BusinessMagazin

Tag: Bulgaria

  • Cum a devenit o ţară vecină cu România un centru fierbinte al industriei mortale a contrabandei de carne vie

    Când o tragedie – moartea a 39 de imigranţi, găsiţi sufocaţi într-un camion în Essex – a lovit Marea Britanie, ziarele locale, cu pretenţii sau tabloide, s-au întrecut să coboare pe firul poveştii şi au ajuns până în Bulgaria, cea mai săracă economie din Uniunea Europeană. Cum a devenit Bulgaria un rai pentru contrabandiştii de oameni?

    The Sun, un tabloid, este unul dintre ziarele care au urmărit firul acestei poveşti. Chiar dacă modul în care a redat-o este eclectic, aceasta arată modul în care este percepută în Marea Britanie, o ţară care vrea să părăsească UE, periferia Uniunii. The Sun are unul dintre cele mai mari tiraje din Regat. Patronul său, Rupert Murdoch, este un susţinător al Brexitului.

    „Sun Online poate dezvălui cum Bulgaria a devenit un centru fierbinte al industriei mortale a contrabandei umane, de 5,5 miliarde de lire la nivel mondial – cu profituri de mii de lire sterline per migrant”, scrie publicaţia britanică.

    Din umbră, într-una dintre staţiunile turistice ale Bulgariei, imigranţi epuizaţi urmăresc mulţimile de oameni care trec pe lângă ei, căutându-i pe cei care îi pot ajuta să ajungă în Marea Britanie. Nu durează mult – cam 10 minute – pentru ca ei să găsească bande brutale de contrabandişti şi intermediarii care să-i poată trece peste graniţă. Serviciile vin cu un cost imens – uneori chiar moartea.

    „Se numeşte jocul”

    Poliţia britanică lucrează pentru identificarea cercurilor de contrabandă irlandeze cu posibile legături cu bandele bulgăreşti după ce 39 de imigranţi, printre care un adolescent, au fost găsiţi morţi în Essex în interiorul unui camion frigorific înmatriculat în Bulgaria. Mai multe persoane au fost arestate în urma tragediei: patronul unei firme de transport, Thomas Maher, şi soţia sa, Joanna, au fost reţinuţi sub suspiciunea de conspiraţie la trafic de persoane şi uciderea a 39 de oameni, în timp ce şoferul camionului-sicriu Maurice „Mo“ Robinson este anchetat pentru suspiciunea de omor. În mod alarmant, comerţul ilicit, supranumit „Jocul”, este în creştere – cu familii din ce în ce mai disperate care fug de război, de sărăcie şi de instabilitatea din ţările lor de origine pentru „primitorul” Regat Unit.

    „Dacă mergi, reuşeşti. Dacă nu mergi, pierzi. De aceea îi spun «jocul»“, explică un migrant afgan, Ahmad Shakib, în vârstă de 20 de ani, care a ajuns în Serbia din Bulgaria după trei „jocuri“. Pentru mulţi imigranţi, Bulgaria este o ţară de legătură atractivă. Este membru al UE din 2007 şi se învecinează cu Turcia – unde se strâng familii fugite din Siria, Irak şi Afganistan. „Motivul pentru care Bulgaria a devenit o atracţie pentru bandele de contrabandă cu oameni se reduce într-adevăr la geografie”, spune Alexander Betts, specialist în migraţie forţată şi afaceri internaţionale la Oxford.

    „Este locul în care un număr mare de oameni disperaţi goniţi de războiul şi sărăcia din Africa şi Orientul Mijlociu pot ajunge înainte de a avea nevoie de paşapoarte şi documente oficiale.“ „Există un număr mare de migranţi blocaţi în Bulgaria şi în alte ţări balcanice, disperaţi să ajungă mai spre vest, dar fără documentele de care ar avea nevoie pentru a face acest lucru, iar bandele din spatele comerţului de contrabandă cu oameni chinuiţi de probleme îi vânează pe aceşti oameni pentru a face bani“, a adăugat el. De asemenea, imigranţii din ţările Asiei de Est precum China sunt aduşi ilegal în Bulgaria prin Orientul Mijlociu. În oribilul caz Essex, cei 39 de migranţi sunt cu toţii chinezi.

    Mafioţi fără scrupule

    „Bandele de contrabandişti sunt nemiloase şi doresc bani. Dacă nu-i obţin, i-ar putea ţine ostatici pe membrii familiei rămaşi acasă sau chiar i-ar putea răpi“, spune avocatul specializat în imigrare Harjap Bhangal. Aceasta este adesea situaţia migranţilor chinezi. Temutele bande chineze Snakehead – care fac milioane cu sclavi şi prostituate „importate” din est în vest – s-ar putea să fi  jucat un rol în ultima tragedie. În 2013 se estima că circa 600.000 de oameni au intrat în UE ilegal în fiecare an, iar aproximativ 80% dintre ei erau aduşi de aceşti Snakehead. Mafioţii chinezi ar putea avea legături şi cu alte orori – inclusiv cu cazul celor 58 de imigranţi ilegali chinezi găsiţi morţi, sufocaţi, într-un camion din portul Dover, Kent, în anul 2000.

    Ajunseseră în Europa de Est cu avionul înainte de a primi paşapoarte furate pentru a fi duşi peste graniţe. „Capii interlopi controlează procesul de aducere de la un capăt la celălalt. Au contacte în China, Marea Britanie şi la fiecare oprire de pe traseu“, a informat Serviciul Naţional de Informaţii Penale din Marea Britanie. În zona Podul Leilor din Sofia, gangsterii bulgari recrutează în fiecare seară sute de oameni pentru a-i duce în Europa de Vest – cu condiţia să fie dispuşi să se înghesuie în maşini şi să plătească mai mult de 600 de euro fiecare.

