BusinessMagazin

Tag: argumente

  • Ce rol are candelabrul în preţul unei locuinţe

    Aşa stau lucrurile la Londra, conform The Telegraph, unde preferinţa pentru tavane înalte şi cererea mare de locuinţe amenajate la cheie i-au făcut pe cei care comercializează asemenea proprietăţi să recurgă la candelabre ca metodă de diferenţiere în ochii potenţialilor clienţi.

    Aceste corpuri de iluminat sunt căutate nu numai pentru frumuseţea lor, ci şi pentru atmosfera pe care o creează în încăpere în funcţie de modul în care cade lumina produsă de ele. Un policandru demn de o locuinţă de lux începe de la circa 10.000 de lire sterline, dar preţul poate fi mult mai mare, în funcţie de dimensiune şi de locul în care este amplasat.

    Se poartă atât modele clasice, care amintesc de cele care susţineau altădată lumânări, cât şi modele moderne, iar spaţiul disponibil în casă determină înălţimea, un exemplu în acest sens fiind o piesă creată de Atelier Alain Ellouz, de opt metri şi dispusă pe trei niveluri într-o locuinţă de 19 milioane de lire sterline.

    Designerii de interior consideră însă că o încăpere nu trebuie neapărat să se limiteze la un singur policandru, firme ca Bowler James Brindley instalând chiar şi trei astfel de corpuri de iluminat atârnate de tavane de 4,5 metri înălţime în unele camere ale unor proprietăţi de a căror renovare s-au ocupat.

    Alţi designeri încearcă să adauge o notă aparte cu ajutorul unor candelabre care par mai degrabă nişte bijuterii mărite foarte mult, luându-şi ca sursă de inspiraţie brăţări cu amulete ori pandantive formate de fapt din două piese suprapuse. Se caută şi candelabre care par să plutească în încăpere ori pot afişa mesaje text, cum ar fi modelul Lolita, realizat din 2.100 de cristale Swarovski de către artistul şi designerul israelian Ron Arad.

  • Alimentul care va salva omenirea

    Cercetătorii FAO au constatat că pentru populaţia din sudul Madagascarului, cactusul a fost o sursă importantă de hrană şi de apă în urma ultimelor perioade de secetă. Pentru o vreme, au încercat să distrugă toţi cactuşii, crezându-i nefolositori, dar şi-au dat seama de valoarea lor în perioada de foamete.

    Majoritatea speciilor de cactus sune necomestibile, mai puţin Opuntia care este foarte hrănitoare. Dacă este tratată ca o plantă de cultură, atunci rezultatele sunt extraordinare. Opuntia ficus-indica a fost naturalizată în 26 de ţări în afara celei de origine. Faptul că este foarte rezistă o face o sursă extraordinară de hrană, dar şi un element de sprijin al agriculturii sustenabile.

    ”Datorită schimbărilor climaterice şi riscului crescut de deşertificări este momentul să acordăm mai multă atenţie umilului cactus şi să-l ridicăm la statutul de cultură esenţială în anumite zone”, a declarat Hans Dreyer, director în cadrul FAO.

    În Mexic se consumă în mod tradiţional Opuntia, fiind cultivat pe mai mult de 3 milioane de hectare. Brazilia a adoptat şi ea aceste culturi, la fel şi ţări din nordul Africii.

    Pe lângă faptul că este o sursă de hrană, cactusul este folosit şi pentru că în frunzele sale înmagazinează apă. La fiecare hectar se pot aduna 180 de tone de apă, cu care se pot adăpa cinci vaci adulte. S-a constatat că în perioadele de secetă, şeptelurile crescute în ferme de cactuşi au rezistat mult mai bine, decât cele din fermele clasice.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • DECIZIE ISTORICĂ: Femeile vor avea voie să conducă autovehicule în Arabia Saudită

    Decretul, care va intra în vigoare în iunie 2018, pune capăt unor măsuri care erau considerate de critici drept discriminatorii la adresa femeilor.

