Creşterea exponenţială a dobânzilor la lei, iar acum şi la euro, şi temperarea acordării de credite de către bănci în aceste vremuri, plus majorarea peste noapte a salariului minim din economie au fost printre problemele cele mai discutate de către antreprenori, directori, de către companiile româneşti la Conferinţa ZF Investiţi în România!, organizată împreună cu CEC Bank, joi, la Bacău.
Dobânzile mari încep să doară din ce în ce mai mult şi pun presiune pe companii, în condiţiile în care vânzările au scăzut, iar încasarea facturilor se face din ce în ce mai greu pe tot lanţul.
Chiar dacă ROBOR la trei luni a scăzut faţă de anul trecut de la 8,2% la 6,3%, companiile româneşti consideră că dobânzile sunt în continuare foarte mari, pentru că peste ROBOR se adaugă marja băncii, rezultând astfel o dobândă efectivă care trece de 10%, dacă nu chiar mai mult.
Anul trecut companiile româneşti au găsit soluţia să treacă de pe finanţarea în lei pe finanţarea în valută, având în vedere că dobânzile la euro erau mult mai mici. Dar acum şi dobânzile la euro au crescut exponenţial, iar EURIBOR este de 3,9% (de la minus 0,5%), la care se adaugă marja băncii, rezultând un cost al finanţării care depăşeşte 6-7% la euro.
Întrebarea pe care au pus-o reprezentanţii companiilor româneşti a fost când scad dobânzile, pentru că “Nu mai rezistăm. Dobânzile sunt prea mari, costurile de finanţare sunt prea mari”.
Ionuţ Lianu, şeful trezoreriei CEC Bank, a spus că nivelul dobânzilor care au fost înainte (ROBOR la 1,5% şi EURIBOR negativ) a fost mai degrabă o excepţie. Aceste dobânzi s-au datorat unei anumite conjuncturi economice mondiale, care astăzi nu mai există. În aceste condiţii, este puţin probabil ca dobânzile, cel puţin la lei, să revină la nivelurile anterioare, cel puţin pe termen scurt, a menţionat Lianu.
Dobânzile la lei din piaţă sunt influenţate de dobânda oferită de BNR băncilor la depozite (6%) şi de dobânzile pe care le plăteşte Ministerul Finanţelor ca să se împrumute din piaţă (6,16% la şase luni şi 7,08% la 10 ani). Ministerul Finanţelor este principalul aspirator de bani şi de aceea influenţează foarte mult dobânzile. Mai mult decât atât, băncile se împrumută în piaţă pentru necesarul lor de finanţare şi de capital (MREL), iar acolo dibânzile depăşesc 7%, ajungând chiar la 9% la euro.
Dacă băncile se împrumută cu 7-9%, nu au cum să ofere la credite dobânzi mai mici.
Reacţia antreprenorililor români a fost imediată: Şi noi ce facem, că nu vom putea plăti dobânzi aşa de mari?
Toate companiile încearcă să transfere costurile în creştere – dobânzi mai mari, preţuri la materii prime mai mari, impozite şi taxe mai mari, salarii mai mari – în majorarea preţului produsului final, dar nu toată lumea reuşeşte acest lucru. Doar companiile mari, care sunt puternice pe lanţul economic, au puterea de a-şi impune preţurile.
Majorarea inflaţiei, coroborată cu creşterea mai redusă a salariilor, a dus la scăderea puterii de cumpărare, iar acest lucru se vede în consum, acolo unde se înregistrează o scădere evidentă în volumul de produse şi servicii cumpărate.
Pentru a nu fi nevoite să reducă preţurile, companiile au redus cantitatea şi gramajul produselor, ceea ce, în limbajul economic, se cheamă shrinkflation.
Dar nu toate companiile pot să facă acest lucru, să jongleze din preţuri şi din cantitate.
Situaţia din economie nu este roz, au menţionat antreprenorii de la Bacău.
Pe lângă scăderea economică evidentă, companiile se confruntă cu scăderea cash flow-ului, care intervine din prelungirea duratei încasării facturilor, în varianta cea mai fericită, şi chiar neîncasarea facturilor.
Companiile româneşti riscă să se blocheze şi să blocheze tot lanţul. Guvernul nu-şi plăteşte facturile pentru că stă prost cu banii, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât încasările, iar colectarea taxelor şi impozitelor se face din ce în ce mai greu. Având în vedere această situaţie cu plăţile statului, băncile au devenit din ce în ce mai reticente în a finanţa imediat firmele româneşti care au de încasat bani de la stat, pentru că nu există o predictibilitate a acestor plăţi. În aceste condiţii, firmele româneşti se confruntă cu mari probleme de cash flow.
Nu puteţi vorbi la Guvern să facă plăţile mai repede, să ne dea statul banii ca şi noi să ne putem plăti furnizorii şi creditele de la bancă?, a fost întrebarea adresată de către antreprenorii români conducerii CEC Bank.
Majorarea salariului minim pe economie de la 1 octombrie de la 3.000 de lei la 3.300 de lei şi perspectiva majorării din nou a salariului minim de la 1 ianuarie 2024, plus încă o majorare pe parcursul anului, înainte de alegeri, de către Guvern, a fost extrem de criticată de către reprezentaţii companiilor româneşti.
Cum crede Guvernul că putem plăti peste noapte aceste creşteri salariale, de unde să scoatem noi aceşti bani dacă tot Guvernul nu ne dă banii, nu ne plăteşte facturile?, a fost reacţia antreprenorilor români.
Mulţi dintre ei au business în sectorul de agrobusiness – agricultură şi industrie alimentară -, acolo unde salariul minim este mai mare, iar acum Guvernul a eliminat facilitatea fiscală privind plata CASS, adică firmele vor trebui să majoreze salariile cu 10% pentru ca angajaţii să primească acelaşi net, sau să nu le majoreze, dar atunci salariul net al angajatului va scădea cu 10%.
Guvernul a majorat salariul minim din agricultură şi industria alimentară de la 3.000 de lei la 3.436 de lei brut, iar în construcţii de la 4.000 de lei la 4.582 de lei brut doar pentru a compensa eliminarea impozitului de 10% pentru CASS.
La nivel local, multe companii româneşti lucrează cu salariul minim, iar orice creştere a lui le dă peste cap situaţia financiară, mai ales dacă nu au puterea să majoreze preţurile.
Situaţia din economie a devenit din ce în ce mai tensionată, o presiune în plus fiind creşterile de taxe şi impozite care au intrat în vigoare acum, sau care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024.
Pentru toată lumea problema este legată de lichidităţi, de cash flow, de încasarea facturilor, de recuperarea banilor, de plata salariilor, de plata frunizorilor, pentru a nu se bloca.
O parte dintre companii – care nu reuşesc să-şi încaseze facturile fie de la stat, fie de la alte companii – aduc în discuţie intrarea în concordat preventiv sau chiar direct în insolvenţă, pentru a încerca să se protejeze în faţa presiunii plăţilor şi a creditorilor.
În ultimii ani băncile au fost ferite de credite neperformante, dar s-ar putea ca situaţia să se schimbe dacă problema de lichiditate, de încasare a facturilor, mai ales de la stat, va deveni din ce în ce mai critică.
Edi, Miru, Paul, Eve şi Georgi. Sunt, pe scurt, cei cinci tineri entuziaşti care au transformat o temă de facultate într-un business cu tricouri imprimate cu simboluri naţionale, după ce şi-au dat seama că proiectul la care lucraseră merita să fie cunoscut de mai multă lume. Au luat 10 pentru temă, iar acum caută să obţină aceeaşi notă şi din partea clienţilor cumpărători.
„Badea Neaoş a pornit de la un proiect de facultate. Noi am fost şase fondatori, toţi colegi de facultate. Aveam de făcut un proiect în care trebuia să pregătim un brief publicitar pentru un brand existent sau pentru unul creat de noi”, povesteşte Miruna Merluşcă. Au ales să creeze ei un brand, pornind de la ceva ce remarcaseră: reticenţa pe care o afişează tinerii atunci când vine vorba de folclor.
Au intuit că asta vine din faptul că tot timpul simbolurile româneşti sunt asociate greşit politic, aşa că au decis să facă ceva românesc pentru tineri, ceva cu care ei să se identifice şi care să le vorbească lor. „După ce am stat foarte mult pe această idee, a ieşit Badea Neaoş (care la început se numea doar «Neaoş»), un brand ce produce haine în România şi le brodează cu motive şi zicători inspirate din folclor, în timp ce adună poveşti de pe uliţele satului şi le spune mai departe generaţiilor, ca să nu uităm de unde am venit.” Au pregătit tot conceptul de brand, s-au gândit cum s-ar promova, au făcut chiar şi modele de produse şi au prezentat totul la facultate.
Profesoara de la seminar s-a uitat la ei şi le-a zis că ar fi chiar fraieri să nu deschidă o afacere reală pornind de la proiectul lor. „Nouă ne trecuse ideea prin cap, doar că nu credeam că o să avem şanse sau că o să placă cuiva. Am plecat de la seminar cu un feedback pozitiv şi aşa am decis să fondăm firma şi să fie totul real, nu doar un proiect (pe care, apropo, am luat 10).” Din şase au rămas cinci: Miruna Merluşcă, Eduard Pătrunjel, Georgiana Tamba, Evelin Nilăşan şi Paul Moga. Doi băieţi şi trei fete, doi moldoveni şi trei ardeleni.
