BusinessMagazin

Tag: artist

  • Tetris cu mobilă

    După ce şi-a ajutat tatăl în atelierul său de tâmplărie, un artist britanic de origine italiană, Marco Campardo, a început să proiecteze piese de mobilier spectaculoase, fie refolosind materiale rămase din producţia furnirului de lemn, fie materiale mai puţin obişnuite. Printre acestea se numără gama George, confecţionată din resturi de la producţia furnirului presat, scrie Financial Times, sau gama Jello, cu piese făcute din răşină poliuretanică, viu colorate şi în formă de cărămizi de Tetris. Un alt element deosebit este un scaun creat pentru vitrina unui magazin din Londra al lanţului Selfridges şi confecţionat din biluţe de argilă expandată lipite între ele cu zahăr, scaun care este perfect utilizabil, după cum susţine cel care l-a proiectat.

  • Defecte de artă

    Oamenii se aşteaptă ca operele de artă să reziste multă vreme, însă nu aşa stau lucrurile întotdeauna, acestea începând să se deterioreze şi creând astfel probleme muzeelor în care sunt expuse sau proprietarilor lor.

    Un exemplu de lucrare care a avut nevoie de reparaţii este „The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living” a artistului Damien Hirst, scrie BBC. Lucrarea, un acvariu mare închis în care se află un rechin, a fost creată în 1991, dar nu a fost realizată corect. Mai precis, soluţia aleasă pentru conservare nu a fost potrivită, rechinul deteriorându-se până în punctul în care a trebuit înlocuit în anii 2000, de această dată Hirst colaborând cu specialişti în conversare de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Un alt caz este cel al lucrării „Construction in Space: Two Cones” din 1937 a artistului Naum Gabo, care fiind confecţionată dintr-un material nou pentru sculpturi la vremea aceea, plasticul, s-a făcut între timp bucăţi, astfel încât muzeul care o deţine nu o mai poate expune decât prin intermediul unor poze sau al unor copii.

    În alte cazuri, tehnologia folosită de artist creează probleme în viitor, cum ar fi seria „Video Flag” a artistului Nam June Paik din anii ʼ80. Fiecare lucrare din cadrul acesteia este formată din 84 de televizoare cu tub catodic care redau imagini neclare ce alcătuiesc imaginea de steag. Soluţia aleasă în această situaţie pentru lucrarea „Video Flag Z” de către muzeul care o deţine a fost mai întâi să cumpere televizoare similare câtă vreme s-au mai găsit, apoi să folosească ecrane care să semene cu acestea.

    Uneori însă, operele de artă sunt gândite de la început să se deterioreze şi să fie refăcute, cum ar fi sculptura „Gnaw” din 1992 a artistei Janine Antoni, care constă din două cuburi, unul de ciocolată şi unul de untură, sculptate de autoare cu dinţii. Ori de câte ori este expusă, lucrarea trebuie refăcută, folosindu-se pentru aceasta mulaje puse la dispoziţie de către Antoni.    ■

    2. „The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living”,  Damien Hirst

    3. „Construction in Space: Two Cones ”, 1937,  Naum Gabo

  • Dacă tot se fac figurine din baloane, de ce nu s-ar face şi mobilă?

    Dacă tot se fac figurine din baloane, de ce nu s-ar face şi mobilă? Reuşita unui astfel de demers a demonstrat-o un artist sud-coreean, Seungjin Yang, care a creat o gamă de scaune, taburete şi banchete din simple baloane umflate. Confecţionarea unui astfel de articol, scrie CNN, durează cam două săptămâni şi presupune umflarea balonului apoi aranjarea lui într-o formă care să-i permită utilizarea la construcţia piesei de mobilier. Deşi baloanele sunt cunoscute ca obiecte fragile, cele folosite de către artistul coreean nu sunt deloc aşa, deoarece sunt tratate cu straturi de răşină specială pentru a fi rezistente şi a putea susţine greutatea utilizatorilor.

     

  • Pericol la rang de artă

    Locurile de joacă pentru copii nu trebuie să arate neapărat banal, ele putându-se transforma chiar în opere de artă în spaţiul public, atunci când amenajarea lor este încredinţată unor artişti.

    Un exemplu în acest sens îl reprezintă artistul neozeelandez Mike Hewson care a creat deja câteva locuri de joacă, considerate mai degrabă parcuri cu lucrări de artă publică în care pot să se joace copiii, în oraşele australiene Sydney şi Melbourne.

    Ultima lucrare semnată de Hewson a fost amplasată pe Southbank Boulevard din Melbourne şi se intitulează „Rocks on Wheels” („Bolovani pe roţi”), scrie The Guardian. Datorită aspectului dat de bolovani, locul de joacă nu pare foarte sigur, lăsând impresia de ceva care nu mai rezistă mult, precum construcţiile dintr-o zonă afectată de un dezastru. Inspiraţia pentru crearea acestei instalaţii de artă, care face parte din seria „locurilor de joacă riscante” i-a venit artistului după cutremurul de la Christchurch din Noua Zeelandă, care i-a distrus studioul şi casa.

  • Tablouri la groapă

    După ce i-a venit în urmă cu câţiva ani ideea de a umple şi înfrumuseţa gropile din asfalt din oraşul său, un artist din Chicago, Jim Bachor, nu se lasă, revenind cu o serie de lucrări intitulate „Master Pieces” care sunt reproduceri după tablouri aflate în colecţia Art Institute of Chicago.

    Artistul, care îşi denumeşte intervenţiile asupra gropilor din asfalt „instalaţii de artă la groapă” şi-a găsit inspiraţia în perioada în care a participat la săpăturile arheologice de la Pompeii,  unde a fost impresionat de mozaicuri. Aşa se face că a ajuns să astupe gropile din asfalt cu mozaicuri cu diverse teme: gunoaie, dulciuri, picturi murale şi nu numai, mergând chiar şi la New York, unde a realizat o serie intitulată „Dăunători din New York” cu imagini de şobolani, gândaci şi anumiţi politicieni.


     

     

  • Colecţie de miliardar, preţ pe măsură. Cât ar putea costa colecţia de artă a cofondatorului Microsoft, Paul Allen

    Casa de licitaţie Christie’s din New York va organiza, spre finalul lunii noiembrie, o licitaţie în care va vinde colecţia privată a cofondatorului Microsoft, Paul Allen. Vânzarea colecţiei ar putea depăşi valoarea de  1 miliard de dolari, ceea ce ar însemna că ar reprezenta cea mai mare licitaţie din istorie. Colecţia include obiecte realizate pe parcursul a 500 de ani, printre care tabloul lui Paul Cézanne „La Montagne Sainte-Victoire,“ care ar putea depăşi valoarea de 100 de millioane de dolari şi pe cel al lui Jasper Johns, „Small False Start,“ estimat la peste 50 de milioane de dolari. Allen, care a cofondat Microsoft alături de Bill Gates în 1975, a murit în 2018, la 65 de ani. Jody Allen, sora sa, a declarat în presă: „Credea că arta reprezintă o viziune unică asupra realităţii, îmbinând starea interioară şi ochiul interior al artistului într-un mod care ne poate inspira pe toţi”.


     

     

  • Artistul Roger Waters i-a scris soţiei lui Vladimir Zelenski, Olena Zelenska, şi spune că doar preşedintele poate opri războiul

    „Stimată doamnă Zelenska, inima mea sângerează pentru dumneavoastră şi pentru toate familiile ucrainene şi ruseşti, devastate de războiul teribil din Ucraina”, spune artistul Roger Waters.

    Scrisoarea vine după interviul Olenei Zelenska acordat BBC în 4 septembrie.

    „BBC.com vă citează spunând că, dacă sprijinul pentru Ucraina este puternic, criza va fi mai scurtă. Hmmm? Cred că asta ar putea depinde de ceea ce înţelegeţi prin „sprijin pentru Ucraina”? Dacă prin „sprijin pentru Ucraina” vă referiţi la faptul că Occidentul continuă să furnizeze arme armatelor guvernului de la Kiev, mă tem că vă înşelaţi în mod tragic. Aruncarea de combustibil, sub formă de armament, într-un schimb de focuri, nu a funcţionat niciodată pentru a scurta un război în trecut şi nu va funcţiona nici acum, în special pentru că, în acest caz, cea mai mare parte a combustibilului este (a) aruncată în foc de la Washington DC, care se află la o distanţă relativ sigură de conflagraţie, şi (b) pentru că „aruncătorii de combustibil” şi-au declarat deja interesul ca războiul să continue cât mai mult timp posibil”, spune artistul.

    El adaugă în scrisoarea către soţia preşedintelui Ucrainei că „oamenii ca mine şi ca tine doresc de fapt pace în Ucraina, nu doresc ca rezultatul să fie acela că trebuie să lupţi până la ultima viaţă ucraineană – şi posibil chiar, dacă se ajunge la ce e mai rău, până la ultima viaţă umană”.

    „Dacă, în schimb, dorim să obţinem un rezultat diferit, s-ar putea să trebuiască să căutăm o altă cale, iar această cale s-ar putea să se afle în bunele intenţii declarate anterior de soţul dvs. Da, mă refer la platforma pe baza căreia a candidat în mod atât de lăudabil la funcţia de preşedinte al Ucrainei, platforma pe baza căreia a obţinut victoria sa istorică zdrobitoare în alegerile democratice din 2019. El a candidat pe platforma electorală a următoarelor promisiuni: Să pună capăt războiului civil din est şi să aducă pacea în Donbas şi autonomie parţială pentru Doneţk şi Luhansk. Şi să ratifice şi să pună în aplicare restul corpului acordurilor Minsk 2”, scrie artistul.

    Roger Waters scrie că „se poate doar presupune că politicile electorale” ale lui Volodimir Zelenski să nu fi fost pe placul anumitor facţiuni politice de la Kiev şi că aceste facţiuni l-au convins pe Zelenski „să schimbe diametral cursul, ignorând mandatul poporului”.

    „Din păcate, bărbatul tău a fost de acord cu acele respingeri totalitare şi antidemocratice ale voinţei poporului ucrainean, iar forţele naţionalismului extrem care au stat la pândă, răuvoitoare, în umbră, au condus, de atunci, Ucraina. De asemenea, tot de atunci, au depăşit o serie de linii roşii care au fost stabilite destul de clar de-a lungul mai multor ani de către vecinii dumneavoastră, Federaţia Rusă, şi, în consecinţă, ei, naţionaliştii extremişti, au pus ţara dumneavoastră pe calea acestui război dezastruos. Nu voi continua. Dacă mă înşel, vă rog să mă ajutaţi să înţeleg cum. Dacă nu mă înşel, vă rog să mă ajutaţi în eforturile mele oneste de a-i convinge pe liderii noştri să oprească măcelul, măcel care serveşte doar intereselor claselor conducătoare şi ale naţionaliştilor extremişti atât aici, în Occident, cât şi în frumoasa dumneavoastră ţară, în detrimentul celorlalţi oameni obişnuiţi, atât aici, în Occident, cât şi în Ucraina şi, de fapt, al oamenilor obişnuiţi de pretutindeni din întreaga lume. Nu ar fi mai bine să cereţi punerea în aplicare a promisiunilor electorale ale soţului dumneavoastră şi să puneţi capăt acestui război mortal?”, mai scrie în scrisoarea manifest transmisă public Olenei Zelenska.

     

  • Inspiraţia din casă

    Aşa cum unii colecţionează opere de artă, maşini sau pantofi sport, alţii colecţionează proprietăţi imobiliare şi nu neapărat pentru investiţie sau pentru că le place să călătorească şi vor să aibă propriile case în care să stea. Unii colecţionari imobiliari, aşa cum este cazul artistului american Hunt Slonem, achiziţionează proprietăţi imobiliare pur şi simplu după cât de mult îi inspiră în procesul de creaţie, scrie Boston Globe. Cunoscut în special pentru tablourile sale cu iepuraşi, păsări sau fluturi, artistul care are lucrări expuse în mai multe ţări ale lumii printre care SUA, Germania sau Letonia, deţine şase proprietăţi imobiliare, ultima achiziţie fiind un castel în Great Barrington, statul american Massachusetts. Inspiraţia pentru tablouri îi vine în general în momentul renovării unei noi proprietăţi adăugate la colecţie, artistul realizând şi instalaţii de artă din piese de mobilier şi decoraţiuni.


     

     

  • Valoare de colecţionar

    Valoarea unei opere de artă se stabilea cândva cu ajutorul galeriilor de artă, al specialiştilor care creau colecţii pentru diverse muzee ori al experţilor în materie de anumiţi artişti sau curente din artă. Mai recent, au început să aibă şi colecţionarii un cuvânt din ce în ce mai greu de spus.

    Astfel, în domeniul artei moderne şi contemporane, cea mai mare diferenţă dintre preţul estimat şi cel de vânzare la licitaţii s-a înregistrat în cazul artiştilor în ascensiune, scrie The New York Times. Printre exemple se numără ghanezul Amoako Boafo cu al său „Yellow Dress”, vândut pentru peste 800.000 de dolari faţă de estimarea de până la 350.000 sau poloneza Ewa Juszkiewicz cu „Portrait of a Lady (After Louis Leopold Boilly)”, care s-a adjudecat pentru o sumă de cinci ori mai mare (1,56 milioane de dolari) decât cea estimată, la o licitaţie a casei Christie’s. Aceeaşi tendinţă au constatat-o şi casele de licitaţii Phillips’s şi Sotheby’s şi se datorează în special colecţionarilor de dată mai recentă, proveniţi în principal din China, Coreea de Sud sau restul Asiei, care nu au putut achiziţiona lucrările care le-au stârnit interesul la vremea când erau expuse într-o galerie care reprezenta artistul. Ca atare, interesul colecţionarilor, stârnit şi întreţinut de platforme online ca Instagram, dar nu numai, a devenit o modalitate de stabilire a valorii financiare a lucrării de artă înaintea opiniei experţilor sau prezenţei în muzee, aşa cum se întâmpla altădată. Cum totuşi expunerea într-un muzeu este benefică pentru artist, unele galerii preferă să vândă acelor colecţionari care, pe lângă lucrarea pe care o vor neapărat, mai cumpără cel puţin una artape care să o doneze unei astfel de instituţii.

    “Portrait of a Lady (After Louis Leopold Boilly)”

  • Carton monumental

    Monumentele sunt în general construcţii gândite să reziste prin timp pentru a marca un moment sau altul al istoriei. Există şi unii pentru care monumentele efemere sunt o formă de expresie artistică, aşa cum este cazul artistului francez Olivier Grossetête. Monumentele sale efemere sunt realizate din carton, multe dintre ele având formă de poduri plutitoare, amplasate în diverse locuri din lume şi uneori susţinute de baloane. Artistul îşi denumeşte lucrările construcţii monumentale participative, luându-şi ca ajutoare voluntari din zonele în care urmează a fi amplasate instalaţiile de artă. Construcţiile sunt realizate manual din bucăţi de cutii de carton şi bandă adezivă de către Grossetête şi 15 până la 30 de ajutoare, cam într-o săptămână. Monumentele de carton sunt gândite de la început să reziste doar câteva zile.