Tag: bordeaux

  • Cele mai bune oraşe de vizitat în 2017 – GALERIE FOTO

    Bordeaux, noua destinaţie culinară a Franţei, numit oraşul nr. 1 al lumii în 2017. Principalele motive pentru care cei de la Lonely Planet au ales Bordeaux sunt noua experienţă turistică pe care acest oraş o oferă de anul acesta, Cité du Vin, o adevărată “revoluţie gastonomică”, dar şi viitoarea linie feroviară de mare viteză, scrie Gustarte.ro

    Al doilea cel mai bun oraş pe listă este Cape Town, datorită noilor atracţii culturale, precum Zeitz Museum of Contemporary Art Africa. Podiumul este completat de Los Angeles, cu 50 de noi hoteluri în construcţie şi o uriaşă expansiune a reţelei de metrou.

    1. Bordeaux, Franţa

    2. Cape Town, Africa de Sud

    3. Los Angeles, SUA

    4. Mérida, Mexic

    5. Ohrid, Macedonia

    6. Pistoia, Italia

    7. Seul, Coreea de Sud

    8. Lisabona, Portugalia

    9. Moscova, Rusia

    10. Portland, SUA

    Mai multe despre Bordeaux puteţi citi pe www.gustarte.ro

  • Trei francezi s-au îndrăgostit de România, iar acum fac afaceri cu vin în valoare de 100.000 de euro

    Un oenolog francez a venit în România acum mai bine de un deceniu şi s-a îndrăgostit de vinul local, motiv pentru care şi-a convins doi conaţionali – un coach personal şi proprietarul unui chateau din zona Bordeaux – să investească într-un domeniu din judeţul Mehedinţi. Povestea domeniului de la Corcova merge însă mult înapoi în timp, când prinţul Anton Bibescu se îndrăgosteşte de această zonă binecuvântată de vreme şi de natură pentru cultura vinului şi începe aici producţia de vin. „Bibescu, prinţul multitalentat de origine româno-francofilă, a fost cel ce a hotărât să-şi extindă via (…) pe dealurile de la Corcova. Proust, admirator şi bun prieten al lui Bibescu, a dorit să i se alăture la Corcova, dar boala l-a împiedicat să călătorească. Evocarea acestui loc a rămas însă prezentă în scrierile sale, ba chiar Bibescu a inspirat unul dintre personajele principale din romanul «În căutarea timpului pierdut»“, povesteşte Laurent Pfeffer, oenologul francez care se află în spatele vinului premium Catleya produs în zilele noastre pe dealurile de la Corcova.

    Laurent Pfeffer a venit pentru prima dată în România în 2003 într‑un schimb de experienţă la Târgu Bujor. Era student la facultatea de agronomie şi oenologie din Bordeaux, Franţa, când i s-a propus, lui şi unui coleg, să vină timp de cinci luni în România pentru un studiu. A acceptat provocarea şi nu doar că s-a îndrăgostit de România, dar şi-a dat şi seama de potenţialul uriaş de business pe care îl are piaţa locală, aşa că s-a întors acasă convins să revină. „Aveam un coleg care avea experienţă în domeniu şi dorea să facă o investiţie în străinătate. I-am propus să vină în România şi a acceptat.“ În 2007 Laurent Pfeffer s-a întors aşadar în România, unde şi-a înfiinţat o firmă împreună cu fratele său şi cu prietenul lor. Alături de Laurent Pfeffer, în proiectul Catleya mai sunt implicaţi alţi doi acţionari. Frédéric Vauthier este proprietarul Château-ului Lucas din Lussac Saint-Emilion (Bordeaux), cu o suprafaţă de 20 de hectare. El reprezintă totodată generaţia de producători de vin cu numărul 18 de pe acest domeniu. „Cu o experienţă solidă de mai bine de 15 ani, atât în vie, cât şi în cramă, el este cel care a sugerat orientările tehnice ce se regăsesc în domeniul Catleya.“

    Al treilea acţionar este Dominique Pfeffer, specialist în vânzari în domeniul informatic, coach personal şi de echipă şi amator de vinuri. El a descoperit România cu ocazia unei călătorii în vederea găsirii unui teren. „El este fratele meu şi este cel care se ocupă de promovarea vinurilor atât în Franţa, cât şi în străinătate“, îl prezintă antreprenorul care a decis să mizeze pe România.

