Tag: cersetorie
-
Un cerşetor prins de poliţie avea în buzunar suficienţi bani să îşi cumpere o casă
Un cerşetor care ameninţa trecătorii să îi dea bani a fost prins de poliţie cu 6 milioane de coroane suedeze la el. Suma este echivalentul a peste 600.000 de euro.El a fost oprit de autorităţi pentru că deranja trecătorii de lângă staţia Resecentrum din Uppsala, Suedia.Un purtător de cuvânt al Poliţiei a declarat că omul străzii era foarte agresiv atunci când cerea bani, dar e încă neclar dacă a strâns uriaşa suma doar cerşind.Iniţial, cerşetorul a susţinut că încerca să strângă bani pentru un bilet de tren cu care ar fi vrut să ajungă în vestul Suediei.“Nu am mai văzut niciodată aşa ceva”, a declarat oficialul. “Tot scotea teancuri de bani. Oricine umblă cu 6 milioane de coroane cash e suspect.”Uppsala e cel de-al patrulea oraş din Suedia ca mărime, localizat la aproximativ 70 de kilometri de Stockholm. -
Dragoş Dragoteanu, către tinerii antreprenori: Voi sunteţi viitorul acestei ţări, nu comuniştii transformaţi în oameni de afaceri prosperi sau managerii de multinaţionale care cerşesc bunăvoinţa statului român
Mai “copii”, sa va intre bine in cap: ori o faceti, o va face ea pe voi! Meseria de antreprenor nu este despre “a fi”, adica despre cine vrea sa fie. Jobul asta este despre “a face”. Si trebuie sa il faceti al naibii de bine, daca vreti sa reusiti. Atentie: nu e usor, dar nici obligatoriu! Nu va preseaza nimeni sa ajungeti proprii vostri stapani. E o decizie individuala. O alegere in spiritul tineretii si ambitiei voastre. Dar, va spun un secret: merita sa incercati! Sa dati tot ce aveti mai bun din voi. Sa puneti sufletul si mintea la bataie, daca credeti intr-o idee. Sa va sacrificati putin. Sa munciti enorm. Pentru ca altfel n-o sa mearga.
Aveti colegi care merg la bere? Sigur aveti! Relaxati-va: n-o sa mai aveti timp. Aveti prieteni care nu rateaza un weekend frumos? Nu ma indoiesc! Obisnuiti-va, n-o sa prea mai aveti weekenduri fara sa nu lucrati. Aveti modele de “succes” care va spun ca nu merita sa va pierdeti tineretea pentru ca aveti toata viata la dispozitie? Nu am dubii ca primiti astfel de sfaturi. Dar stiti ceva? Faceti ce simtiti voi mai bine cu viata voastra! Daca chiar sunteti facuti sa fiti antreprenori, nimic nu o sa vi se para greu.
Cand eram de varsta voastra, ca si voi, vroiam sa ma fac antreprenor. Sa am propria mea afacere. In fiecare seara umblam prin caminele studentesti, pe la prieteni si colegi, sa schimb niste bani in fise de un leu si trei lei. Si am facut asta zi de zi, luni la rand. Stiti ce faceam cu monedele respective? Ma duceam pe Calea Victoriei, la Palatul Telefoanelor, si sunam potentialii clienti, ca sa incerc sa fac mici afaceri. Din pacate, telefoanele respective nu prea functionau. Si le luam la rand. Multe erau stricate, fiind primitive. Stateam la coada ore in sir, dupa altii, care vroiau si ei sa vorbeasca. Si imi lua si jumatate de zi, ca sa ajung la urechea catorva clienti, incercand sa-i conving sa cumpere ceva.
-
Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO
Fotograful britanic Adrian Storey a publicat o serie de fotografii uluitoare, care surprind oameni tineri, îmbrăcaţi la costum, adormind pe străzile din Tokyo.
Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.
În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
Vedeţi imaginile impresionante aici
Sursa: Bigpicture.ru
-
Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO
Fotograful britanic Adrian Storey a publicat o serie de fotografii uluitoare, care surprind oameni tineri, îmbrăcaţi la costum, adormind pe străzile din Tokyo.
Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.
În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
Vedeţi imaginile impresionante aici
Sursa: Bigpicture.ru
-
Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO
Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.
În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
Vedeţi imaginile impresionante aici
Sursa: Bigpicture.ru
-
Mărturia cutremurătoare a unui om al străzii: O femeie mi-a murit în braţe. O fetiţă a rămas brusc fără picioare. Nu mă mai pot opri din plâns
Chris Parker, 33 ani, mărturiseşte că obişnuieşte să cerşească în foaierul din Manchester Arena, mai ales la finalul concertelor, când oamenii îşi fac drum spre ieşire prin holul respectiv. Se afla în foaier la momentul exploziei, când a fost pus la pământ de forţa acesteia. Când s-a dezmeticit a alergat înăuntru pentru a ajuta victimele, notează The Independent.
“Toată lumea era fericită. Toţi se îndreptau spre uşile de sticlă, când am auzit o bubuitură, apoi am văzut o lumină puternică şi fumul a început să cuprindă locul. S-au auzit apoi doar ţipetele”, povesteşte el.
“M-am trezit la pământ, apoi m-am ridicat şi am început să ajut oamenii care strigau după ajutor”, spune Parker.
-
Mărturia cutremurătoare a unui om al străzii: O femeie mi-a murit în braţe. O fetiţă a rămas brusc fără picioare. Nu mă mai pot opri din plâns
Chris Parker, 33 ani, mărturiseşte că obişnuieşte să cerşească în foaierul din Manchester Arena, mai ales la finalul concertelor, când oamenii îşi fac drum spre ieşire prin holul respectiv. Se afla în foaier la momentul exploziei, când a fost pus la pământ de forţa acesteia. Când s-a dezmeticit a alergat înăuntru pentru a ajuta victimele, notează The Independent.
“Toată lumea era fericită. Toţi se îndreptau spre uşile de sticlă, când am auzit o bubuitură, apoi am văzut o lumină puternică şi fumul a început să cuprindă locul. S-au auzit apoi doar ţipetele”, povesteşte el.
“M-am trezit la pământ, apoi m-am ridicat şi am început să ajut oamenii care strigau după ajutor”, spune Parker.
-
Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO
Fotograful britanic Adrian Storey a publicat o serie de fotografii uluitoare, care surprind oameni tineri, îmbrăcaţi la costum, adormind pe străzile din Tokyo.
Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.
În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
Vedeţi imaginile impresionante aici
Sursa: Bigpicture.ru
-
Imagini incredibile din ţara unde angajaţii adorm pe stradă de epuizare – GALERIE FOTO
Fotograful britanic Adrian Storey a publicat o serie de fotografii uluitoare, care surprind oameni tineri, îmbrăcaţi la costum, adormind pe străzile din Tokyo.
Motivul este epuizarea la care ajung angajaţii japonezi, aceşti fiind deseori nevoiţi să petreacă şi 12 ore zilnic muncind.
În alte ţări, imaginea unui om dormind pe stradă sau pe bancă în parc poate duce la ideea unui cerşetor sau vagabond – dar în capitala Japoniei acest lucru a devenit obişnuinţă, iar trecătorii nu mai dau mare atenţie fenomenului.
Vedeţi imaginile impresionante aici
Sursa: Bigpicture.ru
-
Stimaţi CEO, CFO, COO, CMO, antreprenori! Duceţi-vă la catedră pentru a da ceva înapoi României!
În urmă cu două săptămâni, în presa de business europeană, una dintre cele mai comentate ştiri a fost decizia lui Lucy Kellaway, o ziaristă celebră de la Financial Times, să ia o pauză de un an, timp în care va merge să predea matematica la o şcoală din Marea Britanie.
Lucy Kellaway, 58 de ani, de trei decenii la Financial Times, şi-a explicat decizia prin faptul că vrea să dea înapoi societăţii ceva din experienţa ei, ca un exemplu şi pentru alţii. Sistemul de educaţie din Marea Britanie, dacă excludem celebrele universităţi Oxford şi Cambridge, este în pierdere de viteză în faţa americanilor, asiaticilor sau chinezilor.
Cum a putut o ziaristă celebră de la Financial Times, cel mai important ziar economic al Europei, să renunţe, cel puţin pentru un an, la o viaţă bună de jurnalist, destul de bine plătită, pentru un job mai slab plătit şi cu bătaie de cap?
Ea şi-a îndemnat şi ceilalţi colegi de la Financial Times, unii dintre ei mult mai cunoscuţi decât ea în cercurile politice şi financiare de top ale lumii, să facă acelaşi lucru.
Mai mult decât atât, i-a îndemnat public pe directorii de mari companii să facă şi ei acest pas, să se îndrepte către catedră, către învăţământ, pentru a preda şi altora din experienţa lor.
