Această licoare are o istorie îndelungată, iar România, deşi nu se ştie prea multe despre asta, a scris câteva pagini importante în această poveste. Mai exact, România este a patra ţară din lume, din punct de vedere istoric, în care s-a realizat spumantul prin fermentaţie naturală în sticlă – după Franţa, Germania şi Rusia, conform informaţiilor oferite de enologi. Totuşi, istoria zbuciumată a ţării a făcut mai dificilă crearea unui nume important în contextul global. În ultimii ani însă, o serie de crame locale, mari şi mici, au pus din nou România pe harta internaţională a vinului spumant.
„Come quickly, I am tasting the stars!“ Este o afirmaţie ce i-a fost atribuită călugărului benedictin Dom Perignon în momentul în care acesta a gustat prima dată şampania. Dom Perignon este cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea uneia dintre cele mai apreciate băuturi ale tuturor timpurilor. De aceea, în semn de omagiu, unul dintre cele mai cunoscute branduri de vin spumant din lume îi poartă numele. De atunci au trecut mai bine de trei secole, însă producătorii de vin caută încă cele mai strălucitoare „stele“. Iar producătorii români au început şi ei să-şi creioneze propriile constelaţii. Pe harta mondială a vinului spumant.
Spumantele reprezintă astăzi doar 1% din toată producţia locală de vin, dar tot mai mulţi jucători pariază pe segment pentru că există apetit de consum. România realizează anual sub 50.000 hl de vin spumant, la o producţie totală de puţin sub 5 milioane de hectolitri de vin, conform datelor Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului.
În ultimii ani numărul cramelor care au pariat pe acest segment a crescut, fiind vorba atât de jucători mari precum Cramele Recaş, cât şi de crame mici şi medii precum Petro Vaselo, Villa Vinea sau Crama Bauer. Consumatorii locali au descoperit gustul spumantelor bând vinuri produse în alte ţări, prosecco din Italia sau şampanie din Franţa, şi dat fiind că exista cerere, şi producătorii locali s-au repliat rapid.
La nivel mondial se produc anual 20 de milioane de hectolitri de vin spumant, an de an cifrele fiind în creştere cu 3% în medie, arată datele Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV). Deşi vin spumant se produce în toate colţurile lumii, statele UE sunt de departe cel mai important nume, fiind responsabile pentru 70-80% din volumele realizate la nivel mondial. Începând cu 2016 cel mai important producător de la nivel mondial e Italia, cu 5,3 mil. hl în 2018 (ultimul an pentru care există date), adică 10% din tot vinul realizat în cizmă şi chiar puţin mai mult decât toată producţia de licori bahice în România.
Producţia de spumant din Europa e concentrată în mâinile a patru ţări – Italia cu ai ei prosecco, Franţa cu binecunoscuta şampanie, Spania cu cava şi Germania. Pe lângă ele îşi fac loc şi alte state, printre care, timid, şi România. Local se realizează însă anual sub 50.000 hl de vin spumant, adică 1% din producţia totală din România. Cifrele sunt însă în creştere.
„Consumul de spumante este în continuă creştere la nivel mondial. Ultimele date pe care le avem noi arată că din cei aproximativ 25 de miliarde de litri de vin băute anual la nivel global, aproape 2,5 miliarde de litri sunt de spumant. Acest lucru înseamnă că se beau circa 3,33 miliarde de sticle de spumant de 750 ml, echivalentul a 0,4 l per capita la nivel mondial. În aceste condiţii este firească alegerea cramelor româneşti de a face vinuri spumante”, spune Ariana Negru, responsabil pentru departamentul comercial al producătorului de vin Petro Vaselo.
Producătorul de vin din judeţul Timiş realizează circa 60.000-65.000 de sticle de spumant pe an, împărţite sub patru etichete şi realizate cu două tehnologii diferite – metoda tradiţională şi charmant.
„Vinul spumant înseamnă undeva la aproape 20% din producţia noastră totală. Motivele pentru care am pariat pe spumante sunt mai multe, unele raţionale, altele subiective: în primul rând pentru că ne plac datorită versatilităţii şi eleganţei lor, iar în al doilea rând pentru că am bănuit ca terroir-ul nostru poate duce la rezultate bune. Şi nu în ultimul rând, am făcut asta pentru că observasem pe plan mondial şi implicit şi intern trendurile şi consumul în creştere.”
