BusinessMagazin

Tag: Calea Victoriei

  • Cum poate ajunge Bucurestiul din nou al oamenilor. Acum este oraşul maşinilor şi al betoanelor – unul dintre locurile cu cel mai aglomerat TRAFIC DIN LUME

    Bucureştiul apare ca fiind unul dintre oraşele cu cel mai îngrozitor trafic din lume, dar este un oraş foarte prietenos cu start-up-urile. Tot Bucureştiul ar fi unul dintre cele mai bune oraşe pentru gameri şi este plăcut de mulţi turişti pentru că este ieftin şi sigur. Dar cu toate acestea, Bucureştiul nu prinde niciodată un loc în topul celor mai fericite oraşe din lume.

    Soluţiile pentru transformarea CAPITALEI în beneficiul locuitorilor sunt însă mai la îndemână decât ne-am imagina, dar presupun o schimbare de optică aproape radicală în care omul devine mai important decât maşina sau betonul. Iniţiativa Străzi Deschise, prin care anumite artere sunt în weekend exclusiv pietonale, exact asta face. Iar de la antreprenori la simpli trecători, toţi cred că prin permanentizarea şi extinderea unor astfel de iniţiative oraşul va redeveni al oamenilor, spre fericirea tuturor.

    Începând cu 29 mai şi până pe 17 octombrie, în centrul Bucureştiului, străzile sunt deschise pentru pietoni şi închise pentru maşini, pe durata weekendurilor, de la Grădina Kiseleff la Dâmboviţa şi de la Grădina Icoanei la Grădina Cişmigiu. „Proiectul Străzi Deschise a fost iniţiat de ARCEN în 2020 într-o variantă pilot şi continuat în 2021 în colaborare cu BAZA (ONG dedicat promovării Bucureştiului), susţinut de CEC Bank şi implementat de Primăria Capitalei.

    Bucureştiul în momentul de faţă are o problemă destul de mare în ceea ce priveşte spaţiul public, atât ca suprafaţă pe cap de locuitor (suntem capitala cu cele mai scăzut număr de metri pătraţi de parcuri şi grădini publice), cât şi ca lipsă de pieţe publice în care oamenii să se întâlnească, să privească, să vorbească”, spune Alberto Groşescu, director executiv ARCEN (Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate), un ONG care şi-a făcut din tema vieţuirii urbane de calitate un scop în sine.

    Astfel, Străzi Deschise este un manifest pentru viitorul oraşului şi un pas important pentru o viaţă urbană de calitate. Proiectul iniţiat de ARCEN în 2020 propune să pună în valoare spaţiul public, să crească siguranţa pentru pietoni şi biciclişti, să ofere o nouă perspectivă de raportare a locuitorilor faţă de oraş şi să încurajeze activităţile recreaţionale în spaţiul public. Reducerea accesului auto în centrul oraşului încurajează mersul pe jos, un pas necesar în vederea reducerii poluării.

    „Străzi Deschise e o şansă pentru comercianţii afectaţi de pandemie, creşterea economiei locale şi atractivitatea turistică a oraşului, aducând Bucureştiul în rândul capitalelor europene”, mai spune reprezentantul ARCEN.

    Ioana, 37 de ani, antreprenoare în domeniul bijuteriilor

    „Mie imi place Bucureştiul, tocmai pentru că e un acquired taste, trebuie să faci un efort să îl iubeşti. Îmi plac şi oamenii din Bucureşti din acelaşi motiv, nici ei nu se lasă iubiţi prea uşor. E o efervescenţă şi un val de creativitate care iese la suprafaţă în oraş în cele mai neaşteptate businessuri şi iniţiative. Tot ce avem nevoie este ca oraşul să lucreze cu noi şi nu împotriva noastră, iar străzile deschise sunt un pas important în direcţia bună.”

    Proiectul Străzi Deschise cuprinde 7 zone pietonale, 34 de străzi şi 11,66 km de străzi care devin pietonale în fiecare sâmbătă şi duminică, între 11.00 – 22.00, în perioada 29 mai – 17 octombrie 2021. Circulaţia în aceste zone este posibilă pentru rezidenţi (cu reducerea vitezei de deplasare la 10km / oră pe segmentele pietonale), dar şi pentru vehiculele care aparţin serviciilor de urgenţă. Chiar dacă la prima vedere pare că este o măsură destul de simplă, instituirea unor zone pietonale a venit cu multe provocări legate de siguranţa pietonilor, menţinerea liniilor STB, accesul riveranilor etc. „După primul weekend străzile s-au umplut de zeci de mii de oameni, de toate vârstele, care au luat cu asalt centrul într-o tentativă de redescoperire a oraşului. Totodată este foarte vizibil faptul că proiectul a avut un impact destul de mare şi în ceea ce priveşte micile afaceri din aceste zone care au beneficiat de un flux de clienţi mult mai mare decât de obicei.

    Am primit zeci de comentarii de la oamenii care au descoperit că îţi poţi petrece weekendul în Bucureşti”, completează Alberto Groşescu.

    Atmosfera creată de această iniţiativă este senzaţională, la fiecare sfârşit de săptămână familii întregi, cu copii, cupluri cu animalele de companie, turişti, corporatişti, orice fel de locatar al Bucureştiului având posibilitatea de a se plimba pe unele dintre cele mai frumoase artere ale oraşului, fără teama maşinilor. Efectul este aproape de festival şi este un sentiment straniu într-un oraş atât de aglomerat, betonat, stresat cum este Bucureştiul. „Când am văzut în primele zile de Străzi Deschise râurile de oameni la promenadă pe Calea Victoriei, mi-am dat seama ce nevoie profundă avem de viaţă urbană reală. Un oraş nu e format din pietre, beton şi semne de circulaţie, e format din poveştile oamenilor spuse la un colţ de stradă, din amintirile legate de un loc anume, din întâlnirile întâmplătoare la plimbare. Iar a te plimba în Bucureşti pare mereu o extravaganţă, a merge pe jos un lux”, spune Ioana, 38 de ani, antreprenoare în domeniul bijuteriilor. Oraşul Fericit, carte scrisă de Charles Montgomery, dă multiple exemple de oraşe din Danemarca până în SUA sau America de Sud în care strategia de dezvoltare urbană a pus în centru omul, nu maşina. Mereu concluzia a fost aceeaşi, niciodată creşterea investiţiilor în infrastructura dedicată maşinilor nu a contribuit la creşterea fericirii locuitorilor. Doar maşinile poate au fost fericite, niciodată oamenii din ele, pentru că de fapt prin banii daţi pe şosele în oraşe nu se instituie decât un deşert social. „Oricât de mult ne-am plânge în legătură cu ceilalţi, nimic nu este mai dăunător pentru sănătatea psihică decât un deşert social. Un studiu despre oraşele elveţiene a descoperit că tulburările psihice, inclusiv schizofrenia, sunt cele mai frecvente în cartierele cu cele mai nesemnificative reţele sociale. Izolarea socială este posibil să fie cel mai periculos factor de mediu al vieţii urbane, mai mare decât zgomotul, poluarea sau chiar aglomeraţia. Oamenii conectaţi dorm mai bine noaptea. Sunt mai în măsură să facă faţă adversităţilor. Trăiesc mai mult. Afirmă că sunt mai fericiţi”, scrie Montgomery.

    Mihaela, 37 de ani, specialist în comunicare

    „Capitala este un oraş extrem de aglomerat, iar traficul zilnic este o sursă de stres constantă. Aşa că este revigorant să vezi că se poate şi altfel şi ar fi bine ca iniţiativa să se menţină şi să se extindă. Eu personal nu mă regăsesc în Bucureşti. Cred că este un oraş neprietenos cu locuitorii lui şi, de multe ori, chiar agresiv. Lipseşte spaţiul uman, mai multe parcuri, mai multă curăţenie, mai puţină gălăgie şi noxe, mai puţine maşini şi spaţiu ocupat de acestea, mai multă grijă pentru cum se simte omul care iese pe stradă.”

    Exemplul Danemarcei şi al regândirii Copenhagăi este uluitor. Lipsită de o climă prietenoasă, Copenhaga a decis totuşi să închidă centrul pentru maşini şi să-l deschidă pentru oameni. Experimentul a funcţionat, indiferent de vremea de afară oamenii stând cu drag la o cafea pentru a se uita la alţi oameni. Dincolo de plăcerea socială, plăcerea de a face business a fost o altă descoperire. Centrul a înflorit, estetica lui s-a schimbat. „În anii 1980, majoritatea oraşelor mari din ţară (Danemarca) au interzis ca băncile să-şi deschidă noi filiale pe principalele străzi de cumpărături. Nu pentru că danezii ar urî băncile, ci pentru că faţadele pasive de bancă alungă viaţa de pe trotuare, iar un număr mare al acestora poate ucide o stradă. Dreptul cetăţenesc de a avea un domeniu public sănătos şi plin de viaţă a surclasat dreptul oricui de a-l ucide”, se mai arată în volumul lui Montgomery. Frumuseţea de pe Calea Victoriei stă chiar în diveristatea businessurilor care au apărut în anii de tranziţie de la arteră de shopping, la arteră de cafenele, baruri sau berării. La gelateria Velocità, de exemplu, coada este de peste 20 de oameni în weekend. „Da, clar aş permanentiza iniţiativa Străzilor Deschise”, spune George Pop, antreprenorul care a deschis anul trecut gelateria de pe Calea Victoriei, dar care recent s-a retras din această afacere pentru a se dedica altor proiecte. „Aş face o singură bandă pentru maşini, cu limitare de viteză la 20-30 de kilometri la oră, şi aş face o zonă pietonală mult mai generoasă. Zona trebuie alimentată pentru a-şi menţine sensul comercial, dar o bandă pentru maşini ar fi suficientă. Ar fi un vis”, spune Pop, cel care se concentrează acum pe proiectul Liberté, spaţiu-concept meticulos gândit, care pune într-o nouă lumină savarina, posibil cel mai îndrăgit desert local.

