BusinessMagazin

Tag: celebru

  • Imperiul celebrului oligarh Roman Abramovici se destramă pe măsură ce sancţiunile dezmembrează averea fostului patron al Chelsea

    Roman Abramovici, fostul patron al celebrei echipe britanice Chelsea, a făcut miliarde în ultimii zeci de ani cumpărând proprietăţi de lux din oraşele britanice. Însă odată cu venirea sancţiunilor europene care vizează marii oligarhi ruşi, tronul pe care stătea Abramovici a început să se clatine, scrie Bloomberg.

    Sancţiunile europene au lovit direct în averea lui Abramovici, care a fost forţat să-şi vândă o parte din active, în timp ce altele au fost îngheţate. Printre acestea se numără Chelsea, care a fost vândută pentru cinci miliarde de euro, dar şi o participaţie în cadrul grupului siderurgic londonez Evraz.

    Miliardarul rus a cumpărat clubul de fotbal în 2003, pentru 165 de milioane de euro şi a oferit o finanţare de peste un miliard, înainte să îl vândă.

    Cea mai recentă lovitură încasată de oligarh, a venit în iulie când MHC Services, compania sa de consultanţă a depus cererea de lichidare. Principalele active ale lui Abramovici, valorau înainte de război 4,7 de miliarde euro, reprezentând un sfert din averea acestuia.

    Aceste transformări evidenţiază cât de repede s-au prăbuşit imperiile de miliarde ale oligarhilor ruşi, ca urmare a sancţiunilor financiare lansate de Occident pe fondul invaziei declanşate de Rusia.

    După declanşarea războiului, Roman Abramovici s-a făcut remarcat datorită încercării sale de a intermedia pacea dintre Rusia şi Ucraina.

    Cu puţin timp înainte ca numele lui să apară pe lista oligarhilor intraţi în vizorul autorităţilor din Marea Britanie, miliardarul a încercat să se debaraseze de două proprietăţi londoneze de lux importante. Despre una dintre acestea se crede că ar fi conacul său din cartierul Kensington, iar cealaltă fiind un penthouse din Chelsea Waterfront.

    Totuşi, pe fondul sancţiunilor, lui Abramovici îi este interzis să vândă orice proprietate britanică, iar orice banii pe care îi ţine în băncile locale sunt blocaţi.

    Mai mult, oligarhului rus îi este interzis să-şi vândă participaţia la Evraz, cel mai important activ listat pe bursa din Marea Britanie. Compania sa a fost de asemenea ţinta sancţiunilor, ceea ce a făcut ca acţiunile să se prăbuşească cu 87%, înainte ca vânzarea participaţiei să fie îngheţată de guvern.

    „Chiar şi în scenariul puţin probabil în care sancţiunile vor fi ridicate, va fi foarte dificil pentru el să se întoarcă în Marea Britanie şi UE. Este foarte posibil ca domnul Abramovici să fie forţat să-şi reclădească imperiul în altă parte”, a declarat Liana Semchuck, analist în cadrul firmei de consultanţă Sibylline.

    Miliardarul rus şi-a clădit imperiul intrând pe piaţa de real-estate londoneză la începutul anilor 2000, după ce şi-a îngroşat conturile vânzând active privatizate din fosta Uniune Sovietică. În prezent, potrivit Forbes, averea oligarului totalizează 8,4 miliarde de euro.

  • Mândria Romei, celebrul Colosseum, a fost auditat de Deloitte. Monumentul a fost evaluat la 79 miliarde de euro

    Colosseumul, unul dintre cele mai emblematice monumente din Italia, ar putea aduce 1,4 miliarde de dolari anual PIB-ului de 1,8 trilioane al ţării, potrivit analiştilor. Valoarea totală a celebrului monument s-ar putea ridica la ordinul zecilor de miliarde, scrie Bloomberg.

    Deloitte estimează că „valoarea activelor sociale” produse de faimosul monument se ridică la 79 de miliarde de euro.

