BusinessMagazin

Tag: bijuterie

  • Palatul Micul Trianon – O bijuterie naţională pe cale de dispariţie

    Micul Trianon – construit după modelul Versailles
    Micul Trianon sau Palatul Domniţei a fost proiectat asemănător cu Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa, la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino. Deşi acum au rămas doar ruinile frumosului palat, arhitectura sa spectaculoasă atrage privirile, chiar şi după mai bine de un secol de la construirea sa.Povestea Micului Trianon de la Floreşti

    Povestea palatului începe undeva în anul 1907 când Gheorghe Grigore Cantacuzino – cunoscut şi sub denumirea de Nababul datorită averii sale colosale – i-a poruncit arhitectului şef al ministerului de interne Ion D. Berindey, să contruiască o copie fidelă a Trianonului de la Versailles.

    Cantacuzino urma să dăruiască Micul Trianon nepoatei sale Alice Cantacuzino.Micul Trianon a fost lucrat cu pricepere de maeştri zidari din Franţa, care au  finalizat proiectul în anul 1914 fiind o capodoperă arhitecturală a vremii respective.

    Pentru construirea clădirii palatului au fost puse la dispoziţie cele mai noi tehnici şi cele mai bune materiale ale epocii. S-au folosit betonul armat, şina de cale ferată şi pentru prima dată într-un palat, granitul  – care era folosit la podul de la Cernavodă.

    Rezultatul construcţiei a fost unul excelent, palatul construit pe 3 nivele inegale imită ca structură Micul Trianon, iar la faţadă împrumută elemente din Marele Trianon, precum cele zece coloane neoclasice grupate în perechi, cu excepţia celor exterioare.

    Faţada dinspre sud este extrem de spectaculoasă, prezentând o sculptură în basorelief care reprezintă doi îngeri ce poartă blazonul familiei. Se remarcă şi ancadramentele ferestrelor care sunt sculptate în piatră de Albeşti care la fiecare nivel au un motiv diferit. Zidurile exterioare au o grosime de peste un metru, iar fundaţia şi demisolul clădirii a fost realizate din piatră brută. Aşa se explică trăinicia palatului.

     

  • Un român a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar in ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    Cu pasiune, a transformat lăcaşul într-un loc care te lasă fără cuvinte.  Plecat din Dărmăneşti, Ion Cafadaru a ajuns proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul sticlăriei. Destinul său spectaculos a fost clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani. Este vorba despre Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, aflată pe insula cu acelaşi nume. “Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, spune românul.

    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. “Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară”, a povestit Cafadaru.

    Santa Chiara Murano găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de Cafadru. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug aflat pe moarte. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.

    Cititi mai multe pe www.gazetadambovitei.ro

  • Un român a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar in ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    Cu pasiune, a transformat lăcaşul într-un loc care te lasă fără cuvinte.  Plecat din Dărmăneşti, Ion Cafadaru a ajuns proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul sticlăriei. Destinul său spectaculos a fost clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani. Este vorba despre Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, aflată pe insula cu acelaşi nume. “Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, spune românul.

    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. “Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară”, a povestit Cafadaru.

    Santa Chiara Murano găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de Cafadru. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug aflat pe moarte. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.

    Cititi mai multe pe www.gazetadambovitei.ro

  • Schimbare de paradigmă în domeniul bijuteriilor

    Case precum cea britanică Graff Diamonds sau cea elveţiană Grisogno cumpără diamante brute la preţuri de zeci de milioane de dolari direct de la producătorii deţinători de mine pe care le prelucrează apoi, după studii atente care să indice cea mai potrivită utilizare pentru ele, în bijuterii spectaculoase.

    Atunci când cumpără astfel de pietre, au grijă să se afle, pentru că o ştire despre un diamant brut scump trezeşte interesul cumpărătorilor care aşteaptă nerăbdători să vadă produsul final. Alte case, precum Chopard, preferă să meargă direct la sursă pentru a se asigura că diamantele folosite sunt obţinute fără exploatarea celor care le-au extras şi cu un impact cât mai redus asupra mediului înconjurător.

  • Care este bijuteria ascunsă a Europei

    De exemplu, videoclipul unui cuplu de canadieni care au renunţat la slujbelor lor pentru a călători prin lume, a adunat în doar câteva zile aproape 1,2 milioane de vizualizări pe internet. De asemenea, Veru, o italiancă, este de părere este de părere că Bucureştiul este una dintre bijuteriile ascunse ale Europei şi recomandă atât în videoclipul ei, cât şi pe blog ca turiştii care vin aici să încerce gustoasele merdenele cu brânză, specialităţile de covrigi şi gogoşile. Biserica Stravopoleos, Ateneul Român, Palatul Parlamentului, Calea Victoriei, Lipscani, Cişmigiu, Delta Văcăreşti, nu lipsesc nici acestea din recomandările bloggerilor străini, care recomandă capitala României ca fiind o destinaţie internaţională poate mai puţin obişnuită la prima vedere, dar care îşi merită toţi banii.

    ”Chiar dacă suntem la prima ediţie, suntem foarte bucuroşi de interesul şi entuziasmul oamenilor de a face parte dintr-o comunitate care practic a pus Bucureştiul pe harta lumii, ca destinaţie de top pentru turiştii străini. Aşteptările noastre au fost depăşite în ceea ce priveşte participanţii la conferinţă, astfel că vom repeta experienţa cu siguranţă. Acum punem la cale un nou proiect asemănător, Experience Romania”, declară Tudor Maxim, fondatorul Experience Bucharest.

    Experience Bucharest a avut ecouri şi în ţară, nu doar în străinatate. În doar două luni Bucureştiul a devenit o adevarată vedetă pe internet în România, în special în presa online, pe Instagram şi pe Twitter, unde hastagul #experiencebucharest a strâns peste 10.000 de postări, peste 90% fiind fotografii şi videoclipuri despre Bucureşti.

    „Bucureştiul nu este un oraş uşor de promovat pentru că nu e nici Paris, nici Londra, şi nici Roma sau Berlin. Însă are ceva al lui, un şarm aparte, poate să fie o casă veche sau o zonă plină de street-art sau poate să fie agitaţia din mijlocul Lipscaniului ori plimbările lungi prin Herăstrău. Foarte mulţi turişti străini care vin în Bucureşti spun cel mai adesea că nu se aşteptau să fie atât de bine şi că oraşul este bijuteria mai puţin cunoscută a Europei. Timp de două luni am readus Bucureştiul în mijlocul conversaţiilor turiştilor străini, dar mai ales în rândul românilor, care se pot mândri cu o capitală admirată şi iubită de cei mai mulţi care o vizitează”, a declarat Dorian Ilie, coordonatorul campaniei de PR din partea Rogalski Damaschin Public Relations.

    Conform celor mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică, aproape 2,5 milioane de turişti străini au vizitat România în 2016, dintre aceştia 1,1 milioane alegând Bucureştiul ca destinaţie. Capitala a câştigat peste 112.000 de turişti noi faţă de anul precedent, mai arată datele Institutului Naţional de Statistică, acest lucru însemnând o creştere a numărului de turişti cu circa 12% faţă de 2015. Rata de creştere a numărului de turişti care vizitează Bucureştiul este de 7,1% pentru perioada 2009-2016.

  • Care este bijuteria ascunsă a Europei

    De exemplu, videoclipul unui cuplu de canadieni care au renunţat la slujbelor lor pentru a călători prin lume, a adunat în doar câteva zile aproape 1,2 milioane de vizualizări pe internet. De asemenea, Veru, o italiancă, este de părere este de părere că Bucureştiul este una dintre bijuteriile ascunse ale Europei şi recomandă atât în videoclipul ei, cât şi pe blog ca turiştii care vin aici să încerce gustoasele merdenele cu brânză, specialităţile de covrigi şi gogoşile. Biserica Stravopoleos, Ateneul Român, Palatul Parlamentului, Calea Victoriei, Lipscani, Cişmigiu, Delta Văcăreşti, nu lipsesc nici acestea din recomandările bloggerilor străini, care recomandă capitala României ca fiind o destinaţie internaţională poate mai puţin obişnuită la prima vedere, dar care îşi merită toţi banii.

    ”Chiar dacă suntem la prima ediţie, suntem foarte bucuroşi de interesul şi entuziasmul oamenilor de a face parte dintr-o comunitate care practic a pus Bucureştiul pe harta lumii, ca destinaţie de top pentru turiştii străini. Aşteptările noastre au fost depăşite în ceea ce priveşte participanţii la conferinţă, astfel că vom repeta experienţa cu siguranţă. Acum punem la cale un nou proiect asemănător, Experience Romania”, declară Tudor Maxim, fondatorul Experience Bucharest.

    Experience Bucharest a avut ecouri şi în ţară, nu doar în străinatate. În doar două luni Bucureştiul a devenit o adevarată vedetă pe internet în România, în special în presa online, pe Instagram şi pe Twitter, unde hastagul #experiencebucharest a strâns peste 10.000 de postări, peste 90% fiind fotografii şi videoclipuri despre Bucureşti.

    „Bucureştiul nu este un oraş uşor de promovat pentru că nu e nici Paris, nici Londra, şi nici Roma sau Berlin. Însă are ceva al lui, un şarm aparte, poate să fie o casă veche sau o zonă plină de street-art sau poate să fie agitaţia din mijlocul Lipscaniului ori plimbările lungi prin Herăstrău. Foarte mulţi turişti străini care vin în Bucureşti spun cel mai adesea că nu se aşteptau să fie atât de bine şi că oraşul este bijuteria mai puţin cunoscută a Europei. Timp de două luni am readus Bucureştiul în mijlocul conversaţiilor turiştilor străini, dar mai ales în rândul românilor, care se pot mândri cu o capitală admirată şi iubită de cei mai mulţi care o vizitează”, a declarat Dorian Ilie, coordonatorul campaniei de PR din partea Rogalski Damaschin Public Relations.

    Conform celor mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică, aproape 2,5 milioane de turişti străini au vizitat România în 2016, dintre aceştia 1,1 milioane alegând Bucureştiul ca destinaţie. Capitala a câştigat peste 112.000 de turişti noi faţă de anul precedent, mai arată datele Institutului Naţional de Statistică, acest lucru însemnând o creştere a numărului de turişti cu circa 12% faţă de 2015. Rata de creştere a numărului de turişti care vizitează Bucureştiul este de 7,1% pentru perioada 2009-2016.

  • Locul unde oricine poate învăţa să creeze bijuterii

    David Sandu are 41 de ani şi realizează bijuterii de la 13 ani, când a devenit ucenic în atelierul maestrului Vlad Gherghiceanu, artist decorator şi sculptor. Acum, după ani de zile, are şi el la rândul său studenţi pe care-i învaţă design de bijuterie la cursuri intensive de iniţiere sau în workshopuri tematice.

    Designul de bijuterie nu este o pasiune prea întâlnită în rândul copiilor. Ce l-a făcut să meargă în această direcţie? „Din nevoia de a da un sens lucrurilor la un mod foarte personal. A fost un reflex biologic de normalitate, un moment de încetare a copilăriei“, povesteşte David Sandu în timp ce desenează forme pe o coală de hârtie, ca şi cum ar fi încercat să dea formă unui următor inel.

    A lucrat la meşteşugul său, a vorbit despre bijuteria de autor şi şi-a promovat lucrările, iar comenzile au intrat pe un trend ascendent. „Afacerea a început în anii 2000, când am început să primesc mai multe comenzi decât puteam onora şi am angajat un om să lucreze cu ora, apoi cu ziua. Treptat lucrurile au crescut“, spune el. Dar nu a fost uşor, în special din cauza faptului că lumea nu ştia ce înseamnă o bijuterie de autor. Piaţa era mică, cu câţiva entuziaşti cumpărători. „Era o piaţă inexistentă, a crescut pe măsură ce am putut să vorbesc mai multor oameni despre bijuteria de autor. Artele mai noi care au intrat recent în ţară se cer în continuare explicate. Nu atât de mult ca înainte însă“, punctează Sandu.

    Diferitele parteneriate şi asocieri, dar şi participarea la expoziţii au ajutat ca bijuteriile lui David Sandu să devină cunoscute, iar în 2005 îşi deschide propria galerie în Bucureşti, împreună cu asociata sa, Ioana Andrei. Iar din 2010 este furnizorul oficial al Casei Regale a României, o recunoaştere pentru serviciile pe care le oferă, despre care spune că a fost o experinţă foarte pozitivă. În acelaşi an, în octombrie 2010, a pornit şcoala de bijuterie contemporană Assamblage. De mai demult, povesteşte Sandu, mai mulţi oameni voiau să-i devină ucenici, să înveţe alături de el, iar în toamna acelui an a ţinut primul curs la care au participat patru persoane. „N‑am venit cu un program, business plan dinainte stabilit. Lucrurile au venit de la sine. Ideea s-a dovedit a fi fiabilă, iar proiectele şi comunitatea au evoluat natural“, povesteşte el începutul şcolii Assamblage.

    De-a lungul anilor mai mulţi oameni au trecut pragul atelierului (Assamblage numără peste 300 de absolvenţi). „Acum două cursuri am dat diploma cu numărul 666“, spune râzând David Sandu. Scoala oferă cursuri de iniţiere în bijuterie (basic 1 şi basic 2) pentru cei care nu au experienţa anterioară, precum şi workshop-uri şi ateliere tematice care vizeaza tehnici de lucru specifice (desen de bijuterie, modelare de ceară etc). Scopul cursurilor este „ca oamenii să experimenteze, să înţeleagă o înlănţuire coerentă de etape tehnnice care conduc către un rezultat finit“. David Sandu susţine că aceia care doresc să participe la astfel de cursuri nu au nevoie de cunoştinţe tehnice anume, însă trebuie să fie oameni creativi, pasionaţi de artă, de bijuterie. „Foarte mulţi văd în bijuterie regăsirea unei direcţii proprii, o exprimare la nivel individual“, spune bijutierul, iar o a doua formă apare pe hârtia din faţa lui. „Mulţi dintre ei au urmat toate cursurile pe care le avem şi aşteaptă cu interes cursurile noi. Unii au făcut şi de două ori un curs pentru că au vrut să reia la un alt nivel sau au făcut o pauză mai mare“, continuă el.

    David Sandu, alături de Andreia Popescu, una dintre primele cursante, care a rămas în atelier ca profesor, predau la cursuri, însă în viitor studenţii vor avea posibilitatea de a învăţa de la patru profesori străini, în urma parteneriatului încheiat cu o şcoală italiană.

    David Sandu lucrează şi la certificarea unui curs de design de bijuterie mai complex, ce se va întinde pe un an, iar pentru 2016 şcoala se va muta temporar pentru 2-3 zile în Timişoara şi în Cluj, pentru a le da posibilitatea şi oamenilor de acolo să participe la cursuri. Anul viitor această caravană va ajunge în patru sau şase oraşe din România.

    Întrebat de performanţa financiară a şcolii, David Sandu s-a limitat la a spune doar că este „un produs cultural, nu este neapărat o afacere antreprenorială, care, din fericire, se autosusţine şi generează la rândul ei priecte adiacente“.
    Pe lângă şcoală, David Sandu produce şi comercializează în continuare bijuterii, iar în noiembrie 2015 a lansat un brand adresat bărbaţilor, butonii de manşetă Reframed by David Sandu, care au fost comercializaţi în special pe pieţele din afara ţării. Iar rezultatele au fost „peste aşteptări“. David Sandu este de părere că piaţa de design din România a început să se dezvolte, totuşi „nu există buyer de bijuterie de autor, există purtători. Conceptul de a investi într-o bijuterie de autor precum ai investi într-un tablou nu face încă parte dintr-o educaţie artistică şi antreprenorială“.

  • O bijuterie de dinozaur

    Metalele şi pietrele preţioase nu sunt singurele materiale din care se pot crea bijuterii, după cum o demonstrează diverşi designeri şi companii.

    După Monique Pean, care a lansat bijuterii confecţionate din fildeşi fosilizaţi de morsă şi oase de dinozaur, compania William Henry, specializată pe accesorii pentru bărbaţi, a hotărât şi ea să facă pasul înspre bijuterii confecţionate din materiale preistorice, pe care altădată le utiliza doar la bricege, scrie CNN.

    Compania foloseşte pentru gama sa de coliere, brăţări, butoni sau stilouri oase de dinozaur sau dinţi de mamuţi lânoşi, cel mai rar material întrebuinţat până în prezent fiind un ou pietrificat de dinozaur care a fost transformat într-un stilou unicat. 

  • Ce poţi să faci cu un diamant primit moştenire?

    Ce poţi să faci cu un diamant primit moştenire? Să-l vinzi, să-l faci cadou sau să creezi o bijuterie cu el? Această din urmă soluţie a ales-o un finanţist newyorkez de origine franceză, Charles de Viel Castel, care a ajuns astfel să-şi lanseze propria colecţie de bijuterii. Ceea ce deosebeşte piesele colecţiei sale de cele ale altor creatori este materialul utilizat pentru a pune în valoare diamantele şi anume pietrişul, scrie The Telegraph.

    Bucăţelele de pietriş sunt adunate de pe malurile apelor, fiind alese pentru frumuseţe şi culoare şi nu sunt lustruite, lăcuite sau tratate în vreun fel. După ce sunt înnobilate cu diamante, bucăţelele de pietriş devin pandantive pe lănţişoare de aur, o astfel de piesă costând cel puţin 3.400 de euro.

  • Cum ajungi de la un magazin pe strada Teilor din Piteşti la o reţea de 14 magazine cu afaceri de 30 de milioane de lei

    Momentul când mi-am cumpărat verighetele de nuntă a fost singurul contact pe care l-am avut cu domeniul bijuteriilor până să preiau această funcţie“, mărturiseşte Horaţiu Vasilescu, numit în funcţia de director executiv al Bijuteria Teilor în urmă cu aproximativ şase săptămâni.

    Înfiinţată în 1998 pe Strada Teilor, în oraşul Piteşti, reţeaua de bijuterii pe care o conduce acum Horaţiu Vasilescu a ajuns în prezent la 14 magazine (cărora li se adaugă unul online), la o cifră de afaceri ce se îndreaptă spre 30 de milioane de lei (aproximativ 6,7 milioane de euro), la planuri de a acoperi toate oraşele cu peste 150.000 de locuitori, la ţinta de a deveni numărul 1 pe piaţa locală de bijuterii, dar şi la ieşirea în afara graniţelor ţării.

    Din povestirile fondatorului Florin Enache, Vasilescu ştie că, în primii ani ai afacerii Bijuteria Teilor, antreprenorul mergea la târgurile din străinătate de unde se întorcea cu cataloage şi reviste, astfel încât să înţeleagă care este atmosfera, care sunt caracteristicile lumii luxului, care sunt clienţii, pretenţiile şi aşteptările lor. „La început a crescut lucrurile cum a simţit, apoi a început să citească literatură de business şi şi-a propus să crească afacerea.“ Chiar dacă era în plin proces de dezvoltare, s-a înscris la un Executive MBA în cadrul Vienna University, pentru a afla care sunt lucrurile pe care trebuie să le facă astfel încât să ducă afacerea la nivelul următor. Enache a început să extindă afacerea Teilor în afara Piteştiului în 2010, cu un magazin în Sibiu, urmat de magazine în Craiova sau Târgovişte. În Bucureşti şi-au propus să intre încă de la început în centrul comercial Băneasa, convinşi că acolo vor avea cea mai bună clientelă.

    Enache a făcut acest lucru prin achiziţia unei firme care avea un spaţiu închiriat în Băneasa, dat fiind faptul că nu a fost primit acolo în alte condiţii. „Se ducea cu capul în pământ la toate mallurile, ei nu voiau să îi primească, spuneau că nu prea au loc pentru un brand românesc. Acum primim cereri în fiecare săptămână pentru a deschide un magazin în locaţiile lor“, povesteşte Vasilescu. Deschiderea centrelor comerciale faţă de brand se datorează efervescenţei extinderii Teilor din ultimul an: în prima parte a lui 2015 au inaugurat patru magazine, două în Bucureşti (AFI Palace Cotroceni şi Mega Mall) şi câte unul în Iaşi (Palas Mall) şi Braşov (Coresi Shopping Resort), dar intenţionează să se extindă în următorul an cu alte patru magazine (în Cluj-Napoca, în cadrul centrului comercial Unirea Shopping Center din Capitală, într-un alt centru comercial din Bucureşti, dar şi în centrul comercial din Piteşti).

    Dacă până acum afacerea a fost construită cu entuziasm specific antreprenorial, fondatorul acesteia a hotărât ca lucrurile să fie făcute
    într-un mod mai structurat, una dintre primele măsuri în această direcţie fiind numirea unui director executiv. „Timp de trei luni, ne-am întâlnit în fiecare sâmbătă şi am început să investigăm – eu, pe de o parte, cum a gândit businessul, ce strategie are, iar el, cum să ducă afacerea la nivelul următor“, descrie Horaţiu Vasilescu primele discuţii despre afacere cu fondatorul acesteia.

    Vasilescu a venit la conducerea Teilor după o perioadă de aproximativ cinci ani petrecută în cadrul companiei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară Adecco. Cea mai recentă funcţie ocupată în cadrul companiei a fost cea de business manager pe zona de sud, fiind responsabil de o afacere de aproximativ 22 de milioane de euro, cu circa 4.000 de angajaţi temporar de gestionat şi şase centre de cost, incluzând şi piaţa din Capitală. Anterior, a absolvit Facultatea de Finanţe-Bănci în cadrul Universităţii din Piteşti, un program masteral în managementul afacerilor, dar şi Facultatea de Drept la Titu Maiorescu. La 22 de ani îi plăceau maşinile, aşa că s-a angajat în cadrul reprezentanţei Honda din Piteşti, unde a lucrat pentru o perioadă scurtă. A fost suficient cât să observe că domeniul vânzărilor i se potriveşte, totuşi, după absolvire, s-a angajat la Emporiki Bank, mai ales pentru că sistemul bancar era atractiv la nivelul anului 2007. A trecut la un nou domeniu după o perioadă în care, din cauza crizei financiare care începuse să se resimtă, produsele de creditare ce abia fuseseră lansate nu mai erau la fel de atractive.