    În Arabia Saudită, o monarhie musulmană în care este aplicată Legea islamică (Sharia), femeile nu au dreptul de a conduce autovehicule. Clericii musulmani au oferit o serie de argumente în acest sens, afirmând, printre altele, că este inadecvat pentru o femeie să conducă o maşină, că bărbaţii nu vor şti ce atitudine să aibă faţă de şoferiţe şi că acordarea de permise de conducere auto femeilor ar încuraja promiscuitatea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câţi bani câştigă cei mai bine plătiţi şoferii de Formula 1 – GALERIE FOTO

    Majoritatea şoferilor de Formula 1 câştigă anual milioane de dolari – dar acest lucru se aplică pentru numeroşi sportivi de top.

    În cazul celor din Formula 1, însă, chiar şi şoferii care nu au cele mai bune rezultate primesc un salariu consistent din partea echipelor. Printre argumente se numără pericolul la care sunt supuşi şoferii şi stresul pe care aceştia trebuie să îl gestioneze în timpul curselor.

    Chiar şi cel mai tânăr pilot, Max Verstappen, primeşte anual un cec de sute de mii de dolari – şi asta fără a lua în calcul posibilele bonusuri.

  • Câţi bani câştigă cei mai bine plătiţi şoferii de Formula 1 – GALERIE FOTO

    Majoritatea şoferilor de Formula 1 câştigă anual milioane de dolari – dar acest lucru se aplică pentru numeroşi sportivi de top.

    În cazul celor din Formula 1, însă, chiar şi şoferii care nu au cele mai bune rezultate primesc un salariu consistent din partea echipelor. Printre argumente se numără pericolul la care sunt supuşi şoferii şi stresul pe care aceştia trebuie să îl gestioneze în timpul curselor.

    Chiar şi cel mai tânăr pilot, Max Verstappen, primeşte anual un cec de sute de mii de dolari – şi asta fără a lua în calcul posibilele bonusuri.

  • Care este asemănarea între experţi şi cimpanzei

    Între anii 1984 şi 2004, un profesor universitar a studiat predicţiile emise timp de două decenii şi a ajuns la concluzia că experţii sunt la fel de precişi în a prezice viitorul pe cât sunt cimpanzeii atunci când aruncă săgeţi la ţintă. Mai târziu, profesorul în cauză, Philip Tetlock, de la Wharton School of Business, şi-a prezentat descoperirile într-o carte pe care a scris-o împreună cu Dan Gardner, un jurnalist canadian interesat de politică şi psihologie, carte apărută în engleză anul trecut şi tradusă în româneşte în 2016. Cartea încearcă să identifice cine are abilitatea de a prezice în mod corect viitorul, bazându-se pe experimente şi studii şi ajunge la concluzia, nu prea surprinzătoare, că performanţa în acest domeniu nu ţine de IQ, de şcolile terminate sau de informaţiile la care au acces oamenii, ci mai degrabă de un anume mod de organizare, de un anume mod de gândire, de capacitatea de a lucra în echipă, dar şi de modul în care eşti dispus să îţi asumi greşelile. De aici şi o cantitate eclectică de „superprezicători”, inşi care nu au nimic în comun cu accesul la informaţii de top sau secrete politice şi economice, ci doar o inteligenţă în mişcare şi o anume atitudine mentală. Vorbim aici, iarăşi, nu de absolvenţi de universităţi de top, ci de şomeri sau gospodine sau profesori de liceu. O enumerare care introduce în ecuaţie un element care, paradoxal, nu pare a avea legătura cu predicţiile, este vorba de umilinţă, de puterea de a-ţi cunoaşte locul în lume şi de limpezimea cu care poţi privi lumea de la locul tău. Mai mult, autorii spun că ştiinţa predicţiilor poate fi învăţată, din propriile greşeli, dar şi din determinare, autocontrol şi modestie.