    „Aceasta este valoarea percepută de majoritatea italienilor, nu doar de cei ce îl vizitează”, se arată într-un raport al companiei.

    Uriaşa sumă a fost calculată  adunând preţul biletului pentru monument şi a banilor pe care vizitatorii îi lasă în urmă după ce aceştia interacţionează şi cu alte afaceri din proximitatea Coloseumului.

    Deloitte şi-a realizat evaluarea pe baza unui sondaj în care oamenii sunt întrebaţi cât sunt dispuşi să plătească pentru a asigura continuitatea unui bun sau serviciu, chiar dacă nu beneficiază direct de pe urma acestuia.

    „Suma pe care cetăţenii Romei au înaintat-o în acesastă privinţă este de 90 de euro de persoană, în timp ce alţi italieni ar plăti doar undeva la 50 de euro”, mai arată raportul.

    Colosseumul este cel mai vizitat monument al Italiei, atrăgând aproximativ 7 milioane de turişti în 2019.  Tod’s Group a finanţat o restaurare de 25 de milioane de euro a monumentului în 2011-2016.

     

  • Unde fug cu sacii de bani bogaţii Rusiei

    Marile agenţii imobiliare din Dubai sărbătoresc după ce fuga oligarhilor din calea sancţiunilor europene au adus banii acestora pe piaţa imobilară de lux a oraşului. Companiile au înregistrat inclusiv dublarea afacerilor în 2022, ajungând la sute de milioane de dolari pe fondul mega-bogaţilor care caută să fugă de sancţiuni, scrie CNBC.

    Printre cei ce caută să scape în mod discret de ochii şi măsurile autorităţilor europene se numără şi Robert Abramovic, celebrul fost proprietar al clubului de fotbal Chelsea cunsocut şi pentru asocierea sa pentru multă vreme cu Vladimir Putin.

    Abramovici caută să investească în imobile din cunoscutul Palm Jumeirah, arhipelagul de insule create de om pentru a arăta ca un palmier. Nici fostul proprietar al Chelsea n-a scăpat de vânătoarea pentru banii oligahrilor ruşi, avionul său privat evaluat la 350 de milioane de dolari a fost blocat în Emirate pntru patru luni după ce Departamentul de Stat al SUA a autorizat confiscarea acestuia.

    Fluxul de clienţi ruşi a stimulat puternic sectorul imobiliar al Emiratelor Arabe Unite pe măsură ce războiul dintre Rusia şi Ucraina a continuat să se desfăşoare şi să atragă atenţia asupra miliardarilor din Rusia.

    Emiratele Arabe sunt printre singurele naţiuni care îi primesc cu bratele deschise pe miliardarii ruşi şi sunt gata să facă afaceri cu aceştia, în timp ce tot mai multe ţări au trecut la sancţiuni făcând elita să piardă milioane de dolari.

    „Războiul din Ucraina şi impactul sancţiunilor asupra clienţilor ruşi au determinat căutarea unui refugiu în Dubai. Miliardarii au venit în Emirate în număr record, ceea ce a determinat o creştere puternică a cererii pentru imobiliare.”, a declarat Tamara Getigezhva, CEO-ul Mira Estate, una dintre companiile imobiliare care activează pe segmentul de lux al pieţei.

    Potrivit datelor colectate de autorităţi, ruşii se află top cinci cei mai mari clienţi ai pieţei imobiliare din Dubai. De asemenea, potrivit studiilor, Emiratele Arabe Unite vor deveni cea mai importană destinaţie pentru cei ultra-bogaţi, urmând să primească în 2022 4.000 de milionari noi.

    La polul opus Rusia va pierde în acest an 15.000 de milionari, pe fondul războiului, sancţiunilor şi vânătorii de active ale celor super-bogaţi care este încă în desfăşurare.