În ultimii ani, piaţa vinurilor spumante din România a cunoscut o creştere, mai accentuată în ultimii doi, de când în trend a apărut prosecco, spumantul italian care a prins şi în România ca băutură de club şi terase, dar mai ales în celebrul cocktail Aperol Spritz în a cărui compoziţie intră şi acest spumant, spune Ciprian Roşca, directorul comercial al Cramelor Recaş, unul dintre cei mai mari producători locali de vin.
„Există un miraj al elitismului acestui tip de produs. Spumantul exprimă opulenţă, bunăstare, succes. În ceea ce priveşte reuşita acestor încercări (a producătorilor români de a intra pe segment – n.red.), ea nu este garantată, fiindcă volumele nou apărute în piaţă, în această categorie, sunt din ce în ce mai greu de înghiţit.”
El explică de fapt că în România vinul spumant este o băutură festivă, fiind savurat aproape exclusiv la evenimente, nu ca în ţările în care consumul acestei categorii de vin a intrat aproape în cotidian.
„De multe ori, mai în glumă, mai în serios, comparăm această categorie cu ceaiul, care la noi se bea doar atunci când eşti bolnav.” Tocmai pornind de la acest fenomen, loc de creştere există, crede Ciprian Roşca.
Totodată, în România se remarcă un consum mare la vinurile spumante/ spumoase mai puţin costisitoare, foarte fresh, puţin mai dulci şi fără pretenţii mari, spune şi Raluca Bauer, cea care împreună cu soţul său Oliver au dezvoltat Crama Bauer din zona Drăgăşani.
„Nu este ceva negativ, cred că acesta este primul pas în lumea spumantelor. Dar este mult de degustat până să apreciezi un zero dozaj sau un vin care a stat mai mult pe drojdii, pentru autoliză. În general spumantul este un vin special, ce necesită atenţie poate mai multă decât un vin liniştit.” De exemplu, dacă pe etichetă scrie DRY, vinul spumant pe care îl descoperi în sticlă este dulce, deşi DRY pentru vinurile liniştite înseamnă în pahar un vin sec.
„Se dezvoltă însă constant nişa de consumatori care apreciază mult mai mult metoda tradiţională (de producţie a vinului spumant – n.red.), mai ales atunci când este implicat şi un soi românesc.”
Producţia Bauer de spumante este una foarte, foarte mică, după cum spune Raluca Bauer, cu ediţii limitate natural la 1.500-2.000 de sticle pe an.
„La fel cum am gândit toate celelalte vinuri Bauer, spumantul J.O.H.A.N.N.A este vinificat dintr-o singură parcelă de Fetească regală, cu vii vechi de peste 40 ani, după metoda tradiţională. Din totalul producţiei noastre J.O.H.A.N.N.A. reprezintă doar 5%.”
Raluca Bauer adaugă că pentru ei spumantul a fost mai degrabă un omagiu adus Johannei Braun, cea care i-a inspirat să înceapă o afacere în România. Crama Bauer a fost înfiinţată în 2012, anul în care Johanna s-a stins din viaţă, la 108 ani.
„A fost strămătuşa lui Oliver, o femeie ce a trăit toată viaţă în vie şi l-a ghidat pe Oliver atât personal, cât şi profesional.”
Dacă în 2003-2004 erau foarte puţini producători ce aveau în portofoliu vinuri spumante, în 2020 în România sunt deja multe crame cunoscute care promovează şi spumante.
„Sunt însă două situaţii: cei care vinifică în străinătate şi comercializează spumantul sub eticheta proprie şi cei care vinifică pe metoda tradiţională şi/ sau charmant în crama proprie, alături de vinurile liniştite. În ultimii ani cererea de spumante a crescut mult şi tindem să credem ca este un stil de viaţă copiat din alte ţări. În România, în general, se bea un spumant doar la Revelion sau la o onomastică”, spune Raluca Bauer. Însă cei care au călătorit au venit acasă şi cu obiceiurile bune de a bea un spumant la început de masă sau după masă şi, de ce nu, duminica la brunch, conchide ea.