    Peste drum, în timp ce unii stau să aştepte cupa de îngheţată de fistic sărat de la Velocità, la BAR A1 nu mai este niciun loc liber la masă. „Pe de o parte este senzaţional să vezi tot Bucureştiul trecând pe strada ta, pe de altă parte trebuie să manageriezi un bar în timp ce tot Bucureştiul se plimbă prin şi pe lângă barul tău… De la un local nişat si hipsteresc, în weekend barul capătă o viaţă proprie şi nu ştii la ce să te aştepţi”, spun reprezentanţii BAR A1. Dincolo această dilemaă de weekend, Străzile Deschise, mai ales după pandemie, sunt un fel de magie. „Mai ales că venim după o perioadă traumatizantă de luni de zile în care poliţia făcea vizite zilnice ca să numere oamenii şi distanţa dintre ei. Financiar vorbind, Străzile Deschise sunt, cu siguranţă, o gură de aer după pandemie. Şi, probabil că pe măsură ce proiectul se mai maturizează, vor mai apărea şi alte zone pietonale atractive care vor reduce presiunea de trafic pe Calea Victoriei-Amzei”, mai spun proprietarii BAR A1.

    Alberto Groşescu, director executiv ARCEN

    „Ne dorim ca proiectul Străzi Deschise să fie replicat în fiecare an, iar pe termen lung zonele pietonale pot fi permanentizate, dar este important ca în momentul în care se întâmplă acest lucru să existe la nivelul centrului oraşului o serie de alternative de transport în comun, parcări şi sisteme inteligente care să diminueze efortul logistic al autorităţilor.”

    George Pop, antreprenor HoReCa

    „Da, clar aş permanentiza iniţiativa Străzilor Deschise. Aş face o singură bandă pe Calea Victoriei pentru maşini, cu limitare de viteză la 20-30 de kilometri la oră, şi aş face o zonă pietonală mult mai generoasă. Zona trebuie alimentată pentru a-şi menţine sensul comercial, dar o bandă pentru maşini ar fi suficientă. Ar fi un vis.”

    Astfel, zonele pietonale sunt cerute şi de oameni, dar şi de business. Alături de ele, parcurile, limitările de viteză au fost soluţii aplicate în multe oraşe din lume care au avut efecte nebănuite dintr-un motiv foarte simplu. Oamenilor le place să stea împreună şi de cele mai multe ori să se uite la alţi oameni. Exact asta se întâmplă acum pe Calea Victoriei. „Prima dată când am ajuns la Roma, s-a nimerit o zi de weekend în care străzile de lângă Colosseum erau închise pentru maşini. A fost o senzaţie minunată de libertate, pe care de atunci o caut peste tot pe unde ajung. M-am bucurat să văd că avem acestă iniţiativă în Bucureşti, încă de anul trecut şi că a continuat şi anul acesta. Se vede că este încă la început, dar oamenii sunt în mod clar atraşi de un spaţiu public al lor, în care să poată lăsa copiii sau căţeii liberi să alerge sau să se joace fără grija maşinilor”, spune Mihaela, specialistă în comunicare. Tot ea mai spune însă că Bucureştiul este un oraş în care nu se regăseşte. În unele cazuri, aşa cum este cel al Mihaelei, iniţiative punctuale, cum este proiectul Străzilor Deschise, nu mai pot repara ani întregi în care oraşul şi cei care l-au condus i-au neglijat chiar pe cetăţeni. „Capitala este un oraş extrem de aglomerat, iar traficul zilnic este o sursă de stres constantă. Aşa că este revigorant să vezi că se poate şi altfel şi ar fi bine ca iniţiativa să se menţină şi să se extindă. Eu personal nu mă regăsesc în Bucureşti. Cred că este un oraş neprietenos cu locuitorii lui şi, de multe ori, chiar agresiv. Lipseşte spaţiul uman, mai multe parcuri, mai multă curăţenie, mai puţină gălăgie şi noxe, mai puţine maşini şi spaţiu ocupat de acestea, mai multă grijă pentru cum se simte omul care iese pe stradă”, spune Mihaela. Astfel, experimente precum cel al Străzilor Deschise nu trebuie să rămână izolate, crede Ioana. „Mi-aş dori să devină o normalitate, o rutină de a-ţi vizita oraşul, aşa cum îţi vizitezi un prieten. Fără tam-tam, hore şi concerte în stradă, ci natural, ca să îl auzi şi pe el, oraşul.” Ioana adaugă că această iniţiativă ar putea fi continuată cu alte şi alte străzi, alte cartiere. „Şi poate astfel am reuşi să ne cunoaştem şi vecinii şi să sădim sămânţa unei comunităţi – un cuvânt atât de golit de înţeles acum”, mai spune Ioana. Chiar şi în cartea lui Montgomery, este tratat acest subiect, cel al comunităţii lipsite de fond. „Bârfim pe Twitter sau ne contrazicem pe pereţii Facebookului. Căutăm şi cercetăm perspective amoroase online. Am devenit atât de buni la privatizarea confortului nostru, a timpului liber şi a comunicării, încât viaţa urbană devine lipsită de timpul petrecut cu oamenii care nu sunt deja colegi, familie sau prieteni apropiaţi. Sugestiv, cuvântul comunitate este tot mai utilizat pentru a se referi la grupuri de persoane care folosesc aceleaşi mijloace media”, se arată în studiul Oraşul Fericit. Şi aşa cum Mihaela spune că nu se regăseşte în Bucureşti, pentru Ioana oraşul încă merită efortul, dar schimbările sunt necesare şi chiar la îndemână pentru a face această relaţie complicată să meargă. Până nu este prea târziu. „Mie imi place Bucureştiul, tocmai pentru că e un acquired taste, trebuie să faci un efort să îl iubeşti. Îmi plac şi oamenii din Bucureşti din acelaşi motiv, nici ei nu se lasă iubiţi prea uşor. E o efervescenţă şi un val de creativitate care iese la suprafaţă în oraş în cele mai neaşteptate businessuri şi iniţiative. Tot ce avem nevoie este ca oraşul să lucreze cu noi şi nu împotriva noastră, iar străzile deschise sunt un pas important în direcţia bună”, mai spune Ioana.

    Reprezentant BAR A1

    „Pe de o parte este senzaţional să vezi tot Bucureştiul trecând pe strada ta, pe de altă parte trebuie să manageriezi un bar în timp ce tot Bucureştiul se plimbă prin şi pe lângă barul tău… De la un local nişat si hipsteresc, în weekend barul capătă o viaţă proprie şi nu Ştii la ce să te aştepţi. Financiar vorbind, Străzile Deschise sunt, cu siguranţă, o gură de aer după pandemie.”

     

  • Business cu rădăcini în copilărie. Cum a reuşit un tânăr român să transforme o reţetă a bunicii într-o afacere de sute de mii de euro

    Dacă mergi agale pe Calea Victoriei, la intersecţia cu Lipscani vei găsi, chiar pe colţ, Scovergăria Micăi. În urmă cu câţiva ani scovergile se vindeau aici prin geamurile aburite, dar acum spaţiul s-a mărit, în urma unei investiţii de peste 200.000 de euro. Ce rezultate i-au adus antreprenorului Mircea Ion produsele copilăriei, gătite după reţeta bunicii?

    „Am deschis Scovergăria Micăi în 2014. Am văzut că peste tot în ţară şi în Bucureşti sunt fast-fooduri cu mâncare orientală, cu shaorma, dar nimic românesc. M-am gândit cum să promovez, în regim de fast-food, un produs românesc cunoscut. Eram pe stradă în ziua în care mi-a venit ideea cu scovergile, am avut un declic”, povesteşte Mircea Ion, un tânăr de 36 de ani, fondator al companiei.  

    De loc din Teleorman, antreprenorul spune că afacerea sa are rădăcini în copilărie, în scovergile pe care i le găteau mama şi bunica sa. „Scovergile au origine românească. În diverse zone ale ţării au diverse denumiri – scovergi, turte, se aseamănă şi cu langoşul unguresc, dar nu sunt la fel, pentru că bunicile noastre când făceau pâine, le rămânea puţină cocă, pe care o rumeneau, o întindeau în untură şi ne dădeau să mâncăm cu miere, dulceaţă, zahăr.”

    Reţeta după care a preparat primele scovergi vândute, şi pe care încă o foloseşte, e tot a Micăi – a mamei, care la rândul său o are de la mama sa. „La început am angajat două persoane şi eu, împreună cu Mica, am produs primele scovergi. Aveam două geamuri, că aşa am plecat, cu două vitrine. Oamenii nu se opreau, iar maică-mea striga după ei şi după două zile, aveam la un moment dat cam 50 de oameni la coadă încontinuu”, îşi aminteşte el.

    Înainte de a porni afacerea a fost însă o provocare să găsească spaţiul potrivit. „O lună de zile am tot căutat un spaţiu comercial. Mergeam cu maşina, pe jos, cu metroul, ieşeam la gurile de metrou şi, într-o seară, când mergeam spre casă cu un taximetrist, l-am întrebat dacă ştie vreun spaţiu bun, cu trafic pietonal. Şi mi-a spus că dacă vreau ceva bun să merg în Centrul Istoric. Am căutat şi l-am găsit pe acesta. Nu avea poze, nu avea nimic. Am venit să îl văd, am stat, am numărat potenţialii clienţi vreo trei zile – oamenii care treceau pe stradă – şi după aceea am hotărât să rămânem aici.”

    A pornit la drum cu o investiţie iniţială de 20.000 de euro, fonduri proprii, dar a continuat să extindă spaţiul şi gama de produse permanent. „Noi am plecat de la două geamuri, două vitrine. Pe urmă am avut trei vitrine şi am făcut şi patiserie cu plăcinte – mai mult plăcintărie. Mama avea reţetele de plăcinte, bunica – pe cele de scovergi. După aceea am reuşit să preluăm tot spaţiul şi să facem o  investiţie de 200.000 de euro, să arate ca acum. Avem şi cofetărie artizanală, şi patiserie, şi scovergile, şi zona de băcănie.”

