Castele îşi fac loc printre parcelele fărâmiţate cu vii, iar printre acestea se numără şi Chateau Canon, de numai 22 de hectare. Numele Canon este cunoscut în întreaga lume, dar mai celebri sunt proprietarii, fraţii Alain şi Gerard Wertheimer, care mai deţin şi casa de modă Chanel. Casa Chanel a cumpărat proprietatea în 1996, la trei ani după ce foştii acţionari au scos-o la vânzare şi este a doua pe care o deţine în zonă, după Chateau Rauzan-Segla.
“Suntem aici de 15 ani, însă abia anul trecut am început să câştigăm bani”, spune John Kolasa, manager Chateau Canon şi Rauzan Segla. El rezumă în acest fel sumele mari care a trebuit investite în viticultură. “Avem o legislaţie teribilă”, se grăbeşte el să adauge, referindu-se, printre altele, la faptul că producătorii nu au voie să intervină asupra viţei, nici măcar să o ude în perioadele de secetă extremă. La Bordeaux, totul se realizează manual şi totul se reduce de fapt la “terroir”.
Termenul este propriu limbii franceze, nu are corespodent în română şi se referă la toate condiţiile naturale, de la sol la aer, la poziţionarea podgoriei, care influenţează gustul vinului. Pentru producătorii din Bordeaux, acesta face diferenţa între un vin produs pe o parcelă şi pe o alta situată la numai 500 de metri distanţă, iar pentru cumpărători poate însemna şi câteva sute sau mii de euro în plus pe o sticlă. La Canon, proprietarii au decis să planteze Merlot (pe 75% din suprafaţă) şi Cabernet Franc, iar după viţa de vie, trandafirii sunt cei care îţi iau ochii. La capătul fiecărui rând de viţă de vie se află câţiva trandafiri strânşi în jurul stâlpului, rolul lor nefiind decorativ. În cazul în care vreo boală ar ataca viţa de vie, aceasta ar deveni vizibilă în primul rând pe trandafiri şi ar fi timp pentru intervenţia asupra strugurilor. Toate proprietăţile din Bordeaux au, de altfel, trandafiri la capătul rândurilor cu viţă de vie. Misterele Bordeaux-ului continuă însă şi sub proprietăţi, unde se află un labirint de galerii ce parcă nu se mai termină.
Nu foarte departe de Canon, un alt producător de vin îşi “îngrijeşte” viile. Petrus îşi trage numele de la romani, iar vinurile sub această etichetă sunt printre cele mai scumpe din lume. Dacă de la producător pleacă la preţuri de peste 1.000 de euro, în pivniţele private ajung la sume mult mai mari.
Petrus se află pe un deal care are un sol unic, care nu se regăseşte nicăieri în lume, nici măcar dincolo de drumul care mărgineşte proprietatea. La Petrus se cultivă 11,5 hectare cu Merlot, iar producţia este vândută încă dinainte de a fi gata. Acesta este şi motivul pentru care în cadrul companiei lucrează numai opt oameni (plus cei angajaţi temporar în timpul culesului), fără un director de marketing. Doar Petrus, fără Chateau (castel), explică cei care fac turul proprietăţii, deoarece aici nu a fost niciodată un castel. O construcţie mică, extrem de simplă, fără pivniţă, care acum se extinde este centrul vinurilor Petrus. Cei care au grijă de vie lucrează după reguli foarte clare: trunchiul trebuie să fie drept, iar singura coardă păstrată este important să fie perpendiculară pe trunchi, pentru că astfel se poate extrage din sol cantitatea necesară de substanţe. Nimic nu se face automat, adaugă şi reprezentanţii Petrus.
Dacă Petrus şi Chateau Canon lucrează după metode tradiţionale, Roland Collection sunt cei care încearcă noi modalităţi de producţie, iar Dany şi Michel Rolland, oamenii din spatele companiei, sunt nonconformiştii din Bordeaux. Mai mult chiar, deşi are propriile proprietăţi, Michel Rolland este consultant pentru mulţi proprietari de podgorii din lume. În vinurile sale se vede cel mai bine diferenţa dintre vinul produs de pe o parcelă şi o alta aflată dincolo de drum. Diferenţă sesizabilă atât la nivel de gust, cât şi al aromei şi culorii.
Nonconformistul Michel Rolland încearcă noi modele pentru presele de struguri, noi forme de vase (din ciment) în care apoi depozitează, dar şi noi modalităţi de producţie. Acest lucru a atras şi atenţia autorităţilor din Bordeaux, extrem de conservatoare, dar care în final au înţeles că vinurile sunt aşa cum ar trebui să fie. El a mers şi mai departe şi a făcut vinuri diferite de pe rânduri de vie alăturate.
Acestea sunt câteva dintre misterele pe care Bordeaux-ul le-a dezvăluit, dar, cu siguranţă, multe altele stau ascunse în multele castele.