     

  • Fără precedent: Un fost şef NATO vine cu un plan de război economic împotriva Rusiei şi Chinei. Celebrul articol 5 capătă dimensiuni distructive

    Un fost şef al NATO face apel la alianţă pentru adoptarea unei măsuri de tipul articolului 5 din Carta NATO, însă pe plan economic. Articolul 5 stipulează că dacă un membru al alianţei este atacat, atunci toţi membri sunt obligaţi să răspundă.

    Anders Fogh Rasmussen, este un fost prim-ministru danez care a ocupat şi funcţia de secretar general al NATO între 2009 şi 2014, fiind totodată şi cel ce a lansat propunerea de răspuns economic inspirată din articolul 5, scrie Financial Times.

    „Ideea noastră este inspirată de acest articol al NATO, care afirmă că un atac asupra unuia dintre aliaţi, este un atac asupra tuturor. Scopul este să producem aceleaşi efect de solidaritate în domeniul economic pentru democraţiile noastre precum o facem în domeniul securităţii. Este timpul să le spunem agresorilor că vom răspunde cu toţii la orice provocare lansată”, a spus fostul secretar general al alianţei.

    Propunerea lui Rasmusseen a fost lansată în timp ce liderii occidentali se pregătesc de un summit NATO şi o întâlnire G7, unde se va discuta problema războiului economic precum şi a ameninţărilor de securitate.

    Urgenţa abordării problemei economice cauzate de naţiunile autoritare a crescut ca urmare a confruntărilor comerciale dintre China, Australia şi Lituania, dar şi pe fondul şantajului bazat pe resurse naturale pe care Rusia îl desfăşoară, profitând de conjunctura războiului.

    Propunerea fostului secretar general NATO este susţină şi de Ivo Daalder, fostul reprezentant al SUA în cadrul alianţei şi ar putea fi implementată cu ajutorul structurilor precum G7. Cu toate aceştia, autorii susţin că este nevoie de sprijinul tuturor democraţiilor şi de construirea unei instituţii separate care să garanteze aplicarea şi respectarea acestei iniţiative.

    Daalder a declarat că ideea unui articol 5 pe plan economic a ajuns şi la urechile lui Joe Biden, precum şi la cei care se află la vârful Trezoreriei SUA. Înainte de război o astfel de idee nu avea să se materializeze prea curând, însă invazia rusă a făcut membrii NATO să deschidă ochii şi să înţeleagă că lumea se schimbă drastic.

    Planul Rasmussen rămâne totuşi o sabie cu două tăişuri pentru că odată lansat el va afecta şi ţările care impun măsuri punitive economice. Pe termen lung însă ar putea oferi democraţiilor un mai mare control asupra lanţurilor globale de aprovizonare.

     

  • Afacerile sunt afaceri: Suma pentru care oligarhul rus Roman Abramovich a vândut celebrul club de fotbal Chelsea. Ce se întâmplă cu banii din vânzare

    Oligarhul rus Roman Abramovich a vândut celebrul club de fotbal Chelsea lui Todd Boehly pentru 5,2 miliarde de dolari, scrie Bloomberg.

    Tranzacţia de 4,25 miliarde de lire sterline (5,25 miliarde de dolari) include o achiziţie de 2,5 miliarde de lire sterline de acţiuni la Chelsea plus 1,75 miliarde de lire sterline pentru investiţii suplimentare în beneficiul clubului, potrivit unui comunicat de vineri care confirmă rapoartele anterioare ale Bloomberg News.

    Consorţiul condus de Todd Boehly şi Clearlake Capital a ajuns la un acord pentru a cumpăra Chelsea Football Club, care va face din Chelsea a zecea echipă din Premier League susţinută în totalitate sau parţial de investiţii americane.

    Veniturile vânzării vor fi depuse într-un cont bancar îngheţat din Regatul Unit, cu intenţia de a dona 100% din ele unor cauze caritabile, aşa cum a confirmat Abramovich . Va fi necesară aprobarea guvernului britanic pentru ca veniturile să fie transferate din acel cont, a declarat reprezentanţii Chelsea.