    În 2020, compania a avut o cifră de afaceri de 2,22 de milioane de lei, în creştere de la 1,8 milioane, rezultat înregistrat în 2019. „Noi cu investiţia pe care am făcut-o trebuia să dublăm cifra de afaceri, ăsta era targetul nostru, trebuia să ajungem la 3,6 milioane de lei, dar a venit pandemia. Anul acesta sperăm să ajungem la 2,6 milioane de lei cel puţin, dar nu mai putem să facem estimări.”

    Pauză şi de la capăt

    În prezent, businessul funcţionează cu o singură locaţie, iar anul trecut, din februarie, după ce au deschis şi în interior, rezultatul noii investiţii nu a întârziat să apară. Astfel, deşi februarie spune că nu e o lună foarte bună, creşterea a fost dublă, iar numărul clienţilor a înregistrat o evoluţie importantă. „Noi aveam undeva la 300-400 de clienţi pe zi, şi am ajuns la 500-600 în februarie.” Când a venit pandemia, a fost însă nevoit să închidă o vreme. „Am închis de tot timp de două săptămâni, pentru că s-a speriat toată lumea, angajaţii erau un pic speriaţi să vină la muncă, aşa că am luat decizia să închidem. După ce am închis au început să sune clienţii, să ne întrebe de ce nu facem cozonacii, de ce nu ţinem deschis, când alte patiserii sunt deschise, şi atunci am luat decizia să redeschidem. După toată investiţia am revenit nu la două geamuri, ci la un singur geam. Când s-au ridicat restricţiile am avut un boom, au venit foarte mulţi clienţi. Toată vara am vândul la o vitrină, ne-am conformat regulilor.”

    În curând, compania urmează să se extindă cu o nouă unitate. „Asta am avut în plan şi anul trecut, dar a venit pandemia. Pe noi ne-a prins după o lună în care reinvestisem 200.000 de euro în afacere. Şi am cam aşteptat un pic anul ăsta, pentru că nu am ştiut încotro să o luăm. Acum urmează să mai facem încă un punct de lucru şi după aceea să francizăm.”

    Investiţia pentru următorul punct de lucru este undeva la 250.000 – 300.000 de euro. „Asta avem în plan, iar acum urmează să mai căutăm încă un spaţiu, să mutăm o parte din producţie şi să facem încă un spaţiu comercial.” Următoarele unităţi spune că ar vrea să le deschidă tot în Bucureşti, având ca ţintă zona Dorobanţi, Nord, poate şi capătul Căii Victoriei. „Zona de birouri Pipera nu. Am vrut la birouri dar acum este incertă întoarcerea angajaţilor la birou. În plus, noi avem nevoie de şapte zile de vânzare, nu de cinci, iar la birouri vinzi cinci zile, în weekend nu.”

    Legat de francizare, cereri spune că primeşte săptămânal, dar nu ştie încă ce investiţie va presupune o unitate deschisă în acest regim. „Încă nu am stabilit cum va funcţiona franciza, dar pentru a-şi păstra calitatea noi vrem să produce toată gama şi să livrăm francizorului, care doar să se ocupe de spaţiu, ca şi când ar avea un mini-market, cumpără şi revinde. Nu m-am gândit la o investiţie minimă pentru franciză, dar doar investiţia în spaţiu depăşeşte 100.000 de euro. E şi un business sigur, nu suntem pe restaurante, nu ne mai afectează nici pandemia. Viitorul ce va fi? IT şi mâncare, acesta e viitorul”, susţine el.

    În ceea ce priveşte investiţiile, acestea – mai mici sau mai mari – se fac permanent. „Noi tot timpul reinvestim. Luna asta am investit 5.000 de euro în terasă. Luna trecută am cumpărat un aparat care îţi reduce bacteriile din produse, din cofetărie. A fost şi acela vreo 10.000 de euro. Banii trebuie reinvestiţi. Eu nu am avut niciodată o problemă cu a reinvesti. Reinvestind, vei avea clienţi. Nu dai bani, nu câştigi.”

    Un salt în ambele extreme

    Faţă de perioada prepandemie, „când nu ştiu dacă aveam un procent de 2%”, şi livrările au înregistrat o creştere accelerată, în momentul de faţă acoperind o treime din vânzări. Pe acest segment compania a intrat de când a apărut pentru prima oară Uber Eats în România. „Apoi am intrat pe Glovo şi după aceea pe Bolt, Tazz şi Bringo. Am fost şi pe Foodpanda, dar nu am fost mulţumiţi de serviciile lor şi am renunţat.” Au, de asemenea, un parteneriat şi cu platforma de livrări rapide BeeFast. „Nu avem propria linie de livrări, e foarte greu şi, decât să dai greş mai bine aşa.”

    O scădere importantă a venit însă din rândul turiştilor şi a clădirilor de birouri din apropiere. „Înainte de pandemie aveam undeva la 30-35% clienţi turişti şi numărul era în creştere. Acum avem cam un turist pe săptămână. În timpul Campionatului European am avut o mică creştere, de 2-3%. Înainte veneau grupuri de turişti, era o întreagă nebunie. Erau şi multe birouri, o clădire de lângă noi avea 1.500 de angajaţi. Era un flux continuu toată ziua. Acum mai avem noroc, ca să zic aşa, că se închide Calea Victoriei şi oamenii ies la promenadă, vin să mănânce o scovergă, o prăjitură, stau la terasă la o cafea şi se relaxează.”

    Lecţia pandemiei, spune Mircea Ion, „a fost că trebuie să ne păstrăm angajaţii pe care-i avem, să nu ne speriem aşa de tare şi să ne adaptăm situaţiei, să găsim soluţii pentru a merge înainte, orice situaţie de criză ar veni. Să ne schimbăm, să vindem altceva. Noi ne-am adaptat, de exemplu, să vindem online, din ce în ce mai mult.” În prezent, compania acoperă, prin livrări, undeva la 8 kilometri faţă de locaţie. „Acum vrem să avem propriul nostru magazin virtual, după care vom livra în tot Bucureştiul şi Ilfovul.”

    De la doi angajaţi, echipa companiei s-a extins până în prezent la 12 persoane. „În februarie (2020 – n. red.) eram 12 şi, cu toate că trebuia să creştem echipa, să fim vreo 15, ne-am redus o vreme la şapte şi acum am revenit la numărul iniţial.”

    Tradiţional, dar şi instagramabil

    Portofoliul companiei numără circa 200 de categorii de produse, care se încadrează într-o marjă de preţ de la 6 lei (o scovergă simplă) la 230 de lei (un tort de mango). „Noi scovergilor le spunem «locomotiva», iar restul sunt «vagoanele», care vin bine, ba chiar foarte bine, din spate. De Sărbătorile Pascale, de Crăciun se vând foarte bine produsele de patiserie, cozonacii. Iarăşi, în perioadele de post avem multe produse vegane care merg foarte bine.” O vreme, a încercat şi cu sandvişuri, dar odată cu pandemia, când angajaţii au migrat spre munca remote, nu mai e un interes atât de mare pentru produse asociate micului dejun. „Noi avem scovergile care acoperă tot micul dejun. Avem scovergi cu carne, cu brânză de burduf, carne la garniţă şi ceapă roşie. Avem şi plăcintă cu carne. Avem produse şi pentru mic dejun, şi pentru prânz, şi pentru cină şi desert. Asta a fost ideea, să acoperim toate perioadele zilei, toate gusturile. Cu cât am avut mai multe produse, cu atât a crescut valoarea per client, şi pe noi asta ne interesează.” Antreprenorul spune că s-au adaptat cerinţelor pieţei şi, în paralel cu produsele tradiţionale, acum au şi game „fashion, noi, instagramabile”, începând cu mousse-uri speciale. „Nu făcea bunica tort de mango într-o formă specială”, spune el amuzat.

    Potrivit lui Mircea Ion, la scovergărie se găsesc produse pentru toate veniturile, cu care acoperă toate bugetele. „În general clienţii noştri sunt din toate categoriile, şi cu venituri medii, şi cu venituri mici. Nu avem clienţi care nu-şi permit să cumpere de la noi. Avem şi clienţi care merg la secţiunea de cofetărie, care este o variantă premium şi, acolo sunt puţin mai scumpe produsele, dar raportul calitate preţ este foarte echilibrat.”

    Obiceiul de consum al românilor s-a schimbat de-a lungul anilor, remarcă el. „Noi încercăm să promovăm produsele 100% naturale, fără conservanţi, fără aditivi, fără E-uri, iar partenerii ni-i alegem după acelaşi criterii – să facă produse naturale, de calitate, fără niciun adaos, fără potenţiatori de gust, fără margarină. Ideea e că oamenii au început să nu mai mănânce orice, să fie mai atenţi. Mai citesc şi etichete, mai verifică şi locaţia de unde cumpără şi sunt mai selectivi. Iar zona pe care suntem noi a început să crească de la an la an, de aceea apar din ce în ce mai multe băcănii, unde găseşti produse de calitate, dar şi zona asta de patiserie-cofetărie artizanală. Lucrăm în general cu firme româneşti, încercăm să găsim produse româneşti de calitate. Ce nu găsim, înlocuim din import. Dar în general folosim făină românească 100% naturală, dulceţuri româneşti, brânză şi smântână românească, cum sunt cele de la Lăptăria cu Caimac”. Mircea Ion s-a gândit inclusiv să deschidă o linie de producţie proprie, ba chiar, într-o vreme, au şi produs dulceţurile folosite în produse. „Acum nu ne mai permite spaţiul şi timpul. Mai avem încă un mix de anul trecut, şi asta vrem să facem, inclusiv să lărgim producţia. Vrem să facem şi îngheţată pentru anul viitor, este în planul nostru. Urmează să facem un laborator separat de unde să ne ducem către punctele care vor fi deschise şi către viitorii francizori.”