Mă gândeam că acest lucru ar trebui să se întâmple şi în România. Toate companiile, mari sau mici, toţi directorii generali şi toţi directorii de HR se plâng că noua generaţie de angajaţi este slab pregătită, că nu ştie nimic, că nu vor să înveţe, că nu ştiu pe ce lume trăiesc, vor salarii mari de la început fără să-şi bată prea mult capul cu munca.
Dar compară generaţia millennials cu ei, care au deja 25 de ani de experienţă în business, şi de aceea le dă cu minus.
Pentru a sări etapele, pentru a pregăti mai bine noua generaţie încă din şcoală/facultate, cred că generaţia actuală de CEO, CFO, COO, CMO, CIO ar trebui să treacă la catedră, să povestească studenţilor ceea ce fac ei, cum au luat şi cum iau deciziile, să vină cu exemple concrete din viaţa unei companii care se confruntă cu lipsa de comenzi, produse, până la criza de personal.
Profesorii de la facultate şi manualele nu pot cuprinde viaţa de zi cu zi a unei companii. Este bine că înveţi contabilitate la facultate, dar poate, vreme de un semestru, un director financiar poate să predea un curs de contabilitate reală, de optimizare fiscală, de „înfrumuseţare” a bilanţurilor pentru bancă sau pentru creditori, de discuţii
despre cash-ul zilnic, despre plăţile de salarii sau taxe la buget.Cred că Mariana Gheorghe, CEO-ul Petrom de un deceniu, poate ţine cu succes un curs despre deciziile luate în cadrul unei companii, despre modul cum se conduce o companie care a traversat perioade de creştere, dar şi de scădere,
despre modul cum se fac restructurarea sau angajarea, despre modul cum se discută investiţiile etc. Nu cred că sălile de curs ar fi goale.Toţi executivii din energie, care sunt la conducerea companiilor de două decenii, ar trebui să treacă la catedră şi să ţină cursuri.
Toţi şefii de companii, fie ei din auto, retail, FMCG, IT, ar trebui să aibă cursuri la facultăţile din România, pentru că au ce să povestească şi să înveţe noile generaţii.
Trebuie doar să-şi organizeze puţin programul şi, poate mai mult decât atât, să aibă dorinţa de a da înapoi ceea ce ei au învăţat în timp, ceea ce ei au „furat” de la alţii în şedinţe sau direct din fabrică.
Lucy Kellaway spune că a „strâns” suficienţi bani pentru a putea să treacă de la salariul de la Financial Times la cel de profesor.
În mod cert, şi cei care sunt la conducerea unor mari companii din România ar putea să facă acest lucru fără să-şi dezechilibreze bugetul personal sau al familiei.
Poate mulţi îşi vor găsi şi un talent profesoral şi chiar le va plăcea. La polul opus, facultăţile ar trebui să încurajeze „din tot sufletul” apariţia acestor executivi la catedră şi să-i ajute să-şi formeze cursurile proprii, pe baza experienţei din companii, pe baza datelor reale, nu să predea ceea ce ar vrea facultatea, pe baza unor exemple teoretice.
România a avut şansa de a traversa în ultimii 26 de ani perioade total diferite, de la cădere economică şi prăbuşirea unui sistem în anii ’90, la anii de boom după 2000 şi apoi la această criză care nu se mai termină şi care a lăsat urme adânci în mintea multor companii şi executivi.
Un curs privind tăierea salariilor peste noapte cu 10-30% în firmele private în anii 2009-2010 ar fi un exemplu extraordinar pentru studenţi. Cum îţi anunţi angajaţii de această tăiere, cum faci faţă plecărilor sau disponibilizărilor pe care trebuie să le faci, cum reacţionează piaţa? Niciun profesor nu poate preda acest curs, dar un director care a trecut prin aceste evenimente, da.
Cum gestionezi un produs sau un serviciu care se bucură de un succes neaşteptat în piaţă şi tu nu poţi să ţii pasul cu el? O altă experienţă extraordinară. De asemenea, cum investeşti milioane de euro într-un produs care cade la testul cu piaţa?
Deci dacă vreţi să daţi ceva înapoi României, din ceea ce aţi primit, gândiţi-vă să vă duceţi la catedră. Pe lângă faptul că veţi avea satisfacţia să vă povestiţi viaţa, să vă justificaţi deciziile, aveţi şansa să contribuiţi la pregătirea studenţilor care vor conduce peste ani companiile pe care le-aţi format, crescut şi dezvoltat după 1990 sau 2000.