    Cele 1,75 miliarde de lire sterline care vor fi investite de grupul lui Boehly vor fi direcţionate pentru stadioanele Stamford Bridge şi Kingsmeadow ale clubului, precum şi către echipa sa feminină, academia de dezvoltare a jucătorilor de tineret şi Fundaţia Chelsea, potrivit comunicatului.

    Consorţiul care a cumpărat clubul îl include pe omul de afaceri elveţian Hansjoerg Wyss şi directorul executiv al Guggenheim Partners Mark Walter, a informat Bloomberg News. Clearlake Capital va deţine un pachet de circa 61%, conform unei surse apropiate tranzacţiei.

    Boehly şi Walter sunt coproprietari ai Los Angeles Dodgers de la Major League Baseball. Grupul nu şi-a declarat oficial membrii sau participaţiile acestora.

    Chelsea a fost una dintre cele mai bune echipe ale Europei în ultimii 20 de ani, iar sub Abramovich a devenit campioana europeană a sezonului trecut. În ciuda succesului său pe teren, clubul pierdea în continuare 1,2 milioane de dolari pe săptămână, potrivit lui Kieran Maguire, lector în finanţarea fotbalului la Universitatea Liverpool.

     

  • Încă un simbol al României este pe cale să fie preluat de o companie străină după ce, timp de 11 ani, a stat nefolosit

    Hagag Development Europe a înfiinţat la finalul anului trecut companiile Hagag Rex Mamaia – cu activitate de dezvoltare şi şi promovare imobiliară şi Hagag Privighetorilor 35. Aleea Privighetorilor este una dintre cele mai exclusiviste zone din Bucureşti, amplasată în sectorul 1, în apropiere de Zoo Băneasa şi Băneasa Shopping City.

    Prin înfiinţarea Hagag Rex Mamaia cei de la Hagag se arată direct interesaţi de preluarea hotelului considerat simbolul staţiunii Mamaia. Hotelul se află în prezent în executare.

    ”Hagag Development Europe are planuri ambiţioase pentru România. Urmărim să ne consolidăm poziţia pe plan local, atât din punct de vedere al activului existent, cât şi din punct de vedere geografic. În acest context, prospectăm activ piaţa şi ne uităm cu atenţie la mai multe proprietăţi sau terenuri cu potenţial, pretabile pentru proiectele rezidenţiale sau office, dar şi hoteliere.”, – reprezentanţii Hagag Development Europe. 

    Hotelul Rex din Mamaia este deţinut din februarie 2021 de Rex Mamaia SRL, anterior fiind deţinut de Rex Mamaia SA. Rex Mamaia SRL are acţionar pe Zinca Palade (mama lui Carmen Adamescu) în proporţie de 98,97%,  Carmen Adamescu 0,51% şi Rani Palade, tot cu 0,51%.

    Potrivit Hotărârii Judecătoreşti nr. 253/299/2021 din 25/01/2021 emisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, se notează începerea urmăririi silite a imobiului în dosar de executare silită nr. 378/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc Rusu Cătălina, pentru suma de 1.376.520,78 euro plus 83.419 lei creditor Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra SA prin lichidator judiciar KPMG Restructuring SPRL.

    “Hotelul nu a fost executat. Dosarul este pe rolul biroului meu, dar hotelul nu a fost executat. Hotelul nu poate fi vândut acum decât cu acordul executorului judecătoresc, dar aşa ceva nu s-a petrecut. Hotelul este acum în proprietatea firmei Rex Mamaia. Hotelul poate fi vândut atât de Rex Mamaia de bunăvoie – iar suma pe care o vor obţine drept avans va constitui creanţa din dosarul de executare, sau poate fi scos la licitaţie publică. În acest moment nu s-a ajuns la acea etapă”, a declarat pentru ZF Cătălina Rusu, executor judecătoresc.

