BusinessMagazin

Tag: clasa politica

  • ŞOC pentru clasa politică. Gabriela Firea: Va trebui să pun capăt acestei cariere

    „Va trebui să pun capăt acestei cariere“ a declarat într-o emisiune televizată primarul general a Capitalei. “Femeia şi omul din mine spun că ar trebui la un moment dat, şi nu foarte târziu, să pun capăt acestei cariere care îmi consumă foarte mult din energie, din timp şi mă ia de lângă copii, de lângă soţ, de lângă familie.“ 

    Primarul declară însă  că a “şocat-o puţin” declaraţia preşedintelui social democrat, Liviu Dragnea, despre planurile partidului cu ea. 

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

     

  • Anunţul NEAŞTEPTAT al lui Dacian Cioloş: „Luăm în calcul inclusiv un proiect politic nou”

    Indiferent de varianta aleasă, tehnocratul a subliniat că principalul său obiectiv este acela de a se implica în viitoarele alegeri cu o alternativă credibilă la actuala clasă politică, dar că nu vrea să piardă timpul, astfel că până atunci va veni şi cu propuneri care ar putea fi chiar implementate până la următorul scrutin, scriu cei de la Gândul.

    „E o organizaţie neguvernamentală cu obiective politice, în măsura în care politică înseamnă să fi preocupat de viaţa cetăţii, de ceea ce se întâmplă în societate. Aş vrea în primul rând şi am vrea în primul rând, pentru că vor fi parte a acestei asociaţii, în momentul în care o vom lansa, mai mulţi dintre membrii fostului Guvern, la nivele diferite, aş vrea să continuăm să lucrăm pe anumite proiecte pe care le-am început cât am fost la guvernare şi care nouă ni se par importante ca ele să fie implementate şi în domeniul economic şi în domeniul social, în domeniul educaţiei, în domeniul sănătăţii şi aşa mai departe”, a declarat Cioloş la RFI. 

    Fostul premier a precizat că va veni inclusiv cu propuneri legislative care să poată fi susţinute de formaţiunile aflate în Parlament, referindu-se mai ales la PNL şi USR, partide care l-au sprijinit ca figură de premier în campania electorală şi cu care îşi doreşte să aibă şi în viitor o colaborare deschisă şi onestă: „Deci vom coagula, vom concentra competenţă tehnică, specifică, politică pe anumite domenii, pentru a veni atât cu propuneri care pot face obiectul unor propuneri legislative în Parlament, prin intermediul partidelor membre în Parlament, dar şi cu propuneri de proiecte care pot fi implementate în colaborare directă cu mediul de afaceri, cu alte organizaţii neguvernamentale care lucrează pe anumite domenii şi care au nevoie de această expertiză, pentru a putea implementa proiecte”, a completat Cioloş. 

    Referitor la scenariul unei colaborări mai strânse cu liberalii, fostul prim ministru a evitat să dea un răspuns concret, menţionând că, atunci când va exista o astfel de decizie o va face publică, şi că în acest moment nu există niciun fel de înţelegere închegată cu nici una dintre formaţiuni.  

    „Luăm în calcul foarte serios inclusiv un proiect politic nou, deci un proiect politic, o mişcare politică sau un partid politic. Indiferent de opţiunea pe care o vom avea, obiectivul nostru este să putem contribui la un proiect politic credibil sau o alternativă politică credibilă pentru viitoarele alegeri, dar care să nu aştepte viitoarele alegeri, pentru a veni cu anumite propuneri care să poată să fie implementate până atunci”, a conchis fostul premier tehnocrat.

  • Anunţul NEAŞTEPTAT al lui Dacian Cioloş: „Luăm în calcul inclusiv un proiect politic nou”

    Indiferent de varianta aleasă, tehnocratul a subliniat că principalul său obiectiv este acela de a se implica în viitoarele alegeri cu o alternativă credibilă la actuala clasă politică, dar că nu vrea să piardă timpul, astfel că până atunci va veni şi cu propuneri care ar putea fi chiar implementate până la următorul scrutin, scriu cei de la Gândul.