    Să nu uit: personajele cărţii lui Tetlock şi Gardner sunt cât se poate de interesante. De exemplu, Robert Rubin, definit drept cugetător probabilistic, a fost la Goldman Sachs, dar şi consilier al lui Bill Clinton pe vremea când acesta era preşedintele SUA sau secretar de stat al Trezoreriei. Sau Bill Flack, super-prognostician cu un număr impresionant de prognoze despre lumea reală adeverite, peste toţi „Tom Friedmanii din lume”. Există, spune Flack, experţi buni şi experţi răi. Cei răi îşi concept predicţiile fără argumente care să le susţină, aşteptându-se de la cititorii lor să le trateze ideile ca pe cele 10 porunci, sau îşi bazează ideile pe anecdote şi nu pe date concrete. Şi adaugă expertul: „Cei buni îşi dezbat prognozele; de fapt pe aceştia îi văd ca pe nişte avocaţi într-un sistem judiciar cu dezbatere în contradictoriu: ei înaintează cele mai bune argumente posibile ca să dovedească de ce evenimentul X va avea loc, iar eu analizez argumentele tuturor, aprofundez problema, colateral, atât cât trebuie, şi vin cu o prognoză proprie, ca o însumare ponderată a prognozelor lor”.
     

  • Câţi bani câştigă cei mai bine plătiţi şoferii de Formula 1 – GALERIE FOTO

    Majoritatea şoferilor de Formula 1 câştigă anual milioane de dolari – dar acest lucru se aplică pentru numeroşi sportivi de top.

    În cazul celor din Formula 1, însă, chiar şi şoferii care nu au cele mai bune rezultate primesc un salariu consistent din partea echipelor. Printre argumente se numără pericolul la care sunt supuşi şoferii şi stresul pe care aceştia trebuie să îl gestioneze în timpul curselor.

    Chiar şi cel mai tânăr pilot, Max Verstappen, primeşte anual un cec de sute de mii de dolari – şi asta fără a lua în calcul posibilele bonusuri.

  • Marea Britanie ar putea rămâne membră UE până la sfârşitul anului 2019. Printre argumente în favoarea amânării, alegerile din Franţa şi Germania

    Premierul Theresa May ar fi urma să declanşeze procedura de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană în ianuarie 2017, prin activarea Articolului 50. Negocierile până la ieşirea efectivă a ţării din UE ar urma să dureze cel mult doi ani.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Spitalul butic, o nouă nişă

    Ovidiu Palea vorbeşte repede şi sunt avertizată că foloseşte un limbaj colorat, altminteri folositor jurnaliştilor care scriu poveşti. Colorat, aveam să constat, în sensul metaforelor folosite. Iar debitul mare de cuvinte este rezultatul ritmului de viaţă foarte alert; medicul, specializat în anestezie şi terapia durerii, obişnuieşte nu numai să consulte, să facă intervenţii (la coloană, umăr sau genunchi), dar se ocupă şi de management, de dezvoltarea afacerii şi răspunde, personal, tuturor întrebărilor de pe forumul afacerii. Obişnuieşte să comunice mai degrabă prin SMS-uri, nu-i răspunde nici soţiei la telefon, pentru că îşi petrece cea mai mare parte din zi în consultaţii şi intervenţii.

    ProVita, care reuneşte acum două clinici şi un spital care aşteaptă o singură autorizaţie pentru a începe să funcţioneze, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, iar în 2016, în funcţie de momentul în care spitalul va începe să funcţioneze, încasările s-ar putea ridica la 3-4 milioane de euro. Pe piaţa serviciilor medicale private, estimată la 600 de milioane de euro anual, 25 de spitale private au fost deschise cu investiţii de peste 300 de milioane de euro; 11 dintre ele sunt în Bucureşti.

    Această piaţă este unul dintre puţinele domenii care au înregistrat plusuri chiar şi în perioada de criză, iar acum cele 3.000 de paturi din domeniul privat reprezintă 2% din totalul numărului de paturi de spital din ţară. La 45 de ani, medicul Ovidiu Palea intră pe o nişă nouă, deschizând, spune el, un spital butic: „Nu din punctul de vedere al costurilor, ci din punctul de vedere al actului medical. Adică în loc să mănânci o şaorma la colţul străzii, poţi să o comanzi la un restaurant în cu totul alte condiţii“. Una din practicile pe care medicul şi le-a însuşit în anii în care s-a specializat şi a profesat în SUA este de a-i da pacientului dreptul şi responsabilitatea de a alege şi de a-şi asuma riscurile. „Pacientul îşi asumă alegerea unui tratament, iar dacă ceva iese prost, îl ducem până la capăt, pentru că pot exista complicaţii – infecţii, hemoragii, pareze.