    Hotelul Rex din Mamaia nu a mai funcţionat din 2011 când a fost afectat de un incendiu de proporţii. În acel an, pe dosarul de daună Astra Asigurări – compania asiguratoare controlată indirect de Dan Adamescu, care la acea vreme deţinea şi hotelul, a efectuat în avans plăţi de 3 mil. euro către Rex Mamaia, cu 1.376.520,64 euro plus 1.802 lei decât suma cuvenită, potrivit datelor anterioare.

    În 2018 Astra Asigurări, prin KPMG Restructuring a dat în judecată familia Palade, care deţin hotelul, pentru a recupera în instanţă suma, plus penalităţile. În urma recursului, la Curtea de Apel Bucureşti, familia Palade a pierdut definitiv.

     

     

     

  • George Copos a dat lovitura: Celebrul English Bar de la Athenee Palace Hilton, un loc al spionilor şi poliţiei secrete, a fost inclus într-un top 25 al barurilor favorite din lume în celebrul supliment ”How to spend it” al Financial Times

    Într-o atmosferă de anii ’30, când Bucureştiul era plin de spioni, fascişti, revoluţionari şi scriitori, inclusiv o tânără Olivia Manning, un bar devenea esenţial pentru bârfă şi şampanie selectă – The English Bar de la Athenee Palace, scrie Financial Times. 

    Deşi în timpul comunismului atmosfera nu mai era la fel, la începutul anilor 90, după căderea lui Ceauşescu, Bucureştiul a devenit din nou un hub, iar Athenee Palace a revenit în prim-plan. Poliţişti din fosta securitate stateau în geci de piele în umbră, unele dintre cele mai cunoscute trupe de lăutari cântau, iar caviar şi vin spumant curgeau la discreţie la preţuri de nimic, fiind subvenţionate de stat.

    În ultimii ani, hotelul a avut parte de o a treia modernizare. Deşi şi-a pierdut o parte din farmecul de anii 90 şi poliţia secretă, dacă ne uităm dincolo de camerele hotelului, revedem farmecul romantic din anii 30 al Parisului din Est, scrie Alec Russell de la FT.

    În celebrul top al FT au mai fost incluse şi restaurante hoteliere celebre, precum The Fumoir at Claridge’s din Londra, Lounge Bar de la JK Place, Paris sau Westlight at The William Vale, New York. 

    Athenee Palace aparţine de grupul ANA Hotels, cel mai mare jucător din industria hotelieră de pe piaţa locală, deţinut de omul de afaceri George Copos. 

  • Tranzacţie istorică în SUA: O companie condusă de celebrul investitor Bill Ackman va cumpăra 10% din Universal Music şi va marca cea mai mare investiţie realizată vreodată de un SPAC

    Pershing Square Tontine Holdings (simbol bursier PSTH.N), condus de miliardarul William Ackman, se pregăteşte să cumpere 10% din Universal Music Grup, într-o mişcare care ar evalua casa de discuri la 40 de miliarde de dolari şi ar marca cea mai mare investiţie a unei companii „de faţadă”, scrie Reuters.

    Pershing ar investi 4 miliarde de dolari pentru a obţine participaţia, semnalând cel mai mare target pentru un SPAC (special purpose acquisition company) şi întrecând recordul stabilit de firma sud-africană de ride-hailing şi food delivery Grab.

    Vivendi, controlat de miliardarul francez Vincent Bellore, a beneficiat în urma creşterilor înregistrate de veniturile celei mai mari case de discuri la nivel mondial, aflată în spatele unor artişti precum Taylor Swift şi Lady Gaga.

    Compania a vândut deja o parte din Universal Music către gigantul chinez Tencent şi plănuieşte să listeze Universal pe bursa din Amsterdam ca parte a unei tranzacţii în doi paşi prin care va distribui 60% din casa de discuri către actualii investitori.

    Vivendi a declarat că înţelegerea cu SPAC-ul lui Ackman îi va aduce grupului Universal o evaluare de 42,4 miliarde de dolari.

    „Universal Music Group este una dintre cele mai grozave businessuri din lume”, susţine Bill Ackman.

    În prezent, analiştii evidenţiază o frenezie a SPAC-urilor din SUA care a generat 300 de miliarde de dolari prin intermediul listărilor la bursă între 2020 şi 2021, însă mişcările efectuate de Ackman au fost unele dintre cele mai urmărite, spune furnizorul de date Refinitiv.

    Pershing Square a obţinut 4 miliarde de dolari în iulie 2020 în ceea ce a fost cea mai mare listare a unei „companii de cecuri albe” din lume.

     

  • Chandler din serialul Friends simţea că „putea muri” în orice moment pe platourile de filmare. Drama prin care a trecut celebrul actor

    Matthew Perry a mărturisit că s-a confruntat cu mai multe stări, de la transpiraţie la convulsii, în timp ce filma pentru fiecare episod din serialul „Friends”

    Actorul care a jucat personajul lui Chandler Bing simţea că „ar putea muri” în orice moment din cauza presiunii de a face scenetele live şi că spectatorii ar fi putut să nu-l considere destul de amuzant. Sitcomul american „Friends” a fost televizat în perioada 1994-2004. 

    „Simţeam că voi muri dacă nu vor râde (n.r. fanii din public). Puteam avea stări de transpiraţie sau convulsii dacă nu primeam acele râsete de care aveam nevoie”, a mărturisit actorul în timpul reuniunii cu ceilalţi colegi de platou. Inclusiv David Schwimmer (Ross Geller) şi Courteney Cox (Monica Geller) au recunoscut că au simţit presiunea de a face spectacole live.

    Mărturisirile i-au luat prin surprindere pe foştii colegi: „Nouă nu ne-ai spus asta. Nu-mi amintesc să fi spus asta vreodată”, a exclamat Lisa Kudrow (Phoebe Buffay).

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • NFT-urile, viitorul artei sau cum să aduci un tweet la valoarea Mona Lisei

    În octombrie 2020, un colecţionar de artă din Miami, Florida, pe nume Pablo Rodriguez-Fraile a cheltuit aproape 67.000 de dolari pe un clip video de zece secunde pe care l-ar fi putut vedea online oricând, gratuit. În februarie, colecţionarul a vândut clipul cu 6,6 milioane de dolari. O aşa lovitură au mai dat, poate, colecţionarii de Bitcoin în epoca de aur a celebrei monede digitale. Clipul a fost realizat de artistul digital Beeple, al cărui nume real este Mike Winkelmann, şi a fost autentificat de blockchain, care serveşte ca semnătură digitală pentru a certifica proprietarul şi că lucrarea este originală. Clipul este un NFT – răspunsul digital la produsele colecţionabile; ceea ce Bitcoin a fost pentru monedele fizice. NFT-urile sunt un nou tip de activ digital a cărui popularitate a explodat în timpul pandemiei în condiţiile în care entuziaşti şi investitori deopotrivă au căutat să cheltuiască sume enorme de bani pe active care există doar online, adică acolo unde au avut acces în timpul perioadelor de lockdown, explică Reuters. Un NFT a fost şi versiunea digitală a unui colaj realizat tot de Beeple şi vândută, şi nu de oricine, ci de casa de licitaţie Christie’s, în martie pentru 69 de milioane de dolari. Colajul putea fi găsit cu uşurinţă pe Internet. Fenomenul a fost analizat îndelung de comentatori şi analişti. Ziarul american The New York Times a făcut un experiment cu ceea ce ar putea deveni viitorul artei. Ziarul a vândut un articol despre NTF-uri, transformat în NTF, pentru 560.000 de dolari printr-o licitaţie pe piaţa liberă care a durat o zi. „Cumpără acest articol despre Blockchain!”, este titlul materialului semnat de jurnalistul Kevin Roose. „De ce n-ar putea ca şi un jurnalist să se alăture petrecerii NFT?” a continuat Roose. Acţiunile ziarului au crescut după ce acesta a făcut public rezultatul licitaţiei, semn că unii investitori au crezut, probabil, că publisher-ul a descoperit un nou model de business, după cum a remarcat Bloomberg. Banii au fost donaţi unei fundaţii caritabile. Însă concluzia transă de NYT din acest experiment este că NFT-urile nu sunt nici miracole, dar nici înşelătorii. O colegă de-a lui Roose, Shira Ovide, scrie, după experiment, că proliferarea NFT-urilor nu va fi probabil revoluţia care schimbă lumea, aşa cum susţin cei care încurajează dezvoltarea acestei pieţe. Şi probabil că nu este nici o bulă cu totul absurdă. Ca şi în cazul altor tehnologii emergente, există acolo undeva o idee bună care poate creşte sănătos dacăfenomenul este încetinit, iar jucătorii rezistă impulsurilor de moment.