    „E o organizaţie neguvernamentală cu obiective politice, în măsura în care politică înseamnă să fi preocupat de viaţa cetăţii, de ceea ce se întâmplă în societate. Aş vrea în primul rând şi am vrea în primul rând, pentru că vor fi parte a acestei asociaţii, în momentul în care o vom lansa, mai mulţi dintre membrii fostului Guvern, la nivele diferite, aş vrea să continuăm să lucrăm pe anumite proiecte pe care le-am început cât am fost la guvernare şi care nouă ni se par importante ca ele să fie implementate şi în domeniul economic şi în domeniul social, în domeniul educaţiei, în domeniul sănătăţii şi aşa mai departe”, a declarat Cioloş la RFI. 

    Fostul premier a precizat că va veni inclusiv cu propuneri legislative care să poată fi susţinute de formaţiunile aflate în Parlament, referindu-se mai ales la PNL şi USR, partide care l-au sprijinit ca figură de premier în campania electorală şi cu care îşi doreşte să aibă şi în viitor o colaborare deschisă şi onestă: „Deci vom coagula, vom concentra competenţă tehnică, specifică, politică pe anumite domenii, pentru a veni atât cu propuneri care pot face obiectul unor propuneri legislative în Parlament, prin intermediul partidelor membre în Parlament, dar şi cu propuneri de proiecte care pot fi implementate în colaborare directă cu mediul de afaceri, cu alte organizaţii neguvernamentale care lucrează pe anumite domenii şi care au nevoie de această expertiză, pentru a putea implementa proiecte”, a completat Cioloş. 

    Referitor la scenariul unei colaborări mai strânse cu liberalii, fostul prim ministru a evitat să dea un răspuns concret, menţionând că, atunci când va exista o astfel de decizie o va face publică, şi că în acest moment nu există niciun fel de înţelegere închegată cu nici una dintre formaţiuni.  

    „Luăm în calcul foarte serios inclusiv un proiect politic nou, deci un proiect politic, o mişcare politică sau un partid politic. Indiferent de opţiunea pe care o vom avea, obiectivul nostru este să putem contribui la un proiect politic credibil sau o alternativă politică credibilă pentru viitoarele alegeri, dar care să nu aştepte viitoarele alegeri, pentru a veni cu anumite propuneri care să poată să fie implementate până atunci”, a conchis fostul premier tehnocrat.

  • Iohannis: Alegerile din Moldova, cruciale. Parteneriatul pentru integrare europeană trebuie dezvoltat

    Preşedintele Klaus Iohannis spune, referitor la alegerile prezidenţiale din R. Moldova, că parteneriatul strategic pentru integrarea europeană semnat de R.Moldova şi România trebuie aprofundat şi că speră că turul doi se va desfăşura în spiritul corectitudinii şi al responsabilităţii clasei politice

    “Alegerile prezidenţiale din Republica Moldova reprezintă un moment crucial pentru viitorul statului. Pe tot parcursul zilei de ieri, am fost informat permanent de către Ministerul Afacerilor Externe în legătură cu derularea scrutinului, inclusiv prin Ambasada României la Chişinău. Îmi exprim speranţa că turul doi al alegerilor, din 13 noiembrie 2016, se va desfăşura în bune condiţii, cu respectarea standardelor europene privind derularea alegerilor, în spiritul corectitudinii şi transparenţei”, spune luni preşedintele într-un mesaj publicat de Administraţia Prezidenţială.

    Şeful statului subliniază că este nevoie de stabilitate şi responsabilitate din partea clasei politice şi că reformele în spirit european trebuie continuate în beneficiul cetăţenilor din R. Moldova.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Efectele negative pe care le are instabilitatea deja încep să se vadă. Strada cere să plece toată clasa politică. PSD vrea să păstreze guvernarea. Fără majoritate, PNL cere alegeri anticipate

     Euro a crescut la 4,446 lei, cel mai ridicat nivel din ultimele 4 luni.  În schimb Bursa de la Bucureşti a rămas rece la plecarea premierului. Investitorii de la Londra au pus stop pe România până văd cine preia conducerea guvernului.