    Unii migranţi ajung să plătească 10.000 de euro pentru călătoria lor periculoasă spre vest. „Toată lumea ştie să vină la pod pentru a găsi un contrabandist”, povestea Amid, un sirian de 23 de ani, pentru Al Jazeera în 2015. „Ei lucrează foarte pe faţă. N-ai cum să nu găseşti unul în 10 minute.“ În primul rând, imigrantul cade de acord cu contrabandistul asupra preţului şi detaliilor. Apoi îşi vede fiecare de treaba lui. Câteva zile mai târziu, imigrantul întâlneşte un şofer într-o locaţie separată şi urmează transportul spre graniţă.
    Familii care dorm în paturi infestate cu ploşniţe

    În aşteptarea preluării, unii imigranţi stau la pensiuni, unde dorm în paturi infestate cu paraziţi precum ploşniţele şi împart o toaletă murdară cu zeci de alţii ca ei, relatează Wall Street Journal. Oficialii de securitate bulgari au declarat că poliţiştii fac descinderi la pensiuni şi arestări. Însă ameninţarea cu acuzaţii de natură penală nu descurajează bandele de contrabandişti pentru care doar banul şi viaţa lor sunt importante şi care îşi vor abandona clienţii – care le-au plătit adesea în avans – imediat ce dau de probleme. „Bandele par să funcţioneze fără frică”, spune avocatul Harjap Bhangal.

    Din Sofia, mulţi migranţi sunt conduşi spre nord-vest spre oraşul port Vidin – denumit capitala contrabandiştilor din Bulgaria – de unde sunt trecuţi peste râul Timok în Serbia. Harjap susţine că „bandele au atât de multă putere încât îi pot cumpăra pe agenţii de securitate din porturile europene”. În timp ce multă lume din Vidin trăiesc în sărăcie, capii contrabandiştilor  se lăfăie în maşini de lux şi îşi transformă casele în adevărate palate. „Bandele de contrabandişti cu oameni fac adesea parte din reţele criminale mai mari”, spune Alexander Betts, specialist britanic în migraţie. „Baronii care trag sforile sunt de obicei în siguranţă în umbră, departe.” Atât Bulgaria, cât şi Serbia sunt de-a lungul aşa-numitei „rute balcanice”, despre care experţii spun că a fost folosită de peste un milion de oameni în ultimii patru ani pentru a intra în Europa şi a solicita azil. Ca în Sofia, şi în Belgrad clienţii contrabandiştilor de oameni stau şi aşteaptă în locuri publice, în văzul tuturor. Din Serbia, migranţii ar putea încerca să traverseze Bosnia şi Croaţia, sperând să ajungă în Slovenia, care se învecinează cu Austria şi Italia. Alţii încearcă să plece din Bulgaria în Grecia.

    Mafioţii caută rute mai lejere
    Anul trecut, 689 de persoane au fost arestate încercând să intre ilegal în Bulgaria. Ţara a anunţat anterior că „doar 50 de migranţi” pe zi au fost tranzitaţi prin contrabandă – dar acest număr a fost contestat. Cu toate acestea, în timp ce oficialii bulgari au încercat să combată contrabanda – inclusiv prin construirea unui gard de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei cu Turcia şi consolidarea controalelor la frontieră – nu există niciun sfârşit la orizont. „Este foarte dificil pentru poliţie să facă faţă”, spune Alexander. „Mărimea transportului rutier este copleşitoare: este greu să inspectezi fiecare camion. Şi oricum, pe măsură ce controalele se înăspresc, bandele devin mai clandestine şi caută rute cu securitate mai laxă.“

    Anul trecut, 12 bulgari au fost condamnaţi la închisoare în urma morţii a 71 de imigranţi, descoperiţi în Austria sufocaţi într-un camion închis ermetic – într-o scenă ce aminteşte de ultima tragedie. Apoi, în urmă cu patru luni, un cerc de contrabandă cu baza în Bulgaria a fost spart după ce poliţiştii au descins în case din Sofia şi din alte oraşe cu traficanţi din Afganistan şi Irak. 
    Numai luna trecută, Comisia Europeană a spus că este conştientă de o creştere recentă a numărului de imigranţilor care vin ilegal din Turcia în Bulgaria, precum şi în Grecia, stat membru al UE.

    Săptămânile trecute, trei membri bulgari ai unei bande de crimă organizată care au traficat în Marea Britanie femei pentru exploatare sexuală au fost trimişi la închisoare pentru un total de 24 de ani de către o instanţă britanică.  Bulgăroaica Eleonora Vasileva, de 34 de ani, spre exemplu, a făcut parte dintr-o bandă de crimă organizată care a traficat femei în Anglia pentru prostituţie. A fost condamnată la 11 ani de închisoare.

    Ilia Mihailov, de 31 de ani, membră a aceleiaşi grupări infracţionale, a primit 10 ani de închisoare.

    Contrabandiştii condamnaţi sunt de obicei peşti mărunţi
    În Bulgaria, contrabandiştii pot primi condamnări de 10 ani de închisoare şi pot fi amendaţi cu mii de euro dacă sunt prinşi (deşi diverse surse spun că mulţi contrabandişti condamnaţi scapă doar cu o amendă). 