    Cei trei au căutat iniţial un teren în zona Târgu Bujor, pe care Laurent Pfeffer o cunoştea deja, însă nu au găsit, aşa că au luat ţara „la pas“. Atunci oenologul francez l-a cunoscut pe Şerban Dâmboviceanu, care deţinea 25 de hectare la Corcova. Acesta l-a angajat şi totodată l-a ajutat să găsească domeniul actual. „Am decis astfel să mă stabilesc aici pentru a înfiinţa o plantaţie viticolă şi a fonda domeniul Catleya. În paralel, din 2007, colaborez ca director tehnician vie şi cramă pentru domeniul Roy & Damboviceanu.“

    Cei trei investitori francezi au cumpărat un teren de 15 hectare şi au început investiţiile. Vinificarea se face încă în crama domeniului Roy & Damboviceanu. Cei trei au investit până acum 350.000 de euro în domeniul Catleya din Mehedinţi, atât din fonduri proprii, cât şi din subvenţii de la stat primite pentru replantare. „Am cumpărat şi o clădire, un fost atelier mecanic, pe care vrem să o transformăm în cramă. Vom încerca să accesăm şi fonduri UE pentru a face rost de cei 150.000-200.000 de euro necesari pentru utilaje şi pentru a pune crama pe picioare. Vrem ca în 2016 să îi dăm drumul.“

    Oenologul din Hexagon spune că nu vrea să crească foarte mult businessul şi consideră că 20-25 de hectare de viţă de vie sunt suficiente pentru a putea păstra esenţa businessului. În Franţa, spre exemplu, domeniile încep de la 5 hectare şi merg până la câteva sute. Media este însă tot undeva la 15-20 de hectare. „Mi-amintesc că atunci când am venit aici în 2003 erau foarte puţine crame, deşi potenţialul era uriaş. M-am gândit atunci la Franţa şi la zona Bordeaux, unde nu mai ai loc să investeşti şi unde orice depăşeşte 25 de hectare este deja un domeniu mare.“ În caz că ar vrea să se extindă, celor trei le-ar plăcea să o facă tot în împrejurimi, deşi momentan este dificil deoarece terenurile rămase sunt fărâmiţate, existând de asemenea probleme de succesiune în cazul unora.

    România are circa 180.000 de hectare cu viţă-de-vie grupate în 37 de podgorii, din care doar 28% se află în circuitul economic, diferenţa făcând loc apariţiei de noi producători de vin, noi branduri şi specialişti testând producţia şi piaţa în fiecare an.

    Cu acest nivel al suprafeţei ocupate cu viţă de vie, România se află pe locul 5 în Europa şi pe locul 11 în lume, iar potenţialul viticol şi fondurile UE, care pot acoperi până la 75% din investiţii, atrag noi investitori, în special cei străini.

  • Lupta anti-corupţie din China a făcut victime neaşteptate: vinul franţuzesc

    Responsabilă pentru scăderi sunt anii mai slabi, dar cu precădere reducerea cererii în China. Vinul era şi este privit în China drept un simbol al reuşitei în viaţă şi al statusului social ridicat; multe podgorii frunţuzeşti din Bordeaux sau din Burgundia şi-au găsit în ultima vreme proprietari chinezi.

    Ca orice bun de lux, vinul a  avut de suferit din cauza încetinirii ritmului de creştere economică din China, dar şi din cauza campaniei anti-corupţie a preşedintelui Xi Jinping. Autorităţile au impus pur şi simplu că bugetarii nu au voie să cumpere sau să consume bunuri de lux, de la poşete Burberry la vinuri Chateau Margaux.

  • Două medalii de aur şi una de argint pentru Domeniul Coroanei Segarcea

    Concursul Challenge International du Vin se desfăşoară în Franţa, la Bourg et Blaye, în regiunea Bordeaux şi este una dintre cele mai prestigioase competiţii de profil din lume. Challenge International du Vin este un concurs agreat de Comunitatea Europeană încă din 1986 şi se desfăşoară conform reglementărilor «Codului Internaţional de Practici Oenologice pentru Vie şi Vin». Prima ediţie a avut loc în 1976 şi de atunci s-a organizat anual. Juriul care degustă fiecare vin este unul mixt, format din viticultori, oenologi, distribuitori şi consumator i. La ediţia din acest an au fost degustate 4.360 vinuri, provenite din 28 ţări.