    Preşedintele Klaus Iohannis, con­frun­tat cu prima criză politică majoră, a refuzat să intre „în detalii tehnice“ pri­vind viitorul guvern, după demisia pre­mierului Victor Ponta sub presiu­nea străzii. Potrivit schiţei de calendar prezentată de preşe­dinte, în această săptămână se va termina o primă rundă de consultări politice, apoi vor fi anunţate concluzii.

    Deşi Ponta a plecat de la Palatul Victoria alături de hulitul mi­nistru de interne Gabriel Oprea, strada nu s-a li­niştit şi cere mai mult: o nouă clasă politică, per­sonaje noi, care să nu fie corupte.

    Nu există însă soluţie în afara clasei politice şi în afara partidelor tradiţionale, niciun partid nu a mai răzbit pe scenă în ultimii ani, partid care să însemne astăzi alternativa la aceste partide tradiţionale.

    Prin urmare, un nou guvern se va forma din nou din partidele din Parlament în condiţile în care alegerile anticipate sunt greu de organizat.

    Preşedintelui îi revine sarcina să propună o per­soa­nă pentru funcţia de prim-ministru, după ce se con­sultă cu partidele parlamentare, proce­dură care în­cepe astăzi sau cel mai târziu mâine, potrivit preşedintelui.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Efectele negative pe care le are instabilitatea deja încep să se vadă. Strada cere să plece toată clasa politică. PSD vrea să păstreze guvernarea. Fără majoritate, PNL cere alegeri anticipate

     Euro a crescut la 4,446 lei, cel mai ridicat nivel din ultimele 4 luni.  În schimb Bursa de la Bucureşti a rămas rece la plecarea premierului. Investitorii de la Londra au pus stop pe România până văd cine preia conducerea guvernului.

    Preşedintele Klaus Iohannis, con­frun­tat cu prima criză politică majoră, a refuzat să intre „în detalii tehnice“ pri­vind viitorul guvern, după demisia pre­mierului Victor Ponta sub presiu­nea străzii. Potrivit schiţei de calendar prezentată de preşe­dinte, în această săptămână se va termina o primă rundă de consultări politice, apoi vor fi anunţate concluzii.

    Deşi Ponta a plecat de la Palatul Victoria alături de hulitul mi­nistru de interne Gabriel Oprea, strada nu s-a li­niştit şi cere mai mult: o nouă clasă politică, per­sonaje noi, care să nu fie corupte.

    Nu există însă soluţie în afara clasei politice şi în afara partidelor tradiţionale, niciun partid nu a mai răzbit pe scenă în ultimii ani, partid care să însemne astăzi alternativa la aceste partide tradiţionale.

    Prin urmare, un nou guvern se va forma din nou din partidele din Parlament în condiţile în care alegerile anticipate sunt greu de organizat.

    Preşedintelui îi revine sarcina să propună o per­soa­nă pentru funcţia de prim-ministru, după ce se con­sultă cu partidele parlamentare, proce­dură care în­cepe astăzi sau cel mai târziu mâine, potrivit preşedintelui.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Evaziunea fiscală ca scuză a clasei politice

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    Deşi sunt adeptul teoriei că nu există metode certificate de dimensionare fidelă a nivelului evaziunii fiscale în acelaşi timp cred că nu putem nega existenţa în sine a fenomenului. Ceea ce mă surprinde este însă faptul că identificarea evaziunii fiscale ca fiind sursa tuturor relelor în ţara asta reprezintă cam singurul punct de vedere comun al clasei politice, de la stânga la dreapta spectrului politic. Nu o strategie comună, naţională privind îmbunătăţirea serviciilor medicale, eficientizarea sistemului de învăţământ sau dezvoltarea infrastructurii, ci privind condamnarea (de cele mai multe ori, la nivel declarativ) cu mânie proletară a fenomenului de evaziune fiscală.