    Însă cei condamnaţi sunt de obicei peşti mici care acţionează după ordinele capilor mafioţi. Asif, un contrabandist, a fost recrutat de capi din Milano, Italia. El a fost ales pentru a transporta oamenii între Bulgaria şi Serbia, deoarece poate vorbi dari – una dintre limbile oficiale din Afganistan – şi mulţi migranţi care ajung în Bulgaria sunt afgani. „Am făcut odată 2.400 de euro într-o zi“, a declarat el pentru Deutsche Welle. „Preţul variază de obicei între 600 şi 900 de euro. Lucrez aici timp de cinci luni. Apoi trebuie să mă întorc în Italia, deoarece nu mai pot părăsi ţara, pentru că propria mea cerere de azil este procesată acolo“, a continuat el. În 2015, viceministrul de interne al Bulgariei Filip Gunev a declarat că ţara îşi ocupă cea mai mare parte a timpului şi îşi consumă resursele limitate „investigând şi urmărind contrabandişti mărunţi, care acţionează de capul lor”.

    Un „joc” pe viaţă şi pe moarte
    În tot acest timp, victimele contrabandiştilor joacă un joc riscant pe viaţă şi pe moarte. Imigrantul sirian Aras Mahmoud a plătit unui contrabandist 58.000 de euro – de 16 ori salariul mediu anual din ţara sa natală – într-o înercare disperată de a-şi aduce la adăpost familia cu opt membri.
    În timpul călătoriei, el şi copiii săi au dormit pe iarba umedă în munţii bulgari, în întuneric, ascultând urletele animalelor sălbatice şi rugându-se să supravieţuiască încă o noapte. În cele din urmă, familia a ajuns în Serbia. Dar au fost abandonaţi acolo, fără niciun ban. Trăiesc acum într-un centru pentru refugiaţi administrat de stat, după ce contrabandistul a dispărut cu economiile lor de-o viaţă. „Tot ce am făcut, tatăl meu şi cu mine, timp de peste 38 de ani am pierdut în şase luni“, povesteşte Aras.

  • Bloomberg: Canalul Morţii a devenit o poartă economică pentru Europa de Est

    România şi Bulgaria devin din nou puteri agricole, la 30 de ani de la sfârşitul comunismului, iar canalul de 64 de kilometri dintre Dunăre şi Marea Neagră a devenit o poartă către pieţele mondiale, relatează Bloomberg. 

    Canalul de la Dunăre până la portul Constanţa, denumit “Canalul Morţii” este notoriu în istoria României. Mii de prizonieri politici au murit pentru a-l porni şi un dictator sever a falimentat ţara pentru a lucra la finalizarea lui.

    La treizeci de ani după încheierea comunismului, canalul a ajutat la transformarea unora dintre cele mai sărace state membre ale Uniunii Europene în cei mai mari exportatori de grâu, scrie Bloomberg.

    Simbolul opresiunii şi al vanităţii totalitare este acum un exemplu al transformării unei ţări care a îndurat unele dintre cele mai dure condiţii în timpul Războiului Rece.

    România şi Bulgaria au primit peste 30 miliarde de euro (33 miliarde de dolari) ajutor pentru modernizarea agriculturii. România a exportat 2,3 milioane de tone de grâu de când a început sezonul, în iulie, mai mult decât orice alt stat din UE, până acum. Bulgaria s-a situat pe locul trei în clasament, cu 885.000 de tone.

    Gheorghe Lamureanu îşi aminteşte proiectul canalului, redeschis de Nicolae Ceauşescu în anii ’70, când vânzările de grâu în străinătate însemnau că mulţi oameni nu puteau primi suficientă hrană. Fermierul, în vârstă de 64 de ani, a lucrat câmpurile adiacente căii navigabile mai bine de patru decenii şi foloseşte canalul pentru le iriga.

    „Tranziţia din comunism a fost dificilă”, a spus Lamureanu. „Eram obişnuiţi să fim producători. Nu am ştiut niciodată cum să vindem, aşa că a trebuit să ne adaptăm”, a adăugat el.

    De la aderarea la UE în 2007, fermierii locali şi-au îmbunătăţit stocurile de seminţe, au cumpărat utilaje noi şi au sporit producţia cu subvenţii agricole euroepene. Producţia depăşeşte cererea internă, România fiind, de asemenea, un element cheie pentru alte ţări din regiune care fac parte din piaţa deschisă a UE.

    Majoritatea a ceea ce exportă România nu creşte în ţară. Căile navigabile pe Dunăre aduc produse de la fermele din Slovacia, Ungaria şi Serbia. Exporturile prin Constanţa ar putea chiar să depăşescă recordul anterior stabilit în 1989.

    Cea mai mare piedică pentru extindere este infrastructura feroviară şi rutieră din România şi calitatea instalaţiilor de transport din Bulgaria. Rutele de transport sunt dotate cu echipamente mai vechi, construite în timpul perioadelor economice controlate de stat, care fac încărcarea mai lentă decât în porturile occidentale.

    După o recoltare timpurie, Lamureanu pregătea terenurile în vedera însămânţărilor pentru anul viitor. “Suntem mulţumiţi acum, că am început să exportăm”, a spus el.

    Peste graniţă, în Bulgaria, cele 300 de hectare de teren ale lui Orlin Panev erau pregătite pentru următorul sezon. Fără capacitatea de a spori suprafaţa terenurile agricole din ţară, „cu excepţia unui război”, Panev şi alţi fermieri se concentrează pe îmbunătăţirea calităţii. Egiptul este cel mai mare importator de grâu din regiunea Mării Negre, în timp ce Bulgaria trimite jumătate din producţia sa în Spania. „Regiunea aceasta a devenit un factor foarte important, inclusiv în formarea preţurilor internaţionale”, a spus Panev.

    Constanţa urmează să obţină un impuls competitiv major. Un nou complex de depozitare şi manipulare a cerealelor de 24 de silozuri este setat să transfere 72.000 tone pe zi pe nave, de şase ori mai rapid decât rata actuală disponibilă. Complexul costă peste 50 de milioane de euro, cea mai mare parte a banilor provenind de la băncile locale. UE a finanţat o conexiune feroviară pentru a sprijini noul terminal.