Toţi au studiat comunicare şi marketing şi lucrează în aceste domenii. „Am pornit afacerea ca studenţi şi am învăţat pas cu pas, prag lovit cu prag lovit. Pentru că eram studenţi bursieri, am pus cu toţii o bursă la bătaie la început. A fost o primă investiţie de aproximativ 1.000 de euro, care ne-a ajutat să deschidem firma şi să avem un stoc minim de produse. Tot profitul a fost reinvestit mai apoi.” Anul 2022 l-au încheiat cu o cifră de afaceri de aproape 67.000 de lei, fără profit şi fără alţi angajaţi în afară de ei. Toate articolele cu eticheta Badea Neaoş sunt produse în diverse ateliere din România, de la etichetă la ambalaje şi broderie.
Vânzările se fac online, pe site-ul afacerii, dar şi offline – la festivaluri de muzică sau evenimente. „Produsele noastre principale sunt tricourile. Facem tricouri albe şi negre, pentru fete şi băieţi. Mai apoi am început să facem tricouri pentru copii, bluze, hanorace, traiste, articole de papetărie, cămăşi de in şi, ultimul nostru produs, propriul croi de tricou oversized. Toate produsele vin însoţite de o poveste, scrisă în funcţie de model. Clientul primeşte acea poveste în pachet, pentru o experienţă unică.” Ca preţuri, ele pornesc de la 60 de lei pentru o traistă şi urcă până la 120 de lei pentru tricouri sau chiar 250 de lei pentru bluze sau hanorace. „Clienţii noştri sunt destul de variaţi. De cele mai multe ori, comenzile vin din marile oraşe din România. Sunt oameni care apreciază produsele fabricate local, cu poveste şi cu suflet, şi vor să cumpere mai sustenabil.
Majoritar cumpără femeile. Interesele audienţei variază de la muzică live la interes pentru fashion şi folclor.” Anul trecut, cei cinci tineri s-au implicat cel mai mult în participarea la FIX, un fond de inovare din Cluj care susţine micile afaceri cu mentorat, dar şi cu resurse financiare. „Am avut de trecut de trei serii de pitch-uri în faţa unui juriu format din oameni de afaceri, pentru a câştiga 3.000, apoi 12.000, apoi 35.000 de euro. Am depus multă muncă şi mult efort şi am reuşit să fim printre cei patru câştigători.” Anul 2022 a fost, de asemenea, anul în care au reuşit să aibă un birou al lor. Anul 2023 avea însă să fie cel mai bun al fondatorilor Badea Neaoş, după ce au reuşit să-şi atingă obiectivele propuse. „Acum ne pregătim pentru campania de Black Friday şi de Crăciun.
Avem în plan o nouă colecţie de bluze şi de hanorace pentru sezonul rece, un nou model de tricou şi nişte campanii foarte faine.” Drumul până aici nu a fost lipsit de provocări. Cele mai mari de până acum au fost lipsa de cunoştinţe şi de resurse financiare. Au pornit fără să ştie mare lucru şi au dat cu capul de foarte multe ori ca să înveţe. Luau mereu cele mai complicate decizii şi partea de logistică îi dădea mereu peste cap. „După aceea, resursele financiare. Materia primă se tot scumpeşte şi devine din ce în ce mai greu să investim în noi produse, de exemplu. Odată cu finanţarea s-au mai liniştit lucrurile, doar că momentan căutăm să avem o marjă mai mare de profit, dar să păstrăm calitatea şi experienţa pe care o oferim clienţilor.
Dincolo de asta, ne confruntăm cu faptul că avem foarte multe idei, dar nu toate ajung să fie puse în practică din lipsă de timp sau din cauză că uităm de ele. Gândim prea mult uneori şi acţionăm prea puţin.”
Edi, Miru, Paul, Eve şi Georgi au învăţat că, de departe, cel mai important element în afacerea lor este echipa. Dacă oamenii nu sunt bine, indiferent de cât de mulţi bani ar avea afacerea, nu o să fie mai ok. Au mai înţeles şi că experienţa clientului vine pe primul loc. „Am mai învăţat că uneori e mai bine să iei o decizie proastă decât să nu iei nicio decizie şi că lucrurile nu trebuie să fie perfecte ca să te apuci de implementare. Chiar dacă planurile şi strategiile sunt extrem de importante, să nu aştepţi după contextul ideal şi după alinierea tuturor planetelor – unele lucruri se pot edita din mers şi contează mai mult că ai făcut ce voiai să faci decât că ai stat cu planul pe hârtie”, concluzionează ei.
Ca preţuri, ele pornesc de la 60 de lei pentru o traistă şi urcă până la 120 de lei pentru tricouri sau chiar 250 de lei pentru bluze sau hanorace.
În spatele Badea Neaoş se află cinci tineri: Miruna Merluşcă, Eduard Pătrunjel, Georgiana Tamba, Evelin Nilăşan şi Paul Moga. Doi băieţi şi trei fete, doi moldoveni şi trei ardeleni.
Cinci idei de afaceri de la zero
Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.
Atelier Muna – atelier de creaţie vestimentară (Bucureşti)
Fondatoare: Monica Radu
Investiţie iniţială: 5.000 de euro
Cifră de afaceri în 2022: 152.000 de lei (circa 30.000 de euro)
Prezenţă: online şi cu un showroom în Bucureşti, pe Calea Victoriei
Hobby Shop – magazin cu jocuri şi machete (Bucureşti)
Fondator: George Dobre
Investiţie iniţială: 3.000 de euro
Cifră de afaceri în 2022: 800.000 de lei (160.000 de euro)
Prezenţă: online şi offline
Şcoala Informală de IT (Bucureşti)
Fondatori: Răzvan Voica şi doi prieteni
Prezenţă: naţională
Rozalia Bot – design vestimentar (Bucureşti)
Fondatoare: Rozalia Bot
Investiţie iniţială: 400 de euro
Prezenţă: naţională
Mobilă a la Mobilus – mobilier din lemn la comandă (Bucureşti)
Fondator: Valentin Băcioiu
Investiţie iniţială: 15.000 de euro
Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 60.000 de euro
Prezenţă: Bucureşti
Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.
Alexandru Ghiţă are 43 de ani şi peste jumătate i-a petrecut lansând iniţiative în zona educaţională – soluţii folosite de tineri din România, dar şi de peste hotare, pentru a ajunge la universităţile dorite şi, mai departe, în meseriile la care au visat. Ce noutăţi aduce cel mai nou pariu făcut de antreprenor în piaţa de profil?
Sunt antreprenor de 22 de ani – a fost calea aleasă de mine pentru a-mi trăi cea mai de preţ valoare – libertatea – şi pentru că a fost cel mai bun mod în care am găsit potrivit să-mi valorific educaţia, energia, curiozitatea, puterea de muncă şi ambiţia”, spune Alexandru Ghiţă, care şi-a dedicat mare parte din carieră iniţiativelor antreprenoriale din domeniul educaţiei. Astfel, în urmă cu două decenii, cu un calculator şi bani de trai pentru două luni, pornea în prima aventură: Educativa. Acest prim proiect a stat la baza altora, cunoscute în rândul elevilor, studenţilor şi profesorilor mai ales, precum Riuf, Edmundo şi, mai recent, FINS. În noua soluţie a investit iniţial 1 milion de lei din resursele dezvoltate de Educativa şi de cofondatoarea Laura Gavrilă, iar ulterior a suplimentat investiţia iniţială cu încă 1,5 milioane de euro din aceeaşi sursă.
Împrumutul de azi pentru cariera de mâine
Potrivit lui Ghiţă, FINS este singurul serviciu de finanţare din România, precum şi singurul din Europa Centrală şi de Est care oferă credite special create pentru studiile în străinătate şi a fost înfiinţat din dorinţa de a rezolva o problemă descoperită în teren – în jur de 40% dintre studenţi renunţau să plece la studii în străinătate din cauza impedimentelor financiare. „Ne-am dorit să venim în întâmpinarea acestei nevoi prin soluţii financiare create special pentru nevoile şi specificităţile studenţilor. Spre deosebire de creditele de nevoi personale, creditele FINS oferă o mulţime de avantaje pentru că ele au fost gândite în funcţie de situaţiile reale ale studenţilor. Noi încurajăm independenţa, implicit cea financiară şi sprijinim tinerii în parcursul lor către o carieră de succes. De aceea, criteriile de eligibilitate la creditele de studii sunt mult mai prietenoase cu tinerii. Aceştia pot lua singuri un credit de studii, fără codebitor, fără job sau experienţă în câmpul muncii şi fără garanţii imobiliare.”
De asemenea, spune că un plus e reprezentat şi de flexibilitatea creditului, ţinându-se cont de specificul nevoilor financiare ale studenţilor, care fluctuează de la o lună la alta. „Tinerii se bucură de o perioadă lungă de utilizare a creditului (1-6 ani de studii) şi beneficiază de o perioadă de graţie pe toată durata studiilor şi încă 6-12 luni după absolvire. Asta înseamnă că ei vor începe să ramburseze creditul abia când vor termina facultatea şi vor avea deja un job bine plătit în străinătate.”