    Despre competiţie, Mircea Ion spune că „dacă zic că nu am un competitor, nu e ok, dar noi, pe domeniul de scovergărie, nu avem competitori, nu există aşa ceva în Bucureşti. Eu consider că e loc pentru toată lumea. Dacă faci un lucru bun fă-l până la capăt, fă-l calitativ, fii serios şi clienţii vor veni.”

    Pe viitor, în maxim 5 ani, antreprenorul îşi doreşte să iasă şi în afara graniţelor. „Am văzut că prind, că sunt produse româneşti căutate şi în afară, dar nu doar pentru că sunt româneşti, ci pentru că gogoşile, prăjiturile, plăcintele întotdeauna au fost preferate de către clienţi. Ne-am îndrepta în primul rând către ţările pline de români – Spania, Italia, Anglia.” Acest pas va veni însă după ce va acoperi oraşele mari din România cu viitorii parteneri, asta dacă nu va găsi o soluţie pentru a avea un bun control, „caz în care probabil că ne vom extinde doar noi”. De-a lungul timpului, Mircea Ion spune că cele mai mari provocări au fost reprezentate de lipsa personalului şi a personalului de calitate. Din acest motiv, la începuturile businessului a şi lucrat, multe ore pe zi, cot la cot cu angajaţii la pregătirea scovergilor. În general, noii angajaţi învaţă cam într-o săptămână reţeta de scovergi, dacă respectă gramajele şi paşii. „La cofetărie şi patiserie am căutat întotdeauna oameni cu experienţă, pentru că nu putem instrui noi oamenii, acolo trebuie să ai o şcoală, experienţă, să faci cofetărie sau patiserie. Fără studii nu prea ies produsele.”

    Pregătit pentru business încă din clasele primare

    Absolvent al seminarului teologic şi al Facultăţii de Marketing, dar şi cu Facultatea de Teologie începută dar nefinalizată, Mircea Ion nu e la prima experienţă antreprenorială. „Am avut şi alte businessuri. Primul business a fost la 21 de ani. M-am ambiţionat şi m-a ajutat cineva să fac două credite – şi am avut un pub în Teleorman. Apoi am avut un magazin alimentar, iar apoi am avut nişte săli de pariuri, şi în final am renunţat la tot şi am venit în Bucureşti. Nu am lucrat niciodată ca angajat.” De altfel, pasiunea pentru afaceri a avut-o încă din copilărie. „Eu am crescut în business din clasa a şaptea, în magazinul mamei –acolo am şi învăţat vânzări. Prima mea vânzare am făcut-o în clasa a patra. Puneam o ladă într-o piaţă şi vindeam ardei cu coadă. Ai mei se ocupau atunci de asta, cumpărau legume şi le vindeau în piaţă”, povesteşte el.

    Înclinaţia spre zona spirituală, care se reflectă şi în business, pentru că din scovergărie nu lipsesc câteva icoane aninate pe pereţi, o are tot din familie. „Socrul meu e preot, naşul meu e tot preot. La noi am observat şi că foarte mulţi bucureşteni ţin post şi, de altfel, cele mai bune perioade ale noastre sunt perioadele şi zilele de post.”

    Una dintre cele mai importante decizii pe care Mircea Ion spune că le-a luat de-a lungul timpului a fost aceea de a urca uşor-uşor treptele în acest business. „Nu le-am sărit.” Pe antreprenorii la început de drum el îi sfătuieşte să creadă în businessul pe care vor să îl înceapă, să fie implicaţi total şi, cel mai important, să fie corecţi: şi faţă de angajaţi, şi faţă de clienţi. „Mai bine câştigi puţin într-un business dar câştigi sigur, decât să ai un boom o dată”, crede el.

    De-a lungul carierei, antreprenorul spune că a avut-o ca mentor pe mama sa, iar din lumea businessului îl are drept exemplu pe Dragoş Petrescu de la City Grill. În paralel, a avut ca sursă de inspiraţie cartea
    „Schimbă-ţi atitudinea şi-ţi vei schimba viaţa”, pe care o recomandă şi altora. „Şi, în general, tot timpul mă inspir din afacerile de succes şi urmăresc să văd care e drumul pe care îl urmează acei antreprenori. Care sunt clienţii, cum ambalează. Ideile vin de la oameni care au experienţă. Trebuie să te inspiri, nu ai cum altfel.”

    În timpul liber, Mircea Ion spune că îi place să călătorească în afara ţării, în orice destinaţie care are mare şi soare, iar pentru România rezervă călătoriile de weekend. „În concediu iau totuşi şi laptopul, trebuie să verific. Dar vine şi mama să se ocupe de afacere, să preia frâiele cât sunt plecat în concediu. Eu vreau să ajung să nu mai lucrez 12 ore pe zi, ci maxim 6 ore. Dar nu cred că pot. Dacă stau prea mult plecat de aici nu mă simt bine. Îmi dă o stare de bine, această afacere e ca şi copilul meu, luând-o de la zero. Asta a fost cea mai mare realizare pentru mine, pentru domeniul acesta.” Soţia sa, care a lucrat până acum pentru o corporaţie, e implicată la rândul său în afacere. „Urmează să vină cu mine, să creştem businessul.” La rândul său, Mica încă este în business. „Vine, ne mai controlează, verifică gusturile în general”, glumeşte el.

    „Luaţi în calcul vânzarea businessului sau vreţi să rămână o afacere de familie?”, l-am întrebat. „Eu vreau ca afacerea să rămână în familie, dar totul are un preţ”, a fost răspunsul său.

  • Fini sunt! Bucureştiul, un contrast violent în 500 de metri: În timp ce Calea Victoriei a fost ocupată de corporatişti, hipsteri, gelaterii, berării şi cafenele, Bulevardul Magheru a fost lăsat şaormeriilor, covrigăriilor, aurolacilor, cerşetorilor şi lumii de noapte

    Bucureşti, un oraş fascinant: Calea Victoriei a fost ocupată de corporatişti, hipsteri, gelaterii, cafenele, în timp ce bulevardul Magheru a fost lăsat şaormeriilor, covrigăriilor, caselor de schimb, lumii de noapte şi homless-ilor.

    Bucureştiul este un oraş al contrastelor, absolut fascinant. Lângă clădiri noi, verzi, de clasă A, care rivalizează cu cele din Londra, găseşti şi case istorice prăbuşite de timp, de indiferenţa autorităţilor şi proprietarilor, ocupate de homlessi.

    În ciuda murdăriei oraşului, a poluării lui, a drumurilor crăpate ca după un bombardament, a cerşetorilor din jur, locuitorii îl iubesc şi nnu s-ar muta din el în altă parte. Bucureştiul are o putere fascinantă, care te face din vorbe.

    Contrastul din Bucureşti se vede cel mai bine înn acest moment dacă circuli pe cele două bulevarde paralele pe axa Sud-Nord, bulevardul Magheru şi Calea Victoriei.

    Citiţi articolul integral pe Aleph News

  • O milionară din Elveţia a cumpărat unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din Capitală

    Visionapartments, companie deţinută de Anja Graf, o milionară elveţiană de 44 de ani, a semnat astăzi un acord pentru cumpărarea fostului hotel Ramada Majestic Bucureşti, situat pe Calea Victoriei.

    Hotelul are 111 camere, pe 5 etaje, precum şi 6 săli de meeting, sală de sport, o zonă de spa cu piscină încălzită, un jacuzzi, restaurant şi un centru de afaceri.

    Hotelul a fost construit în 1920 şi este situat în inima Bucureştiului, pe Calea Victoriei, fiind una dintre clădirile emblematice ale Capitalei.

    ”Cu ajutorul Ernst & Young România şi al firmei de avocatură Radu şi Asociaţii, VISIONAPARTMENTS a reuşit să finalizeze această tranzacţie comercială importantă în Bucureşti. Suntem foarte entuziasmaţi de această achiziţie. Acest pas reprezintă o etapă crucială în istoria VISIONAPARTMENTS şi în planurile noastre de expansiune”, a declarat Anja Graf, CEO şi Preşedinte.
     
    Fostul proprietar a fost reprezentat de Ţuca Zbârcea & Asociaţii şi Special Properties.
     
    Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Hotelul Ramada Majestic era deţinut de patru acţionari turci, Selim Suat Orsan (28%), Ismail Isik (23,9%, Kemal Yavuz Batum (23,9%) şi Atil Ekemen Mehmet (23,9%).

    Născută în 1977 în Elveţia, Anja Graf a început să îşi construiască propria companie la 21 de ani. La începuturile carierei, ea a condus şi o agenţiei de fotomodele, perioadă în care se ocupa inclusiv de amenajarea unor apartamente pentru modelele care lucrau termporar în Zurich. Această experienţă i-a folosit mai târziu pentru a lansa propria afacere în domeniul apartamentelor de închiriat.

    VISIONAPARTMENTS a fost lansată în 1999, odată cu deschiderea primelor trei apartamente în Zurich. Din 2009, compania a fost extinsă şi pe plan extern. Compania este specializată în închirierea de apartamente elegante, mobilate şi cu servicii incluse, din întreaga lume.

     

  • Cum se vede criza din noul reper hip al Capitalei

    Dacă până nu demult, o plimbare pe Calea Victoriei nu era completă fără o incursiune printre vitrinele Gucci, Hugo Boss sau ale altor magazine de lux, acum, o coadă de oameni aliniaţi în afara unui spaţiu atipic, unde sunt servite îngheţată, cafea şi prosecco,  deschis chiar în pandemie, îţi dezvăluie o repoziţionare a arterei comerciale principale a Capitalei. Vitrinele goale sunt din ce în ce mai multe, iar locul brandurilor strălucitoare este luat de cel al barurilor şi cafenelelor cochete, care se adresează clientelei diverse aflate acolo în orice seară a săptămânii.