    NFT-urile, explică Ovide, sunt în esenţă un mod de a transforma un bun digital care poate fi copiat la nesfârşit în ceva unic. Atunci când cineva cumpără un NFT, ceea ce primeşte efectiv este reunoaşterea deţinerii unei versiuni oficiale a unei pisici cu corp Pop-Tart, a unei melodii, unui clip video, al unui dunk la baschet sau a unui oricărui alt produs virtual. Înregistrările  proprietăţii sunt păstrate pe un blockchain. Marea idee din spatele NFT-urilor este de a rezolva o problemăcreată de internet. Cu site-uri precum YouTube şi TikTok, oricine are acum puterea de a face muzică, o poveste, divertisment sau orice fel de altă lucrare creativă şi de a fi astfel remarcat. Însă internetul nu şi-a îndeplinit cu adevărat promisiunea de a permite maselor să trăiascăbine din ceea ce iubesc. 

    NFT-urile şi conceptul aferent al blockchain-ului promit să le ofere oamenilor modalităţi de a-şi face munca mai valoroasă prin crearea unei penurii. Existăpromisiunea de a permite creatorilor să se bazeze mai puţin pe intermediari, inclusiv pe companiile de social media, pe dealeri de artă şi pe companii de streaming de muzică.

    Va funcţiona? Nimeni nu poate şti acum. Pentru a găsi indicii pentru un răspuns, cel interesat ar trebui să-l asculte pe înţeleptul şi calculatul Anil Dash, un veteran al industriei tehnologice care a ajutat accidental la inventarea conceptului din spatele NFT-urilor. El este furios că hucksterii, vânzătorii de chilipiruri, dau târcoale NFT-urilor, însă crede că ideea poate avea un viitor. 

    NFT-urile, mai scrie jurnalista de la NYT, probabil că nu vor remedia economia defectă a streamingului de muzică şi nu vor dărâma structurile de putere ale jurnalismului şi ale lumii artei. Tehnologia nu este magie. La fel, criptomonedele nu sunt probabil o soluţie eficientăpentru locuinţele inaccesibile ca preţ. Un tren complicat şi scump s-ar putea să nu fie cea mai bună soluţie pentru încălzirea globală şi dependenţa omenirii de maşini.

    Să fie NFT-urile o bulăumflată de condiţiile financiare neobişnuite şi de exagerările imaginaţiei din vremea pandemiei? Categoric. Să fie nişte jucării de pluş inutile pentru obsedaţii de tehnologie care distrug planeta cu toată această energie necesarăpentru a crea bunuri digitale colecţionabile? Nu, nu în întregime. Poate că răspunsul este undeva la mijloc, iar acest lucru este ceva bun.

    Pentru Financial Times, rolul NTF-urilor este clar: când normele culturale sunt în haos, merită să investeşti în propagarea şi conservarea momentelor iconice ale internetului. 

