Tag: bucatar

  • Cum şi de ce a ajuns România să importe forţă de muncă din Asia

    „Pentru mine, România e o mare provocare. E o provocare să mă duc în fiecare seară acasă, într-un apartament gol. Uneori, mă trezesc că stau pe canapea, cu o bere în mână, şi purtăm – eu cu mine – o discuţie imaginară: «Ce faci? Eşti bine?»; «Da, sunt ok. Sunt ok.»” John îmi povesteşte apoi de băiatul lui, care e pe cale să absolve facultatea, şi îmi tot repetă cât de importantă e educaţia pentru el, educaţie pe care, dacă ar fi rămas în Filipine, nu i-ar fi putut-o asigura copilului său.

    9.200 de kilometri îl despart pe John de familia sa; alte mii de străini sunt în aceeaşi situaţie. România nu e întotdeauna prima lor opţiune ca destinaţie, ci una care le aduce un venit decent.

    John, spre exemplu, a aplicat pe un site care facilitează munca în străinătate; de aici, CV-ul lui a ajuns la o agenţie de recrutare din Filipine care l-a invitat să participe la câteva interviuri pe Skype, în 2016. Un an mai târziu, el a ajuns la o companie din Braşov. „Mi-au dat şansa să vin aici şi mi-au trimis o viză valabilă pe trei luni. Totul a fost gratuit, inclusiv biletul de avion. Singurul lucru pe care l-am plătit eu a fost vizita medicală”, povesteşte el.

    România nu e însă prima ţară străină în care lucrează John; el face asta încă din 2000. A lucrat mai întâi în Dubai pentru aproape doi ani, după care s-a întors în Filipine. „Aveam un copil mic şi îmi doream să îi asigur o educaţie mai bună, dar banii câştigaţi în Manila nu erau suficienţi – trebuie să plăteşti chirie, transport, să cumperi mâncare, iar salariul era mic. Aşa că am decis să plec iar”, îşi aminteşte el. Au urmat o experienţă de aproape 10 ani în Kuweit şi una de alţi doi în Canada. „Filipinezii sunt cei mai muncitori oameni din Asia”, spune el. „Nu pierdem niciodată timpul şi vrem întotdeauna să demonstrăm, dar cu toate astea e greu, în multe ţări, să obţii cetăţenie.”

    A ajuns aşadar în 2017 în România, petrecând câteva luni la Braşov, iar apoi a preluat un post de bucătar în Bucureşti. E foarte greu şi foarte costisitor pentru angajatorii români să obţină permise de muncă, spune asiaticul, iar asta l-a făcut să aprecieze interesul noului său angajator. E mulţumit de situaţia sa actuală şi spune că reuşeşte să îi trimită, lunar, bani fiului său; mărturiseşte însă că l-ar ajuta un salariu ceva mai mare.

    Remuneraţia nu e însă întotdeauna negociabilă, după cum explică Oana Peca, manager al companiei de recrutare Prestige Recruitment. „Lucrăm cu agenţii din ţările din care urmează să aducem personal, iar salariile sunt standard: pentru un muncitor în construcţie un anumit salariu, pentru un tinichigiu la fel, iar angajatorul e informat despre valorile respective care sunt deja stabilite în ţările din care provin”, explică ea. Compania a început în 2013 cu recrutarea pensonalului domestic, bone sau menajere, iar de anul trecut a demarat procesul de aducere a personalului pentru mai multe domenii, aşa cum ar fi ateliere mecanice sau auto, restaurante sau muncitori pe zona de construcţii.

    „Pentru muncitorii domestici am început cu Filipine, iar acum lucrăm cu Indonezia, Nepal, Sri Lanka sau Bangladesh. La ei se declară salariul mediu brut, de 4.162 de lei; acela este punctul de început al negocierilor. Trebuie să le asigure şi cazarea şi masa, pentru că venind din altă ţară ei se bazează în totalitate pe angajator. Dincolo de asta, salariul va depinde de funcţia ocupată”, spune managerul firmei de recrutare. Ca termen de comparaţie, salariul minim în Vietnam este de 150 de euro pe lună, de 3,5 ori mai mic decât salariul minim pe care îl primeşte un vietnamez care lucrează în România.

    Criza de personal s-a acutizat la începutul lui 2017, spune Oana Peca, care adaugă faptul că aceasta nu este complet conştientizată de angajatorii români. „Doar corporaţiile, firmele mari au conştientizat fenomenul şi încep să apeleze la firme de recrutare şi la personalul din afara ţării, mai ales la cel asiatic. Într-un fel, criza a început şi de la mentalitatea angajatorilor români, care vor să munceşti cât mai mult pe salarii cât mai mici.”

    „Sunt foarte mulţi angajaţi veniţi din Asia: în 2017, la începutul lunii decembrie, s-a depăşit numărul de autorizaţii de muncă ce trebuia eliberate pentru anul în curs, iar asta a dus la un blocaj. A fost nevoie să se dea mai devreme legea cu numărul de autorizaţii ca să se poată acoperi cererea”, explică Oana Peca.

    Cererile pentru muncitori calificaţi vin mai ales din afara Bucureştiului, spune ea. În Capitală străinii lucrează mai ales cu restaurante, saloane de cosmetică – zona de servicii, în general. Anul trecut, Prestige Recruitment a adus în România în jur de 60 de persoane.

    Recrutarea durează între 3 şi 4 luni: se ţin interviuri în ţara de origine a candidaţilor, se stabilesc detaliile jobului, iar apoi se demarează procesul de obţinere a permiselor de muncă şi a vizelor. „Candidaţii nu pot călători în România fără un scop, dar dacă angajatorul doreşte, îi poate întâlni înainte de aducerea în România”, explică Oana Peca.

    „Interacţionând de-a lungul timpului atât cu angajaţii, cât şi cu angajatorii, cred că problema vine de la cei din urmă. Angajatorul este obişnuit să aibă forţă de muncă la dispoziţie şi să schimbe oamenii când vrea, fără a investi foarte mult în angajaţi; asta e mentalitatea generală în România”, explică managerul firmei Prestige Recruitment. „Acum, când e criză de personal şi nu prea mai ai de unde să alegi, sunt angajatori care ar investi în forţa de muncă, dar nu au de unde să mai găsească. Sigur, dacă ar fi investit înainte de criza de personal, nu cred că s-ar fi ajuns aici. Există, sigur, şi situaţii în care angajaţii sunt neserioşi – nu cred că România e singura ţară care se confruntă cu partea asta.”

  • DEZASTRU pentru celebrul bucătar Jamie Oliver: dă afară sute de angajaţi din cauza DATORIILOR de peste 80 de milioane de euro

     

    Vedeta TV le-ar fi cerut administratorilor restaurantelor pe care le mai are să reducă chiria în speranţa că nu va intra în faliment după ce anul trecut compania lui Oliver a raportat pierderi de 10 milioane de lire sterline anul trecut, după ce în 2016 au avut profit de 2,5 milioane de lire sterline.

    Potrivit unor documente văzute de Sun on Sunday, compania lui Jamie Oliver are datorii totale de 71,5 milioane de lire sterline, dintre care 2,2 milioane de lire sterline sunt salarii restante pentru angajaţi. În ianuarie 2018 a apărut informaţia că bucătarul va închide 12 dintre cele 37 de restaurante pe care le are în Marea Britanie. Motivaţia aceste decizii a fost ” o mişcare strategică menită să asigure buna funcţionare a companiei în viitor. Localurile rămase nu vor fi afectate de această restructurare.”

    Planul de restructurare a fost aprobat de 95% dintre creditorii acestuia ceea ce înseamnă că 450 de angajaţi îşi vor pierde locul de muncă.

    Jamie şi Jools Oliver au împreună o avere de 150 de milioane de dolari, iar recent cuplul a distribuit pe reţelele de socializare fotografii din casa lor din nordul Londrei a cărei valoare se situează în jurul sumei de 10 milioane de lire sterline.

    Dacă cumva firma lui Oliver se închide bunurile acestuia nu vor fi afectate.

    Motivele pentru pierderile înregistrate de bucătar  sunt costurile ridicate ale ingredientelor achiziţionate din Italia, costurile cauzate de Brexit, dar şi de salariile mari ale angajaţilor. Totuşi, lanţul de restaurante a avut de suferit din cauza recenziilor proaste date de clienţii acestuia, dar şi din cauza unor foşti angajaţi care au denunţat salariile mici şi mediu de lucru conflictual.

    Anul trecut Jamie Oliver a mai închis 7 dintre restaurantele sale cu specifi italian, dar şi lanţul de pizzerii Union Jack.

  • Grupul City Grill a raportat afaceri de peste 33,7 mil. euro anul trecut

    Suprafaţa totală a restaurantelor şi cafenelelor operate de Grup a ajuns în prezent la 12.500 mp, iar capacitatea lor este de peste 3.372 persoane în interior (53%) şi 2.952 persoane pe terase (47%). 

    În 2017, în restaurantele Grupului City Grill, peste 40% dintre vânzările grupului au trecut prin programul de fidelizare Out4food. 

    “Aplicaţia Out4Food este pariul nostru în tehnologie şi în cei 5 ani de la lansare s-a dovedit a fi cel mai performant sistem de fidelizare al clienţilor din industria noastră. A ajuns la peste 80.000 conturi active şi este folosită în special de persoane cu vârsta între 27-40 ani, mai mulţi bărbaţi, căsătoriţi, cu copii, studii superioare şi poziţii de middle şi top management.” –declară Daniel Mischie, CEO City Grill Group.

    Valoarea medie a unei tranzacţii în restaurantele din Grupul City Grill este 99 lei. Cele mai comandate preparate diferă, în funcţie de brandul şi specificul restaurantului, însă se remarcă interesul ridicat al clienţilor faţă de ciolanul de porc cu varză, mici, pizza şi paste, papanaşi, borş de cocos sau  Mâncarea Berarului (pulpe de raţă la cuptor).

    Cu peste 1350 angajaţi în cele 19 restaurante şi cafenele operate, Grupul City Grill este cel mai important angajator român din industria restaurantelor. În 2017 au fost înfiinţate peste 200 locuri de muncă, iar în 2018 numărul angajărilor pe poziţii noi va depăşi 350. Cele mai căutate poziţii sunt cele de picoli, ospătari, bucătari şi ajutor de bucătar.

    “Academia City Grill este un proiect pe care l-am lansat anul trecut pentru a facilita intrarea persoanelor necalificate în domeniu. În cadrul Academiei se desfăşoară cursuri de formare, practice şi teoretice, pentru meserii precum ospătar sau bucătar, dar şi pentru funcţii de conducere, precum şef de sală sau şef de restaurant. O persoană fără experienţă care îşi doreşte să înveţe meserie, să primească un venit stabil şi la timp, poate de exemplu să înceapă într-o poziţie de ajutor de bucătar, să urmeze cursurile Academiei şi în 6 luni să fie calificat pentru o poziţie de bucătar, cu diplomă acreditată de Ministerul Muncii.” –adaugă Daniel Mischie.

    Motoarele creşterii cifrei de afaceri în 2017 au fost investiţiile în tehnologie, eficientizarea operaţiunilor şi deschiderea a două noi restaurante sub brandul Trattoria Buongiorno (Trattoria Buongiorno Centrul Istoric şi Trattoria Buongiorno Arena). Valoarea totală a investiţiilor demarate în 2017 a fost de 4,5 milioane de euro.

    Valoarea estimată a investiţiilor în 2018 se situează în jurul a 4,2 milioane de euro, iar direcţiile strategice către care sunt alocate sunt resursele umane (programe de formare profesională, dezvoltare personală şi fidelizare pentru angajaţi) şi tehnologie (dezvoltarea aplicaţiei Out4Food), precum şi dezvoltarea şi modernizarea reţelei şi un nou segment de business, livrările la domiciliu.

    Grupul City Grill este cel mai important jucător român din industria restaurantelor. Fondat în 2004, Grupul City Grill operează în prezent 19 restaurante şi cafenele sub brandurile Caru’ Cu Bere, Hanu’ lui Manuc, Pescăruş, Hanul Berarilor, Trattoria Buongiorno, City Grill şi City Café.

     

  • Omul care munceşte o singură zi pe an şi câştigă 340.000 de lire sterline

    Chef-ul în cauză trebuie să lucreze în bucătăria restaurantului casinoului Caesar Entertainment o singură zi pe an, iar acesta este plătit cu 340.000 de lire sterline pe an, scrie Daily Mail.

    Gordon Ramsay merge o singură zi pe an la Las Vegas atâta timp cât restaurantul îndeplineşte obiectivul de vânzări stabilit, se arată în documentele judiciare.

    Potrivit acordului dintre Caesar Entertainment şi Ramsay, celebrul chef îşi împrumută numele şi dezvoltă meniurile restaurantelor. El trebuie să stea cel puţin 24 de ore la restaurant şi trebuie să fie dispus să se lase fotografiat.

    Astfel Ramsay primeşte 5% din vânzările restaurantului care ajung undeva la 7 milioane de lire sterline, ceea ce înseamnă 340.000 de lire sterline pe an. Caesar poate întrerupe contractul dacă restaurantul nu atinge anumite obiective.

    De asemenea, Gordon Ramsay primeşte 57.000 de lire pe an de la un restaurant din Atlantic City, pe care nu trebuie să-l viziteze, dar ar trebui să considere anumite vizite dacă sunt cerute.

  • Motivul incredibil pentru care un bucătar a decis să returneze steaua Michelin pe care a primit-o

    Jérôme Brochot, un cunoscut chef francez, a decis să returneze steaua Michelin, cea mai mare onoare pe care o poate primi un bucătar, relatează Business Insider.

    Brochot este patronul hotelului-restaurant Le France din Montceau-les-Mines, un fost oraş minier cu o populaţie de aproape 18.000 de oameni, potrivit New York Times.

    În 2011, a primit steaua Michelin, o recunoaştere a talentelor sale, însă nu avea să fie şi o binecuvântare. “Ultimii trei ani au fost o catastrofă. Facem tot ce putem pentru a ţine locul deschis. Caut idei pentru a supravieţui”, a declarat bucătarul pentru New York Times.

    În 2011, după o renovare costisitoare a bucătăriei ce l-a îndatorat pe chef, Brochot nu a putut atrage destui clienţi dispuşi să plătească un meniu demn de un restaurant cu o stea Michelin. Aşadar, le-a cerut celor de Michelin Guide să ia steaua inapoi, un simbol de fine dining, dar şi preţuri ridicate.

    Până în noiembrie 2017, Le France avea un meniu cu preţ fix de 130 de euro, un preţ mare în orice  oraş al lumii, mai ales într-o localitate cu doar 18.000 de persoane. A fost nevoit să concedieze 3 bucătari pentru a-şi permite ingredientele ce sunt folosite în restaurante cu stele Michelin.

    Fără acea recunoştiinţă a bucătăriei mondiale, Brochot a scăzut preţurile şi a oferit versiuni mai ieftine ale celor mai bune mâncăruri gătite de el, iar acum “avem mai mulţi oameni acum în restaurant”.

  • Un cunoscut bucătar din România vinde tot şi pleacă din ţară. „Nu plec din motive pecuniare, ci strict din cauza modului în care este condusă România”

    Pe Facebook, Radu Popovici a scris: „Dragii mosului, va anunt oficial ca m-am hotarat sa plec din tara definitiv. Sper ca din 2018 sa nu mai prind aici decat 1-2 luni cel mult. Nu plec din motive pecuniare, ci strict din cauza modului in care este condusa Romania.

    O voi lua de la capat in alt loc. Mai am 10-12 ani de activitate in fata si vreau s-o desfasor intr-un loc unde sa simt ca cetatenii sunt respectati cat de cat si unde societatea inca nu a fost cuprinsa de o metastaza morala.

    Ca urmare vreau sa-mi vand afacerea, restaurantul Bistro GUXT, unei persoane interesate.
    Pot vinde restaurantul cu firma cu tot, sau doar activitatea in sine. Sunt deschis spre discutii.
    Imi rog prietenii, daca se poate, sa aiba amabilitatea de a da share acestui post, ca sa poata fi vazut de cat mai multe persoane.

    Deocamdata pot spune urmatoarele:
    Compania nu are datorii la stat sau furnizori. Restaurantul se afla de doi ani in primele 5-6 locuri pe tripadvisor.com.
    Cateva date necesare daca se doreste continuarea activitatii in acelasi amplasament: suprafata totala 147 mp, bucatarie 33 mp, depozit 22 mp, un vestiar si doua grupuri sanitare. Chiria este modica, de bun simt, proprietarii destul de intelegatori.

    Bucataria este utilata complet si corect pentru cele 40 de locuri, dispuse in doua saloane cu o suprafata de 42 mp. Mobilierul este de calitate si in stare foarte buna, vesela (tacamuri, pahare, farfurii) completa si de buna calitate.
    Am stabilit si aprofundat relatii cu furnizori de incredere si cu o clientela loiala.

     

     

  • Un cunoscut bucătar din România vinde tot şi pleacă din ţară. „Nu plec din motive pecuniare, ci strict din cauza modului in care este condusa Romania”

    Pe Facebook, Radu Popovici a scris: „Dragii mosului, va anunt oficial ca m-am hotarat sa plec din tara definitiv. Sper ca din 2018 sa nu mai prind aici decat 1-2 luni cel mult. Nu plec din motive pecuniare, ci strict din cauza modului in care este condusa Romania.

    O voi lua de la capat in alt loc. Mai am 10-12 ani de activitate in fata si vreau s-o desfasor intr-un loc unde sa simt ca cetatenii sunt respectati cat de cat si unde societatea inca nu a fost cuprinsa de o metastaza morala.

    Ca urmare vreau sa-mi vand afacerea, restaurantul Bistro GUXT, unei persoane interesate.
    Pot vinde restaurantul cu firma cu tot, sau doar activitatea in sine. Sunt deschis spre discutii.
    Imi rog prietenii, daca se poate, sa aiba amabilitatea de a da share acestui post, ca sa poata fi vazut de cat mai multe persoane.

    Deocamdata pot spune urmatoarele:
    Compania nu are datorii la stat sau furnizori. Restaurantul se afla de doi ani in primele 5-6 locuri pe tripadvisor.com.
    Cateva date necesare daca se doreste continuarea activitatii in acelasi amplasament: suprafata totala 147 mp, bucatarie 33 mp, depozit 22 mp, un vestiar si doua grupuri sanitare. Chiria este modica, de bun simt, proprietarii destul de intelegatori.

    Bucataria este utilata complet si corect pentru cele 40 de locuri, dispuse in doua saloane cu o suprafata de 42 mp. Mobilierul este de calitate si in stare foarte buna, vesela (tacamuri, pahare, farfurii) completa si de buna calitate.
    Am stabilit si aprofundat relatii cu furnizori de incredere si cu o clientela loiala.

     

     

  • Cum să faci business de peste 500.000 de euro în Bucureşti. “Ori eşti genial, ori munceşti”

    Şi-a petrecut copilăria în bucătărie, mai exact în bucătăriile restaurantelor Zexe, ale părinţilor săi, cunoscute în Capitală pentru specificul de gastronomie românească. Povesteşte că nu a avut un model de bucătar, aşa că s-a îndreptat, din curiozitate, spre partea mai dulce a domeniului culinar, adică deserturile. ”Nu m-a atras partea de bucătărie pentru că nu am avut un model de bucătar în viaţa mea. Trăind printre ei nu mi-au plăcut, iar cofetari nu am văzut deloc, nu am avut ocazia să văd nici partea negativă“, povesteşte fondatoarea Zexe Cofeturi.

    Imediat după finalizarea studiilor, Ana Consulea a plecat să înveţe arta cofetăriei în Franţa, unde a avut şansa să ”fure meserie“ de la unii dintre cei mai buni cofetari artizani ai lumii, Eric Vergne, Pierre Hermé (cunoscut drept zeul macarons-urilor) sau Miackael Azouz. După un an s-a întors în România şi a început să dezvolte meniul de prăjituri din cadrul Zexe, însă lucrurile au mers mai bine decât se aştepta. ”Am văzut că am din ce în ce mai multe comenzi şi, după şase luni, m-am gândit să mă separ de ei şi mi-am făcut firma mea. Bineînţeles, cu ajutorul părinţilor la început – ei mi-au cumpărat primele utilaje, pentru că nu aveam bani şi nici credit nu puteam să-mi fac. Asta se întâmpla în 2015“, povesteşte tânăra.

    Investiţia iniţială pentru Zexe Cofeturi, care pe atunci era formată doar din laborator, a fost de 30.000 de euro, folosiţi pentru achiziţia utilajelor necesare şi renovarea clădirii. ”După care, din banii strânşi din comenzi, ne-am cumpărat mai multe utilaje, ne-am extins spaţiul şi uşor – uşor am evoluat. Am avut răbdare, nu am vrut să am totul deodată, pentru că e mai sănătos, cred eu, să faci paşi mici şi siguri.“ Din moment ce comenzile tot creşteau, Ana Consulea s-a gândit că un pas firesc ar fi şi deschiderea unei cofetării, iar anul trecut şi-a îndeplinit următorul pas din plan. ”Pentru deschiderea Zexe Braserie m-am asociat cu cineva, în primul rând pentru a nu mai apela la părinţi. Pe de altă parte, raţionamentul nu a fost doar financiar, ci am simţit şi nevoia de a avea un sprijin, un ajutor, să nu fiu singură“, spune Consulea. Pentru deschiderea braseriei, în aprilie 2016, a investit 70.000 de euro, iar de la bun început numărul clienţilor a fost mai mare decât se aştepta. Mai exact, anul trecut a avut în medie 2.000 de clienţi pe lună, iar bonul mediu s-a plasat în jurul a 90 de lei.

    ”Noi mizăm mult pe originalitate. Am încercat să readucem cofetăria românească în atenţia consumatorului, observând că lumea se îndreptă spre produse franţuzeşti sau spre dulciuri americane. Însă şi specificul restaurantelor Zexe a cântărit în această alegere“, mai spune Ana Consulea. Reţetele produselor sunt preluate, de regulă, din cărţi de cofetărie vechi, româneşti, şi sunt reinterpretate. ”Am pornit de la aceeaşi bază şi am schimbat foarte puţin. De exemplu, în loc de cremă de unt am pus o cremă patiseră, simplă, că nu mai mănâncă nimeni atât de mult unt şi zahăr. Şi, în plus, acelea erau metode de conservare, de care noi nu avem nevoie astăzi“, explică tânăra.

    Zexe Cofeturi reuneşte acum un laborator şi braseria şi a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de circa 510.000 de euro; braseria a avut rulaje de 380.000 de euro. Conform antreprenoarei, profitul înregistrat până acum a fost operaţional, dar începând cu vara aceasta se aşteaptă ca rezultatele să intre pe plus. ”După un an cred că e bine. Şi mai bine e că nu am adus bani de acasă. Cât despre 2017, sunt sigură că vom mai creşte, mai ales că anul acesta este unul plin, braseria fiind deschisă în aprilie 2016.“ Conform aşteptărilor tinerei antreprenoare, Zexe Cofeturi va ajunge la o cifră de afaceri de aproximativ 700.000 de euro, iar profitul ar urma să se plaseze în jur de 15%. ”Cam aşa e în industria noastră. Cheltuielile sunt multe, chiar dacă ai o cifră de afaceri mare“, explică Ana Consulea. Spune că în scurta sa experienţă de antreprenoare nu consideră că s-a lovit de impedimente, poate datorită poziţionării premium.

    ”Noi ne adresăm unei anumite categorii de clientelă, care înţelege preţurile, că o prăjitură costă. Media este de aproximativ 22 de lei, dar preţul e justificat, pe lângă calitate, şi de cantitate. O prăjitură are, în general, 110 de grame, dar noi avem prăjituri şi de 140 de grame“, argumentează tânăra. Dacă la început refuza ideea deschiderii unei alte locaţii, acum spune râzând că ideile s-au schimbat. ”Când o afacere e de succes, cred că un pas normal e să îl extinzi; în cazul meu, o altă braserie.“ Momentan nu are un plan bine stabilit, declarând că şi-a canalizat întreaga atenţie şi energie spre funcţionarea actualei braserii, însă ”nu mă grăbesc nicăieri. Sunt împlinită cam din toate punctele de vedere şi nu simt nevoia unui alt pas acum. Dar o să se întâmple“, precizează ea. Întrebată câte ore pe zi le petrece ocupându-se de afacere, spune că Zexe Cofeturi nu este pentru ea un loc de muncă, ci un stil de viaţă. ”De multe ori îmi place mai mult aici decât acasă. De exemplu, nu mai pot să-mi beau cafeaua acasă. Recunosc, este ca un drog şi nu ştiu dacă este bine ceea ce fac“, afirmă antreprenoarea.

  • Cum să faci business de peste 500.000 de euro în Bucureşti. “Ori eşti genial, ori munceşti”

    Şi-a petrecut copilăria în bucătărie, mai exact în bucătăriile restaurantelor Zexe, ale părinţilor săi, cunoscute în Capitală pentru specificul de gastronomie românească. Povesteşte că nu a avut un model de bucătar, aşa că s-a îndreptat, din curiozitate, spre partea mai dulce a domeniului culinar, adică deserturile. ”Nu m-a atras partea de bucătărie pentru că nu am avut un model de bucătar în viaţa mea. Trăind printre ei nu mi-au plăcut, iar cofetari nu am văzut deloc, nu am avut ocazia să văd nici partea negativă“, povesteşte fondatoarea Zexe Cofeturi.

    Imediat după finalizarea studiilor, Ana Consulea a plecat să înveţe arta cofetăriei în Franţa, unde a avut şansa să ”fure meserie“ de la unii dintre cei mai buni cofetari artizani ai lumii, Eric Vergne, Pierre Hermé (cunoscut drept zeul macarons-urilor) sau Miackael Azouz. După un an s-a întors în România şi a început să dezvolte meniul de prăjituri din cadrul Zexe, însă lucrurile au mers mai bine decât se aştepta. ”Am văzut că am din ce în ce mai multe comenzi şi, după şase luni, m-am gândit să mă separ de ei şi mi-am făcut firma mea. Bineînţeles, cu ajutorul părinţilor la început – ei mi-au cumpărat primele utilaje, pentru că nu aveam bani şi nici credit nu puteam să-mi fac. Asta se întâmpla în 2015“, povesteşte tânăra.

    Investiţia iniţială pentru Zexe Cofeturi, care pe atunci era formată doar din laborator, a fost de 30.000 de euro, folosiţi pentru achiziţia utilajelor necesare şi renovarea clădirii. ”După care, din banii strânşi din comenzi, ne-am cumpărat mai multe utilaje, ne-am extins spaţiul şi uşor – uşor am evoluat. Am avut răbdare, nu am vrut să am totul deodată, pentru că e mai sănătos, cred eu, să faci paşi mici şi siguri.“ Din moment ce comenzile tot creşteau, Ana Consulea s-a gândit că un pas firesc ar fi şi deschiderea unei cofetării, iar anul trecut şi-a îndeplinit următorul pas din plan. ”Pentru deschiderea Zexe Braserie m-am asociat cu cineva, în primul rând pentru a nu mai apela la părinţi. Pe de altă parte, raţionamentul nu a fost doar financiar, ci am simţit şi nevoia de a avea un sprijin, un ajutor, să nu fiu singură“, spune Consulea. Pentru deschiderea braseriei, în aprilie 2016, a investit 70.000 de euro, iar de la bun început numărul clienţilor a fost mai mare decât se aştepta. Mai exact, anul trecut a avut în medie 2.000 de clienţi pe lună, iar bonul mediu s-a plasat în jurul a 90 de lei.