    „Mă plimb aici săptămânal, cu bicicleta sau pe jos, mai ales în weekenduri”, spune Alexandra, o tânără de 32 de ani care lucrează în domeniul organizării de evenimente şi care ştie tot ce este nou în materie de locuri „hip”. Din rutina ei de weekend face acum parte închirierea unei biciclete de la rastelul IVelo, de lângă Ted’s Coffee, dar şi oprirea de la Velocità, de unde îşi ia două cupe de îngheţată, pe care le savurează pe terasă – dacă găseşte loc la cele câteva mese de acolo – sau chiar pe bordura din faţa spaţiului.

    „Ce-i drept, înainte de pandemie ajungeam aici mult mai rar – erau mult mai multe activităţi pe care le puteam face, pe care le-am înlocuit cu plimbările de acest tip. Calea Victoriei s-a aglomerat de când cu pandemia – e multă lume aici – de la familii, până la foarte mulţi tineri, copii.  Văd mulţi corporatişti pe Lime-uri – sau cel puţin cred că sunt corporatişti”.  De când cu pandemia, mărturiseşte ea, mai în glumă, mai în serios, a dat „unfollow”, cluburilor din oraş şi renunţat şi la ideea călătoriilor peste hotare.

    „Se spune de fapt Velocità” – mă corectează Alexandra – punând accentul italian pe numele unuia dintre cele mai nou deschise astfel de locuri. Cel mai nou centru al distracţiei Capitalei a devenit acest loc de inspiraţie italienească – unde, într-o seară de sâmbătă, coada se întinde de-a lungul Căii Victoriei până pe trotuarul aflat vizavi faţă de acest spaţiu. Din maşină, locul seamănă cu un magazin de bijuterii din epoca de glorie a acestora.

    Tot din maşină, ai tendinţa să remarci mai ales spaţiile goale ale magazinelor închise (spre exemplu cel al Gucci, aflat într-un spaţiu impozant, negru, pe care s-a aşezat deja praful şi pare că nici nu a mai existat) şi alte vitrine prăfuite, care par să indice că epoca retailului fizic a apus. Odată ieşit din maşină, zumzetul bicicletelor şi trotinetelor conduse de tineri îmbrăcaţi frumos fac să pălească toate acestea şi te duc cu gândul la perspectivele de dezvoltare a zonei, care încă o dată pare că este punctul de a-şi atinge potenţialul de arteră principală a Capitalei, un fel de Champs-Élysées autohton.

    Un business gândit în vremuri de normalitate, crescut în pandemie
    Fiindcă cine se aseamănă, se adună, „oamenii frumoşi” de pe Calea Victoriei nu sunt doar clienţii, ci şi antreprenorii care au decis să „înfigă” recent steagul brandului propriu în acest nou pol al Capitalei, conturând o nouă comunitate de business în ultimii trei ani şi chiar şi recent – în lunile de pandemie.

    George Pop şi Adnana Popa au dat naştere businessului Velocità, care a devenit unul dintre cele mai iubite locuri „pentru toată lumea”, după cum îmi descrie George Pop la telefon clienţii cărora se adresează. „Este un proiect la care lucrăm de mai bine de un an, dar ne-am adaptat situaţiei şi cred că în cazul nostru, faptul că oamenii vin aici reprezintă şi un semnal psihologic de normalitate – aceasta este teoria mea”, îmi spune el.

    Totuşi, consideră că a fost nevoie de un cumul de factori care au adus succesul locului încă din prima zi: „Am ajuns din prima şi a doua lună la încasările pe care ni le-am fi dorit în şase luni, dar cifrele acestea existau în planul nostru. Cred că este cea mai hot zonă în prezent – se face o schimbare de la fashion către food. Aici se află multe hoteluri importante din Bucureşti, avem zona de promenadă care aduce multă viaţă”, mai spune el. Este de părere însă că zona ar fi şi mai efervescentă dacă artera Calea Victoriei s-ar transforma într-una în totalitate pietonală

    . „Cred că dacă s-ar lua o decizie mai radicală şi într-adevăr s-ar reduce la o singură bandă partea dedicată maşinilor, ar ajuta mult oraşul şi comerţul – cred că noi avem alte bulevarde mari pe care se poate merge cu maşina dacă s-ar lua o astfel de măsură.” 

    El enumeră factorii care au condus la rezultatele lor: „Sunt zeci de lucruri care trebuie aliniate ca să vorbim despre o experienţă completă – trebuie să se întâmple foarte multe lucruri ca să ai succes – în cazul nostru vorbim despre  renovarea unui spaţiu a unei clădiri art deco din 1936, ceva extraordinar din punctul de vedere al patrimoniului arhitectural, identitate grafică, brandul 100% românesc, o calitate bună a ingredientelor”, descrie el elementele care alcătuiesc esenţa unui astfel de loc.

    Valoarea investiţiei în Velocità se ridică la jumătate de milion de euro, bani despre care antreprenorul spune că „Se mai găsesc în ziua de azi dacă ştii ce să faci cu ei – trebuie să ai un plan bun, fiindcă există bani pe piaţă care stau degeaba”.
    „Iniţial, am pornit de la un concept de cafenea cu tiramisu şi îngheţată. Este un concept italienesc, iar toate produsele pe care le folosim ne-am dorit să creeze acest concept pe care oamenii să îl identifice cu Italia“, descrie businessul managing directorul Velocità şi în cadrul emisiunii online de business ZF Live. Dorinţa antreprenorilor a fost aceea de a se reveni la arhitectura specifică clădirilor de pe Calea Victoriei şi de a avea un magazin bine structurat şi coerent, care să atragă publicul atât prin aspect, cât şi prin calitatea produselor.

    „Atunci când viziunea companiei e clară, când ştim ce vrem să co­mu­nicăm, oa­menii care trec pe Calea Vic­toriei şi văd un ma­gazin aliniat coe­­rent aleg să intre şi îl apreciază“, ada­ugă fondatorul.

    El mai spune că a optat pentru această lo­caţie, chiar în centrul oraşului, şi nu pentru un mall sau alte centre comerciale, pentru că i se pare un loc foarte bun pentru un brand care vrea să se afirme şi să se evidenţieze prin calitatea produselor proprii, fiind, totodată, şi un loc reprezentativ din Bucureşti pentru un prim pas într-o astfel de afacere. „Experienţa este pe gustul foarte multor oameni, pentru că noi am creat un produs care nu se nişează“, spune acesta.

    Preţurile pentru produsele Velocità sunt accesibile, deşi cali­tatea şi experienţa oferită clienţilor este premium. Ideea pe care o ur­mează antreprenorul este aceea că atunci când vinde o cafea de 10 lei, o jumătate din preţ este pentru produsul în sine, iar cealaltă jumătate, pentru modul în care este vândut şi pentru experienţa oferită de respectivul produs.
    Pandemia a lucrat în favoarea acestui business, spune fondatorul, pentru că oamenii au redescoperit dorinţa de a ieşi şi de a se bucura de oraşul în care trăiesc. Noile măsuri impuse de autorităţi nu au afectat clienţii cafenelei, deoarece ei erau obişnuiţi şi înainte de pandemie cu regimul take away.

    În prezent, Velocità funcţionează cu aproximativ 15 angajaţi, iar în ceea ce priveşte viitorul businessului, fondatorul este optimist şi spune că are potenţialul de a genera venituri de 1 milion de euro.

    El este de părere că această arteră principală a Bucureştiului, Calea Victoriei, care a fost readusă la viaţă de cafenelele, cofetăriile şi terasele foarte populate chiar şi în plină pandemie, ar putea fi valorificată în adevăratul sens al cuvântului dacă ar deveni pietonală permanent, nu doar ocazional.

    Fericirea „s-a deschis” pe Calea Victoriei

    Andreea Moldovan, proprietarul atelierului de deserturi Livrez Fericire, face şi ea parte din noua comunitate de business de pe Calea Victoriei. Unul dintre motivele pentru care a deschis  Love You Choux aici, în luna mai, este fiindcă una dintre convingerile ei este că „omul sfinţeşte locul” şi îşi caută fericirea – şi în materie de astfel de produse – oriunde s-ar afla acestea. Povesteşte că şi-a propus mereu să facă ceva diferit, nu a urmat niciodată un plan de business şi a aşteptat să fie ghidată de inspiraţie.

    Chiar dacă ea a deschis spaţiul de desfacere în luna mai a acestui an, începuse să caute un spaţiu în centru la finalul anului 2018. L-a găsit un an mai târziu, în vară, l-a închiriat atunci, toamna a început amenajarea şi, deşi îşi doreau să îl deschidă în decembrie, din cauza unor întârzieri care au inclus şi perioada stării de urgenţă, au lansat businessul în primăvară şi spune că au avut parte de un boom în materie de vânzări încă de la început.