    Piaţa NFT-urilor este promovată în principal ca o piaţă pentru artă. Însă ceea ce aceasta ar putea reprezenta cu adevărat este un nou tip de publicitate sau sistem de clasare pentru influenţă şi propagare culturală. De asemenea, merită să ne întrebăm dacă elementul cu adevărat perturbator al NFT-izării culturale ar putea fi în eliberarea lumii artei de influenţa excesivă a reţelei restrânse de dealeri puternici, case de licitaţii şi de intermediari care dictează în prezent ceea ce este sau nu constituie artă şi, în acest sens, o fereşte de aprecierea estetică mai populară? La fel a sunat şi promisiunea Fintech-ului şi a fenomenului cripto faţă de serviciile bancare. Deocamdată, însă, NFT-urile încurcă pe toatălumea, deoarece achiziţionarea controlului unui simbol al unei piese de artă foarte replicabilă listatăpe un domeniu oarecare al cuiva nu sună ca o propunere cu valoare logică. Pentru mulţi, NFT-urile reprezintăcel mai bine un exerciţiu de genul Hainele cele noi ale împăratului. Intuiţia ne spune, de asemenea, că, la fel ca în toate momentele de surexcitare a imaginaţiei colective şi a poftei de profit, piaţa NFT-urilor va veni inevitabil în faţă cu aceleaşi forţe vechi de boom şi de bust care au afectat întotdeauna mărfurile uşor de obţinut până când monopolurile şi reglementările au preluat controlul. Cu toate acestea, într-o lume online suprasaturată cu imagini şi de linkuri atât de vechi încât nu mai duc utilizatorul nicăieri, o definire mai bună a fenomenului ar putea însemna salvarea imaginilor care s-au dovedit a fi iconice din punct de vedere cultural sau cu semnificaţie aparte pentru internet. De la pergamentele vechi scrise şi primele fresce până la presa Gutenberg, omenirea a căutatîntotdeauna să investească în conservarea şi celebrarea icoanelor culturale. În lumea digitală, acest lucru s-a dovedit o provocare. Multe astfel de momente se vor pierde în timp, precum lacrimile în ploaie. Sau, în cel mai bun caz, uitate şi trecut cu vederea în inventarele digitale ale Wayback Machine, arhiva digitală a Web-ului.

    Până la maturizarea fenomenului, creatori de conţinut digital de toate calibrele caută să producăpropriul moment Beeple, sperând să le cadă din Web o avere similară cu cea a designerului grafic în vârstăde 39 de ani din Carolina de Sud, care a devenit instantaneu bogat şi faimos prin vânzarea unui singur lot.

    De atunci, mai multe pariuri s-au luptat pentru titlurile ziarelor. Multe sunt cascadorii sau experimente dadaistice concepute pentru a testa graniţele abia născutei pieţe a cripto-produselor nefungibile – NFT-urile – care conferă proprietate şi autenticitate fişierelor digitale care există în eter, unde pot fi reproduse cu uşurinţă. Au existat NFT-uri pentru înregistrări audio cu pârţuri; pentru un meme bazat pe o fotografie ofensatoare; pentru un portofoliu de picturi realizate de un robot umanoid. O serie de vedete – de la Grimes la Diplo – au intrat şi ele în luptă. Revista Quartz a intrat, de asemenea, în acţiune şi a vândut un articol NFT-izat pentru 1 Ethereum (în valoare de 1.800 de dolari atunci) pe piaţa NFT OpenSea. A urmat experimentul mai bănos al The New York Times şi un altul asemănător al The Time.

    Cumpărătorul primului tweet postat de Twitter, de către fondatorul companiei Jack Dorsey, pentru 2,9 milioane de dolari consideră că a făcut o investiţie înţeleaptă.

    “Este o bucată a istoriei umanităţii sub forma unui activ digital. Cine ştie care va fi preţul primului tweet peste 50 de ani”, a spus cumpărătorul, Sina Estavi, din Malaezia. El a comparat tweet-ul cu Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci.