu a fost declarat admis.

    La Liceul Tehnologic din Ceraşu, din cei patru elevi care au dat probele niciunul nu a promovat.

    La Liceul Tehnologic din Sângeru un singur elev a susţinut examenul, dar nu a reuşit să-l şi promoveze. Aceasta a fost declarat respins după ce a luat 4.25 la Limba şi Literatura Română, 1.75 la Matematică şi 2.8 la Biologie vegetală şi animală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care sunt cele trei licee unde niciun elev nu a promovat examenul de Bacalaureat

    Potrivit Ministerului Educaţiei, în Prahova, în trei licee niciun elev care a susţinut examenul de Bacalaureat nu a fost declarat admis.

    La Liceul Tehnologic din Ceraşu, din cei patru elevi care au dat probele niciunul nu a promovat.

    La Liceul Tehnologic din Sângeru un singur elev a susţinut examenul, dar nu a reuşit să-l şi promoveze. Aceasta a fost declarat respins după ce a luat 4.25 la Limba şi Literatura Română, 1.75 la Matematică şi 2.8 la Biologie vegetală şi animală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum reuşeşte acest tânăr de 21 de ani să câştige chiar şi 1.000 de dolari pe zi conducând maşini

    Parker Nirenstein este un tânăr atipic: în timp ce colegii săi de colegiu petrec sau se joacă la calculator, el filmează, editează şi postează clipuri pe canalul său de YouTube. Tema? Tot ce se poate spune despre maşini.

    Nirenstein, de 21 de ani, este student la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii Michigan. Cu ajutorul câtorva camere de filmat GoPro, el realizează videoclipuri în care prezintă diverse maşini. Pare o idee simplă, dar canalul său a strâns peste 200.000 de abonaţi şi i-a permis să cumpere maşina visurilor lui: un Lamborghini Gallardo.

    Pe 20 martie, canalul Vehicle Virgins a generat aproape de 1.000 de dolari, record absolut pentru tânărul american.

    “A început ca un mod de a oferi sfaturi celor care voiau să îşi cumpere o maşină”, povesteşte Parker. “Mai mulţi colegi veneau la mine cu întrebări, pentru că eu şi prietenii mei vorbeam toată ziua de maşini. Acum un an, canalul a început să crească, şi asta mi-a permis să conduc maşini la care nu aveam acces în mod normal.”

    Pentru a primi maşinile în test, tânărul explică la finalul fiecărui clip de la ce dealer poate fi cumpărat respectivul model; pentru comercianţi e o afacere bună, explică Parker, pentru că au doar de câştigat.

    Mai mult, companii precum Hyundai sau Toyota au remarcat succesul lui Parker şi au început să îi trimită acestuia maşini pentru a le testa.