    În ceea ce priveşte produsul vândut acolo, povesteşte: „Produsul Love You Choux exista pe piaţă de mai bine de doi ani şi era disponibil prin comandă de la atelier. Am lansat produsul din dorinţa de a acoperi cererea din luna februarie, cu Valentine’s şi Dragobetele, fiindcă voiam să fac ceva diferit faţă de inimioarele, fluturaşii şi fundiţele clasice de pe diverse prăjituri”. După luna februarie, oamenii au solicitat în continuare acest produs, Love You Choux, pe care îl voiau şi pe 1 şi pe 8 martie, iar treptat s-a născut o isterie a acestui produs tradiţional uitat despre care spune că l-a pus în scenă complet diferit şi care a fost ulterior şi copiat de către alţi jucători de pe piaţă. „Evident că era nevoie să ies cu aceste produse în faţă şi să continui povestea”, spune ea. A investit  în spaţiul de pe Calea Victoriei aproximativ 50.000 de euro, iar investiţia pe care a făcut-o în business de-a lungul timpului, de la lansarea acestuia, în 2016, ajunge la aproximativ 200.000 de euro.
    Spune că atunci când a ales spaţiul de pe Calea Victoriei, a luat în calcul mai multe variante şi nu toate se aflau pe această arteră, „care  a fost timp de mai mulţi ani fantoma magazinelor”, spune ea. Totuşi, „Am crezut foarte mult în Calea Victoriei fiindcă omului în general, ce oportunităţi îi dai, profită de ele, dacă am blamat iniţial această pistă de biciclete în calitate de şofer, ulterior m-am bucurat de experienţa adusă de aceasta. În momentul în care am ales locul m-am gândit şi la acei turişti care s-ar putea afla în hotelurile acelea de lux de pe Calea Victoriei, iar acum în mod evident zona de promenadă a crescut mult”, povesteşte ea. 
    A urmat şi modelul celor pe care îi admiră în industrie de la nivel internaţional, care nu au magazine în mall. „Eu nu cred în acest tip de business, la fel cum nu mi se potriveşte o zonă precum Dorobanţi, nu simţeam ca produsul meu să fie asociat cu aceasta. Am vrut să mă poziţionez şi cu un produs concept,
    şi cu un magazin asemenea”, mai spune ea. 
    „Sunt numai oameni faini în jur – cred foarte mult în Calea Victoriei şi cred mult în vibe-ul acela de vacanţă. Când s-a deschis Centrul Vechi, mă simţeam ca în vacanţă, Ibiza Town, era exact nebunia aceea – între timp s-a stricat Centrul Vechi.
    Calea Victoriei am comparat-o încă de la început cu o arteră dintr-un oraş cosmopolit, la fel cum mi-ar plăcea să fie şi Bucureştiul acesta în curând.”


    Cum se naşte o zonă trendy

    De aceeaşi părere este sociologul Romulus Oprica, fondatorul firmei de consultanţă şi cercetare de piaţă BrandBerry, care spune că „cel mai trendy loc al Capitalei în contextul pandemiei” urmează de fapt un stil occidental, întâlnit de el deseori în capitalele europene pe care a avut ocazia să le viziteze.
    „Este stilul tipic occidental de socializare şi anume – îţi iei o bere două, cinci, zece, un prosecco şi stai pe trotuar şi discuţi – în interior este aglomerat, oricum nu ai voie prea mult în interioare în perioada aceasta, iar zona deja devenise trendy, deja apăruseră o serie de terase, de mici bistrouri, mici cârciumioare nu neapărat cochete, ci foarte trendy, aici”, descrie sociologul dezvoltarea din ultimii ani a zonei.
    Oprica punctează şi cum Centrul Vechi rămâne zona turiştilor, iar generaţia mai tânără va căuta mereu zone noi, care să îi poziţioneze ca fiind altfel: „Corporatiştii sunt altfel – tinerii sunt altfel, astfel că acesta este un statement, eu nu mă duc în Centrul Vechi, merg într-o zonă cool – iar cea mai cool şi recentă zonă unde mă pot afla acum este Calea Victoriei”.  
    Este de părere de altfel că acestei noi zone i-a luat în jur de trei ani ca să se poziţioneze în acest fel.
    Sociologul aminteşte şi că zona este frecventată de  un anumit tip de consumator, până în 40 de ani – „Consumatori tineri, corporatişti, cu profil socio-demografic destul de bine definit, iar această nouă zonă trendy, poate să devină o zonă recunoscută peste ani sau poate avea o evoluţie meteorică, la fel cum au avut şi alte zone trendy de-a lungul timpului”.
    Romulus Oprica este de părere că acest context pandemic pe care îl traversăm a contribuit la dezvoltarea acestei zone, oamenii fiind tentaţi să caute locuri care nu sunt foarte aglomerate, faţă de cele clasice, ajută şi vremea, dat fiind faptul că ne aflăm în perioada verii. Ajută, de asemenea, şi faptul că din martie până în luna mai am fost într-un blocaj care ne-a făcut să dorim şi mai mult să ieşim – cu prietenii, cu oamenii pe care îi ştim în zonele noi, astfel încât riscul de îmbolnăvire să fie mai mic. „Fiecare zonă nou deschisă şi care are elemente de calitate – reprezintă o zonă foarte atractivă în această perioadă pentru că îţi oferă posibilitatea să faci lucruri normale, să ieşi cu prietenii”, descrie el comportamentul efervescent de pe Calea Victoriei în pandemie.  
    Cum ar trebui să fie văzut acest comportament în contextul în care se vorbeşte despre o criză economică? „A scăzut consumul de haine, a scăzut consumul de maşini, de orice alte lucruri, dar niciodată într-o criză nu o să scadă consumul de alcool sau o să se renunţe la ieşirile cu prietenii – oamenii au nevoie să evadeze din starea de stres în care se află, iar fiecare ieşire în oraş este o evadare din stres – până la urmă un pahar de prosecco nu este atât de scump. Ai renunţat poate la ratele la maşină, renunţi pentru o perioadă la a-ţi achiziţiona un apartament, nu îţi mai cumperi ultima geantă din colecţia Chanel, dar nu renunţi la o ieşire cu prietenii. De ce? Pentru că suntem animale sociale, iar ieşirile în oraş reprezintă o modalitate de deconectare, de ieşire din stresul economic”, concluzionează el.
    În ceea ce priveşte spaţiile de retail rămase în paragină – Romulus Oprica spune că a avut mai multe discuţii cu oameni din zona de IT, de dezvoltare de aplicaţii, spune că sunt şi businessuri care vindeau online şi care au crescut în perioada aceasta de pandemie la nivelul la care se aşteptau să ajungă peste 2-3 ani. Astfel, impactul asupra comerţului în România, care era mult sub nivelul ţărilor occidentale a fost foarte mare şi se reflectă şi în zona fashion, pentru care Calea Victoriei era renumită anterior. „Vedem că sunt o serie de companii care au declarat public că îşi restrâng activitatea nu doar în România, ci din toată lumea – de ce, pentru că se schimbă comportamentul oamenilor – poţi să cumperi o geantă sau o bluză şi online, din punctul de vedere al companiilor, acest lucru înseamnă optimizare de costuri. Va fi interesant să vedem ce se va întâmpla cu aceste spaţii – dacă se va păstra un nivel relativ redus de îmbolnăviri este foarte posibil ca aceste spaţii să devină zone de socializare, mai ales dacă se deschid restaurantele. Dacă magazinele se închid sau părăsesc România şi rămân aceste spaţii fizice disponibile, este foarte posibil ca acestea să se transforme în spaţii de socializare – cu cât vom lucra mai mult de acasă, cu atât vom căuta mai mult socializarea cu prietenii în zone sigure – până la urmă, dispare o ocazie, dar apar alte oportunităţi”. 


    Retail, office şi, mai nou, HoReCa

    Din perspectiva imobiliarelor, dacă anul trecut se vorbea despre transformarea centrului Capitalei, inclusiv a zonei Căii Victoriei, într-o zonă cu potenţial de dezvoltare pe segmentul office (cu o valoare a investiţiilor pe acest segment de aproximativ 300 de milioane de euro doar în zona centrală potrivit unui material anterior publicat de Business MAGAZIN), specialiştii din domeniu văd o reorientare spre segmentul HoReCa, în detrimentul birourilor şi spaţiilor de retail.
    „Într-adevăr, datorită nevoii de distanţare fizică, oamenii au căutat locuri mai puţin aglomerate în detrimentul zonelor tradiţionale (zona Unirii/ Lipscani), unde clădirile sunt foarte apropiate, iar străzile şi terasele foarte înguste. Mai mult decât atât, plimbările cu bicicleta au fost una dintre activităţile preferate de agrement în această perioadă ca urmare a nevoii de distanţare socială, iar infrastructura de ciclism existentă pe Calea Victoriei şi oprirea circulaţiei auto în zilele de weekend pe aceste artere a încurajat, cu siguranţă, deschiderea locaţiilor HoReCa în această zonă”, observă Liana Dumitru, associate director Retail Agency în cadrul Colliers International.
    Ea spune că, având în vedere că aceasta nu este o arteră pietonală şi românii sunt obişnuiţi să meargă cu maşina la cumpărături, lipsa spaţiilor de parcare în această zonă a fost şi rămâne o problemă pentru magazinele deschise aici. „Majoritatea celor prezente acum sunt branduri premium şi concepte „destinaţie” care, pentru a fi accesate uşor, au nevoie de spaţii de parcare în apropiere. Este posibil ca o parte dintre magazinele existente să se relocheze şi să fie înlocuite, în timp, de concepte HoReCa, dat fiind că ne aşteptăm ca nevoia de distanţare fizică să continue şi spaţiile în aer liber să fie şi de acum înainte preferate de consumatori”, crede specialistul în imobiliare.
    Ea observă că momentan, există o ofertă destul de mare de spaţii comerciale în această zonă comparativ cu cererea actuală, astfel încât nu estimează o creştere a chiriilor în perioada următoare. „Pe termen lung, însă, dacă decizia autorităţilor va fi să închidă complet accesul maşinilor în această zonă şi să o transforme în arteră pietonală, este posibil să vedem şi aici o transformare asemănătoare marilor zone centrale pietonale din oraşele europene şi, odată cu ea, să vedem o creştere a cererii şi implicit a chiriilor. Vorbim însă de o perioadă de minim 3-5 ani, dacă şi pe măsură ce astfel de măsuri vor fi implementate”, punctează Liana Dumitru.     
    Poate fi pandemia pretextul pentru transformarea acestei artere într-una similară celor principale din cele mai importante orase europene, asa cum se discuta de mult timp? „Prin politici publice, dacă se va dori acest lucru, se poate muta lupa mai mult pe zone precum Calea Victoriei, prin stimulente fiscale, de exemplu, care să reintroducă în circuitul economic anumite clădiri neutilizate”, crede şi Silviu Pop, Head of Research în cadrul Colliers International. Dacă anul trecut,  cel mai activ segment imobiliar chiar si aici era cel al birourilor – el consideră acum că dezvoltatorii de birouri se vor orienta mai mult înspre zonele mai puţin centrale, care pot oferi suprafeţe mai generoase. „Lipsa terenurilor în anumite zone centrale (inclusiv de-a lungul Căii Victoriei) sugerează că acestea nu pot fi subpieţe semnificative pentru dezvoltatorii de birouri, ca să nu mai vorbim despre faptul că abundenţa de clădiri istorice duce, desigur, la restricţii de înălţime într-o zonă în care terenurile şi aşa sunt scumpe (adică ar fi presiuni pe chiriile cerute)”.
    Astfel, el consideră că pe segmentul birourilor, pe viitor, Calea Victoriei poate mai degrabă să aibă clădiri de birouri boutique, cu suprafeţe închiriabile ceva mai mici, care de multe ori să fie renovări de clădiri istorice sau care să încorporeze clădiri istorice într-un proiect: „Posibil să apară cândva un interes mai mare pentru acest tip de proiecte în zone ultracentrale, dar în prezent există o abundenţă de proiecte de o calitate bună în zone unde există suprafeţe mari, care pot genera o chirie mai competitivă”. 

  • Surpriză: Centrul Capitalei se schimbă la faţă. S-a vândut unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din Bucureşti

    Fattal Group a cumpărat hotelul Golden Tulp din Bucureşti, amplasat la intersecţia dintre b-dul Dacia şi Calea Victoriei, cu aproximativ 9,5 mil. euro, po­trivit Globes. Hotelul are 81 de camere şi este amplasat în proximitatea centrului vechi.

    Hotelul Golden Tulip de pe Calea Victoriei a fost dezvoltat de compania israe­liană de dezvoltare imobiliară R.O. Future Group în anul 2005. Acesta a fost vândut ulterior, în 2007, către compania de investiţii imobiliare Atlas Estate Limited, într-o tran­zacţie de 12 mil. euro la acea vreme, pentru ca ulterior să fie evaluat tot în 2007 la 14,2 mil. euro. Atlas Estate este o companie închisă de investiţii înregisrată în insula Guernsey.

    Grupul Fattal a mai achiziţionat hotelul M Square din centrul Budapestei, cu 71 de camere, contra sumei de 17 mil. euro. Cea mai mare tranzacţie din pachet a vizat Lisabona, unde a cumpărat un hotel  contra sumei de 42 mil. euro şi în care va mai investi 22 mil. euro.

    „Portugalia a devenit una dintre cele mai atractive destinaţii în Europa, iar numărul turiştilor a urcat cu 80% în ultimii cinci ani. Vrem să creştem şi în UK unde am achiziţionat o proprietate un centrul oraşului Liverpool. Strategia grupului este de a achiziţiona hoteluri de top în cele mai mari oraşe şi zone turistice din Europa“, a spus David Fattal, acţionara şi CEO al grupului.

    Grupul hotelier Fattal este controlat de David Fattal, care deţine 56,5% din acţiuni şi deţine la nivel internaţional 225 de hoteluri cu 43.000 de camere în 107 oraşe din 20 de ţări. Dintre hoteluri, 176 sunt în Europa.

    Bucureştiul a înregistrat o adevărată „explozie“ a investiţiilor pe piaţa hotelieră, de la tranzacţia cu Radisson de la final de 2017, cumpărat de Cerberus şi Revetas Capital cu aproape 170 mil. euro.

    La finalul anului trecut Fondul de investiţii Vivion din Luxemburg, controlat de fraţii Isaac şi Amir Dayan din Israel, a cumpărat Palatul BCR din Piaţa Universităţii, în cea mai spectaculoasă tranzacţie imobiliară din acest an, potrivit datelor din piaţa de real-estate. Potrivit aceloraşi surse, fondul de investiţii a plătit aproximativ 25-30 de milioane de euro pentru a transforma sediul băncii într-un hotel de cinci stele.

    Situat pe bulevardul Regina Elisabeta, Palatul Oscar Maugsch se învecinează cu principala piaţă centrală a Bucureştiului. Vivion mai deţine hoteluri în valoare de 1,9 miliarde de euro, reprezentând 66% din portofoliu şi birouri de 1 miliard de euro, sau 32% din portofoliu. Vivion deţine peste 50 de hoteluri în Marea Britanie, cu 8.900 de camere şi peste 40 de proprietăţi în Germania, cele mai multe fiind birouri.

    Centrul Bucureştiului şi în special clădirile istorice au intrat în vizorul investitorilor în ultimii 3 ani. Spre exemplu, Forte Partners investeşte în reconstrucţia clădirii Tandem şi în construcţia clădirii Matei Millo din spatele Palatului Telefoanelor de pe Calea Victoriei.

    Zona centrală şi ultracentrală a Bucureştiului a atras în 2019 cele mai surprinzătoare tranzacţii, pe măsură ce randamentele investiţionale rămân unele atractive pentru investitori, iar viitoarele proiecte pot susţine preţul mai mare al terenurilor.

    Zona dintre Str. Doamnei, b-dul Brătianu şi centrul vechi a devenit un adevărat magnet pentru investitori. Spre exemplu, pe Str. Doamnei sunt trei noi hoteluri în construcţie.

    Grupul lituanian Apex Alliance, unul dintre cei mai activi dezvoltatori de hoteluri din Bucureşti din ultimii doi ani, a scos la vânzare hotelul Hilton Garden Inn de lângă BNR, din Centrul Vechi al Capitalei. Grupul lituanian anunţa în vara anului trecut faptul că pariază 90 de milioane de euro pentru a construi patru hoteluri în Bucureşti până la jumătatea lui 2020, valoare ce poziţionează compania ca fiind cel mai activ investitor din sectorul hotelier local. Bugetul vizează patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere – finalizat şi inaugurat) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere).

  • Surpriză: Centrul Capitalei se schimbă la faţă. S-a vândut unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din Bucureşti

    Fattal Group a cumpărat hotelul Golden Tulp din Bucureşti, amplasat la intersecţia dintre b-dul Dacia şi Calea Victoriei, cu aproximativ 9,5 mil. euro, po­trivit Globes. Hotelul are 81 de camere şi este amplasat în proximitatea centrului vechi.

    Hotelul Golden Tulip de pe Calea Victoriei a fost dezvoltat de compania israe­liană de dezvoltare imobiliară R.O. Future Group în anul 2005. Acesta a fost vândut ulterior, în 2007, către compania de investiţii imobiliare Atlas Estate Limited, într-o tran­zacţie de 12 mil. euro la acea vreme, pentru ca ulterior să fie evaluat tot în 2007 la 14,2 mil. euro. Atlas Estate este o companie închisă de investiţii înregisrată în insula Guernsey.

    Grupul Fattal a mai achiziţionat hotelul M Square din centrul Budapestei, cu 71 de camere, contra sumei de 17 mil. euro. Cea mai mare tranzacţie din pachet a vizat Lisabona, unde a cumpărat un hotel  contra sumei de 42 mil. euro şi în care va mai investi 22 mil. euro.

    „Portugalia a devenit una dintre cele mai atractive destinaţii în Europa, iar numărul turiştilor a urcat cu 80% în ultimii cinci ani. Vrem să creştem şi în UK unde am achiziţionat o proprietate un centrul oraşului Liverpool. Strategia grupului este de a achiziţiona hoteluri de top în cele mai mari oraşe şi zone turistice din Europa“, a spus David Fattal, acţionara şi CEO al grupului.

    Grupul hotelier Fattal este controlat de David Fattal, care deţine 56,5% din acţiuni şi deţine la nivel internaţional 225 de hoteluri cu 43.000 de camere în 107 oraşe din 20 de ţări. Dintre hoteluri, 176 sunt în Europa.

    Bucureştiul a înregistrat o adevărată „explozie“ a investiţiilor pe piaţa hotelieră, de la tranzacţia cu Radisson de la final de 2017, cumpărat de Cerberus şi Revetas Capital cu aproape 170 mil. euro.

    La finalul anului trecut Fondul de investiţii Vivion din Luxemburg, controlat de fraţii Isaac şi Amir Dayan din Israel, a cumpărat Palatul BCR din Piaţa Universităţii, în cea mai spectaculoasă tranzacţie imobiliară din acest an, potrivit datelor din piaţa de real-estate. Potrivit aceloraşi surse, fondul de investiţii a plătit aproximativ 25-30 de milioane de euro pentru a transforma sediul băncii într-un hotel de cinci stele.

    Situat pe bulevardul Regina Elisabeta, Palatul Oscar Maugsch se învecinează cu principala piaţă centrală a Bucureştiului. Vivion mai deţine hoteluri în valoare de 1,9 miliarde de euro, reprezentând 66% din portofoliu şi birouri de 1 miliard de euro, sau 32% din portofoliu. Vivion deţine peste 50 de hoteluri în Marea Britanie, cu 8.900 de camere şi peste 40 de proprietăţi în Germania, cele mai multe fiind birouri.

    Centrul Bucureştiului şi în special clădirile istorice au intrat în vizorul investitorilor în ultimii 3 ani. Spre exemplu, Forte Partners investeşte în reconstrucţia clădirii Tandem şi în construcţia clădirii Matei Millo din spatele Palatului Telefoanelor de pe Calea Victoriei.

    Zona centrală şi ultracentrală a Bucureştiului a atras în 2019 cele mai surprinzătoare tranzacţii, pe măsură ce randamentele investiţionale rămân unele atractive pentru investitori, iar viitoarele proiecte pot susţine preţul mai mare al terenurilor.

    Zona dintre Str. Doamnei, b-dul Brătianu şi centrul vechi a devenit un adevărat magnet pentru investitori. Spre exemplu, pe Str. Doamnei sunt trei noi hoteluri în construcţie.

    Grupul lituanian Apex Alliance, unul dintre cei mai activi dezvoltatori de hoteluri din Bucureşti din ultimii doi ani, a scos la vânzare hotelul Hilton Garden Inn de lângă BNR, din Centrul Vechi al Capitalei. Grupul lituanian anunţa în vara anului trecut faptul că pariază 90 de milioane de euro pentru a construi patru hoteluri în Bucureşti până la jumătatea lui 2020, valoare ce poziţionează compania ca fiind cel mai activ investitor din sectorul hotelier local. Bugetul vizează patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere – finalizat şi inaugurat) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere).

  • Cum poate fi revigorată Calea Victoriei

    Calea Victoriei a ajuns, în ultimul an, în centrul atenţiei marilor dezvoltatori imobiliari de pe piaţa locală, care vor să mizeze pe o zonă nouă şi sigură din punctul de vedere al evoluţiei pe termen lung. Astfel, zona centrală a Bucureştiului atrage investiţii cumulate de 400 de milioane de euro având în vedere proiectele aflate în construcţie şi cele aflate la vânzare.

    “Zona centrală a Bucureştiului a redevenit zonă «fierbinte», aşa cum era normal după o perioadă în care oraşul a crescut organic prin extinderea către nord şi vest, în căutarea terenurilor generoase care pot găzdui dezvoltări de peste 20-30.000 mp. S-au făcut progrese remarcabile în amenajarea zonelor pietonale. A fost construită parcarea subterană de la Piaţa Universităţii şi a fost reconsolidat centrul vechi, care a adus în ultimii cinci ani trei hoteluri noi de 5 stele, şi o paletă de retaileri internaţionali va produce valuri de atracţie pentru dezvoltatorii imobiliari“, spune Andreea Păun, managing partner al companiei de consultanţă imobiliară Griffes. Ea subliniază că în continuare va exista interes pentru tranzacţii în zona Lipscani, dar şi pe calea Dorobanţi sau în Piaţa Romană. Cât timp preţul terenului este neprohibitiv şi împrejurimile asigură vizibilitate şi o adresă prestigioasă, chiriaşii preferă centrul şi chiar sunt dispuşi să plătească o chirie mai mare pentru a se afla acolo“, adaugă Păun.

    În prezent cel mai activ sector este cel al birourilor, fiind în construcţie patru proiecte de birouri – Hagag 109, unde dezvoltatorul israelian renovează vechile birouri ale Petrom, Ţiriac Tower, Matei Millo şi Tandem. La acestea se adaugă nu mai puţin de trei hoteluri în construcţie, fiind reamenajate clădiri vechi de către lituanienii de la Apex Alliance – Roxy by Marriott, Courtyard by Marriott, Autograph by Marriott, alături de Hilton Garden Inn, aflat la vânzare tot de către compania din Lituania. Pe lângă acestea, BCR a scos la vânzare celebrul palat din Piaţa Universitaţii, vândut de JLL drept un posibil viitor hotel de 5 stele. În ceea ce priveşte componenta rezidenţială, pentru moment singurii care au mizat pe acest segment sunt cei de la Hagag, care au demarat la Victoriei 139 consolidarea şi modernizarea unei clădiri de apartamente construite în anii 1940.

    „Sunt companii care vor să fie în centru sau care vor să se mute dintr-o clădire mai veche în una nouă, precum Deloitte, Noerr sau Dentons, plus companii nou-intrate care au nevoie de soluţii, precum WeWork sau Spaces. Terenurile sunt un pic mai atractive ca preţ şi au devenit şi disponibile la vânzare; din acest motiv, atenţia dezvoltatorilor s-a îndreptat spre această zonă. În plus, există cerere din partea unor companii de servicii, care vizează mai ales zona centrală“, observă Viorel Opaiţ, business development director la JLL Romania.

    Pe lângă investiţiile în derulare, tot în apropiere de Calea Victoriei, pe Strada Doamnei, vizavi de BNR, este la vânzare un teren de 5.000 mp unde poate fi dezvoltat un proiect de zeci de milioane de euro care să includă birouri şi un hotel.

    „Observăm în mod special atracţia anumitor dezvoltatori pentru Calea Victoriei. Deja vedem dezvoltatori care nu se mai tem de imobile monument istoric, ba chiar preferă amprenta culturală şi simbolică a acestora pentru a crea concepte multifuncţionale, sustenabile, cu componente de retail de lux la parter. Avem trei terenuri la vânzare în zona Calea Victoriei şi există interes substanţial, atât de la dezvoltatori locali, cât şi internaţionali, spune Andreea Păun.

    După ani de zile în care marii dezvoltatori au mizat pe zone virgine, cum a fost cazul Barbu Văcărescu – Floreasca sau Pipera, în ultimii ani zona centrală a revenit în atenţia acestora, pe măsură ce proximitatea a devenit tot mai importantă, într-un oraş în care un drum dintr-o parte în cealaltă poate dura şi mai mult de o oră. Zona de lângă BNR a devenit una dintre cele mai „fierbinţi“ din Capitală pe măsură ce a atras atenţia investitorilor străini.

    „Zona centrală va rămâne tot timpul atractivă, dacă există produse corecte – chirie, layout, dezvoltator. Ai apropiere de metrou şi de angajaţi, în condiţiile în care pentru o companie cu număr mare de oameni centrul va fi statistic cea mai bună variantă. Dacă te uiţi în ultimii ani, nu au fost produse pe zona Victoriei, iar dezvoltarea a fost în Floreasca sau Centru-Vest. Acum soluţiile pe Vest şi Floreasca sunt foarte limitate“, subliniază Viorel Opaiţ.

    Grupul Apex Alliance anunţa în vara anului trecut faptul că pariază 90 de milioane de euro pentru a construi patru hoteluri în Bucureşti până la jumătatea lui 2020, valoare ce poziţionează compania ca fiind cel mai activ investitor din sectorul hotelier local. Grupul, controlat de mai mulţi antreprenori lituanieni printre care şi Nerijus Numavicius, considerat a fi cel mai bogat om din statul baltic, deţine deja o unitate hotelieră în Capitală.

    Bugetul de 90 de milioane de euro vizează patru hoteluri, respectiv Courtyard by Marriott (259 de camere), Moxy by Marriott (în centrul vechi al Bucureştiului, 119 camere – n.red.), Hilton Garden Inn (la aeroportul Henri Coandă de lângă Bucureşti, 204 camere) şi Autograph by Marriott (centrul vechi din Bucureşti, 214 camere).

    Zona de lângă BNR devine una dintre cele mai atractive din Capitală pe măsură ce atrage atenţia investitorilor străini. Primii care au mizat pe Strada Doamnei au fost lituanienii de la Apex Alliance Hotel Management, care au deschis primul Hilton Garden Inn din România în centrul vechi al Capitalei, în decembrie 2017. Hotelul a fost construit în clădirea monument istoric care a fost din 1904 până în prezent Palatul Asigurărilor Naţionale, Ministerul Comerţului, după care Banca Ion Ţiriac, iar ulterior clădirea a fost vândută celor de la Naturstein. Pe aceeaşi stradă, de partea cealaltă a BNR, Apex Alliance construieşte viitorul hotel Autograph by Marriott din vechea bancă Marmorosch Blank, care va avea deschiderea la finalul anului 2020, când va fi inaugurat un total de 214 camere.

    Potrivit unui comunicat trimis anterior de JLL, clădirile istorice din centrul Bucureştiului au devenit o nouă ţintă pentru dezvoltatorii imobiliari, în condiţiile în care disponibilitatea terenurilor pentru construcţii în această zonă este din ce în ce mai redusă, iar potenţialul acestui segment de piaţă este foarte mare ţinând cont de cererea ridicată pentru spaţii de birouri şi pentru hoteluri moderne în centrul Capitalei.

    România urmează astfel trendul care se manifestă în Europa de mulţi ani şi care a dus la realizarea unora dintre cele mai valoroase proiecte imobiliare. În acest sens avem exemple şi în Ungaria sau Polonia, precum Eiffel Palace din Budapesta sau Manufaktura din Lodz.

    Interesul investitorilor pentru astfel de proiecte vine şi din faptul că zona centrală este una dintre cele mai căutate din Bucureşti pentru sedii de firme, ceea ce se vede şi în rata de neocupare, de sub 5%.

    În 2018, în zona centrală, inclusiv CBD (Central Business District), a fost livrată o singură clădire de birouri, de 12.000 de metri pătraţi, în condiţiile în care cererea brută a fost de 72.176 metri pătraţi (22% din suprafaţa de birouri închiriată în Bucureşti), din care jumătate a reprezentat cerere netă, respectiv 25% din cererea netă la nivelul anului 2018 în Capitală.

  • Trafic rutier restricţionat pe Calea Victoriei duminică. Are loc retragerea cu torţe a Brigăzii 30

    Duminică, în intervalul orar 19.00-21.30, se va organiza evenimentul ”Solemnitatea retragerii cu torţe”, pe traseul: Palatul Cercului Militar Naţional – Bd. Regina Elisabeta – Bd. Mihail Kogălniceanu – Piaţa Operei – Splaiul Independenţei – Pod Eroilor – Bd. Eroilor – Bd. Eroii Sanitari – Şos. Cotroceni – Bd. Iuliu Maniu – Bd. Vasile Milea – Bd. Timişoara – sediul Brigăzii 30 Gardă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Calea Victoriei „se zbate“ între branduri de lux precum Gucci sau Hugo Boss şi magazine în ruină

    Toate sunt „victimele“ legii cunos­cute ca „legea bulinei roşii“, care a interzis continuarea activităţii aface­rilor ale căror spaţii se aflau în clădiri încadrate în categoria pericolelor publice în cazul unui cutremur.

    „Am avut două magazine pe Calea Victoriei care ne-au fost închise din cauza acestei legi. Primăria a spus că acordă sprijin pentru consolidarea clădirilor, însă în multe dintre acestea, la etajele superioare, locuiesc oameni care nu sunt de acord cu reabilitarea“, spune Antigona Dragomir, acţionar al producătorului de încălţăminte Com­art, care are două spaţii închise pe Calea Victoriei.

    Comart mai are încă două foste ma­gazine în Bucureşti, închise din ace­laşi motiv, în noiembrie 2015. Toate sunt spaţii deţinute de com­panie, spre deosebire de alte situaţii, în care spaţiile au fost închiriate.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro