BusinessMagazin

Tag: austrieci

  • Tranzacţie de 97 mil. euro cu două clădiri de birouri. Skanska vinde către austriecii de la S Immo clădirile Campus 6.2 şi Campus 6.3 din zona Politehnica, din Capitală

    Dezvoltatorul imobiliar suedez Skanska, cel care a pornit în decembrie 2018 construcţia proiectului de birouri Campus 6 din apropierea Politehnicii din Bucureşti, a vândut clădirile de birouri Campus 6.2 şi Campus 6.3 către austriecii de la S Immo, dezvoltatorul care deţine mallul Sun Plaza din Bucureşti, într-o tranzacţie de 97 milioane de euro.

    Aceasta este prima achiziţie a S IMMO de la Skanska şi, totodată, cea mai mare tranzacţie a Skanska pe piaţa românească de până acum.

    “Vanzarea celor doua cladiri este una cu totul speciala. Este una dintre cele mai mari tranzactii din Romania, in contextul global in care inca ne aflam, cea mai mare tranzactie pentru Skanska, pe piata locala si prima incheiata cu S IMMO AG, de catre Skanska, la nivel global”, spune Aurelia Luca, vicepreşedinte executiv al operaţiuniunilor din România pentru divizia de dezvoltare comercială a Skanska în CEE.

    Prima clădire din cadrul proiectului, Campus 6.1, a fost vândută către austriecii de la CA Immo în mai 2018 contra sumei de 53 mil. euro.

    Campus 6.2 şi 6.3 reprezintă faza a doua din complexul de birouri  Campus 6, situat în zona  de Centru-Vest a Bucureştiului. Cele două clădiri au o suprafaţă închiriabilă de aproape 38.000 de metri pătraţi şi 463 de locuri de parcare. În prezent, clădirile sunt închiriate în proporţie de 99% de către mari companii precum Microsoft şi Société Générale European Business Services.

    ”Campus 6.2 şi 6.3 vin în completarea portofoliului nostru de clădiri clasa A din Bucureşti. Suntem convinşi în totalitate că piaţa de birouri din capitala României va continua să crească puternic, după o oarecare stagnare cauzată de pandemie. Odată finalizate, cele două proprietăţi vor adăuga valoare pe termen lung portofoliului S IMMO din regiunea CEE şi vor avea un impact pozitiv asupra veniturilor”, adaugă Friedrich Wachernig, membru al consiliului de administraţie al S IMMO AG.

    Pentru Skanska, vânzarea celor două clădiri de birouri reprezintă a cincea tranzacţie pe care compania o face pe piaţa locală în cei nouă ani de când a intrat în România.

    Dezvoltatorul a fost asistat în tranzacţie de avocaţii de la PeliPartners şi de specialiştii din cadrul companiei de consultanţă imobiliară Jones Lang LaSalle .

    ”Această tranzacţie este o veste excelentă pentru piaţă – recuperându-se încet, dar constant într-un an dificil”, spune Oana Badarau, partener şi şef imobiliar la PeliPartners.

    Bucureştiul a atras tranzacţii de aproximativ 700 milioane de euro în 2020 pana la acest moment, adică aproape 80% din piaţa românească, potrivit JLL. În ciuda pandemiei de Covid-19, piaţa este dominată de tranzacţiile cu spaţii de birouri, care reprezintă peste 86% din volumul tranzactiilor la nivel national si peste 88% la nivelul Bucurestiului. Dezvoltarea dinamică a oraşului face ca Bucureştiul să fie atractiv atât pentru investitorii noi, cât şi pentru cei existenţi, care caută noi oportunităţi de afaceri şi randamente solide.

    “Vanzarea Campus 6.2 si 6.3 reprezinta cel mai relevant punct de referinta pentru piata imobiliara din Romania post izbucnirea pandemiei. Este de asemenea o noua dovada a lichiditatii si a faptului ca proprietatile valoroase pot atrage investitori cu portofolii de success in Romania, dar care nu au mai facut achizitii de mult timp”, adaugă Andrei Vacaru, Head of Capital Markets, JLL Romania.

    Skanska România a demarat în luna decembrie 2018 construcţia clădirilor Campus 6.2 şi 6.3 de la Politehnica, în urma unei investiţii de peste 76 mil. euro. Cele două clădiri au suprafeţe închiriabile de 19.800 mp, respectiv 17.800 mp, având fiecare 11 etaje plus două în subteran pentru parcare. Cele două clădiri vor fi primele din România cu o pistă de alergare amenajată pe acoperiş.

    Campus 6 va cuprinde în total patru clădiri de birouri, cu o suprafaţă închiriabilă de 81.000 mp.

     

  • O asociere condusă de austriecii de la Drumserv modernizează 25 km de drum judeţean din Sibiu pentru 45 mil. lei

    ’’Ne bucurăm că s-au demarat lucrările de modernizare pe DJ Mediaş-Bârghiş, acesta fiind primul mare proiect de infrastructură rutieră, alături de modernizarea DJ 106 Agnita – Sighişoara şi DJ 106 B Ocna-Ţapu, care se realizează din fondurile europene atrase de Consiliul Judeţean Sibiu în perioada de programare 2014-2020’’, a declarat într-un comunicat de presă Daniela Cîmpean, preşedinta CJ Sibiu. Modernizarea drumului judeţean 141 Mediaş-Bârghiş se realizează cu fondurile europene obţinute de Consiliul Judeţean Sibiu în cadrul Programului Operaţional Regional 2014-2020. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Nu am nimic cu ele, dar prefer să nu lucrez cu companiile româneşti. Spune un antreprenor român

    Valentin Văcăruş, managing director şi principalul acţionar al Godmother, o companie de organizare de evenimente cu afaceri de
    4 milioane de euro şi 30 de angajaţi: „Nu am nimic cu firmele româneşti, cu antreprenorii români, dar prefer să lucrez cu multinaţionalele. Asta e politica noastră”.

    Un antreprenor român cu o firmă 100% românească spune clar, cu subiect şi predicat, că preferă să lucreze cu multinaţionalele, cu firmele străine, decât cu antreprenorii români, cu companiile româneşti.

    De ce?

    Antreprenorii români sunt imprevizibili, îşi schimbă ideile peste noapte şi tot timpul ştiu pe cineva, un văr, o cunoştinţă care ştie pe cineva, care poate să facă un lucru mai ieftin.

    Multinaţionalele sunt mai clare, ştiu ce au de făcut, au strategiile lor şi ştiu, de exemplu, că la anul trebuie să organizeze un eveniment, se gândesc acum la el, alocă buget şi fiecare dintre cei implicaţi în respectivul proiect ştie ce are de făcut.
    Nu cred că politica lui Valentin Văcăruş este singulară, nu cred că el este o excepţie.

    Acum patru ani, la o întâlnire la Braşov între Volksbank şi clienţii ei, antreprenorii români se întrebau retoric ce mai este românesc în România, în economie, în industrie, în bănci, iar pe de altă parte mie la sută vor să lucreze cu şi pentru multinaţionale, pentru că acolo lucrurile sunt clare şi nu ai probleme cu plata facturilor şi încasarea banilor.
    În aceste condiţii, dacă antreprenorii români se evită între ei în business, bineînţeles nu toţi, cum poate să crească businessul românesc, cum pot apărea antreprenori români?

    Investitorii străini, multinaţionalele, atunci când preiau, când cumpără o companie, încep să îşi aducă şi furnizorii lor de servicii. Francezii lucrează cu francezii, austriecii cu austriecii, nemţii cu nemţii, americanii cu americanii, iar românii vor să lucreze cu toţi dinainte, mai puţin cu românii.
    Aşa cum spunea şi Valentin Văcăruş, antreprenorul român tot timpul ştie pe cineva, tot timpul ştie cum se face un lucru, tot timpul este prezent peste tot şi în final nu îi mai rămâne timp pentru business.
    Românii vor să lucreze la multinaţionale ca primă opţiune, apoi la stat şi, în final, ca o ultimă alternativă, preferă să meargă la o companie privată românească.

    Pe lângă faptul că antreprenorii români nu vor să lucreze cu firme româneşti, cu alţi antreprenori români, mai sunt şi angajaţii, cei mai talentaţi, care preferă să meargă la multinaţionale decât la firmele româneşti.
    Privatizările, investiţiile străine greenfield, achiziţiile de companii şi de branduri româneşti au dus ponderea multinaţionalelor în businessul românesc la 50%, faţă de 46% cât au companiile private româneşti şi 4% cât mai are statul.

    Iar tendinţa este ca multinaţionalele să câştige teren, mai ales după anii de criză în care firmele româneşti au fost lovite din plin şi au fost nevoite să se retragă de tot sau să facă mai mulţi paşi în spate.
    Este greu, dacă nu imposibil, de schimbat mentalităţile din business, mai ales ale antreprenorilor români. Treptat companiile româneşti vor pierde teren pentru că nu toată lumea va dori să lucreze cu ele şi nu vor avea acces, poate, la cele mai bune servicii. Dar mai mult pentru că nu îşi dau business reciproc nu vor putea să crească.


    Iar acest lucru este cel mai rău în business şi din care toţi vor avea de pierdut.

  • Locul din România unde AURUL CURGE, la propriu, în râuri

    La Almaşu Mare, în vecinătatea fostei mine Haneş, aurul aluvionar din pârâul Turnu va fi exploatat ca pe vremea dacilor, cu şaitrocul şi pătura din lână de oaie!
     
    Aurul din Munţii Apuseni a stârnit de-a lungul vremurilor războaie, a înscăunat regi şi a purtat blesteme. Aurul Apusenilor noştri a scris istorie, o istorie a sângelui şi a suferinţei locuitorilor acestor munţi. Acest metal nativ este uşor de cules din râuri şi e extrem de maleabil: dintr-un gram de aur se poate obţine o foiţă de un metru pătrat!
     
    Există date istorice care dezvăluie faptul că, pe întreaga perioadă a ocupaţiei romane în Dacia, nu mai puţin de 500 tone de aur şi 950 tone de argint au părăsit ţara pentru a consolida economic Imperiul Roman. Pentru mai multă performanţă, romanii au adus în Apuseni coloni de origine traco-iliră, specializaţi în prelucrarea aurului. Minele erau conduse de un funcţionar numit chiar de împărat, denumit Procurator Aurarium, a cărui reşedinţă era în Zlatna.
     
    Mai târziu, ungurii, turcii, austriecii şi ruşii au supt şi ei aurul din zăcămintele noastre. Mulţi  români uită că oraşe pe care astăzi le admiră cu un sentiment de frustrare şi invidie, precum Budapesta, Viena, Roma, Istanbul, Sankt Petersburg şi Moscova, au fost construite, în măsură mai mică sau mai mare, şi cu aur extras din zăcămintele noastre. Exploatarea zăcămintelor de către romani, i-a urmat o pauză de circa 1.000 de ani, după care regii maghiari, urmaţi de imperialii austrieci de origine habsburgică, au reluat jefuirea aurului din Apuseni şi Maramureş. Conform unor documente istorice, într-un interval de doar 64 de ani, austriecii au scos din Transilvania o cantitate de aproape 10 tone de aur.
     
    Zăcămintele aurifere apar sub două forme principale, aurul de filon şi cel aluvionar. Dacii au exploatat, în prima fază, aurul aluvionar, cu ajutorul blănurilor de oaie puse de-a curmezişul râurilor. Miţele de lână ale blănurilor aveau proprietatea de a reţine micile fragmente de aur, mai grele, lăsând să treacă majoritatea celorlalte impurităţi aduse de apă.
     
    Astăzi, majoritatea rezervelor naţionale de aur le regăsim în Cadrilaterul de Aur, o suprafaţă de aproximativ 500 kilomteri pătraţi, încadrată între localităţile Săcărâmb, Căraci, Zlatna şi Baia de Arieş. Maximul de extracţie auriferă din acest perimetru a fost atins în perioada Imperiului Austro-Ungar, în ciuda mijloacelor tehnice rudimentare.
     
    Mineritul de adâncime se practica îndeosebi în raza localităţilor Săcărâmb, Crăciuneşti, Câinel, Ruda-Bran, Căraci, Baia de Criş, Ţebea, Almaşu Mare, Zlatna – Mina Haneş, Roşia Montană, Vulcoi Corabia şi Baia de Arieş. Mineritul se făcea doar prin forţa braţelor, minereurile bogate în aur fiind desprinse cu târnăcoape din măruntaiele muntelui şi încărcate în coşuri de răchită aşezate pe catâri. Minereul era mărunţit în celebrele şteampuri cu apă, trecut prin şaitroc, după care era colectat pe ţesături din lână sau blănuri de oaie, ca pe vremea dacilor.
     
    Exploatarea industrializată a ceea ce mai rămas din rezervele de aur ale Apusenilor a luat proporţii în perioada regimului comunist. A urmat decăderea post-decembristă a industriei extractive şi prelucrătoare de minereuri din România. Apoi a urmat o nouă încercare de scormonire după aur, eşuată lamentabil, a unei companii canadiene, la Roşia Montană. În zonă, locuitorii au rămas fredonând a pagubă vechea cântare: ”munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”.

    *În Apuseni, aurul se adună din nou cu şaitrocul şi cu blana de oaie

    Aurul, una dintre cele mai valoroase resurse naturale, curge, la propriu, în râurile din Alba. Spre deosebire de aurul din inima muntelui, cel aluvionar poate fi extras mai uşor, fără cianuri şi fără tehnologii scumpe, dar se găseşte în cantităţi mai mici. De mai bine de 24 de ani România nu a mai exploatat organizat aurul aluvionar. După 1989, în urma privatizării balastierelor, dar şi în lipsa unor reglementări din partea statului, aurul nu a mai fost sortat de nisip şi de pietriş şi a ajuns, în cele din urmă, în materiale de construcţii, în drumuri şi autostrăzi.

    Ioan Cătălina, din satul Stănija, judeţul Hunedoara fost primul căutător autorizat de metal preţios, din România post-revoluţionară. În anul 2005, a obţinut de la Agenţia de Resurse Minerale un permis de exploatare a aurului din aluviuni. Luând exemplul confratelui din Hunedoara, doi întreprinzători privaţi din Zlatna – unul din Trîmpoiele şi altul din Pirita – au obţinut luna aceasta avizul de la Agenţia pentru Protecţia Mediului pentru exploatarea aurului aluvionar de pe cursul pârâului Turnu din Almaşu Mare, din imediata vecinătate a fostei mine de aur de la Haneş. Potrivit avizelor APM Alba, SC Turnu Explorer din Pirita – Zlatna şi SC Aqua Rus Center Trâmpoiele vor exploata aurul aluvionar din pârâul Turnu de pe raza comunei Almaşu Mare.

    Pentru aceste activităţi, cele două firme au concesionat suprafeţe de teren din domeniul public al comunei Almaşu Mare încă din toamna anului 2016. Conform APM Alba, cele două proiecte se încadrează în prevederile HG nr. 445/2009, anexa nr. 2, pct. 13 ”extracţia mineralelor prin dragare fluvială sau marină”. Ambele terenuri pe care se va opera sunt păşuni şi cuprind şi albia minora a pârâului Turnu, intravilan, în vecinătatea drumului comunal DC 178. Accesul la primul perimetru de exploatare se face din drumul judeţean DJ 705D Almaşu Mare – După Piatră, la care se racordează drumul comunal către fosta mină de aur Haneş.

    Volumul total de aluviuni aspirat/procesat este evaluat la 96 mc pentru primul proiect şi 568,4 mc pentru cel de-al doilea. Ambele proiecte se derulează cu avizul Serviciului de Gospodărire a Apelor Alba.

    În ambele cazuri, activitatea de extracţie a aurului aluvionar din perimetrele de exploatare va consta în separarea gravitaţională a aurului împreună cu metalele grele din aluviunile nisipoase din albia minora a pârâului Turnu. Metodologia de extracţie a aurului din nisipurile aluvionare prevede urmatoarele etape: extragerea nisipului aluvionar din albie prin intermediul unei drage mobile de aspiraţie a aluviunilor din albie dinspre aval spre amonte şi dinspre firul apei spre maluri; depunerea/sortarea gravitaţională a aluviunilor şi a apei aspirate pe şaitroc/jgeab, cu selectarea fragmentelor de aur liber şi a metalelor grele (magnetit, sfen/titan, pirită, etc.); recuperarea fracţiei grele şi a aurului liber; depunerea aluviunilor rezultate din procesul de separare gravitaţională aproximativ în aceleaşi zone din care au fost prelevate. Draga de prelevare prin aspiraţie va fi acţionată electric (optional diesel) şi va avea o capacitate de procesare de 1-3 mc/h; raportul apa/aluviuni este de cca. 1/1.

    Draga mobilă va fi prevazută cu un furtun flexibil. Sorbul va fi prevăzut cu o sită cu ochiuri de 4-5 mm. Jgheabul/şaitrocul va avea o lungime cuprinsă între 5-8 m şi lăţimea de circa 0,5 m. Acesta va fi montat cu înclinare, pe un cadru metallic prevăzut cu roţi şi/sau pe un minitrasportor prevăzut cu şenile. Peste acesta se va pune o pătură de lână sau un covor din cauciuc prevăzut cu striaţii peste care trec aluvuiunile colectate,scrie ziarulunirea.ro

  • O agenţie americană de mediu susţine că austriecii se aprovizionează cu lemn din parcurile naţionale ale României

    „Schweighofer se aprovizionează cu lemn de la peste 250 de depozite de buşteni diferite de pe întreg teritoriul României, după ce şi-a vândut o mare parte din terenurile forestiere şi majoritatea depozitelor de buşteni proprii. Aceste depozite sunt firme locale, independente, având fiecare propriile practici şi standarde de aprovizionare. În acest fel, Compania Schweighofer nu deţine niciun control privind traseul lemnului, de la pădurea de origine şi nu poate, astfel, să excludă lemnul provenit din surse ilegale sau din parcuri naţionale ori alte zone protejate”, se arată într-un raport al EIA, prezentat, marţi, într-o coferinţă organizată de Declic.
     
    De asemenea, EIA acuză şi companiile Kronospan şi Egger de aceleaşi practici, potrivit Mediafax.
     
    Potrivit investigaţiei EIA, furnizorii de lemn ai firmei Schweighofer ar fi transportat peste 35.000 metri cubi de lemn provenit doar din două parcuri naţionale în decursul a 18 luni, începând din ianuarie 2017, până în iunie 2018.
     
    „EIA a analizat 18 luni de date de pe site-ul Inspectorul Pădurii şi a identificat peste 50 de zone de exploatare forestieră din două parcuri naţionale din nordul României, de unde furnizorii Schweighofer se aprovizionează în mod regulat cu lemn”, se mai arată în raportul EIA.
     
    Potrivit sursei citate, România ar fi pierdut, din 2005 şi până în prezent, aproximativ 200.000 de hectare de păduri virgine.
     

  • Românii sunt printre europenii care stau cel mai puţin cu ochii în ecrane

    Europenii cu vârste cuprinse între 20 şi 74 de ani petrec după serviciu între două şi trei ore pe zi în faţa unui ecran.

    Un sondaj realizat în 15 ţări membre ale Uniunii Europene, între 2008 şi 2015, arată că timpul pe care adulţii îl petrec în afara serviciului şi implică activităţi legate de utilizarea ecranelor (cum ar fi timpul petrecut în faţa televizorului sau a altor mijloace de informare în masă, jocuri pe calculator sau alte activităţi bazate pe ecrane), variază între 3 ore în Grecia până la doar două ore în Italia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • LOVITURA uriaşă dată de Copos. Care este noua investiţie a omului de afaceri

    „Ambiţia noastră este de a realiza o clădire foarte performantă din punctul de vedere al eficienţei energetice, care oferă chiriaşilor facilităţi excelente, într-o zonă care suntem convinşi că va deveni în scurtă vreme un nou pol de business al Capitalei, mai ales după ce se va realiza şi Magistrala 6 de metrou, care va lega Aeroportul Otopeni de Gara de Nord. Sunt român şi investesc în România!“, a declarat George Copos, proprietarul Grupului ANA.

    Valoarea estimată a contractului este de aproximativ 39 mil. euro, fără TVA, şi presupune construcţia clădirii de birouri de 24 de etaje lângă hotelul Crowne Plaza. 

    Citeşte contiunarea pe www.zf.ro

  • Pintea: În maximum două săptămâni vor intra în ţară 10.000 de doze de imunoglobulina din Austria

    “Parţial s-a rezolvat (n.r. problema imunoglobulinei). Ceea ce ne-a fost oferit şi am cerut a rezolvat problema pentru două, trei luni de zile. Au răspuns Austria, Italia şi SUA. Prima ofertă este de la austrieci. Ne vor intra în ţară 10.000 de doze de imunoglobulina îndată ce vor fi terminate formalităţile, maximum două săptămâni. (..) Diferenţa până la 150 kg va venit din Italia şi SUA. 50 kg vor ajunge în prima faza. Nu e nevoie de aprobare specială pentru România, deja există pe piaţa din Europa. Prima tranşă din Austria este un medicament care a existat pe piaţa din România”, a declarat ministrul Sănătăţii.

    Întrebată ce se întâmplă cu pacienţii care au nevoie de imunoglobulină până când vor sosi primele doze, Pitea a spus: “Mi-e foarte greu să vă răspund”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un nou retailer vine în România! Unde se va deschide primul magazin

    ’’Noul magazinul mömax are o suprafaţă de 4.200 metri pătraţi şi două depozite, unul lângă magazin de 1.000 de metri pătraţi, iar cel de-al doilea de 3.200 de metri pătraţi este localizat într-un parc logistic din Timişoara. Vom funcţiona în chirie, într-o hală închiriată pe o perioadă îndelungată de la un om de afaceri din Timişoara’’, au declarat pentru ZF Transilvania reprezentanţii magazinului mömax de la Timişoara.

    Hala în care va funcţiona mgazinul mömax fost construită şi închiriată de omul de afaceri Teodor Tuducan, proprietarul fabricii de apă minerală Perenna, pe o perioadă de 15 ani, potrivit presei din Timişoara. Austriecii de la XXXLutz au început amenajarea halei de pe Calea Aradului încă din primăvara anului trecut.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Unde s-au dus cei 3 miliarde de lei pe care CNAIR i-a dat în 2017. Cine a luat banii

    Pe de altă parte, firmele controlate de Umbrărescu, UMB Spedition şi Tehnostrade, lucrează la lotul 4 al autostrăzii Lugoj-Deva sau A3 Câmpia Turzii-Tg.-Mureş. În plus, Spedition UMB reabilitează DN12 Chichiş-Topliţa şi DN15 Topliţa-Reghin.

    Singura plată realizată de companie care nu a vizat un drum din Transilvania a fost una de 17,3 mil. lei către grecii de la Aktor pentru autostrada Bucureşti-Braşov. Asocierea Aktor-Euroconstruct lucrează la ultimii 3 km ai autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, tronsonul dintre Str. Popasului şi Şos. Petricani, investiţie estimată la 30 mil. euro, din care anul trecut au primit astfel aproape 4 mil. euro. Teoretic în vara acestui an drumul ar trebui inaugurat, la 6 ani de când a fost deschisă circulaţia între centura Capitalei şi Ploieşti.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro