Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma, a terorizat omenirea de-a lungul secolelor, ucigând peste 200 milioane de persoane pe plan mondial şi ducând la izbucnirea a două epidemii îngrozitoare, în secolele al VI-lea e.n. şi al XIV-lea e.n.
Însă această bacterie nu a fost dintotdeauna atât de periculoasă. Oamenii de ştiinţă americani au anunţat, marţi, că o serie de modificări genetice minore care s-au produs în urmă cu multe secole – prin intermediul unei singure gene care a suferit o mutaţie – au transformat această bacterie într-un ucigaş în serie.
Yersinia pestis a cauzat două dintre cele mai distrugătoare pandemii din istoria omenirii: Ciuma lui Iustinian, din secolul al VI-lea, denumită astfel după împăratul bizantin care, deşi s-a îmbolnăvit, a reuşit să supravieţuiască, şi Moartea Neagră, din secolul al XIV-lea. Şobolanii purtători de puricii care transportau bacteria ucigaşă au contribuit la răspândirea bolii în rândul oamenilor.
Savanţii americani au realizat teste pe şoareci pentru a retrasa evoluţia acelor modificări genetice ale bacteriei.
Ei au preluat o formă ancestrală a bacteriei care circulă şi astăzi în lume – izolată la nivelul unui rozător din Asia asemănător şoarecelui – şi au inserat-o într-o genă denumită Pla, care este implicată în dizolvarea cheagurilor sangvine. Această adăugire a ajutat bacteria să producă infecţii pulmonare fatale.
O mutaţie similară, realizată cu multe secole în urmă, au transformat bacteria Yersinia pestis dintr-un agent patogen ce cauza infecţii gastrointestinale moderate într-unul care a provocat o boală respiratorie fatală, denumită pestă pulmonară.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că o singură mutaţie a aceleiaşi gene – o mutaţie prezentă şi în tulpinile din epoca modernă ale bacteriei – a permis acesteia să se răspândească în organism şi să invadeze nodulii limfatici, aşa cum se întâmplă în cazul ciumei bubonice.
Ciuma lui Iustinian a ucis între 20 de milioane şi 50 de milioane de oameni, iar Moartea Neagră a omorât cel puţin 150 de milioane de persoane, spune expertul în microbiologie Wyndham Lathem, de la Universitatea Northwestern din Chicago, coordonatorul acestui studiu ce a fost publicat în revista Nature Communications.
Savantul american spune că este dificil de identificat cu precizie momentul în care bacteria, care şi-a adăugat şi a eliminat diverse gene de-a lungul timpului, a inclus în structura ei gena Pla, dar “aproape sigur acest lucru s-a întâmplat în urmă cu cel puţin 1.500 de ani”. Astfel, acea includere a genei Pla în genomul bacteriei Yersinia pestis s-ar fi produs cu un secol înainte de Ciuma lui Iustinian.