    ”Noi mizăm mult pe originalitate. Am încercat să readucem cofetăria românească în atenţia consumatorului, observând că lumea se îndreptă spre produse franţuzeşti sau spre dulciuri americane. Însă şi specificul restaurantelor Zexe a cântărit în această alegere“, mai spune Ana Consulea. Reţetele produselor sunt preluate, de regulă, din cărţi de cofetărie vechi, româneşti, şi sunt reinterpretate. ”Am pornit de la aceeaşi bază şi am schimbat foarte puţin. De exemplu, în loc de cremă de unt am pus o cremă patiseră, simplă, că nu mai mănâncă nimeni atât de mult unt şi zahăr. Şi, în plus, acelea erau metode de conservare, de care noi nu avem nevoie astăzi“, explică tânăra.

    Zexe Cofeturi reuneşte acum un laborator şi braseria şi a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de circa 510.000 de euro; braseria a avut rulaje de 380.000 de euro. Conform antreprenoarei, profitul înregistrat până acum a fost operaţional, dar începând cu vara aceasta se aşteaptă ca rezultatele să intre pe plus. ”După un an cred că e bine. Şi mai bine e că nu am adus bani de acasă. Cât despre 2017, sunt sigură că vom mai creşte, mai ales că anul acesta este unul plin, braseria fiind deschisă în aprilie 2016.“ Conform aşteptărilor tinerei antreprenoare, Zexe Cofeturi va ajunge la o cifră de afaceri de aproximativ 700.000 de euro, iar profitul ar urma să se plaseze în jur de 15%. ”Cam aşa e în industria noastră. Cheltuielile sunt multe, chiar dacă ai o cifră de afaceri mare“, explică Ana Consulea. Spune că în scurta sa experienţă de antreprenoare nu consideră că s-a lovit de impedimente, poate datorită poziţionării premium.

    ”Noi ne adresăm unei anumite categorii de clientelă, care înţelege preţurile, că o prăjitură costă. Media este de aproximativ 22 de lei, dar preţul e justificat, pe lângă calitate, şi de cantitate. O prăjitură are, în general, 110 de grame, dar noi avem prăjituri şi de 140 de grame“, argumentează tânăra. Dacă la început refuza ideea deschiderii unei alte locaţii, acum spune râzând că ideile s-au schimbat. ”Când o afacere e de succes, cred că un pas normal e să îl extinzi; în cazul meu, o altă braserie.“ Momentan nu are un plan bine stabilit, declarând că şi-a canalizat întreaga atenţie şi energie spre funcţionarea actualei braserii, însă ”nu mă grăbesc nicăieri. Sunt împlinită cam din toate punctele de vedere şi nu simt nevoia unui alt pas acum. Dar o să se întâmple“, precizează ea. Întrebată câte ore pe zi le petrece ocupându-se de afacere, spune că Zexe Cofeturi nu este pentru ea un loc de muncă, ci un stil de viaţă. ”De multe ori îmi place mai mult aici decât acasă. De exemplu, nu mai pot să-mi beau cafeaua acasă. Recunosc, este ca un drog şi nu ştiu dacă este bine ceea ce fac“, afirmă antreprenoarea.

  • Gastronomie militară

    Pentru proiectul său intitulat ”MRE to Michelin“  (MRE – meals ready to eat) foloseşte raţii militare din diverse ţări care sunt transformate în preparate haute cuisine cu ajutorul unui maestru bucătar, Chuck George.

    Ideea pentru ”MRE to Michelin“ a venit, de altfel, de la Chuck George, al cărui tată a fost în armată şi care a avut ocazia să încerce raţii militare de când era mic, iar intenţia a fost de a arăta cât de proastă este mâncarea servită ”celor mai curajoşi dintre noi“, după cum explică Hargreaves. Pentru imaginile realizate de acesta s-au folosit raţii americane, lituaniene, chineze sau ruseşti.