    Un nou complex de silozuri de cereale va face din portul Constanţa, principalul centru de încărcare a grâului din Marea Neagră.

    „Construiţi drumul şi vor veni oamenii”, spune Viorel Panait, preşedintele celui mai mare manipulator de marfă din Constanţa, Comvex SA. „Acest terminal a fost o piesă din puzzle care lipsea”, a adăugat el.

    În Bulgaria, există, de asemenea, planuri pentru a duce exporturile la nivelul următor. Un proiect de 100 de milioane de euro ar transforma o debarcare adiacentă într-o instalaţie de manipulare a mărfurilor cu un terminal de cereale planificat să exporte până la 2,5 milioane de tone pe an, pe navele destinate Africii de Nord.

    Portul, numit TPP Ezerovo Ead, este condus de Danail Papazov, fost ministru al Transporturilor, care speră să închidă un acord de finanţare pentru a începe lucrările până la sfârşitul acestui an, preconizând finalizarea acestora în doi ani. Cel mai mare investitor de până acum este politicianul Ahmed Dogan, care a cumpărat 70% din compania lui Papazov.

  • Dacă iadul ar fi oamenii din jurul tău, Bulgaria ar fi paradisul

    În Bulgaria rurală moartea şi degradarea sunt omniprezente. În sate, chiar şi în cele din apropierea marilor oraşe, şiruri întregi de case stau părăsite de-a lungul străzii principale. Obloane trase, lacăte la uşi, perdele în geam, în cazurile fericite. Altfel, locuinţe în paragină, gata să se prăbuşească, camere devastate, grădini năpădite de bălării şi copaci invazivi. Hameiul sălbatic sufocă pomii fructiferi. În Bulgaria rurală, mor până şi bisericile.

    Mor şi cimitirele – nu mai există morţi care să fie îngropaţi. Satele au fost pline de viaţă odată, mărturie stau pieţele lor mari şi deschise, flancate cu magazine mixte – acum pustii –, căminele culturale şi impozantele clădiri administrative. Oamenii satului sunt doar amintiri, ce te ţintuiesc cu privirea de peste tot, de pe afişele comemorative lipite pe panouri, pe uşi, pe garduri, pe geamurile fostelor magazine, pe stâlpi, prin staţiile de autobuz.

    Cei câţiva săteni rămaşi îşi fac de lucru pe la câmp, pe la câte vreo Lada antică, dar încă funcţională, iar când nu au de lucru te privesc curios, pe tine, un străin, din cârciuma sărăcăcioasă ce ţine loc de inima satului.

    Devin prietenoşi când te prinzi la joacă cu pisicile care au luat locul oamenilor. Pisicile sunt omniprezente, la fel ca afişele cu feţele morţilor. Noaptea se aud din toate părţile şacalii, făpturi ale singurătăţii, temătoare de oameni. Drumurile pustii, liniştea din sate şi livezile devenite păduri le permit să se apropie. Aceste lucruri se văd foarte bine de pe bicicletă.

    Aşa le-am văzut şi eu. Drumurile pustii dintre satele pustii, şoselele naţionale slab circulate, dar bune, fac din Bulgaria un paradis pentru biciclişti, iar de pe bicicletă poţi înţelege cel mai bine o naţiune: îi respiri aerul, îi simţi mirosurile, căldura sau frigul, traficul, îi saluţi oamenii. Poţi opri la fiecare cârciumă din fiecare sat.

    Acolo afli, spre exemplu, că România este mai bogată, sau cel puţin mai scumpă decât Bulgaria – aceasta este impresia bulgarilor (cel puţin la nivel de preţul berii, satele româneşti şi cele bulgăreşti se aliniază perfect). Dar afli acest lucru într-o limbă internaţională constând din gesturi, cuvinte în bulgăreşte învăţate din programele de desenele animate bulgăreşti interceptate în vremurile comuniste, germane, spaniole şi în cel mai rău caz ruseşti.


    Partea cu rusa este de înţeles. Bătrânul Jivkov a fost loial URSS-ului până la moartea imperiului, iar rusa a fost predată intens în şcoli. Tablouri cu fostul dictator încă mai pot fi văzute în cârciumile cu stil. Iar partea cu germano-spaniolo-italiano-olandeza spune totul despre prezentul şi viitorul  Bulgariei.

    Bulgaria a pierdut o cincime din populaţie din 1990 încoace. Oamenii, mai ales tinerii, au plecat din ţară, alungaţi de sărăcie, pentru a găsi un trai mai bun în alte colţuri ale Europei. Aderarea la Uniunea Europeană, unde forţa de muncă se mişcă liberă, a accelerat depopularea.

    ONU estimează că populaţia Bulgariei se va reduce de la 7,2 milioane de persoane, cât sunt în prezent, la 5,2 milioane până în 2050, ceea ce face ca Bulgaria să fie naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume. Catastrofa demografică este concentrată în zona rurală. Oraşele mici se micşorează cam cu 2.000 de persoane în fiecare an. Sunt sate care n-au mai văzut un nou-născut de două decenii. Un mit local spune că mai mulţi bulgari trăiesc în afara ţării decât în Bulgaria, cel mai sărac stat din UE. 

    Bulgaria a „donat” forţă de muncă în valoare de 40 de miliarde de leva Uniunii Europene, a calculat profesorul Boian Durankev. Comentariile sale au fost publicate de Novinite. O leva face cam o jumătate de euro. Leva este ancorată de moneda unică europeană încă de la introducerea acesteia, în 1999, pentru evitarea colapsurilor valutare, iar Bulgaria este un exemplu de cumpătare bugetară.

