BusinessMagazin

Tag: bombardamente

  • În 2022, în mijlocul Bucureştiului, Capitala României, o ţară membră NATO şi UE, lângă Palatul Cotroceni, se prăbuşeşte sub ochii noştri o clădire publică imensă care arată mai rău decât una din Ucraina, tocmai bombardată de ruşi

    Marţi, 29 martie, pe la ora 19.40, mergeam cu un Uber din Piaţa Romană spre Marriott. În maşină mă uitam pe Whatsapp-ul nostru intern de alertă unde, de când a izbucnit războiul din Ucraina, rulează încontinuu ştiri, poze, filmuleţe de război, bombardamente, zborul rachetelor, declaraţiile tuturor celor implicaţi, în direct.

    Când sunt în Uber, în spate, nu sunt atent la trafic. Dar de data asta, la un moment dat, mi-am ridicat privirea din telefon ca să văd unde sunt: în dreapta mea m-a izbit din plin imaginea unei clădiri care arăta/arată exact ca în imaginile pe care tocmai le vedeam, venite din Ucraina – clădiri întregi bombardate de către ruşi.

    Dar eu treceam pe lângă Casa Radio, celebra clădire din Bucureşti, care a ajuns acum un schelet, devalizat în timp de toţi şi la propriu şi la figurat.

    Dacă clădirile din Ucraina, din Kiev, Harkov, Mariupol – ce a mai rămas de acolo – sunt bombardate de ruşi, Casa Radio de la noi este bombardată zi de zi de către statul român, de către cei care conduc politic şi administrativ ţara, de cei care au fost la putere şi de către cei care sunt la putere.

     

     

    În anul 2022, când România, o ţară membră NATO şi parte din Uniunea Europeană, este la cel mai ridicat nivel economic din istorie – PIB de 240 de miliarde de euro, de 6 ori mai mult decât în 1990, cu exporturi de 70 de miliarde de euro, mai mari de 11 ori – în mijlocul Capitalei României, lângă Opera Română şi Palatul Cotroceni, sediul central al preşedintelui României, stă o clădire care arată mai rău decât o clădire bombardată din Ucraina.

    În anii ’90, după căderea comunismului, când nu ştiam ce-i cu noi şi încotro ne îndreptăm, când nu aveam bani, când puterea de cumpărare a românilor era la pământ, aş putea să înţeleg că nu se putea face nimic cu ea. Dar în următoarele două decenii, când economia a crescut de la 40 de miliarde de euro în 2000 la 240 de miliarde de euro anul trecut, de ce nu s-a făcut nimic?

    În timp ce clădirea Casa Radio, locul unde Ceauşescu a sărbătorit ultimul 23 august, este prinsă într-un contract stat-privat de care nu mai ştie nimeni unde este, ca la Bechtel, în România s-au făcut zeci de malluri, săptămâna trecută în Bucureşti s-a mai deschis unul, şi sute de clădiri de birouri de la zero.

    Toate aceste active noi private construite în ultimii 20 de ani, unele de la zero, altele pe ruinele altor clădiri, unde lucrează sute de mii de angajaţi, plătesc anual milioane de euro în taxe şi impozite.

    Conform unui raport realizat de firma de consultanţă KPMG la cererea Băneasa Developments, dezvoltatorul mallului şi centrului comercial Băneasa, în perioada 2005-2021 tot businessul de acolo a generat taxe şi impozite plătite la stat în valoare de 1,464 miliarde de euro, adică 100 de milioane de euro pe an. Din businessul din complexul Băneasa sunt susţinuţi 150.000 de salariaţi direct şi indirect.

    Casa Radio ar fi putut să fie un business similar, dar din păcate nu este. Acum 15 ani statul a făcut o asociere cu investitori privaţi din care nu a rezultat nimic. Conform ultimelor ştiri, dezvoltatorul AFI Cotroceni era în discuţii să preia proiectul şi contractul Casa Radio. Statul deţine 15% sau 25% din acest proiect.

    Cu o incompetenţă distrugătoare, tot ce înseamnă Casa Radio, un proiect imobiliar extraordinar în mijlocul Capitalei, este lăsat să putrezească, ca şi cum nu am avea nevoie de câteva zeci de mii de locuri de muncă şi 100 de milioane de euro în taxe şi impozite.

    Cu ce să susţii armata, sau pensiile, sau salariile dacă aceste active nu aduc niciun ban?

    Nu ştiu ce scrie în acel contract pentru dezvoltarea proiectului Casa Radio, cine l-a făcut şi cine îl urmăreşte, dar ştiu că pe lângă el trece din când în când preşedintele Iahannis, sau acum premierul Ciucă.

    Nu-mi amintesc ca pentru preşedintele României, nici pentru Băsescu, nici pentru Iohannis, prăbuşirea vizibilă a Casei Radio să fi generat vreo întrebare publică. Dacă preşedintele ar fi fost la fel de eficient cum este acum, când schimbă din nou preşedintele PNL, după numai şase luni, Casa Radio ar fi avut o şansă să trăiască.

    Iohannis este la Cotroceni de opt ani, iar Băsescu a stat 10 ani. În tot acest timp am avut 10 prim-miniştri şi sute de miniştri. Şi nu s-a întâmplat nimic.

    Cei care au defilat în 1989 de 23 august în faţa lui Ceauşescu au devenit bunici, iar copiii lor au plecat în afară, cu tot cu nepoţi. Cum să nu spună aceştia că era mai bine înainte, când văd că cei care trec pe la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria nu sunt în stare să aibă grijă de o clădire făcută de Ceauşescu acum trei decenii.

    Când a venit la Bucureşti Kamala Harris, noroc că limuzina are geamuri fumurii, că altfel vicepreşedintele american credea că a fost adusă la Kiev dacă se uita în dreapta şi-n stânga şi vedea Casa Radio.

    Casa Radio, visul oricărui dezvoltator imobiliar, ca de altfel şi terenul Esplanada de pe Unirii, sunt exemple de bombardamente economice realizate nu de ruşi, ci de ai noştri.

    Tuturor le este frică că vin ruşii şi ne invadează. Nu ar avea niciun motiv, pentru că ai noştri fac treaba ruşilor de 20 de ani, bombardând în fiecare zi economia, educaţia, sănătatea, infrastructura.

    Cei 4 milioane de români care au plecat din ţară au avut ca motiv şi faptul că statul român, indiferent de cine este condus, a fost administrat cu o indiferenţă clară de a lăsa lucrurile să se prăbuşească.

    În loc să se cureţe centrul oraşelor, care reprezintă inima unei ţări, clădirile au fost lăsate să se prăbuşească şi să arate precum clădirile bombardate acum în Kiev.

    Dacă mergi pe bulevardul Unirii din Capitală, gropile sunt identice ca cele din oraşele din Ucraina, bombardate de ruşi. Străzile sunt mai murdare decât străzile din Kiev după un bombardament de seară. Singura diferenţă este că la noi nu sunt morţi pe bune, ci români atacaţi psihic de ceea ce văd în jurul lor.

    La cum arată Casa Radio, televiziunile de la noi şi chiar şi CNN, care are corespondent la Bucureşti, poate să-şi ţină intervenţiile live şi talk-show-urile din mijlocul ruinei Casei Radio, pentru că imaginile ar arăta la fel ca bombardamentele din Kiev, Harkov, Mariupol. Reporterii pot să-şi pună vestele cu Press şi să facă reportaje fără probleme, plimbându-se în interiorul Casei Radio.

    Acum o săptămână, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a dat publicităţii un clip, în care a promis ucrainenilor că va reconstrui Mariupol, oraşul care este înconjurat şi bombardat zilnic de către ruşi şi unde nu a mai rămas aproape nimic.

    Nu am nicio îndoială că dacă Zelenski şi administraţia lui vor rămâne în viaţă şi la putere, vor reconstrui acel oraş după terminarea războiului.

    Întrebarea este ce fac Iohannis, Ciucă şi toată administraţia publică cu Casa Radio.

    Dacăă Iohannis este ocupat cu NATO, măcar premierul Ciucă să pună o întrebare şi să încerce să afle unde este contractul pentru Casa Radio şi de ce nu se face nimic acolo.

  • Poliţia ucraineană anunţă că în regiunea Doneţk continuă bombardamentele ruşilor

    Ruşii au tras asupra populaţiei civile cu „mortiere, tancuri, artilerie şi arme de calibru mic”, iar unele persoane au fost rănite, susţin sursele citate de CNN.

    Cele mai bombardate localităţi din regiune în ultimele 24 de ore au fost Mariupol, Marinka, Krasnohorivka, Avdiivka, Vuhledar, Volnovakha, Zalizne, Ocheretyne (Oleksandrivska TG) şi Novoselivka-3, potrivit poliţiei. Oraşul Pokrovsk a fost, de asemenea, atacat miercuri.

    Informaţiile despre distrugeri şi victime sunt încă în curs de clarificare.

    Doneţk este unul dintre cele două teritorii separatiste din estul Ucrainei, autoproclamate Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Luhansk.

  • Pagubele colosale în urma invaziei ruseşti: Ucraina estimează că daunele provocate de bombardamentele ruse sunt de peste 564 de miliarde de dolari

    Ucraina a înregistrat, până în prezent, daune materiale estimate a fi la nivelul de 564,9 miliarde de dolari, din cauza invaziei militare ruse, conform estimărilor autorităţilor ucrainene, informează postul de televiziune BBC News.

    Iulia Sviridenko, ministrul ucrainean al Economiei, acuză armata rusă că a provocat daune semnificative asupra reţelelor de infrastructură din Ucraina, de la începerea invaziei militare, pe 24 februarie.

    Oficialul de la Kiev susţine că se înregistrează avarii sau distrugeri pe 8.000 de kilometri în reţeaua de drumuri. De asemenea, potrivit estimărilor autorităţilor ucrainene, sunt avarii sau distrugeri pe o suprafaţă de zece milioane de metri pătraţi de spaţiu locativ.

    Administraţia de la Kiev estimează că daunele sunt de 564,9 miliarde de dolari. Deocamdată, nu există estimări ale experţilor independenţi.

  • Fini Sunt! Occidentul nu este bun pentru Putin, dar geaca Loro Piana, un produs al Occidentului, este mai bună decât un palton rusesc

    Vineri, în timp ce tancurile ruseşti bombardau de zor Ucraina, la Moscova, pe stadionul Luzhniki, în faţa a 200.000 de oameni aduşi mai mult sau mai puţin cu forţa, preşedintele Vladimir Putin aniversa invadarea Crimeei şi îşi justifica războiul din Ucraina.

    Cu ce a rămas lumea după discursul lui Putin: cu geaca pe care acesta a purtat-o pe scenă, o geacă Loro Piana de 12.000 de euro.

    Loro Piana este un brand de îmbrăcăminte scump, chiar foarte scump, deţinut de LVMH, cel mai mare conglomerat de branduri de lux din lume, unde principalul acţionar este miliardarul francez Bernard Arnault.

    Citiţi articolul integral pe www.alephnes.ro

     

     

  • Ucraina: salvatorii nu au putut ajunge la teatrul bombardat din cauza luptelor din Mariupol

    Echipele de intervenţie nu au putut ajunge la eventualii supravieţuitori din teatrul bombardat din Mariupol. De vină sunt bombardamentele intense care vin din tabăra rusă.

    Se crede că numeroşi civili sunt încă prinşi într-un adăpost antiaerian aflat sub teatrul distrus din Mariupol, anunţă Sky News.

    Teatrul a fost lovit de bombe ruseşti săptămâna trecută. Mii de civili, inclusiv copii, femei şi bătrâni, obişnuiau să se adăpostească sub teatru.

    Nu este clar câte persoane au fost ucise în atacul asupra teatrului, dar oficialii au declarat săptămâna trecută că se crede că mai mult de 1.000 de supravieţuitori ar fi prinşi în capcană.

    Vicepremierul ucrainean a declarat că salvatorii nu se pot apropia de teatru din cauza bombardamentelor continue.

    Luptele intense de stradă au îngreunat şi ele eforturile de eliberare a supravieţuitorilor.

  • Care criză? La cât sunt de aglomerate mallurile, la cât sunt de pline tăvile cu cartofi prăjiţi şi aripioare, la cât este traficul de maşini, inflaţia nu există, scăderea puterii de cumpărare nu se vede, iar războiul din Ucraina, de lângă noi, este doar la televizor

    Parcă trăim într-un capitol din Kafka.

    De aproape o lună ne uităm oră de oră, seară de seară la ştirile şi imaginile de coşmar din Ucraina, ţară de la graniţa noastră care a fost atacată militar de către Rusia şi care se luptă cu arma în mână să nu se predea lui Putin.

    În timp ce Kievul este înconjurat de tancuri – tocmai citesc o ştire că în seara asta un mall a fost lovit de mai multe rachete, Harkovul este bombardat non-stop, Odessa se pregăteşte de asaltul de pe mare, iar Mariupol tocmai a primit un ultimatum ca până la ora 05.00 luni dimineaţă să se predea, noi tocmai am terminat de urmărit în linişte Madrid-Barcelona (0-4).

    Puţin mai încolo, Rusia a intrat în cea mai mare criză economică din istorie din cauza sancţiunilor lumii occidentale, ca urmare a atacării Ucrainei. Şi Ucraina, şi Rusia vor înregistra o cădere de cel puţin 30% a economiei, iar puterea de cumpărare se va înjumătăţi.

    Fiind bombardaţi non-stop de către ruşi, ucrainenii se ascund cum pot.

    La Moscova, dincolo de aplauzele forţate pentru Putin, companiile îşi închid porţile, iar sute de mii de ruşi care lucrau pentru firmele străine şi-au pierdut locurile de muncă. Ruşii nu pot să-şi scoată banii din bănci şi să-i schimbe în euro sau dolari ca să se protejeze de această criză.

    În timp ce în partea asta de Europă bombardamentele au intrat deja în cotidian, cealaltă Europă, protejată de NATO şi Uniunea Europeană, îşi duce liniştită înainte viaţa burgheză, lăsând pe seama politicienilor şi militarilor să se lupte cu Putin.

    După căderea înregistrată imediat după atacul Rusiei împotriva Ucrainei de pe 24 februarie, pieţele financiare şi-au revenit. Inclusiv la Bucureşti piaţa bursieră a recuperat pierderile înregistrate.

    În mallurile din Bucureşti a revenit aglomeraţia din vremurile bune, mai ales după ridicarea restricţiilor de Covid, semn că piaţa Capitalei mai are nevoie de încă un mall. Food-court-urile sunt pline, iar tăvile cu cartofi prăjiţi şi aripioare sunt la vedere. În ochii tuturor se vede, se simte optimismul că nu se poate întâmpla nimic rău.

    Restaurantele, trattoriile sunt pline ca în 2019, chiar dacă clienţii sunt puţin mai atenţi la ceea ce consumă şi la cât sunt preţurile.

    Chiar dacă suntem asaltaţi de creşterile de preţuri, acest lucru nu prea se vede. Străzile sunt pline de maşini, deşi plinul de benzină a crescut cu 50% faţă de finalul anului trecut.

    Traficul la metrou şi-a revenit destul de bine după ridicarea restricţiilor, ceea ce arată că a revenit viaţa în clădirile de birouri. În februarie, 9 milioane de călători a transportat metroul, dublu faţă de anul trecut.

    Toată lumea îşi caută vacanţe, iar companiile aeriene se pregătesc pentru cel mai aglomerat sezon de vară din istorie.

    Economia şi consumatorii par să reziste destul de bine, chiar dacă sunt bombardaţi de creşteri de preţuri şi estimări de scădere economică, creşterea cursului valutar şi majorări de dobândă. Inflaţia, care se apropie de două cifre, nu pare să ridice probleme nimănui. Poate doar lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.

    Nimeni nu a înţeles nimic din schemele de compensare şi plafonare a preţurilor la utilităţi – energie electrică şi gaze, dar atât timp cât guvernul a intervenit, totul e bine. Nu contează că factura totală la energie, estimată acum la 4 miliarde de euro, este plătită din buget, din banii noştri.

    Creşterea dobânzilor la credite încă nu se vede. Trebuie să le mulţumiţi lui Dragnea, Vâlcov şi Zanfir pentru acest IRCC, indicatorul de referinţă pentru creditele de consum şi ipotecare. Am ajuns să avem o dobândă mai mică la împrumuturile ipotecare faţă de Statele Unite: acolo dobânda a depăşit 4%, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, în timp ce la noi, cu un IRCC de 1,17% plus 2 puncte procentuale marja băncii, avem o dobândă la creditele ipotecare de 3,17%.

    Nu suntem deloc conştienţi de războiul din Ucraina, imaginile terifiante cu bombardamente şi refugiaţi intrând deja în cotidian.

    Dar în spatele tututor acestor lucruri şi acestui optimism criza roade din economie şi din business.

    Piaţa muncii este solidă în acest moment, beneficiind de o conjunctură favorabilă.

    Există un optimism că războiul din Ucraina nu va ţine prea mult, ceea ce va permite companiilor să depăşească această perioadă legată de preţurile la utilităţi, scăderea cererii sau întreruperea lanţurilor de aprovizionare.

    În timp ce Kievul este asaltat de bombe, corporatişti dau asaltul la city-break-uri pentru weekendul următor.

    Este adevărat că suntem mai bine echipaţi pentru crize faţă de perioada din 2008 sau faţă de precedenta criză din Rusia din 1998, iar acest lucru se vede, cel puţin acum.

    Mâine vom vedea ce va fi.

  • Ce sens are să te lupţi şi să-ţi pierzi viaţa şi pacea burgheză?

    Marţi, ora 23.57, când am început să scriu acest articol, televiziunile anunţau că ruşii, cu 14 nave, se pregătesc să debarce în Odessa în încercarea de a cuceri acest port la Marea Neagră. Kievul este bombardat în continuare şi este doar o chestiune de ore sau de zile până când ruşii vor da asaltul final. La Kremlin, Putin continuă teleconferinţele cu liderii europeni, în timp ce liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, este conştient că NATO nu va interveni şi Ucraina nu va fi primită în Alianţă. Premierii Poloniei, Cehiei, Slovaciei sunt la Kiev, în mijlocul bombardamentelor, pentru a-şi arăta suportul pentru Zelenski şi Ucraina. Nu ştiu ce va fi până luni, când această revistă ajunge la voi. Atacul armat al Rusiei împotriva Ucrainei, început pe 24 februarie, a adus discuţii aprinse peste tot, dar părerile cu privire la acest act criminal al lui Putin încep să fie nunţate pe măsură ce zilele trec iar oraşele Ucrainei sunt îngropate la propriu şi la figurat în urma bombardamentelor Rusiei. În cercul meu, corporatist, de birou, de centrul Capitalei, Putin este văzut ca un nebun care vrea să distrugă pe toată lumea, în timp ce Zelenski este văzut nu ca un erou, aşa cum era perceput în primele zile, ci ca un sinucigaş care şi-a distrus ţara şi poporul. Ce sens avea această rezistenţă şi de ce? Este o întrebare care revine tot timpul. Prin această luptă, total inegală, între armata rusă şi cea ucraineană, dacă rezultatul este bombardarea oraşelor, distrugerea drumurilor, moartea oamenilor, a copiilor etc., Zelinski şi-a distrus ţara.

    Corporatiştii mei ar fi predat mai degrabă Ucraina lui Putin, care şi-ar fi instalat propriul guvern. Viaţa ar fi mers ca înainte, poate puţin mai săracă pentru că ruşii mai degrabă aduc sărăcie decât dezvoltare, economia şi businessul ar fi mers, oamenii ar fi fost feriţi, chiar dacă ar fi fost înfrânţi prin faptul că ruşii s-ar fi instalat la Kiev. Tot “eroismul de cafenea” în care lumea îi admiră pe ucraineni, dar de la distanţă, este bun până la un anumit punct.

    Tocmai de aceea avem cozi interminabile la paşapoarte, pentru ca lumea să fie pregătită dacă vreo rachetă zboară până la Bucureşti. Apărarea ţării, cu tot ce implică acest lucru, nu este în fruntea listei corporatiştilor, cel puţin ai mei. Nimeni nu vrea să-şi sacrifice traiul, viaţa, familia pentru nişte sloganuri. Lumea a devenit prea globală, iar patriotismul, cel puţin al nostru, s-a diluat într-un pahar de prosecco.

    Cafenelele şi restaurantele din Bucureşti sunt destul de pline acum, chiar dacă inflaţia este la ceruri, iar economia începe să scadă accelerat. Ucraina este la televizor şi nu sunt mulţi care pot să înţeleagă drama de acolo. Cel puţin nu dintr-un Starbucks, savurând o cafea în timp ce soarele începe să-şi facă simţită prezenţa.

    Corporatiştii mei se uită cu neînţelegere la ucrainenii care îşi apără ţara şi nu înţeleg de ce fac acest lucru. În orice moment, ar da patriotismul pe o masă bună, lipsită de griji. Nimeni nu-şi pune problema să-şi apere ţara cu arma în mână pentru că ar fi o nebunie, n-ar avea niciun sens. Mulţi se uită şi remarcă asaltul refugiaţilor din Ucraina în Bucureşti în acele maşini mari, negre şi foarte scumpe.

    Ucrainenii stau la hotelurile bune din Bucureşti, iar restaurantele de top au mesele ocupate. Cei care au venit cu primul val din Ucraina sunt refugiaţii cu bani, cu mii, zeci, sute şi milioane de euro sau dolari. Duminică a făcut vâlvă cazul unei familii din Ucraina, el şi ea, care au încercat să intre în România cu 24 de genţi de firmă şi 1,6 milioane de dolari cash. Primii care au fugit din Ucraina sunt cei care au avut posibilitatea să facă acest lucru, iar cei care au rămas sunt consideraţi săraci, pentru că nu au avut şi nu au cu ce să fugă din ţară.

    Bineînţeles că sunt şi excepţii, drame în adevăratul sens al cuvântului, pe care le trăiesc aceşti refugiaţi. Există o teamă în rândul corporatiştilor mei, că viaţa bună pe care o duc aici, în Bucureşti, în România, s-ar putea schimba. De altfel, începe să se schimbe din punct de vedere economic, pentru că vremurile devin mai dificile, dar de aici până la un război militar în toată regula este o distanţă destul de lungă. Şi nu sunt mulţi doritori care ar vrea să facă un pas înainte şi să pună mâna pe arme, ca ucrainenii. Atâta timp cât nu suntem noi implicaţi într-un mod direct, putem spune orice. Dar ceea ce este de reţinut ţine de faptul că este mai importantă viaţa şi pacea burgheză decât bombardamentele şi lupta sinucigaşă a lui Zelenski.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Ce sunt armele hipersonice cu care ruşii au bombardat Ucraina?

    Rachetele hipersonice pot zbura cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât sunetul. 

    S-a raportat că Rusia a folosit rachete hipersonice pentru a lovi “arsenalul subteran din vestul Ucrainei”. 

    Dar ce tip de armă sunt?

    • Rachetele hipersonice pot zbura cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât sunetul.
    • Sunt considerate mai uşor de manevrat decât rachetele convenţionale şi sunt mai capabile să evite interceptările din partea sistemului  american de apărare aeriană. 
    • Ministerul rus al Apărării a declarat că racheta folosită pentru a lovi depozitul de arme din Ucraina este capabilă să atingă ţinte la o rază de peste 2.000 km.
    • Anul trecut, Rusia a declarat că a testat cu succes o rachetă hipersonică de pe o fregata din Marea Albă.
    • Rusia urmăreşte să echipeze crucişătoarele şi submarinele ruseşti cu rachete hipersonice în viitorul apropiat. 
    • Rusia, China, SUA şi cel puţin alte cinci ţări testează tehnologia rachetelor hipersonice. 

    Studiu realizat de BBC 

  • Ce sunt armele hipersonice cu care ruşii au bombardat Ucraina?

    S-a raportat că Rusia a folosit rachete hipersonice pentru a lovi “arsenalul subteran din vestul Ucrainei”. 

    Dar ce tip de armă sunt?

    • Rachetele hipersonice pot zbura cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât sunetul.
    • Sunt considerate mai uşor de manevrat decât rachetele convenţionale şi sunt mai capabile să evite interceptările din partea sistemului  american de apărare aeriană. 
    • Ministerul rus al Apărării a declarat că racheta folosită pentru a lovi depozitul de arme din Ucraina este capabilă să atingă ţinte la o rază de peste 2.000 km.
    • Anul trecut, Rusia a declarat că a testat cu succes o rachetă hipersonică de pe o fregata din Marea Albă.
    • Rusia urmăreşte să echipeze crucişătoarele şi submarinele ruseşti cu rachete hipersonice în viitorul apropiat. 
    • Rusia, China, SUA şi cel puţin alte cinci ţări testează tehnologia rachetelor hipersonice. 

    Studiu realizat de BBC 

  • Spitalul din Mariupol a fost bombardat. Zelensky: „Sunt copii prinşi sub ruine. Cât timp va mai fi lumea complice la ignorarea terorii?”

    Sunt copii prinşi sub ruinele spitalului din Mariupol, spune preşedintele ucrainian Volodimir Zelensky, miercuri, după ce oraşul din sudul ţării a fost distrus de bombardamentele ruseşti.

    Preşedintele ucrainean Volodimir Zelensky a spus, miercuri, că un spital pentru copii din oraşul port din sudul ţării a fost distrus în întregime de bombardamentele ruseşti, scrie Sky News.

    El a afirmat că sunt copii prinşi sub dărâmături şi a distribuit un videoclip sfâşietor care ilustrează amploarea distrugerilor.

    „Cât timp va mai fi lumea complice la ignorarea terorii?”, a spus el. „Închideţi cerul chiar acum! Opriţi crimele!”, cere Zelensky.

    „Aveţi putere, dar se pare că vă pierdeţi umanitatea”, mai spune preşedintele ucrainean.

    Anterior, viceprimarul din Mariupol a afirmat că 1.200 de persoane au murit în oraş.