    Domeniul Coroanei Segarcea a obţinut în ultimii ani mai multe medalii la concursuri internaţionale de profil:  Sauvignon Blanc 2011 – Medalie de Aur la Selections Mondiales de Vins, Canada 2012; Sauvignon Blanc  2009 – Medalie de Aur la Concours Mondial de Bruxelles, Belgia 2010; Tămâioasă Românească 2011- Medalie de Aur la Vinalies Internationales, Franţa 2012; Tămâioasă Românească 2011- Medalie de Aur la Los Angeles International Wine & Spirits Competition, SUA 2012; Merlot 2007 – Medalie de Aur şi “Cel mai bun Merlot din Romania” la Mondial du Merlot, Elveţia 2010; Cabernet Sauvignon 2008 – Medalie de Aur la Selections Mondiales des Vins, Canada 2010; Fetească Neagră 2008 – Medalie de Medalie de Aur la China Wine Awards, Hong Kong 2012; Tămâioasă Roză 2010 – Medalie de Aur la Selections Mondiales des Vins, Canada 2011; Tămâioasă Roză  2011 – Medalie de Aur la Challenge International du Vin, Franţa 2012; Principesa Margareta Alb 2010 –  Nova de Diamant – Femmes et Vins du Monde, Monaco 2012

  • Reportaj: Un pic din misterele producătorilor de vin din Bordeaux

    Castele îşi fac loc printre parcelele fărâmiţate cu vii, iar printre acestea se numără şi Chateau Canon, de numai 22 de hectare. Numele Canon este cunoscut în întreaga lume, dar mai celebri sunt proprietarii, fraţii Alain şi Gerard Wertheimer, care mai deţin şi casa de modă Chanel. Casa Chanel a cumpărat proprietatea în 1996, la trei ani după ce foştii acţionari au scos-o la vânzare şi este a doua pe care o deţine în zonă, după Chateau Rauzan-Segla.

    “Suntem aici de 15 ani, însă abia anul trecut am început să câştigăm bani”, spune John Kolasa, manager Chateau Canon şi Rauzan Segla. El rezumă în acest fel sumele mari care a trebuit investite în viticultură. “Avem o legislaţie teribilă”, se grăbeşte el să adauge, referindu-se, printre altele, la faptul că producătorii nu au voie să intervină asupra viţei, nici măcar să o ude în perioadele de secetă extremă. La Bordeaux, totul se realizează manual şi totul se reduce de fapt la “terroir”.

    Termenul este propriu limbii franceze, nu are corespodent în română şi se referă la toate condiţiile naturale, de la sol la aer, la poziţionarea podgoriei, care influenţează gustul vinului. Pentru producătorii din Bordeaux, acesta face diferenţa între un vin produs pe o parcelă şi pe o alta situată la numai 500 de metri distanţă, iar pentru cumpărători poate însemna şi câteva sute sau mii de euro în plus pe o sticlă. La Canon, proprietarii au decis să planteze Merlot (pe 75% din suprafaţă) şi Cabernet Franc, iar după viţa de vie, trandafirii sunt cei care îţi iau ochii. La capătul fiecărui rând de viţă de vie se află câţiva trandafiri strânşi în jurul stâlpului, rolul lor nefiind decorativ. În cazul în care vreo boală ar ataca viţa de vie, aceasta ar deveni vizibilă în primul rând pe trandafiri şi ar fi timp pentru intervenţia asupra strugurilor. Toate proprietăţile din Bordeaux au, de altfel, trandafiri la capătul rândurilor cu viţă de vie. Misterele Bordeaux-ului continuă însă şi sub proprietăţi, unde se află un labirint de galerii ce parcă nu se mai termină.

    Nu foarte departe de Canon, un alt producător de vin îşi “îngrijeşte” viile. Petrus îşi trage numele de la romani, iar vinurile sub această etichetă sunt printre cele mai scumpe din lume. Dacă de la producător pleacă la preţuri de peste 1.000 de euro, în pivniţele private ajung la sume mult mai mari.

    Petrus se află pe un deal care are un sol unic, care nu se regăseşte nicăieri în lume, nici măcar dincolo de drumul care mărgineşte proprietatea. La Petrus se cultivă 11,5 hectare cu Merlot, iar producţia este vândută încă dinainte de a fi gata. Acesta este şi motivul pentru care în cadrul companiei lucrează numai opt oameni (plus cei angajaţi temporar în timpul culesului), fără un director de marketing. Doar Petrus, fără Chateau (castel), explică cei care fac turul proprietăţii, deoarece aici nu a fost niciodată un castel. O construcţie mică, extrem de simplă, fără pivniţă, care acum se extinde este centrul vinurilor Petrus. Cei care au grijă de vie lucrează după reguli foarte clare: trunchiul trebuie să fie drept, iar singura coardă păstrată este important să fie perpendiculară pe trunchi, pentru că astfel se poate extrage din sol cantitatea necesară de substanţe. Nimic nu se face automat, adaugă şi reprezentanţii Petrus.

    Dacă Petrus şi Chateau Canon lucrează după metode tradiţionale, Roland Collection sunt cei care încearcă noi modalităţi de producţie, iar Dany şi Michel Rolland, oamenii din spatele companiei, sunt nonconformiştii din Bordeaux. Mai mult chiar, deşi are propriile proprietăţi, Michel Rolland este consultant pentru mulţi proprietari de podgorii din lume. În vinurile sale se vede cel mai bine diferenţa dintre vinul produs de pe o parcelă şi o alta aflată dincolo de drum. Diferenţă sesizabilă atât la nivel de gust, cât şi al aromei şi culorii.
    Nonconformistul Michel Rolland încearcă noi modele pentru presele de struguri, noi forme de vase (din ciment) în care apoi depozitează, dar şi noi modalităţi de producţie. Acest lucru a atras şi atenţia autorităţilor din Bordeaux, extrem de conservatoare, dar care în final au înţeles că vinurile sunt aşa cum ar trebui să fie. El a mers şi mai departe şi a făcut vinuri diferite de pe rânduri de vie alăturate.

    Acestea sunt câteva dintre misterele pe care Bordeaux-ul le-a dezvăluit, dar, cu siguranţă, multe altele stau ascunse în multele castele.

  • Revolutia vinului

    Colectia de la castelul Malmaison, resedinta fostei sotii a lui
    Napoleon Bonaparte, descoperita dupa moartea proprietarei,
    cuprindea peste 13.000 de sticle de vin de prin toata lumea, dintre
    care aproape jumatate provenite din vii din zona Bordeaux, putin
    cunoscute la inceputul secolului al XIX-lea, cum ar fi Médoc,
    Lafite, Margaux sau Haut-Brion.

    Aceasta colectie este astazi unul din subiectele unei expozitii la
    Malmaison, ce va ajunge si in Germania si Italia, intitulata “La
    cave de Josephine” (Pivnita Iosefinei), care urmareste si alte
    schimbari din viata nobilimii franceze dupa caderea monarhiei.
    Astfel, daca pe vremea lui Ludovic al XVI-lea vinurile
    aristocratiei erau cele de Burgundia si din regiunea Champagne,
    spre jumatatea secolului al XIX-lea preferintele se indreptau deja
    spre zona Bordeaux.

    Tot pe vremea acestui rege, la petrecerile aristocratiei mancarea
    se servea sub forma de bufet, iar vinul se bea din pahare insirate
    pe tavi, de care servitorii se ingrijeau sa fie mereu pline. Dupa
    Revolutia franceza, s-a adoptat modelul rusesc, in care mancarea se
    aducea fel cu fel invitatilor asezati la mese. Chiar daca nu
    Josephine a introdus aceste schimbari, in calitatea sa de gazda a
    multor receptii, ea a contribuit la adoptarea lor. Ca organizatoare
    de petreceri grandioase, Josephine avea o colectie de vinuri pe
    masura; in cadrul expozitiei sunt prezentate documente cu comenzile
    sale, precum si etichete de portelan care se prindeau de gatul
    sticlelor inainte de introducerea celor de hartie.

    Istoricii presupun ca, in ton cu moda vremii, imparateasa avea in
    crama si vinuri de Burgundia, iar numarul mic de sticle gasit se
    explica probabil prin faptul ca multe au fost consumate si nu s-au
    refacut proviziile. Prezenta vinurilor de Bordeaux are ca
    justificare o criza a ofertei: dupa razboaiele napoleoniene,
    producatorii din regiune nu mai aveau acces la piata britanica si
    au inceput sa caute noi piete de desfacere, unele dintre produsele
    lor ajungand in colectia imparatesei Josephine prin intermediul
    administratorului ei, marchizul de Beaumont, proprietar de vie in
    Médoc.