    Are şi ratinguri bune, superioare celor ale României. Însă acest lucru nu le este de folos oamenilor. Profesorul a precizat că ţările importante din Uniune sunt interesate să extragă personal din Bulgaria, dar şi din România şi celelalte ţări est-europene. El a explicat că este necesar ca ţările în cauză să solicite despăgubiri de la UE, iar cu aceşti bani să se creeze condiţiile care să-i încurajeze pe oameni să rămână să muncească în propriile ţări.

    „Aceasta ar însemna investiţii mult mai mari din fonduri europene în aceste economii. În al doilea rând, ar trebui un al 13-lea salariu sau o a 13-a pensie pentru toată lumea şi, de asemenea, o ridicare mult mai accelerată a salariului minim şi, treptat, a salariului mediu. Nu este nimic rău în a avea un salariu minim european comun“, apreciază profesorul Boian Durankev.

    Însă, după cum spunea Cicero, „Ubi bene, ibi patria”, unde-i bine, acolo este patria. Lipsa banilor este doar un element al ecuaţiei catastrofei demografice bulgare. Bulgaria este percepută ca fiind una dintre cele mai corupte ţări din UE, iar corupţia înrădăcinată adânc în societate şi devenită un mod de viaţă denotă un deficit de civilizaţie. Suspiciunea faţă de străini este un simptom al acestui deficit de civilizaţie.

    Guvernul de la Sofia nu ţine o evidenţă strictă a celor care pleacă să muncească în străinătate, însă unii ecomomişti, printre care Ţvetan Davidkov, estimează că cel puţin 60.000 de bulgari îşi părăsesc ţara în fiecare an. Şi chiar şi această estimare s-ar putea să fie optimistă, având în vedere că doar Germania, cea mai mare economie europeană, a primit în 2017 circa 30.000 de noi rezidenţi bulgari. Acolo, în 2006, anul de dinaintea intrării Bulgariei în UE, au venit doar 8.000 de bulgari. În anul următor, numărul a sărit la 20.000. O localitate întreagă s-a mutat în Germania.

    „Prognozele privind populaţia nu sunt optimiste, iar acest lucru este o mare problemă pentru noi”, spune pentru BBC Davidkov, profesor la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Sofia. Hemoragia de talente, continuă el, afectează toate sectoarele economiei deoarece majoritatea bulgarilor, de la doctori la muncitori în construcţii, cred că afară îi aşteaptă oportunităţi mai bune.

    Şi alte ţări est-europene suferă de o astfel de hemoragie de capital uman, inclusiv România. Însă în Bulgaria boala este deja cronică. Periferiile oraşelor mai mari sau mai mici din România se extind, apar cartiere noi, se construieşte, iar acest boom alimentează o întreagă industrie. Tineri care au plecat să lucreze în străinătate se întorc şi îşi fac familii, îşi cheltuiesc banii pe locuinţe şi maşini. În Bulgaria, odată ieşit din oraşe te întâmpină deşertul uman.

    Veliko Tîrnovo este un bun exemplu. Este un oraş istoric, frumos, plin de viaţă şi de oameni, înconjurat de frumuseţi naturale deosebite. Drumurile care ies din oraş sunt bune, dar nu duc nicăieri. Satele pustii te întâmpină de la nici 5 kilometri de ieşiri. Există şi câteva oaze de viaţă rurală în regiune: canionul şi satul Emen, frumosul sat tradiţional Bojenţite sau canionul şi cascada de la Hotniţa. Deşi ruina este încă prezentă, muzica pulsează, miroase a mâncare, maşini şi motoare urlă turate, iar copiii se aleargă şi râd. Dar mulţi dintre ei sunt români. Înjurăturile tradiţionale ale părinţilor îi dau de gol. Liniştea şi dezolarea Bulgariei rurale au farmecul lor.

    Sunt chiar atrăgătoare pentru unii. La intarea în Gorsko Kalugerovo (sau la ieşire), un scoţian şi-a instalat într-o gospodărie locală o minibrutărie, cu pâini şi pâinişoare şi prăjituri de tot felul făcute de el. Serveşte clienţilor mâncare caldă doar duminica, în rest stă pe terasa luată în primire de vreo 15 pisici la discuţii cu clienţii şi trecătorii. Oamenii îl ştiu şi-i apreciază produsele.

    Vestea locului s-a dus din vorbă în vorbă. Străinii vin şi opresc, cumpără şi discută înconjuraţi de pisici, încântaţi că engleza lor poate fi înţeleasă de cineva. Vin şi bulgari. Coşurile cu produse se golesc rapid, însă scoţianul se ţine de principiul lui, de a nu găti în fiecare zi. Banii astfel obţinuţi îi ajung să-şi plătească taxele şi să-şi hrănească pisicile.

  • Creştere fără frontiere

    „Dorim să ne extindem regional, iar în prezent pregătim intens intrarea pe piaţa din Bulgaria, pe care o avem programată pentru acest trimestru. Avem un birou local în Budapesta de anul trecut. Acolo avem deja o echipă locală de colegi specializaţi în vânzări şi consultanţă tehnică la care clienţii noştri din Ungaria apelează”, povesteşte Liviu Mihai Sima, cofondatorul şi managing partner al IT Genetics, despre planurile de expansiune ale companiei. El a pornit businessul IT Genetics de la zero în 2007, alături de partenerul său Ştefan Axinte, când amândoi erau studenţi. Liviu Mihai Sima a studiat Matematică-Informatică la Universitatea din Bucureşti, iar Ştefan Axinte Facultatea de Marketing din cadrul ASE Bucureşti.

    „Eu şi Ştefan eram prieteni de câţiva ani şi, la un moment dat, ne-am dat seama că amândoi vrem să pornim un business. Deşi eram colegi de birou de un an, nu discutaserăm niciodată despre asta. Nu conta exact ce business pornim la vremea aceea, ştiam doar că vrem să fim antreprenori în IT datorită experienţei pe care am avut-o în două companii de IT de dimensiuni reduse”, a spus el.