Potrivit lui, soluţiile oferite de către FINS includ credite de studii personalizate pe nevoile individuale ale studenţilor (până la maximum 25.000 de euro), educaţie financiară (planificare / bugetare / înţelegere termeni relevanţi) şi consiliere gratuită pe toată durata programului de studii. De altfel, majoritatea tinerilor împrumută circa 20.000 de euro – cu valori mai mici sau mai mari, care variază în principal în funcţie de durata perioadei de studii şi de costurile de trai specifice oraşului în care trăiesc studenţii.
Public variat
Alexandru Ghiţă spune că la baza motivelor pentru care tinerii aleg să studieze în străinătate stă în primul rând dorinţa de a avea acces la specializări pe care nu le găsesc în ţările de origine, precum şi calitatea educaţiei – abordări mai practice, pragmatice, deschidere internaţională şi facilităţi la materiale de studiu mai bune. „De asemenea, deschiderea spre diverse culturi europene şi noneuropene, precum şi accesul la diverse job-uri, în cele mai multe dintre cazuri mult mai bine plătite decât în ţările de origine, sunt alte aspecte care îi determină pe tineri să ia decizia de a pleca la o universitate din străinătate.”
Din experienţa reprezentanţilor FINS de până acum, majoritatea obstacolelor pe care aceştia le întâlnesc sunt reprezentate de lipsa de informaţii despre cele mai bune opţiuni de studii, precum şi o estimare nerealistă a eforturilor necesare pentru a performa în cadrul programelor de studii. „Cel mai important impediment, însă, îl reprezintă bariera financiară – lipsa resurselor financiare necesare pentru toate costurile pe care le vor avea pe parcursul anilor de studii, precum şi lipsa educaţiei financiare în ceea ce priveşte mecanismul unui credit de studii. Obiectivul nostru este de a-i ghida pe tineri şi de a le oferi cadrul necesar luării unei decizii în cunoştinţă de cauză. Specialiştii noştri oferă consiliere gratuită, atât pentru a le răspunde tinerilor la întrebări legate de cheltuielile cu care se vor confrunta pe parcursul anilor de studiu, cât şi pentru construirea unui buget realist şi oferirea oportunităţilor de finanţare de care aceştia pot dispune.”
Principalele destinaţii alese în acest moment sunt Olanda, Belgia, Germania, Franţa, Italia, Spania. În general, tinerii îşi aleg ţara de studiu în funcţie de domeniul şi programul de studii pe care vor să îl urmeze, precum şi de costurile de trai pe care aceste ţări le presupun. Paleta de domenii de studiu în care se încadrează programele la care merg studenţii finanţaţi de FINS este foarte largă şi acoperă tot spectrul de specializări, de la studii economice de diferite tipuri, la inginerie, ştiinţe juridice şi politice, ştiinţe sociale, medicină, unele tipuri de programe de arte şi altele. „Tinerii care aplică la FINS sunt în mare parte studenţi la facultăţi din top 500 mondial, precum University of Oxford, University of Groningen, Delft University of Technology, University of Amsterdam, Instituto Marangoni sau Griffith College. Avem încredere că studenţii pe care îi sprijinim se înscriu rapid pe traiectorii profesionale de succes, datorită oportunităţilor de carieră ce li se deschid în toată lumea. Ne aşteptăm ca, în timp, să facă parte din elita socială şi economică a ţărilor în care se vor stabili după finalizarea studiilor. Investiţia pe care o fac în educaţia lor va genera randamente semnificative: financiare, desigur, dar şi mize profesionale interesante, deschideri intelectuale ample, mobilitate internaţională, acces în cercuri sociale speciale, calitate a vieţii etc.”
Strict din punct de vedere financiar, executivul se aşteaptă ca absolvenţii finanţaţi de către FINS să genereze, pe parcursul vieţii, venituri cu 30-50% mai mari decât colegii lor de generaţie care nu investesc la fel de mult în educaţia lor.
În ceea ce priveşte profilul aplicanţilor, majoritatea studenţilor pe care compania îi finanţează merg la programe de licenţă
(18 -19 ani) sau la programe de master, imediat după facultate (21-23 de ani) sau după un număr de ani de experienţă profesională (24 – 30 ani). Mediile din care provin studenţii susţinuti de FINS sunt foarte diverse. „Cel mai mare impact social îl avem în cazul studenţilor care provin din familii monoparentale sau din familii în care veniturile părinţilor sunt foarte mici. De asemenea, finanţăm studenţi care provin din familii cu venituri medii, dar care au mai multe persoane în intreţinere (copii sau/şi vârstnici) şi trebuie să găsească soluţii pentru a-i susţine pe toţi.”
Soluţiile oferite de FINS se adresează, de asemenea, şi studenţilor în a căror educaţie familiile investesc sume semnificative pentru a susţine costurile unor programe de studii mai scumpe, dar au nevoie şi de resursele adiţionale, oferite de FINS; de pildă, universităţi private, cu programe de ospitalitate în Elveţia.
Provocări neaşteptate
În ceea ce priveşte provocările ultimei perioade, Ghiţă spune că „navigăm un peisaj cu multă complexitate şi cu multă dinamică în ultimii ani. Când am pornit FINS, impactul Brexitului nu era pe deplin resimţit, toate ramificaţiile şi evoluţiile ulterioare în piaţa educaţională nefiind uşor de prevăzut.” Între timp, continuă el, studenţii (din România, în mod specific şi din CEE, în mod general) s-au reorientat spre alte destinaţii decât Marea Britanie, această dinamică determinând consecinţe secundare în alte pieţe de interes (Olanda, Danemarca etc): creşterea de volume, schimbări de politică guvernamentală etc. Dintr-o altă perspectivă, spune că pe de-o parte, studenţii şi familiile lor sunt mai confortabili cu ideea de credit pentru studii, mai cu seamă după ce primesc recomandări de la studenţii finanţaţi deja, iar presiunea erodării veniturilor reale, pe fondul inflaţiei, creşte nevoia de finanţări adiţionale pentru studenţi şi familiile lor. Pe de altă parte, evoluţia EURIBOR din ultimul an (ca urmare a intervenţiilor Băncii Central Europene pentru a combate inflaţia) are impact asupra determinării cu care studenţii finanţaţi de FINS îşi pot asuma un credit. „Toate acestea întâmplându-se pe fondul unui nivel general de educaţie financiară destul de scăzut, necesită multă muncă de comunicare şi educaţie din partea noastră, pentru a ne asigura că soluţiile noastre sunt bine înţelese.”
Target european
De la bun început, antreprenorul a gândit şi organizat FINS pentru a construi o organizaţie cu anvergură europeană. În acest moment, peste 15% din portofoliul businessului este compus din studenţi provenind din zece ţări din UE (în afara României), procentul aflându-se în creştere în fiecare an. „Toate procesele nostre operaţionale gestionează la fel de eficient aplicanţi din orice ţară din Europa care merg la studii în orice ţară din Europa. Momentan sunt localizate doar în România resursele financiare şi echipa operaţională, dar, pe termen mediu, estimăm că şi pe aceste coordonate vom avea o diversitate europeană.”
Potrivit lui, problema de fond pe care o rezolvă FINS – accesul la soluţii financiare personalizate pe nevoile şi specificităţile studenţilor – este aceeaşi în toate pieţele în care businessul vrea să ajungă. „Nevoia de educaţie financiară este similară. Diferenţele apar în ceea ce priveşte ponderea de studenţi interesaţi să meargă la studii de licenţă, respectiv studii de master în afara ţării.”
În ultimul an, FINS s-a concentrat pe consolidarea capacităţii operaţionale, cu care să poată deservi volumele de aplicaţii şi de clienţi în continuă creştere, „şi suntem bucuroşi că ne-am îmbunătăţit şi calitatea, dar şi viteza cu care procesăm aplicaţii şi diverse solicitări venite din partea beneficiarilor noştri”.
În continuare, obiectivele companiei pentru perioada 2024-2025 ţin de accelerarea expansiunii în CEE, în paralel cu diversificarea surselor de finanţare (şi debt şi equity), atât din România, cât şi din afara ţării. „De asemenea, urmărim aprofundarea relaţiei cu EIF (European Investment Fund) şi, în timp, dezvoltarea de relaţii cu alte instituţii financiare potenţial relevante (BERD, IFC).”
În final, antreprenorul spune că una dintre lecţiile importante şi neştiute de el la debutul carierei, dar şi de mulţi alţi antreprenori la început de drum, ţine de importanţa nebănuită a rezilienţei – pur şi simplu să faci eforturile necesare pentru a ţine lumina aprinsă încă o zi şi încă o zi şi a pune un pas înaintea celuilalt. „În timp, construim lucruri mult mai ample şi mai complexe decât ne-am imaginat iniţial. Nu aş oferi neapărat un sfat, ci mai degrabă o dorinţă: m-aş bucura să întâlnesc cât mai mulţi tineri antreprenori motivaţi mai degrabă de perspectiva unui impact pozitiv asupra beneficiarilor pe care vor să îi ajute decât de miza unor câştiguri financiare imediate.”