    Din capul locului, vreau să spun că nu cred în moralitatea evaziunii fiscale şi nici în efectele sale benefice complementare fazei de recesiune a economiei reale. De asemenea, sunt de acord că aceasta este un fenomen nociv, ce trebuie combătut de instituţiile abilitate ale statului român. Nu pot însă să nu mă întreb de unde vine acest consens al clasei politice, dincolo de toate divergenţele aşa-zis doctrinare care le caracterizează. Poate din această cauză nu are bani clasa politică să ducă la îndeplinire promisiunile fanteziste din campaniile electorale, nu? Că, dacă n-ar fi blestemata asta de evaziune fiscală, serviciile publice şi bunurile publice de calitate şi care să răspundă obiectiv necesităţilor reale ale comunităţilor ar răsări la tot pasul… Nu cumva este mai comod să se umfle dimensiunile evaziunii fiscale şi să se justifice astfel lipsa de acţiune şi de strategie a decidenţilor politici, indiferent ce coloratură politică ar avea ei la un moment sau altul? Şi, astfel, evaziunea fiscală devine scuza perfectă a politicienilor, motivată cu ipocrizie şi de o dimensiune, uneori, halucinantă atribuită fenomenului evazionist – asta ca ingredientele să fie complete şi să dea bine la publicul votant.

    Dincolo de promisiunile politicianiste omniprezente (de regulă, în preajma alegerilor) la şezătorile mediatice referitoare la cine reuşeşte să aducă mai mulţi bani la bugetul statului, nu am auzit analize despre cum se va urmări eficientizarea cheltuirii banului public. Mereu auzim: avem la buget 200 de milioane, un kilometru de autostradă costă 10 milioane – desigur, toate cifrele sunt cu titlu de exemplificare –, nu ne ajung banii decât pentru 20 de kilometri anul ăsta; dacă n-ar fi fost evaziunea fiscală şi s-ar fi strâns la buget 400 de milioane am fi reuşit să facem 40 de kilometri. Niciodată însă, eu personal, nu am auzit vreun om politic spunând: ştim că din aproximativ 250 de zile lucrătoare pe an, cam jumătate munciţi să vă plătiţi taxele; ştim că aveţi unul dintre cele mai mari numere de taxe din UE (aproximativ 39); cu toate acestea, prin efortul dvs. – contribuabilul român – s-au strâns la buget 200 de milioane şi pentru asta vă mulţumim, o să încercăm să găsim soluţii să scădem preţul unui kilometru de autostradă de la 10 milioane la 5 milioane şi astfel, anul acesta, în loc de 20 de kilometri de autostradă să construim 40 de kilometri, ca dvs. să aveţi imaginea cheltuirii eficiente şi responsabile a banului public.

    Despre ce responsabilitate putem însă vorbi când cheltuielile bugetului general consolidat cu bunuri şi servicii – de data asta, cifrele nu mai sunt doar cu titlu exemplificativ, ca în cazul de mai sus – au atins în 2013 acelaşi nivel (ca pondere în PIB) ca în 2008 (respectiv 6,2% versus 6,5%)? Sau când raportul Curţii de Conturi pe anul 2011 consemnează suma de 56 miliarde de lei (adică aproximativ 12,5 miliarde de euro!) ca fiind suma abaterilor cu caracter financiar-contabil constatate la nivelul anului 2011 în sectorul public? Am dat doar două exemple, din două guvernări diferite, pentru a nu fi acuzat de lipsă de echidistanţă în raţionament…

    Chiar cu riscul de a mă repeta, reiterez faptul că nu sunt atât de naiv încât să neg existenţa fenomenului de evaziune fiscală. Doar că acesta trebuie individualizat (strict în persoana celor care eludează sarcina fiscală care le revine în mod legal) şi în niciun caz generalizat, deoarece în acest mod culpabilizăm discreţionar întregul mediu de afaceri şi generalizăm nejustificat un sentiment de vinovăţie, transformând marea majoritate a contribuabililor în potenţiali infractori. În aceste condiţii, există riscul să apară un sentiment de ostilitate al societăţii faţă de plătitorul chiar şi corect de impozite, dar şi sentimentul finanţării statului perceput ca un inamic economic.

    Discutând cu un client al meu, după o inspecţie fiscală, l-am întrebat dacă se simte vânat ca un infractor de organele fiscale; trist, omul mi-a răspuns: nu, mă simt exploatat ca un sclav. Şi nu este decât directorul unei cunoscute multinaţionale de origine germană! Mă întreb cum se simte un mic patron care are un magazinaş de cartier.

    Guvernanţii trebuie să înţeleagă că, atâta timp cât legile fiscale vor fi percepute ca o formă de agresiune exercitată asupra veniturilor legitime ale contribuabililor, cu o pronunţată tentă confiscatorie, aceştia vor căuta să identifice acel sistem al deductibilităţilor fiscale „ascunse“ sau „aparente“ (pe fond, proceduri fiscale alternative) care să le permită încadrarea în „marja de eroare“ a referenţialului normativ, dar cu un minim al costurilor fiscale incidente. Măsurile coercitive, aplicate singular, nu vor avea efectul scontat pe linia combaterii evaziunii fiscale, dacă nu sunt dublate şi de măsuri de „respiro“ pentru contribuabili. Nu este exclus ca fiscalitatea fanariotă să poată reprezenta un studiu de caz util pentru oricare din guvernele României; dar şi o lecţie de istorie la fel de utilă.

  • Neculai Mihai, FAN Courier: Nu măriţi taxele, ci creşteţi gradul de colectare la buget

    O creştere economică de cel puţin 5% pe an pentru următorii zece ani mi se pare un procent optimist care ar trebui să îndeplinească alte câteva condiţii pentru a putea fi sustenabil pe termen mediu şi lung. O condiţie esenţială este aceea ca reprezentanţii clasei politice, dar şi cei ai companiilor formatoare de piaţă din mediul privat să fie foarte bine pregătiţi din punct de vedere administrativ, să fie foarte dedicaţi şi să asigure continuitate în măsurile pe care le iau. Din punctul meu de vedere, măsurile vizează următoarele direcţii importante de dezvoltare:

    1. Investiţiile în agricultură, fiind vorba de un domeniu strategic şi cu mare potenţial în România.

    2. Demararea marilor proiecte de infrastructură (de exemplu, parteneriatele public-private). Am observat câteva tentative, însă până acum niciuna relevantă pentru economia românească.

    3. Creşterea absorbţiei fondurilor europene de la 33% (în prezent) la cel putin 60-80%. România este ţara care a reuşit, din păcate cu insucces, ca până acum să absoarbă cele mai puţine fonduri europene. Ţări ca Polonia au reuşit să absoarbă cu succes peste 80% din aceste fonduri.

    4. Reducerea TVA de la 24% la 19% şi scăderea cu 5% a CAS-ului pentru angajator. În felul acesta, banii ajung la angajat, nivelul veniturilor disponibile creşte şi el şi implicit consumul.

    5. Creşterea gradului de colectare a taxelor şi impozitelor. În acest moment în Romania se colectează aproximativ 32% din PIB, cu 11,6% mai puţin decât media europeană

    6. Micşorarea aparatului de stat şi informatizarea lui – continuarea 
proiectului eRomânia.

    Neculai Mihai este cofondatorul FAN Courier.

     

  • Tomac: Mulţumim preşedintelui în mod special pentru suportul pe care l-a oferit Mişcării Populare

    “Noi mulţumim domnului preşedinte în mod special pentru tot suportul pe care l-a oferit Mişcării Populare. Ştim că au existat voci critice, însă îi suntem recunoscători şi pentru noi este o onoare că preşedintele nu a ezitat nicio clipă în a spune că crede în partidul nostru, acesta este un lucru care ne motivează să mergem mai departe pe aceeaşi convingere, cu acelaşi optimism, pentru că sunt convins că românii vor altceva de la politicieni şi noi încercăm să construim acea forţă politică care să-i aducă alături pe cei dezamăgiţi de clasa politică şi pe cei care vor să se implice în clasa politică alături de noi”, a spus Tomac.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Dragoş Pătroi: Suprafiscalizarea sărăciei sau subimpozitarea bogăţiei?

    DRAGOŞ PĂTROI, consultant fiscal, cadru universitar asociat la ASE Bucureşti

    Cu toată inflaţia de analişti economici – mulţi dintre ei care nici măcar nu au ţinut în mână Codul fiscal, darămite să-l fi citit – nu am auzit până acum analize pertinente legate de cauzele reale, pe fond, ale evaziunii fiscale şi, implicit, de posibilităţile de circumscriere a acestui fenomen în limite controlabile.

    Dincolo de promisiunile politicianiste omniprezente la şezătorile mediatice referitoare la cine reuşeşte să aducă mai mulţi bani la bugetul statului, estimarea unor venituri prin legea bugetului de stat superioare celor efectiv realizate la finalul anului a fost o constantă a ultimilor ani.

    Cum putem numi asta, optimism sau autism în raport cu realităţile economice? Spre exemplu, în anul 2013, veniturile estimate au fost de 98.182 mld. lei, iar cele efective de 88.738 mld. lei. E adevărat, şi cheltuielile efective (de 106.256 mld. lei) au fost inferioare celor estimate (de 116.359 mld. lei), dar discrepanţa venituri – cheltuieli ne arată practic că putem supravieţui (ca stat) sub 300 de zile / an fără a apela la împrumuturi. Evident, acest fapt induce o formă de presiune fiscală, generată de necesitatea procurării de noi resurse financiare publice.

    Iar această presiune fiscală se va materializa prin impozitarea – în termeni populari – a tot ce mişcă. Iar aici apare a doua greşeală strategică: nu există o limită inferioară de venit sub care să nu ne intereseze dacă se colectează sau nu impozite şi taxe (chiar dacă instituirea şi colectarea acestora este prevăzută prin legislaţia fiscală). Practic, nu este identificat un nivel critic al veniturilor sub care activitatea fiscală de gestionare şi colectare a impozitelor devine ineficientă economic, fiind mai costisitoare decât valoarea impozitelor prelevate către buget.

    În mod subsecvent celor prezentate mai sus, combinaţia paradoxală a unor elemente de asimetrie şi volatilitate normativă (iar aici mă refer, în special, la lacunele şi inconsistenţa permisivă a unor texte de lege) cu ineficienţe de natură instituţională în combaterea marii evaziuni fiscale (indiferent că vorbim de incompetenţă sau de corupţie) va deplasa demersurile organelor fiscale în colectarea impozitelor şi taxelor către o atitudine facilă şi anacronică, de tip fanariot. Mai pe româneşte spus, colectăm de la cine putem, ceea ce va conduce – implicit – la o repartizare inegală şi, mai ales, inechitabilă a sarcinii fiscale.

    În fine, în strategia de limitare a fenomenului evazionist am impresia că se pierde din vedere însăşi definiţia pe fond a acestuia: sustragerea de la declarare şi impozitare a veniturilor. În acest sens, cred că ar trebui încurajat fenomenul de declarare şi, implicit, de introducere în sfera de fiscalizare a acestor venituri. Cum? Extrem de simplu, printr-o impozitare în cote regresive pe tranşe de venit. Cu cât obţii venit (ca persoană fizică) sau profit (ca firmă) mai mare, cu atât impozitul să fie mai mic (repet, pe tranşe de venit, astfel încât şi bogatul, şi săracul să plătească acelaşi impozit pentru acelaşi venit).

    Concluzia, din punctul meu de vedere, e destul de simplă: decât să supraimpozităm sărăcia, chiar şi dincolo de limita de subzistenţă, mai bine (sub)impozităm bogaţia. Evident, la un nivel stimulativ din punctul de vedere al conformării voluntare, că doar trebuie recompensată şi capacitatea de a genera venituri suplimentare peste medie. Desigur, acest fapt poate inflama spiritele în rândurile clasei muncitoare, dar îmi place să cred că dictatura clasei proletare a rămas doar o noţiune din manualele de istorie.

    Cine ar pierde în acest caz? În mod sigur, beneficiarii banilor negri, cei care acordă protecţie contra cost şi în afara legii. Iar cei care fac bani vor prefera să plătească impozite decente, atâta timp cât sumele mari de bani sunt impozitate la un nivel care face nestimulativă plata unor „comisioane„, mai ales comparativ cu riscurile asociate în cauză. La urma urmei, pragmatic vorbind, totul se reduce la o problemă de costuri, nu?