    Pacienţii întreabă:
    – Păi pot paraliza?
    – Da, poţi.
    – Ai avut cazuri?
    – Da, am avut.

    Nu pot spune că nu am avut complicaţii la operaţii, pentru că ar fi o minciună. Dar atunci când avem complicaţii nu lăsăm pacienţii în drum. Am avut pacient cu pareză dar a urmat un proces de recuperare şi acum este foarte bine. N-a rămas nimeni de la noi netratat până la capăt şi să-l trimitem în altă parte.“ Medicul este încredinţat că pacienţii trebuie informaţi de riscuri, dar ei nici nu vor să audă de ele; „pacienţii ciupesc informaţii şi apoi spun că nu au aflat despre riscuri, iar noi le arătăm raportul medical, de pe hârtie, pe care îl aveau deja. Mulţi nici nu se uită pe el.

    – Cum, pot să mor?
    – Da, poţi să mori.
    – De la o infiltraţie?
    – Da, de la o infiltraţie. Este puţin probabil, dar este posibil. Este diferenţa dintre posibil şi probabil.

    Pacienţii trebuie să înţeleagă şi să-şi asume riscurile“. Aceasta este doar una dintre filosofiile medicului, care are o abordare total diferită de sistemul cu care sunt obişnuiţi pacienţii români, pentru că în sistemul de stat majoritatea doctorilor stau prea puţin de vorbă cu pacienţii. Palea are consultaţii programate pentru câte o oră şi de multe ori întârzie, pentru că într-o oră pacientul nu a priceput totul şi trebuie să o ia de la capăt cu explicaţiile; iar dacă pacientul următor este supărat că a întârziat, îi spune că stă cu el şi două ore, dacă e nevoie. „La doctor nu se pot respecta programările ca la masaj.“

    SPRE SUA ŞI ÎNAPOI

    „Nu-mi place să mă prepar, pentru că toată viaţa am urât când mă scoteau în faţa clasei să spun o poezie şi mă pierdeam în faţa clasei“, începe discuţia directorul general al ProVita, cu referire la pregătirea prealabilă pentru interviu. Iar apoi povesteşte cum a ajuns să clădească un spital. A terminat în 1995 facultatea de medicină şi spune că face parte din generaţia care a plecat masiv peste hotare „pentru că nu aveam nimic în faţă, nici în ce priveşte profesia, nici ca finanţe“. A mers la examene la Budapesta, apoi a mers la interviu în SUA, intrând în acelaşi sistem de evaluare cu absolvenţi americani; a urmat apoi un program de matching naţional – spitalele caută medici cu specializările care îi interesează, iar medicii aleg oferte.

    La început era interesat de chirurgie şi a acceptat oferta unui spital afiliat cu Johns Hopkins (spital care vreme de 21 de ani consecutivi a fost desemnat cel mai bun din SUA); a făcut trei ani de rezidenţiat cu specializarea anestezie, după care a ales să se specializeze în terapie intensivă şi cu o supraspecializare, „anticipând că vreau să mă întorc în România, pentru că românii cer cinci ani de specializare, americanii nu“. Avea să se întoarcă în 2003. „Eu nu m-am întors pentru asta“, spune el făcând semn către pereţii spitalului nou-nouţ. „Nu m-am întors ca să fac o afacere în medicină; am plecat gândindu-mă că o să mă întorc“. Au apărut, în viaţa sa şi a soţiei sale, trei copii, născuţi în SUA, şi când s-au apropiat de vârsta de şcolari a trebuit să ia o decizie, pentru că dacă începeau şcoala acolo ar fi fost mult mai greu să se întoarcă.

    Povesteşte că doar un an şi jumătate îi despărţeau de momentul în care ar fi primit cetăţenia americană, dar în acelaşi interval doi dintre copii ar fi început şcoala şi şi-au dat seama că nu s-ar mai fi întors niciodată în ţară. „Multă vreme m-am gândit la motivele pentru care ne-am întors, pentru că nu mi-a fost clar, şi mi-am dat seama că mi-am dorit ca şi copiii noştri să aibă copilăria noastră, cu viaţă emoţională; am zis că este important pentru ei să aibă ceva mai normal decât acolo. Din punct de vedere profesional America este extraordinară, ca pregătire în orice domeniu, dar la capitolul emoţional nu e pe lungimea mea de undă. Sună stupid pentru că mulţi pleacă pentru copii.“ Crede că sunt şcoli foarte bune şi aici – un procent mic raportat la numărul populaţiei.

  • Logistica revine la creşterile de două cifre şi la discursul optimist

    Suprafeţe de depozitare mai mari, investiţii în construcţia de noi clădiri, mai mulţi clienţi, volume de mărfuri în creştere, plusuri ale profitabilităţii. Este rezumatului lui 2015 în logistică; „surprinzător, pentru că deşi începutul de an nu părea să aducă vreo schimbare semnificativă, piaţa a crescut puternic”, afirmă Cătălin Olteanu, director general al FM România. În plus, în niciunul din ultimii 5-6 ani aşteptările nu s-au plasat într‑un registru aşa de pozitiv ca acum. „2016 este plin de aşteptări pozitive. Toată lumea este plină de entuziasm şi prognozează vânzări mai mari. Odată cu clienţii noştri, ne aşteptăm şi noi să facem mai multe afaceri. Va fi şi un an al provocărilor – creşterea salariului minim pe economie duce la nevoia unor ajustări de tarife, care să acopere aceste costuri nebugetate şi semnificative – or asta înseamnă renegocieri de tarife, pe care clienţii nu sunt pregătiţi să le accepte”, adaugă Cătălin Olteanu.

    2015 a adus un record în piaţa de real estate, în domeniul industrial, iar logistica joacă un rol esenţial în această ecuaţie. Volumul tranzacţiilor de închiriere de spaţii industriale şi logistice s-a ridicat la peste 230.000 de metri pătraţi în primele nouă luni ale anului trecut, iar suprafaţa totală de spaţii tranzacţionate va ajunge la peste 300.000 de metri pătraţi, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară JLL. Proprietăţile industriale şi logistice s-au aflat în prim-planul pieţei de investiţii. O serie de companii străine, printre care compania cehă P3 Logistic Parks sau CTP, cu sediul central în Olanda, şi-au făcut intrarea pe piaţa locală. Cea mai mare tranzacţie din 2015 este cea prin care P3 a cumpărat parcul logistic Europolis de la austriecii de la CA Immo şi care s-a ridicat la aproximativ 120 de milioane de euro. Compania austriacă Immofinanz a încheiat un contract cu fondul american de investiţii Blackstone pentru vânzarea întregului său portofoliu logistic, inclusiv pe cel din România, pentru peste 500 de milioane de euro. Pe piaţa locală, Immofinanz deţine şase proiecte logistice.

    Jérôme Chevrolet, director general al Gefco România şi Bulgaria şi manager regional pentru zona Balcanilor, spune că 2015 a fost un an aglomerat. „Mai ales în a doua parte a anului am primit multe cereri pentru studierea unor proiecte complexe. Estimez pentru 2015 o creştere a volumului operat de industrie – provenind în special din dezvoltarea afacerilor în sectorul furnizorilor auto şi din e-commerce”. În ce priveşte profitul, el crede că situaţia în piaţă a rămas constantă faţă de anul trecut, deoarece clienţii caută optimizarea continuă a preţurilor, care nu este întotdeauna proporţională cu costurile de transport. 2015 a fost pentru Gefco România un an foarte bun, cu o creştere procentuală de două cifre faţă de rezultatele din 2014. La această creştere a contribuit, explică Jérôme Chevrolet, activitatea de logistică integrată pentru vehicule finite şi activitatea de transport maritim şi aerian, care a crescut cu 70% în primele şase luni ale anului faţă de prima jumătate a anului 2014. Compania a creat anul trecut un nou hub de cross-docking în Bacău (prin intermediul unui partener), care vizează partea de est a ţării, precum şi Moldova. „În modelul actual, avem trei huburi situate în Bucureşti, în estul şi în vestul ţării, care pot asigura costuri eficiente pentru clienţii noştri de distribuţie”, adaugă reprezentantul Gefco.

    De unde vine creşterea? În 2015, cu 2-3 excepţii, nu s-au înregistrat schimbări între parteneri (aceiaşi clienţi au folosit aceiaşi parteneri logistici), deci creşterea a venit oarecum organic; „cam toţi clienţii noştri din FMCG şi food şi-au crescut vânzările semnificativ, odată cu ele şi stocurile (ca să acopere nevoile) dar şi businessul pe distribuţie”, arată Cătălin Olteanu. Tot el spune că la începutul anului trecut erau multe spaţii goale de depozit în jurul Bucureştiului, iar acum se investeşte în noi spaţii. În cazul FM, 2015 a fost un an mult mai bun decât prognozele iniţiale. „Am avut un 2014 plin de surprize neplăcute, în 2015 ne-am repliat, şi cred că o să se vadă şi în rezultatele financiare. Cifra de afaceri va fi puţin afectată din cauza unor restructurări şi optimizări, de decizia de a opri colaborările toxice, care aduceau vânzări dar nu şi profit. Asta înseamnă că deşi scădem în cifra de afaceri, avem o rată a profitului mai bună.“

    Anul trecut, FM a extins depozitul de la Petreşti, Argeş, cu 10.000 mp, iar pentru 2016 şi-a propus să mai cumpere trailere, să mărească unul din depozite.
    Tot cu creşteri de două cifre a încheiat anul trecut şi DSV Solutions, care a investit în 2015 0,5 milioane de euro în echipamente şi maşini, software şi noile spaţii de depozitare. „Creşterea cifrei de afaceri şi a profitabilităţii pentru anul acesta se va încadra undeva între 10 şi 15%, iar capacitatea suprafeţei de depozitare a ajuns deja la 60.000 mp cu o creştere de 4.000 mp puşi la dispoziţia unui nou client din domeniul retail”, declară Cristian Negruţiu, director logistică la DSV Solutions. În 2014, cifra de afaceri a companiei a ajuns la 40 de milioane de euro, în creştere cu 25% faţă de 2013. Anul trecut, numărul de clienţi ai DSV a crescut cu noi nume din domeniile retail, FMCG şi automotive, iar cei existenţi în portofoliu au crescut rulajele. Între priorităţile pentru 2016 se numără extinderea spaţiului de depozitare, astfel încât până la sfârşitul lui 2016 suprafaţa se va apropia de 70.000 mp.

    „Multe oportunităţi oferă acum şi domeniul e-commerce şi bineînţeles nu dorim să le ratăm. Un magazin online are program nonstop şi nevoie de livrare rapidă. Acest lucru reprezintă cea mai importantă provocare pentru logisticieni, să ţină pasul cu acest ritm, printr-un serviciu 24/7”, mai spune Negruţiu. Tot el mai arată că clienţii îşi doresc servicii din ce în ce mai specializate, de pildă condiţii speciale de securitate în timpul transportului şi în depozite, condiţii speciale de livrare, servicii cu valoare adăugată specifice. „Noi transportăm mărfuri cu valori ridicate de foarte mult timp şi avem implementate sisteme de securitate pentru transporturi încă din 2013. Iar faptul că lucrăm pentru multe industrii (high tech, FMCG, automotive, farma etc.) ne conferă avantajul de a cunoaşte particularităţile fiecărui business, de a învăţa de la fiecare în parte şi de a aplica informaţia acumulată astfel, la nivelul întregii companii.”