Una dintre provocările cu care Alexandru Ghiţă s-a confruntat încă de la început spune că a fost schimbarea mentalităţii necesare pentru construcţia proiectelor antreprenoriale în pieţe în care au fost pionieri. „De asemenea, atragerea resurselor financiare necesare proiectelor la început de drum a reprezentat o provocare în sine, însă, cu timp şi energie investite de-a lungul anilor, am reuşit să consolidăm, pe zi ce trece, un business care să vină în ajutorul tinerilor.” Un alt palier pe care a investit şi care a fost mai mult decât o provocare, ci chiar un obiectiv în sine l-a reprezentat susţinerea coeziunii echipei. „Pentru noi, oamenii sunt pe locul întâi în topul priorităţilor, astfel că a fost important şi provocator, de-a lungul timpului, să menţinem acest echilibru, în special în anii de tumult.”
Din rândul reuşitelor aminteşte finalizarea programului MBA la INSEAD în anul 2009, precum şi faptul că a participat ca şi cofondator şi membru în Consiliul Director la lansarea şi dezvoltarea Asociaţiei pentru Valori în Educaţie (2015), Super Teach (2017), Coaliţiei pentru Educaţie (2014), iniţiative care l-au ajutat pe parcursul anilor şi în consolidarea businessurilor pe care le-a dezvoltat, destinate dezvoltării tinerilor. „Menţionez aici: consolidarea RIUF / IUF – cel mai mare şi mai apreciat eveniment de profil din Europa (începând din 2005, cu cele mai bune rezultate în perioada 2012 – 2017); creşterea EDMUNDO ca una din top 3 agenţii educaţionale din Europa (începând din 2007, cu cele mai bune rezultate în 2015 – 2018); lansarea The Entrepreneurship Academy în 2016, singura facultate de antreprenoriat din România care te învaţă încă din primul an de facultate cum să-ţi construieşti un business; lansarea FINS, singurul serviciu care oferă soluţii financiare inovative din România (2019) şi ulterior din Europa Centrală şi de Est pentru tinerii care vor să studieze în străinătate; atragerea unei duble susţineri din partea European Investment Fund pentru FINS cu garanţii de 10.000.000 de euro (2019, 2021), precum şi deschiderea de oportunităţi educaţionale de calitate pentru zeci de mii de tineri români şi susţinerea lor cu informaţii, consiliere gratuită şi resurse financiare.”
Carte de vizită
Alexandru Ghiţă, 43 de ani, preşedinte FINS
1. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti (Business Administration) şi al unui MBA urmat la INSEAD;
2. Principalele iniţiative antreprenoriale din cariera sa ţin de aria educaţiei, el fiind cofondator al Student Service, Educativa, FINS, Edmundo, The Entrepreneurship Academy etc.
3. În paralel cu activitatea antreprenorială din zona de educaţie, este angel investor în mai multe startup-uri (Flip, The Outfit, MyConnector Platform, Instant Factoring etc.)
4. Printre hobby-urile sale se numără sailingul, snowboardingul şi wing-surfingul.
Businessurile realizate de fraţi au „născut” lideri de piaţă în domenii cheie în România. Dedeman, businessul fondat de Dragoş şi Adrian Pavăl, este cea mai mare companie antreprenorială din România. Exemplul FAN Courier, liderul pieţei de curierat, al fraţilor Adrian şi Neculai Mihai, care au intrat în business cu prietenul lor din copilărie, este la fel de cunoscut. Autonom, compania fraţilor Marius şi Dan Ştefan, nu doar că a ajuns cel mai important nume din rent a car şi leasing operaţional, dar a depăşit nume grele din domeniu. Iar lista continuă. Cum au reuşit fraţii-antreprenori să creeze strategii de business mai puternice decât ale multinaţionalelor?
Dedeman, FAN Courier, Elis Pavaje, Autonom, Electrogrup sau European Food & Drinks sunt doar câteva exemple din businessul românesc unde fraţii fac afaceri de milioane de euro cot la cot. „În Europa, în special în ţări precum Germania sau Elveţia, afacerile de familie au câteva particularităţi, de unde afacerile de familie româneşti au de unde să înveţe. De ce să înveţe?
Deoarece abia acum se întâmplă schimbul de generaţii – după 35 de ani de la Revoluţie, când afacerile de familie au putut fi înfiinţate pe teritoriul României”, explică dr. Adriana Cioca, managing director la Artemis România. Ea a lucrat atât pentru afacerile de familie din România şi străinătate, cât şi pentru companiile listate la bursă. Observă că printre avantajele afacerilor de acest tip se numără procesul scurt de decizie, strategia definită pe termen scurt şi lung, orientarea către inovaţie, reinvestirea continuă a profitului şi planul de succesiune discutat, în caz că ceva imprevizibil se întâmplă, ca procesul decizional în cadrul afacerii de familie să nu fie afectat, dar şi independenţa financiară faţă de bănci sau poziţia fermă în negocierile cu furnizori şi clienţi.
Care sunt dezavantajele? Uneori nepregătirea generaţiei tinere privind industria în care activează afacerea de familie, părerea sceptică a proprietarilor cu privire la deschiderea către digitalizare sau alte noi tehnologii, managerii externi nu sunt acceptaţi de familie, deoarece nu ştiu valorile şi cultura familiei, uneori deciziile se iau mult prea repede, fără implicarea departamentului de risc şi nu întotdeauna toţi membrii familiei sunt implicaţi în procesul de decizie.
Aceste caracteristici ţin însă mai ales de afacerile de familie vechi, cu tradiţie, din Europa de Vest, de unde antreprenorii români pot învăţa. Dr. Adriana Cioca este managing director la Artemis România, are 18 ani de experienţă în management fiind expert în negocieri: „Procesul decizional în cadrul afacerilor de familie” este cercetarea sa care s-a întins pe patru ţări, Elveţia, Austria, Germania şi România, pe care a finalizat-o cu summa cum laude.
După ’90, atunci când antreprenoriatul a început să prindă aripi şi în România, teama de necunoscutul din business era şi mai mare, astfel explicându-se faptul că la acea vreme au fost puse pe picioare businessuri care dăinuiesc şi astăzi.
Ecosistemul afacerilor de familie din România este încă tânăr, majoritatea companiilor fiind la prima generaţie şi doar o mică parte la a doua generaţie, comparativ cu alte state din Europa Centrală şi de Est sau de la nivel global. Într-un mediu economic în schimbare rapidă şi cu multe incertitudini, antreprenorii români dovedesc agilitate şi rezilienţă, reuşind să-şi dezvolte afacerile şi să aducă valoare în economie şi societate, având obiectivul de a construi o moştenire pentru generaţiile următoare.
Care sunt provocările cu care se confruntă antreprenorii implicaţi în afaceri de familie, cum le depăşesc şi care le sunt planurile de viitor reiese din sondajul Family Business Survey, realizat de PwC în rândul afacerilor de familie din întreaga lume, la fiecare doi ani. În cadrul sondajului din 2023 au fost efectuate 2.043 de interviuri cu afaceri de familie din 82 de ţări la nivel mondial, printre care şi România. „Afacerile de familie din România îşi dovedesc agilitatea şi capacitatea de a creşte chiar şi într-un context dificil, cu crize multiple şi incertitudini. În condiţiile în care economia României a crescut în comparaţie cu anii precedenţi şi este mai mare decât la nivel global, priorităţile companiilor româneşti în următorii doi ani sunt diferite de cele la nivel global.
Pentru companiile locale contează creşterea loialităţii clienţilor şi introducerea de noi produse şi servicii, ambele peste media globală, pentru care priorităţile sunt să-şi protejeze activitatea de bază, să acopere costurile şi să supravieţuiască incertitudinilor macroeconomice”, spune Dinu Bumbăcea, country managing partner, PwC Romania. Pentru ca afacerile de familie din România să construiască încredere nu mai este suficient doar să facă ajustările necesare în cadrul modelului de business, ci trebuie, de asemenea, să comunice eforturile lor şi să le facă vizibile părţilor interesate relevante – membrii familiei, angajaţii, clienţii şi, la fel de important, opinia publică. Cele mai multe afaceri de familie din România au avut o performanţă solidă în ultimul an financiar şi se aşteaptă la o evoluţie similară în următorii doi ani, explică oficialii de la PwC.
În România ecosistemul afacerilor de familie este încă tânăr, majoritatea companiilor fiind la prima generaţie şi doar o mică parte dintre ele făcând transferul la a doua generaţie, comparativ cu alte state din Europa Centrală şi de Est sau de la nivel global unde există afaceri de familie care au ajuns la a treia sau a patra generaţie.
Cel mai bine cunoscut exemplu în acest sens este compania Dedeman din Bacău, afacere clădită de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl la începutul anilor ’90, care în prezent este cel mai mare business deţinut de români. De aproape 30 de ani, fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl pariază pe dezvoltare. Au investit în bricolaj, mizând pe dorinţa românilor de a-şi renova şi construi noi locuinţe, şi apoi, au investit mai departe, devenind cel mai mare proprietar român de clădiri de birouri. Investiţiile lor nu s-au oprit aici, cumpărând participaţii – mai mari sau mai mici – şi în companii precum Promateris, Alro Slatina, Transelectrica, Purcari, Cemacon sau Farmacia Tei. Ce urmează? „Avem în plan să ne continuăm extinderea la nivel naţional şi regional, menţinând acelaşi set de valori după care ne-am ghidat până în prezent şi implicându-i pe membrii tineri ai familiei noastre în toate activităţile grupului.“ Dedeman a devenit sinonim cu conceptul de bricolaj în România în ultimii 30 de ani, pe măsură ce reţeaua pornită în Bacău s-a extins la nivel naţional.
Povestea fraţilor Pavăl – Dragoş şi Adrian – a început însă în primii ani după Revoluţie, când au pornit afacerea de la zero. A durat circa un deceniu până au ajuns la formatul actual de magazin. În 1995, ei au deschis primul magazin de bricolaj de mari dimensiuni, dar prima unitate modernă a fost inaugurată la Suceava, în 2003, pentru ca şase ani mai târziu cei doi antreprenori să intre şi pe piaţa din Bucureşti, pe Şoseaua Giurgiului.
Între timp, Dedeman a reuşit să ajungă, în 2023, la aproape 30 de ani de la fondarea businessului, la o reţea de circa 60 de magazine, timp în care companii străine precum Praktiker, Bricostore, BauMax sau OBI au intrat şi ieşit de pe piaţa locală.
„În urmă cu 25 de ani, Dedeman era o reţea formată din şapte micromagazine localizate în Bacău. În acea perioadă, începuse să ni se contureze pentru prima oară în minte aspiraţia de a trece graniţele oraşului nostru şi de a deschide un magazin în Roman. Cred că pe atunci nici nu îndrăzneam să visăm aşa departe şi să proiectăm un viitor atât de promiţător pentru Dedeman. Cu toate acestea, ştiam că avem ambiţie, idei bune şi hotărâre şi că prinseserăm un moment extrem de favorabil în perioada în care am pus bazele companiei“, povesteşte astăzi Dragoş Pavăl. În 2015, pentru prima dată, cea mai mare companie antreprenorială din România – Dedeman Bacău – depăşea ca rulaj cea mai mare companie controlată de stat – Electrica Furnizare.
De atunci au trecut opt ani. Iar astăzi, retailerul de bricolaj este în continuare, de departe, cel mai mare business antreprenorial din România, cu peste 11 miliarde de lei cifră de afaceri în 2022. Mai mult, este în top 20 cele mai mari firme din economie. În ceea ce priveşte Dedeman, mai departe miza o constituie continuarea expansiunii. Deşi este în top jucători regionali, Dedeman nu are niciun magazin în afara graniţelor României. „Avem în plan să ne continuăm extinderea la nivel naţional şi regional, menţinând acelaşi set de valori după care ne-am ghidat până în prezent şi implicându-i pe membrii tineri ai familiei noastre în toate activităţile grupului. Suntem ferm convinşi că această abordare ne va oferi premisele necesare pentru a menţine traiectoria ascendentă pe care am parcurs-o până în acest moment“, explică Dragoş Pavăl. Dar drumul de până acum, spre businessul de peste 2,2 miliarde de euro, nu a fost lipsit de provocări. Ba din contră, au existat mai multe perioade cu probleme, cele mai mari fiind înregistrate în a doua parte a anilor ’90, când inflaţia galopantă ridica foarte mari obstacole tuturor din mediul local de afaceri, iar leul se devaloriza zi după zi. Pe de altă parte, el explică faptul că tocmai lecţiile învăţate în 1997 au dus la accelerarea investiţiilor în următoarea criză – cea din 2009-2010, Dedeman mizând pe dezvoltare şi expansiune, în timp ce alţii restrângeau activitatea.
Una din 3 companii nu reuşeşte să găsească suficienţi angajaţi, iar 41% dintre ele se confruntă cu un deficit de competenţe necesare pentru a satisface cerinţele actuale. Asta arată studiul Deloitte. La această ediţie au participat aproximativ 10.000 de respondenţi din 105 ţări, inclusiv România.
35% din angajatori nu găsesc suficienţi angajaţi, iar 41% din angajatori se confruntă cu un deficit de competenţe necesare ale angajaţilor.
„Sunt multe perspective. Vorbesc şi în calitate de antreprenor şi în calitate de lider al unui club de afaceri, unde lucrez cu multe companii de aproape nouă ani. M-aş uita prima oară la sistemul de educaţie din România şi că trebuie adaptat la cerinţele forţei de muncă. M-aş uita la crearea unei culturi organizaţionale care să le permită acestor tineri să aibă un plan de carieră, să fie motivaţi, să îşi dorească să rămână angajaţi. Mă uit şi la sistemul de salarizare pentru că cele din România nu sunt neapărat cele mai mari din Europa”, a explicat Bianca Tudor, antreprenoare şi fondatoare a Elite Business Women Club.
Rolul unui lider:
65% – Rolul de a conecta echipele, departamentele şi diferitele zone geografice, în scopul îmbunătăţirii performanţei
65% – Rolul de a inspira angajaţii
53% – Capacitatea de a comunica eficient schimbările în rândul angajaţilor
47% – Capacitatea de a crea forţe de muncă reziliente, adaptabile, ce poate deprinde competenţe noi şi prelua noi roluri
41% – Capacitatea de a fi rezistent la schimbări.
Pe Alexandra şi Andrei Mureşan îi pasionează designul, dar au apetit şi pentru experienţele culinare. Ea este designer full time, cu o experienţă de opt ani în domeniu, iar el se ocupă cu modelare şi randări 3D. Anii petrecuţi în faţa monitoarelor i-au făcut să caute noi preocupări, unele care să-i ţină departe de lumea digitală şi mai aproape de satisfacţia creării unui lucru de la zero, manual. Este începutul poveştii Roi Honey Goods.
Prima idee a fost să se joace cu mierea crudă din stupina familiei. În toamna lui 2022, au creat şi testat mai multe reţete, care au ajuns apoi la prieteni, pentru degustare. „Reacţiile au fost pozitive, aşa că la începutul anului 2023 am hotărât ca vrem să trecem la următorul pas. Anul acesta am reuşit să finalizăm şi să perfecţionăm produsele, să ne deschidem firma şi să lansăm magazinul online, roihoneygoods.com, unde clienţii pot să achiziţioneze produsele noastre, dar pot şi să găsească reţete simple şi sănătoase pe care să le încerce acasă”, povestesc cei doi tineri antreprenori.
În ultimele luni, au încheiat şi câteva parteneriate cu alte afaceri care au aceeaşi pasiune pentru produse fabricate manual, dar şi generatoare de profit. „Deseori, atunci când oamenii aleg să consume miere, o cumpără din supermarketuri, acolo unde găsim de cele mai multe ori miere importată, iar şansele ca aceasta să fie contrafăcută, potrivit unui studiu făcut de EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară) sunt de 50%.
Cu brandul Roi, încercăm să facem mierea mai atractivă şi mai vizibilă pentru un public care nu are contact direct cu lumea apicultorilor, nu participă la târguri tradiţionale şi nu frecventează pieţe unde găseşti în general genul acesta de produse, la calitate superioară.” Roi Honey Goods este un brand prezent şi activ în mediul online, acolo fiind publicul pe care îl ţintesc Alexandra şi Andrei Mureşan. Este vorba despre clienţi cu vârste între 25 şi 45 de ani, oameni care apreciază produsele locale şi cumpără produse alimentare cu atenţie, nu compulsiv. „Am înţeles ce înseamnă o strategie de brand şi ce înseamnă să te poziţionezi în piaţă, dar în acelaşi timp am învăţat şi că nu e nevoie mereu de investiţii mari şi un buget nelimitat pentru a face acest lucru bine.” Până acum, investiţia celor doi antreprenori este de circa 10.000 de euro, banii fiind alocaţi pentru branding, materie primă, utilaje, ambalaje şi magazinul online.
Totul se întâmplă în satul Dezmir din judeţul Cluj, unde iau naştere cele două „colecţii” de produse: pe de o parte, sunt diferite sortimente de miere crudă (de salcâm, de rapiţă, polifloră şi de tei), iar pe de de altă parte sunt cremele tartinabile din miere crudă în combinaţie cu diferite ingrediente precum nucă, fistic, migdale, cacao sau scorţişoară. „Mierea noastră este extrasă manual, este naturală şi nu conţine conservanţi sau zahăr adăugat. Vindem în principal online, prin magazinul roihoneygoods.com, dar produsele noastre se pot găsi şi în magazine sau cafenele de specialitate din ţară.
Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.” Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată. Totul, în timp ce jonglează şi cu provocările de natură legislativă cu care vine, inevitabil, înfiinţarea unei firme. „Cele mai mari provocări pe care le-am întâmpinat până acum au ţinut în principal de procesele birocratice şi contactul cu statul.
Ni se pare că este destul de dificil să fii antreprenor în România, deoarece calci pe un teren instabil şi e greu să-ţi faci planuri pe termen mediu şi lung.” Pe lângă acestea, tot ceea ce ţine de logistică, ambalaje, producţie aduce obstacole în plus, care le pun mintea la treabă, dar, spun Alexandra şi Andrei, asta scoate cele mai bune idei la iveală, aşa că încearcă să se şi bucure de procesul creşterii.
Preţurile variază între 28 şi 34 lei, în funcţie de produs şi ingredientele utilizate.
Noi sortimente Roi se anunţă pentru perioada Crăciunului, când Alexandra şi Andrei vor să lanseze câteva varietăţi în ediţie limitată.
Cinci idei de afaceri de la zero
Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.
Atelierul Artistului – târguri şi ateliere de creaţie (Iaşi)
Fondatoare: Alina Avram
Prezenţă: Iaşi
Harpai – paie de hârtie (Ceraşu, jud. Prahova)
Fondator: Gabriel Bălăceanu
Cifră de afaceri în 2022: 750.000 de lei (150.000 de euro)
Prezenţă: România şi Germania
Şcoala IT – proiect educaţional (Bucureşti)
Fondator: Cristian Lăcraru
Prezenţă: în şcoli din Bucureşti
Aviator Delight – laborator de panificaţie (Craiova)
Fondator: Adrian Chiriac
Investiţie iniţială: 80.000 de euro
Prezenţă: în mallul Electroputere din Craiova
ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.
Câţiva medici români au ajuns să facă business plecând de la o nevoie personală, aceea de a găsi costumul medical potrivit. Ambiţia lor şi-a spus cuvântul atunci când au ales să producă în ţară costumele medicale pe care le-au desenat pe hârtie, pentru ca mai apoi să poarte – atât ei, cât şi colegii lor de breaslă – o uniformă cu eticheta „Made in Romania”.
Un business în zona de producţie de îmbrăcăminte ar putea fi visul oricărui student la arte sau al unui antreprenor cu viziune în zona de design, care a studiat câte ceva despre acest domeniu şi care poate încă din copilărie îşi imagina cum va deschide, la un moment dat, propriul atelier. Însă, atunci când vorbim despre producţia de îmbrăcăminte medicală şi de afaceri începute chiar de medici din dorinţa de a purta ceva altfel în timpul gărzilor lungi, tabloul capătă o altă imagine.
Aceasta este povestea a câţiva medici români care au ajuns să facă business plecând de la o nevoie personală, aceea de a găsi halatul, scrub-ul sau costumul medical potrivit. Ambiţia lor şi-a spus cuvântul atunci când au ales să producă în ţară costumele medicale pe care le-au desenat pe hârtie, pentru ca mai apoi să poarte – atât ei, cât şi colegii lor de breaslă – o uniformă cu eticheta „Made in Romania”.
Mamă-croitor + fiică-medic = antreprenoare
Un exemplu în acest sens este Denisa Botaş, medic rezident, cu specialitatea radiologie şi imagistică medicală, care a pus bazele proiectului Dr. Bla Scrubs alături de mama sa, de profesie croitor, în 2021. Astăzi, cele două produc uniforme medicale personalizate într-un atelier din Râşnov.
„A pornit dintr-o întâmplare, nu ne-am gândit sub nicio formă că vom da naştere unui business. Mama mea are propriul ei atelier de croitorie de foarte mult timp şi mi-a făcut întotdeauna haine după măsurile mele, care au fost foarte apreciate de cei din jur. În momentul în care am terminat Facultatea de Medicină şi am început rezidenţiatul, mi-am dat seama că voi sta destul de mult timp în spital şi voi avea nevoie de o uniformă confortabilă, care să se şi aşeze bine pe mine. Pe piaţă erau la acel moment doar uniforme basic, aşa că am rugat-o pe mama mea să îmi facă o uniformă”, a povestit ea.
Aşa a început povestea Dr. Bla Scrubs, un business de familie ce are la bază nevoia unui medic aflat la început de drum, care fără să îşi dea seama s-a transformat, odată cu apariţia acestui proiect, în antreprenor.
De la prima uniformă creată şi până la tranformarea acestei nevoi într-un business a mai fost doar un pas. Odată postate pe reţelele de socializare, costumele realizate de mama Denisei Botaş au fost solicitate de mai mulţi oameni din comunitatea ei, aşa că cele două au hotărât să dezvolte un business.
„Avem câteva modele standard care pot fi modificate la cerinţa clientei. Ne bazăm foarte mult pe realizarea uniformelor după măsurile fiecărei cliente. Avem şi partea de broderie personalizată, putem broda numele clinicii sau o ilustraţie specială”, a mai spus Denisa Botaş.
„Medicina şi antreprenoriatul se îmbină destul de greu, având în vedere că nu am foarte mult timp liber la dispoziţie. Însă, nu am fost niciodată genul de persoană care să se focuseze pe un singur lucru, pentru că intervine monotonia sau plictiseala, aşa că am nevoie şi de ceva creativ.”
Denisa Botaş, medic rezident, cu specialitatea radiologie şi imagistică medicală, cofondatoare a Dr. Bla Scrubs
În prezent, există şase modele de bluze de spital, un model de halat şi două modele de pantaloni, iar toate piesele pot fi personalizate. Piesele se vând separat, iar cel mai achiziţionat produs, subliniază antreprenoarea, este bluza japanese tulip, o tunică de inspiraţie japoneză cu nasturi în partea din faţă.
Uniformele medicale produse în atelierul din Râşnov sunt gândite exclusiv pentru femei şi se vând doar online. „Producem doar pentru femei momentan, dar anul acesta ne propunem să lansăm şi colecţia pentru bărbaţi”, a adăugat ea. În prezent, toate uniformele ce poartă eticheta Dr. Bla Scrubs sunt realizate după măsurile clientelor.
În principiu, clienţii Dr. Bla Scrubs sunt persoane fizice, atât din domeniul medical – asistente sau medici, cât şi din domeniul de beauty şi wellness. Au fost realizate, totodată, şi uniforme pentru clinici, însă într-un număr mai mic. Cei mai mulţi clienţi sunt din Bucureşti şi Timişoara.
Bluzele din portofoliul Dr. Bla Scrubs costă între 260 de lei şi 300 de lei, în timp ce o pereche de pantaloni costă la 180 de lei, iar în funcţie de personalizarea dorită de fiecare client în parte preţul poate să mai crească. Costumele medicale sunt făcute din bumbac, poliester şi elastan, iar materia primă este luată exclusiv din România, susţine cofondatoarea.
În cinci ani de zile, Denisa Botaş îşi doreşte să deschidă şi un magazin fizic în Bucureşti. Deşi medicina este un domeniu solicitant, care se îmbină destul de greu cu antreprenoriatul, ea spune că prin proiectul Dr. Bla Scrubs îşi hrăneşte acea latură creativă pe care a avut-o întotdeauna şi reuşeşte, astfel, să evite monotonia şi plictiseala.
„Medicina şi antreprenoriatul se îmbină destul de greu, având în vedere că nu am foarte mult timp liber la dispoziţie. Însă nu am fost niciodată genul de persoană care să se focuseze pe un singur lucru, pentru că intervine monotonia sau plictiseala, aşa că am nevoie şi de ceva creativ”, a mai adăugat cofondatoarea businessului Dr. Bla Scrubs.
Antreprenoriat printre gărzi
O poveste similară o are şi brandul de costume medicale Scrubio, care s-a născut anul trecut, din nevoia pe care Mihnea Şerban şi Cătălin Caraenache, doi medici din Bucureşti, au identificat-o în cariera lor. Dorinţa de a îmbrăca scrub-ul perfect şi-a făcut simţită prezenţa şi în cazul lor. Timp de un an, cei doi medici au făcut teste pentru a ajunge la produsul final, astfel încât să îmbine materialul potrivit şi să răspundă tuturor nevoilor medicilor, mai ales în situaţiile în care aceştia sunt de gardă şi nu au timp să îşi schimbe îmbrăcămintea.
În prezent, costumele medicale produse sub brandul Scrubio sunt realizate de către două fabrici cu care cei doi antreprenori colaborează, una în Ploieşti şi una în Bucureşti.
Piaţa costumelor medicale cu eticheta „Made in Romania”, spune Mihnea Şerban, unul dintre cei doi fondatori ai Scrubio, este una destul de competitivă, chiar dacă este la început, iar bătălia cu marii jucători din domeniul textilelor, dar şi din alte domenii, este greu de dus.
„Este o provocare să găseşti clienţi într-o piaţă care, deşi este la început, este destul de competitivă. Nu mă refer neapărat la produs, ci la reach – e greu să putem ajunge la clienţi, pentru că astăzi se face marketing pe absolut orice, iar micilor jucători le este greu să ţină pasul”, a adăugat cofondatorul Scrubio.
Portofoliul Scrubio este format din două modele de costume, unul de damă şi unul bărbătesc. Mihnea Şerban mai spune că businessul lucrează cu un stoc mic, iar produsele pentru clienţii din zona de B2B sunt făcute la comandă. „Nu ţinem stocuri foarte mari pentru că mizăm pe ideea de sustenabilitate în business”, a mai spus el.
Costumele medicale din portofoliul Scrubio au un preţ mediu de 350 de lei şi se vând pe site-ul propriu sau prin intermediul platformei eMAG. Până în prezent, sub brandul Scrubio au fost create circa 500 de costume medicale în cele două fabrici colaboratoare, menţionează acesta.
O piaţă în creştere
Denisa Botaş şi Mihnea Şerban sunt doar doi dintre curajoşii care au pornit businessuri în domeniul producţiei de costume medicale. Însă lista poate continua, căci în această piaţă au apărut de-a lungul timpului şi alte branduri care îşi propun acelaşi lucru – să creeze scrub-ul medical perfect.
Printre acestea se numără brandul PearlMed, pornit la Brăila în urmă cu un an, din dorinţa unui medic rezident de a purta ceva diferit. Aceasta visa încă din facultate la un halat mai elegant, pe care însă nu l-a găsit niciodată, aşa că s-a hotărât să îl creeze.
Lista continuă şi cu alte branduri de scrub-uri medicale ce poartă cu mândrie eticheta „Made in Romania”, precum Dr. în Uniformă, un proiect pornit în urmă cu patru ani de o echipă de antreprenori români, care a ajuns la afaceri de 6,4 mil. lei în 2022 din producţia de uniforme medicale. ■
„Piaţa costumelor medicale cu eticheta Made in Romania este una destul de competitivă, chiar dacă este la început, iar bătălia cu marii jucători din domeniul textilelor, dar şi din alte domenii, este greu de dus. Este o provocare să găseşti clienţi. Nu mă refer neapărat la produs, ci la reach – e greu să putem ajunge la clienţi, pentru că astăzi se face marketing pe absolut orice, iar micilor jucători le este greu să ţină pasul.”
Mihnea Şerban, unul dintre cei doi fondatori ai Scrubio
Viziunea pare că a făcut parte din viaţa antreprenoarei de origini elvenţiene Anja Graf încă din adolescenţă: aceasta a determinat-o să renunţe la liceu, chiar cu preţul relaţiei cu părinţii, pentru antreprenoriat, cât şi la primul business, din industria modelingului, pentru cel de al doilea, care avea să rescrie regulile din piaţa globală a chiriilor. De câţiva ani însă, viziunea ei focalizează pe România.
Totul a început cu mine căutând astfel de camere în Zürich. M-am născut în apropiere de acest oraş, iar în liceu aveam o agenţie de modeling împreună cu nişte prieteni, astfel că m-am găsit în situaţia de a căuta astfel de camere de închiriat pentru modele. Nu le găseam – aşadar am închiriat nişte spaţii, am renovat apartamentele respective şi am cazat modelele acolo.
Fiindcă am fost mereu o persoană ambiţioasă şi nu am avut atât de mult succes cu agenţia de modeling pe cât speram, am renunţat la liceu când aveam în jur de 17 ani şi m-am concentrat în totalitate pe business”, îşi începe povestea Anja Graf, antreprenoarea de origine elveţiană care a făcut din România casă, dar şi cel mai nou pariu de investiţii în real estate. Descrierea face parte din istoria pe care ea însăşi a ales să o împărtăşească într-o întâlnire cu presa, cu prilejul lansării pe piaţa locală a Vision Apartments, un business devenit sinonim cu închirierea apartamentelor mobilate şi cu servicii incluse în întreaga lume.
Fondată în 1999 în Elveţia, compania s-a dezvoltat rapid, trecând de la stadiul de start-up la lider de piaţă în Elveţia, cu o prezenţă globală. Vision Apartments reprezintă şi noua viaţă a fostului hotel Ramada Majestic aflat pe Calea Victoriei, în apropierea Teatrului Odeon din Capitală. Achiziţionat de antreprenoarea de origine elveţiană în pandemie, în 2021, într-o tranzacţie de 20 de milioane de euro, acum acesta urmează să îşi deschidă porţile sub conceptul care i-a adus succesul antreprenoarei – cel al apartamentelor servisate. Hotelul este unul dintre cele mai recente proiecte inaugurate în grupului ce deţine proprietăţi imobiliare evaluate la peste 2 miliarde de euro, potrivit reprezentanţilor companiei.
După ce a renunţat în primă etapă la liceu, istoria de business a Anjei a continuat cu un alt punct – de data asta pe care l-a pus afacerii cu modele, când avea în jur de 20 de ani, pentru a se concentra pe businessul din imobiliare Vision Apartments. Decizia a fost una inspirată, având în vedere că, după doi-trei ani în acest business, veniturile ajunseseră deja la 300.000 de franci elveţieni. Rezultatele au fost convingătoare şi pentru părinţii săi, care nu au încurajat decizia să renunţe la şcoală: „Fiindcă am renunţat la şcoală, relaţia mea cu părinţii nu era foarte bună, aşa că m-am mutat în unul dintre aceste apartamente, iar după doi-trei ani în care părinţii nu au mai auzit de mine, a venit tatăl meu şi m-a întrebat ce fac. I-am prezentat businessul, care avea stadiul de cinci angajaţi la acea vreme.” Impresionat, tatăl i-a spus că dacă găseşte o clădire pe care să o cumpere, îi va oferi o parte din moştenirea pe care ar primi-o, aşadar a decis să îi ofere atunci suma ce a stat la bazele următoarei etape din evoluţia afacerii: „Mi-a dat un milion de franci elveţieni, am cumpărat prima clădire, iar acela a fost adevăratul început al Vision Apartments, în 1999. Dacă la vremea respectivă cineva mi-ar fi spus că vom avea un portofoliu de peste 2.500 de apartamente pe care le deţinem – aş fi spus persoanei că visează”. În prezent, compania oferă soluţii personalizate pentru locuinţe temporare în sute de locaţii din lume. Per ansamblu, au un grad de operare de peste 90% în întregul business şi previzionează la fel pentru pentru primul an de operare al proiectului din Bucureşti.
Inagurare
După o investiţie de 3 milioane de euro în renovare, fostul Ramada Majestic de pe Calea Victoriei va fi prima clădire Vision Apartments din Bucureşti, ce va revoluţiona totodată şi piaţa hotelieră a Capitalei fiind, după cunoştinţele companiei, primul proiect care oferă servicii personalizate de închiriere pe termen scurt. Preţurile vor porni de la circa 80 de euro/noapte, variind în funcţie de dimensiunea apartamentelor închiriate, facilităţi, precum şi durata şederii.
În noiembrie 2022, au cumpărat şi platforma Accomodeo, care are un model similar cu platforma Booking, dar se concentrează pe clienţii corporate şi oferă cazare pentru angajaţii din corporaţii. Este impresionant faptul că se aşteaptă ca platforma să ajungă la o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro până la sfârşitul anului şi să crească la 78 de milioane de euro în următorii trei ani. Ţinta pentru platformă este fie să devină publică, fie să găsească un investitor în aceasta.
În urmă cu opt ani au decis să dezvolte, de asemenea, un concept de birouri satelit – în prezent au mai mult de 19 birouri deschise în toată Europa cu scopul atragerii clienţilor de business în proprietăţile lor. De altfel, primul birou satelit a fost deschis chiar în Bucureşti, tot pe Calea Victoriei – unul dintre motivele pentru care au început să se familiarizeze cu piaţa românească de timpuriu.
Antreprenoarea a decis iniţial să construiască un centru de suport în Polonia, care este, după cum spune chiar ea, „coloana vertebrală a afacerii” şi unde 90% dintre angajaţi se ocupă de aspectele administrative ale businessului. Ideea ei iniţială era să extindă acest centru şi în România, dar după analizarea tuturor informaţiilor disponibile, a ajuns la concluzia că este mai benefic să rămână în Polonia, în mare parte din cauza costurilor salariale ridicate, precum şi a potenţialului economic al României, ce va aduce în continuare creşteri din acest punct de vedere. Totuşi, analizând piaţa, au sesizat oportunitatea investiţiilor imobiliare de aici: „Preţurile din real estate-ul românesc sunt încă sub nivelul din 2017, chiar şi azi – iar atunci când am început să investim aici, în urmă cu doi ani, erau chiar mai jos de atât”.
Au început cu şase apartamente de lux, cu preţuri de peste 400.000 de euro fiecare, în zona Herăstrău şi, spune Anja Graf, „am fost surprinşi de preţul pe care l-am obţinut pe chirii, a fost de asemenea, cât aşteptam aici – am fost surprinşi pozitiv”. În 2021 au achiziţionat hotelul, cât şi un alt teren în Capitală, ce se întinde pe o suprafaţă de 900 de metri pătraţi lângă parcul Carol, unde şi-a propus să construiască 40.000 metri pătraţi dezvoltare rezidenţială – şi pentru care aşteapă autorizarea de construire; cât şi un alt teren lângă Piteşti, unde vrea de asemenea să dezvolte apartamente. A achiziţionat însă şi conacul Golescu-Gussi din comuna Leordeni, judeţul Argeş, despre care spune că analizează încă oportunităţile de renovare.
Dincolo de oportunităţile sesizate, provocările nu au lipsit nici din proiectele Anjei Graf, iar la acest capitol le menţionează mai ales pe cele legate de desfăşurarea efectivă a renovării proiectului: „În Elveţia alegem un constructor şi el trebuie să se ocupe de tot. Din păcate, aici lucrurile au fost mai speciale, a fost destul de dificil, proiectul ar fi trebuit să fie finalizat în ianuarie anul acesta şi tot nu s-a realizat acest lucru. Dar ce mi-a plăcut în legătură cu ei şi cu mentalitatea românească în general e că sunt orientaţi pe soluţii – de aceea am găsit o modalitate să ne înţelegem”.
Per ansamblu, consideră însă că România este atrăgătoare, atât din perspectiva celor care vin să o viziteze, dar şi din cea de investitor: „Bucureştiul este subevaluat, dar toţi cei care ajung aici şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce. Sunt surprinşi de ceea ce găsesc şi poate că ar trebui să existe o promovare mai bună a României, deoarece aceasta are numeroase avantaje. Aveţi marea, muntele, arhitectura – atât de multe de oferit. În ceea ce priveşte atragerea investitorilor, cred că ar fi posibil să se facă o campanie de promovare eficientă. Există avocaţi competenţi şi o mentalitate asemănătoare cu a noastră, ceea ce face posibilă desfăşurarea de afaceri aici, ca investitor”. ■
Acum o săptămână, am avut la Arad Conferinţa ZF Investiţi în România!, organizată împreună cu CEC Bank (un turneu în oraşele ţării), unde a fost o discuţie extrem de interesantă şi aprinsă cu antreprenorii locali din această zonă, având ca temă următoarele subiecte:
– Guvernul, adică cei de la Bucureşti, iau decizii împotriva economiei, împotriva companiilor, nimeni nu se consultă cu noi;
– evoluţia economiei – economia se târâie;
– industria – nu mai avem industria pe care o aveam în perioada comunistă şi în perioada interbelică;
– forţa de muncă – statul trebuie să găsească şi să vină cu soluţii;
– educaţia – nu mai avem şcoală, nu se mai învaţă ca înainte, absolvenţii sunt total nepregătiţi, nu ştiu ce înseamnă munca;
– lipsa finanţării din partea băncilor – avem nevoie de scrisori de garanţie ca să intrăm la licitaţii iar băncile nu ne dau, dobânzile sunt mari iar străinii vin cu finanţări de afară la dobânzi mai mici şi nu putem concura cu ei;
– lipsa capitalului autohton – nu putem concura cu firmele străine care au capital propriu;
– viitorul Aradului, viitorul judeţului – care sectoare ar putea să crească: logistică, energie, agricultură.
Fiecare antreprenor are părerea lui, fiecare vede lucrurile într-un anumit fel.
Ce m-a frapat este faptul că oamenii de afaceri, antreprenorii de la nivel local nu prea cred că economia a crescut, deşi au cel mai bun exemplu – că businessul lor a crescut.
Economia României s-a dublat în ultimul deceniu iar PIB-ul, care exprimă valoarea adăugată de către companii într-un an, a crescut de la 140 de miliarde de euro în 2014 la 280 de miliarde de euro în 2022 şi va încheia acest an cu 320 de miliarde de euro.
Ei privesc datele statistice cu neîncredere, cu circumspecţie, deşi ei au contribuit, prin businessul lor, prin ceea ce au realizat şi realizează zi de zi în activitatea lor economică, la această creştere a PIB-ului.
Dacă ei văd aşa, atunci cum privesc locuitorii oraşului/judeţului, angajaţii lor, evoluţia economiei?
Iar aici ajung la ideea acestui articol: nu cred că Aradul este din punct de vedere economic un oraş sărac şi un judeţ sărac, cu antreprenori săraci, ci dimpotrivă, dar în schimb centrul Aradului, cel pe care îl vezi cu ochiul liber, emblema unei întregi zone, cade efectiv peste tine, la propriu şi la figurat.
Centrul Aradului este foarte mult rămas în urmă, sunt clădiri care rivalizează cu clădirile bombardate din Ucraina, iar în magazinele din centru poţi oricând să filmezi o secvenţă de film care să amintească de perioada comunistă (Demult nu am mai văzut un magazin de feronerie).
Pentru că centrul oraşului este cum este, locuitorii, cei care trăiesc acolo, cred că nu s-a schimbat nimic în ultimele decenii, cred că acest capitalism nu a adus nimic bun ci dimpotrivă, doar i-a îmbogăţit pe unii, iar pe cei mai mulţi i-a trimis în sărăcie. Copiii au plecat din oraş fie în Timişoara, fie în Cluj, fie în Ungaria, fie în lumea occidentală, iar populaţia pe care o întâlneşti în centru îmbătrâneşte an de an.
Mulţi se întreabă, chiar şi dintre antreprenori, ce ne-a adus intrarea în Uniunea Europeană în afară de faptul că străinii, multinaţionalele au venit să ne folosească forţa de muncă ieftină şi să scoată profitul din ţară, ne-au furat oamenii, care au plecat la muncă în afară, ne-au luat fetele.
Mulţi se uită peste drum, în Ungaria, şi cred că Orban face mai multe lucruri pentru ţara lui decât fac cei de la Bucureşti pentru România (nimeni nu crede, dintre antreprenori, dacă le spui că în perioada Orban economia Ungariei a scăzut, iar România a crescut – Ce model politic şi economic preferaţi? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naţionalistă, împotriva Bruxelles-ului şi remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?)
Pentru că le-au plecat copiii de acasă, părinţii sunt supăraţi şi nervoşi pentru ceea ce se întâmplă în România. Iar centrul Aradului, care cade peste tine, le confirmă zi de zi faptul că lucrurile merg din ce în ce mai rău.
În datele statistice din Anuarul de business al României pe care îl realizează Ziarul Financiar, Aradul nu stă aşa de rău din punct de vedere economic: a reuşit să atragă investiţii străine de 1,5 miliarde de euro (alte judeţe nu au depăşit nici 50 de milioane de euro în 30 de ani), iar PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 14.600 de euro, faţă de 18.500 de euro în Timiş şi faţă de 12.200 de euro în Bihor.
Dacă ne uităm la numărul de maşini la 1.000 de locuitori, vedem că Aradul are 436, faţă de 472, cât are Timişul.
La nivelul puterii de cumpărare, Aradul este la 112% peste media naţională, Timişul este la 120%, Bihorul este la 96%, în condiţiile în care media naţională este 8.000 de euro pe cap de locuitor.
Raportat la numărul de companii înfiinţate la 10.000 de locuitori, Aradul are 54, Timişul are 79, Bihorul are 64, iar Iaşiul are 57.
Cifra de afaceri a companiilor din judeţ a ajuns la 31 de miliarde de lei la finalul lui 2022, faţă de Bihor, care are 39 de miliarde de lei şi faţă de Timiş, care are 74 de miliarde de lei.
Pentru că are o scădere demografică mai accelerată, în Arad s-au livrat în perioada 2017-2021 doar 3.700 de locuinţe noi, faţă de 8.900 în Bihor şi 26.500 în Timiş.
Creditele ipotecare acordate de către bănci au ajuns la un sold de 1,48 de miliarde de lei în Arad, faţă de 6,1 miliarde de lei în Timiş şi 2,2 miliarde de lei în Bihor.
La nivelul şcolilor, Aradul înregistrează o scădere de 10%, ajungând la 158 de şcoli, faţă de 240 de şcoli în Timiş, care o scădere de 6%, şi 206 şcoli în Bihor, care are o creştere de 0,5%.
Salariul mediu a fost în ianuarie 2023 de 3.668 de lei net în Arad, faţă de 4.613 lei în Timiş şi 3.373 de lei în Bihor.
Iaşiul a reuşit să reînvie din punct de vedere economic pentru că Iulian Dascălu a făcut complexul Palace în centrul oraşului, ceea ce a atras după sine construcţia de clădiri de birouri şi a temperat exodul tinerilor în afara ţării. Pentru că a avut mall şi clădiri de birouri, Iaşiul a reuşit să atragă investiţii străine care să folosească aceste clădiri de birouri, acolo unde valoarea adăugată şi salariile sunt mai mari.
La fel s-a întâmplat şi în Timişoara, ca să nu mai vorbim de Cluj.
Aradul are 692 de angajaţi în IT conform datelor statistice naţionale, Timişul are 14.900, Bihorul are 1.500, Clujul are 22.600, iar Bucureştiul peste 60.000.
Aceasta este doar o succesiune de date statistice, dar ceea ce se vede cu ochiul liber rămâne pe retină şi în mintea (în primul rând) a locuitorilor, a celor care trăiesc acolo.
Locuitorii, antreprenorii, oamenii de afaceri aşteaptă totul de la autorităţile locale şi centrale. De la Bucureşti, Guvernul poate da doar nişte bani, dar viaţa într-un oraş aparţine doar celor care stau acolo.
Antreprenorii au alternative, se pot duce la Timişoara, la Budapesta, sau chiar la Viena. Ceilalţi, pentru că au mai puţini bani, sunt blocaţi la nivel local şi se uită în jur.
Nu poţi să ţii copiii acasă, nu poţi să atragi alţi copii sau alte familii dacă nu ai ce să le oferi. Nu este vorba doar despre un loc de muncă, ci este şi despre entertaiment, despre mall-uri, despre cinematografe etc. Dacă nu ai aceste lucruri, tinerii vor căuta să plece.
Exemplul Aradului, unde infrastructura internă cade peste tine, se regăseşte în foarte multe oraşe din România. În schimb, la nivel local, antreprenorii sunt cu mult peste starea oraşului.