    La început, cei doi au dezvoltat mici aplicaţii software şi site-uri web, iar apoi s-au orientat către soluţii specializate: nişa de identificare automată, colectare de date şi puncte de vânzare, care pe scurt se traduce în piaţa de soluţii DC/POS (data collection/point of sale).
    „Ne-am îndreptat către piaţa de soluţii complexe, cu precădere în domeniul DC/POS (colectare de date şi puncte de vânzare), în anul 2009, când am decis să extindem portofoliul care cuprindea până în acel moment doar imprimante de bonuri şi cititoare de coduri de bare (cu linia de produse POS all-in-one). Acela a fost momentul în care am anunţat că IT Genetics a devenit un furnizor complet pe piaţa DC/POS”, a explicat antreprenorul.

    Astăzi, IT Genetics este unul dintre cei mai mari furnizori de soluţii hardware şi software pe piaţa DC/POS din România, compania dezvoltând soluţiile formate din echipamente hardware şi aplicaţii software care se completează şi funcţionează împreună pentru automatizarea activităţilor dintr-o companie. Fiecare soluţie se personalizează după nevoile clienţilor, în funcţie de tipul de business şi de necesitatea de moment a acestuia, cu actualizări realizate periodic, odată cu ritmul de creştere a companiei, după cum reiese din explicaţiile lui Liviu Mihai Sima.
    „Cea mai mare creştere în zona de automatizare şi captură de date o avem pe soluţiile de gestiune a inventarului – WMS (Warehouse Management System), inventariere, asset management, iar pentru divizia POS o creştere mare a avut-o soluţia de etichete electronice pe care am implementat-o în mai multe lanţuri de supermarketuri. Creşterea numărului de implementări este de aproximativ 50% pentru ambele soluţii”, a completat el.

    Anul trecut, cel mai vândute soluţii ale IT Genetics au fost soluţia POS (point of sale) pentru retail şi HoReCa şi soluţia de imprimare de etichete. Soluţia POS simplifică întreg procesul de vânzare dintr-un magazin sau restaurant, fiind formată din sisteme POS touchscreen, monitoare tactile, aparatură fiscală (casă de marcat sau imprimantă fiscală), sertar de bani, cititoare de carduri şi cântar electronic, la care se adaugă şi conectarea la cititoare de coduri de bare sau scannere performante. Soluţia de imprimare etichete este formată din imprimantă de etichete – desktop, industrială sau portabilă, software pentru creare design etichetă şi consumabile – role de etichetă şi ribbon pentru imprimare.

    „Acestea sunt cel mai vândute soluţii, complet sau parţial, în funcţie de nevoile companiilor, prin urmare cererea mare a continuat şi în acest an. În plus, anul acesta a crescut interesul pentru soluţia de imprimare carduri pentru retail sau HoReCa. Sunt carduri de preţ negre elegante, care pot fi imprimate cu text alb, pentru a evidenţia produsele vândute vrac (în supermarketuri de exemplu) şi pe cele vândute în vitrine (cum sunt cofetăriile, ciocolateriile şi boulangeriile)”, a punctat cofondatorul IT Genetics. 

    În 2018, compania a lansat şi aplicaţia mobilă ITGStore.ro, dedicată platformei de comerţ onlice cu acelaşi nume, pentru a putea prelua comenzi de pe dispozitivele mobile cu Android şi iOS. De asemenea, IT Genetics a lansat anul trecut şi soluţia pentru gestionare de evenimente EventsClip, pentru care cererea a fost foarte mare.

    „Noua soluţie de organizare şi check-in la evenimente business, EventsClip, a avut în ultimul an o creştere spectaculoasă de 200% ca număr de implementări”, a menţionat el. Businessul IT Genetics a crescut în fiecare an de la înfiinţare, inclusiv în anii de criză economică, ratele anuale de creştere fiind de minimum 20%. Astfel, de la afaceri de circa 100.000-200.000 lei în primii doi ani de activitate, cifra de afaceri a companiei a ajuns anul trecut la 26,7 milioane lei (5,8 milioane euro), în creştere cu 25% faţă de 2017. Avansul businessului IT Genetics din 2018 a fost susţinut în principal de menţinerea unor parteneriate strategice – peste 85% din cifra de afaceri a fost generată de proiectele şi parteneriatele încheiate cu companiile client, iar restul de vânzările online care au crescut cu peste 20%. Ca atare, compania şi-a dublat anul trecut numărul de clienţi activi la aproximativ 3.200 de companii.

    „În ultimul an ne-am axat pe clienţii mari şi medii care activează în logistică şi retail. Prin soluţiile oferite, dar mai ales prin consultanţa personalizată acordată clienţilor contribuim major la optimizarea proceselor de lucru din depozitele mari de logistică, precum şi depozitele magazinelor (care fac sau nu parte din reţele mai mari). Soluţiile complete (software şi hardware) implementate până acum au redus considerabil costurile clienţilor noştri în activităţi de recepţie, livrare, inventariere şi vânzare”, a explicat el. Printre clienţii IT Genetics se numără companii precum Mega Image, Optiplaza, eMAG, Chicco, Oro Toro, Gealan şi Network One Distribution.

    Deşi afacerile IT Genetics au fost până acum într-o creştere continuă, profitul companiei a avut suişuri şi coborâşuri de-a lungul celor 12 ani. Astfel, în 2018, profitul net al IT Genetics s-a redus la aproximativ 500.000 lei în 2018, de la peste un milion lei în urmă cu doi ani, ca urmare a investiţiilor realizate de companie atât în soluţii noi, cât şi în extinderea businessului în străinătate.

    „2018 a fost un an în care am accelerat investiţiile şi ritmul de dezvoltare. Anul trecut am investit aproximativ 500.000 euro în intrarea pe piaţa din Ungaria, în dezvoltarea primei aplicaţii mobile B2B pentru comenzi şi în dezvoltarea primei aplicaţii de food service management din România (Foork – Food @ Work) pentru companii mari care oferă beneficiul de masă angajaţilor. Bugetul nostru se menţine şi anul acesta”, a precizat antreprenorul.

    IT Genetics a intrat pe piaţa din Ungaria în luna iulie a anului trecut, iar în primul an de activitate în ţara vecină a realizat o cifră de afaceri de 200.000 de euro.

    „Ungaria este o piaţă în care businessurile au o deschidere mai mare pentru implementarea tehnologiilor de ultimă generaţie pentru optimizarea activităţii, completând foarte bine specificul pieţei din România. Dacă pe plan local avem parteneriate solide cu businessuri din retail, HoReCa, transport şi logistică, farma, în Ungaria avem cerere foarte mare de echipamente şi de la companii din industriile auto, FMCG, educaţie, financiar-bancar, ceea ce ne provoacă să gândim şi să consolidăm strategii şi pe această piaţă”, a precizat Ştefan Axinte, managing partner la IT Genetics.

    Pentru anul acesta, fondatorii companiei se aşteaptă la triplarea afacerii în Ungaria. Pe plan local, IT Genetics va investi în lansarea unei noi versiuni a platformei e-commerce ITGStore.ro, cu o interfaţă intuitivă, care asigură o navigare uşoară atât pe desktop, cât şi pe mobil, şi lansarea platformei ITG Business Kit prin care este oferită consultanţa necesară clienţilor pentru alegerea unor soluţii complete, gândite să optimizeze activitatea businessului. 

    Per total, IT Genetics mizează anul acesta pe creşterea businessului cu 30%, cifra de afaceri urmând să ajungă astfel la peste 7,5 milioane de euro la finalul lui 2019. În prima jumătate a acestui an, compania şi-a majorat deja cifra de afaceri cu peste 25%.nul trecut. Investim în lansarea unor soluţii software noi care se pot personaliza pentru fiecare client, în stocuri mai mari de echipamente şi consumabile, astfel încât să putem livra rapid şi eficient. Ne mărim echipa cu noi profesionişti şi atacăm sectoare de business noi cum ar fi domeniul medical, industria textilă şi industria producătoare”, a menţionat Liviu Mihai Sima, legat de factorii pe care se bazează ţinta de creştere a businessului.

    Pe termen mediu – 2-3 ani – IT Genetics are în plan să continue investiţiile în dezvoltarea de soluţii specializate şi în echipa sa, care în prezent este formată din 62 de specialişti, cu 12 mai mulţi comparativ cu anul trecut. Anul acesta, compania vrea să recruteze în total 10 persoane, în special pentru departamentele de vânzări, IT, marketing şi cel fiscal.

    „Vom continua investiţiile în toate direcţiile, păstrând profitabilitatea pozitivă. Credem că în următorii cinci ani piaţa DC/POS din România va diminua ritmul de dezvoltare, ne aşteptăm şi la o eventuală recesiune tehnică generală a economiei, dar fără mari fluctuaţii. Ne propunem să păstrăm ritmul bun de creştere de până acum, cu siguranţă din două cifre”, a afirmat el, adăugând că soluţiile DC/POS reprezintă o nişă de piaţă pe care concurenţa este strânsă. „Potenţial există ca în orice industrie – întotdeauna este loc să optimizezi procesele din mai multe departamente ale unei companii pentru a avea timpi de răspuns mai mici şi acurateţe mai mare a datelor”, a conchis Liviu Mihai Sima. 

  • România şi Bulgaria, cele mai scăzute preţuri la băuturi alcoolice din Uniunea Europeană

    Nivelul preţurilor este comparat cu media UE, stabilită la 100, situaţie în care preţurile din Finlanda sunt la nivelul 182, în Irlanda 177 şi în Suedia 152.

    În România şi Bulgaria nivelul preţurilor este 74, urmate de Ungaria cu 77, Republica Cehă cu 82 şi Spania cu 8

    Sursa: mediafax.ro.

  • Bulgaria critică Rusia în legătură cu o expoziţie ce glorifică “eliberarea” de către sovietici a Europei de Est

    Ministerul de Externe al Bulgariei a îndemnat misiunea diplomatică rusă la Sofia “să nu se poziţioneze în sprijinul unei teorii istorice dubioase” care consideră drept eliberare pătrunderea trupelor sovietice în ţară, în anul 1944.

    Mai mult, MAE de la Sofia a transmis că poziţia Ambasadei ruse constituie o imixtiune în afacerile interne ale Bulgariei.

    Ministerul a menţionat rolul critic al URSS în lupta împotriva Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial, adăugând însă că Uniunea Sovietică a izolat ţările est-europene de restul continentului în timpul Războiului Rece.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tânărul de 34 de ani responsabil de gestionarea crizelor pentru unul dintre cei mai mari producători locali de bere

    Atanas Boychev este legal & corporate affairs director pe România şi Bulgaria, departamentul pe care îl conduce fiind format din nouă persoane, dintre care şase sunt în România.

    „Acoperim o varietate de domenii, cum ar fi guvernanţa juridică, afacerile corporatiste, inclusiv PR, respectarea, gestionarea crizelor”, explică el. Una dintre principalele borne din parcursul său profesional spune că a fost numirea în funcţia actuală. Un pas dificil din carieră, povesteşte el, a fost cel în care a fost ales în calitate de specialist în compliance al unei înţelegeri în cadrul unui „vast proiect multinaţional, care implica mai multe jurisdicţii, numeroase părţi interesate, interne şi externe, şi o mulţime de activităţi organizaţionale, legale şi de conformitate”, proiect la a cărui structurare a lucrat, alături de colegii din departamentul său, aproape un an.

    Atanas Boychev are un master în drept acordat de Universitatea St. Kliment Ohridski din Sofia, şi îşi descrie experienţa internaţională într-un cuvânt: intensă. Spune că îi place foarte mult să lucreze în mediul multinaţional deoarece, prin prisma faptului că anterior acestei funcţii a ocupat-o pe cea de director de conformitate pentru segmentul european de business al companiei Molson Coors, care produce Bergenbier, este obişnuit să lucreze cu oameni din diferite ţări şi culturi, lucru care îi face plăcere „dintr-un motiv simplu – pasiunea pentru succes”, care, spune el, ne uneşte pe toţi, indiferent de origine sau de diferenţele noastre culturale.

    În ceea ce priveşte activitatea pe piaţa din România, spune: „Mi se pare uşor să lucrez în România, în principal datorită persoanelor prietenoase şi destupate la minte din compania Bergenbier. În fiecare zi învăţ mai multe despre ţară, despre afaceri, despre mersul pieţei şi mă bucur că sunt înconjurat de profesionişti dovediţi”.

  • Kristalina Georgieva a fost desemnată candidatul UE pentru a conduce Fondul Monetar Internaţional

    Singurul contra-candidat rămas în cursă, olandezul Jeroen Dijsselbloem, a felicitat-o ​​pe Twitter după un vot din cel de-al doilea tur în care a ieşit drept câştigător clar.

    Guvernatorul băncii centrale din Finlanda, Olli Rehn, şi ministrul spaniol al Economiei, Nadia Calvino, s-au retras vineri, după o primă rundă de voturi între reprezentanţii celor 28 de naţiuni ale UE. Mario Centeno, preşedintele portughez al miniştrilor Finanţelor din Zona Euro, s-a retras joi.

    Georgieva, 65 de ani, este director executiv al Băncii Mondiale după o lungă carieră la creditor, organizaţia geamănă a FMI.

    Georgieva este un politician de centru-dreapta, care a crescut în Bulgaria, sub comunism.

    Kristalina Georgieva este doctor în economie şi masterat în economie politică şi sociologie la Universitatea de Economie Naţională şi Mondială din Sofia.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Croaţii se îndreaptă hotărâţi spre obiectivul zona euro în 2023, un drum pe care intră şi România, cât şi Bulgaria

    Croaţia ar putea intra în zona euro chiar din ianuarie 2023, spune Boris Vujcic, guvernatorul băncii centrale, pentru ziarul croat Vecernji List, citat de Bloomberg.

    Declaraţia lui Vujcic vine la o zi după ce Croaţia a trimis oficial scrisoarea de intenţie pentru intrarea în „anti-camera” zonei euro – cunoscută drept ERM-2 – reprezentând o perioadă de doi ani în care ţările ce vor să adopte moneda unică trebuie să îşi alinieze anumite aspecte ce ţin de convergenţă.

    „Această ambiţie pleacă de la premisa că până atunci Croaţia va reuşi să atingă un nivel satisfăcător de convergenţă. Nu există date fixe încă, trebuie să o luăm pas cu pas”, spune Vujcic.

    Pe lângă Croaţia, atât România cât şi Bulgaria vor să adopte moneda unică.

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a declarat săptămâna aceasta că, în acest mandat, Banca Naţională a României va atinge obiectivul de aderare a României la zona euro.

    „Vă încredinţăm că în perioada în care vom îndeplini mandatul pe care Parlamentul României ni-l va încredinţa, vom duce la îndeplinire un program care se bazează în primul rând pe aplicarea legii care dirijează activitatea Băncii Centrale a Romîniei, pe îndeplinirea mandatului pe care îl are BNR, dar şi de îndeplinire a unui obiectiv stabilit în urma colaborării cu Guvernul României, sub ASE, cu acordu tuturor partidelor politice şi cu participarea sindicatelor, programul de trecere a României la zona euro. Este un program care va schimba în mod esenţial statutul BNR. Până atunci vă reamintesc obiectivele principale ale BNR. În primul rând BNR a fost o bancă de misiune şi rămâne banca care emite moneda naţională, leul, până când ţara noastră va trece la moneda euro”, a declarat Mugur Isărescu, în cadrul audierii în Parlament a candidaţilor înscrişi pentru funcţiile din Consiliul de administraţie şi cel de guvernator al BNR.

    Până acum, dintre ţările ex-comuniste, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia au intrat deja în zona euro.

     

     

  • Statistică ruşinoasă: România are cele mai periculoase drumuri din Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria, Letonia şi Croaţia

    Astfel, rata fatalităţii pe şosele – în funcţie de numărul de decese per milion de locuitori, aşa cum calculează Comisia Europeană – este de 96 de morţi per milion de locuitori în România, aproape de punctajul maxim, în comparaţie cu o medie europeană de 49.
     
    În spatele României se află Bulgaria cu 88, Letonia cu 78, Croaţia cu 77, Polonia cu 76 şi Ungaria cu 64.
     
    La celălalt capăt, ţările cu cele mai sigure drumuri în 2018 s-au dovedit a fi Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda, cu 28, respectiv 30 şi 31.
     
    Sunt câteva ţări care au făcut progrese semnificative în 2018, precum Slovenia unde numărul a scăzut cu 13%, Lituania cu 11% şi chiar Bulgaria unde a scăzut cu 9%.
     
    Citiţi mai multe pe Ziarul Financiar