BusinessMagazin

Tag: android

  • „Google it“: 20 de ani de la lansarea motorului de căutare

    O întâmplare recentă m-a făcut să îmi dau seama de un lucru aparent banal: am ajuns să folosesc Google de câteva sute de ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-mi dau seama. Actualizând unul dintre browserele pe care le folosesc, am primit următorul mesaj: „Choose the default search engine to use in the address bar and search bar“ („Alege motorul preferat de căutare“ – n.red.). Am selectat Google, desigur, încercând în acelaşi timp să-mi amintesc cum arăta internetul înainte de sistemul dezvoltat de Page şi Brin.

    Primul birou al companiei era format din cele două camere de cămin în care locuiau cei doi la Stanford. Numele de „BackRub”, folosit ca primă variantă de lucru pentru motorul de căutare, nu a fost utilizat prea mult timp, aşa că s-au gândit că „googol” sau numărul unu urmat de 100 de zero-uri după el ar reflecta mai bine baza de date pe care încercau să o pună la dispoziţie. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englezesc pus în circulaţie de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaş format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

    Primul server Google creat vreodată a fost construit într-un loc personalizat făcut din piese de Lego şi găzduit în campusul Universităţii Stanford. La început, era doar google.standford.edu, dar domeniul Google.com a fost înregistrat pe 15 septembrie 1997. Cam în aceeaşi perioadă în care s-au mutat într-un garaj, Brin şi Page au primit o finanţare de 100.000 de dolari de la fondatorul companiei americane Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim. Cu banii în mână, cei doi au transformat garajul în care îşi desfăşurau activitatea în sediu central, în septembrie 1998.

    La sfârşitul anului 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari dar şi după modul de percepţie al utilizatorilor, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    În luna octombrie 2015, Google Inc a format un nou conglomerat, Alphabet Inc, care a încorporat unităţile tot mai diversificate de afaceri şi de investiţii, ce aduceau totuşi mai puţin profit imediat decât motorul de căutare pe internet. La momentul respectiv, Larry Page, cofondatorul şi directorul general al Google, a anunţat că Alphabet este o „colecţie de companii“, în care Google este cea mai mare dintre ele.

    Redefinirea ideii de video
    Timp de 11 ani, Google a rămas în topul celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.
    Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day, în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiaşi an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat Me at the zoo. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântăreţul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuşi pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile şi l-a ajutat să obţină un contract de înregistrare.
    Astăzi, peste 600 de ore de conţinut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 8 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 140 de ţări.
    Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
    În 2016, Google a anunţat şi lansarea YouTube Go, o aplicaţie menită să facă mai accesibil conţinutul celebrului serviciu de video sharing, permiţând vizionarea clipurilor YouTube chiar şi în lipsa unei conexiuni active la internet.
    Dincolo de contribuţia companiei la dezvoltarea tehnologică, gigantul creat de Larry Page şi Sergey Brin a avut parte însă şi de numeroase momente controversate de-a lungul celor 20 de ani de existenţă. Unul dintre acestea s-a numit „experimentul Google Glass”.
    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau dispozitivul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un email din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.
    O altă explicaţie pentru eşecul Google Glass pare să fie faptul că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.
    Un alt moment dificil pentru companie a venit chiar anul acesta: Alphabet, compania mamă a Google, a primit în luna iulie o amendă record de 5 miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, din cauza unui posibil abuz de poziţie dominantă pe sectorul sistemul de operare Android. Autoritatea de Concurenţă a Uniunii Europene a verificat posibilitatea unui abuz de poziţie dominantă din partea Google prin sistemul său de operare – Android, care este folosit de peste 80% din smartphone-urile din întreaga lume. Concurenţa acuză Google că şi-ar fi promovat propriile aplicaţii şi servicii mobile, în mod special motorul său de căutare. Telefoanele Android vin la pachet cu aplicaţii Google preinstalate, incluzând aplicaţia Search. Concurenţa s-a plâns de faptul că Google se foloseşte de acest avantaj pentru a domina piaţa şi că foloseşte datele utilizatorilor pentru crearea de noi strategii de advertising.
    Un lucru pe care puţini dintre noi îl realizează este asocierea dintre Google şi sistemul politic (fără să mă refer aici la alegeri sau alte tipuri de campanii electorale). Un material publicat însă de Wall Street Journal în 2015 a stârnit numeroase controverse pe acest subiect.


    Google şi agenţii de lobby
    În mai 2012, şcoala de avocatură de la Universitatea George Mason a găzduit un forum despre competiţia dintre motoarele de căutare de pe Internet. Majoritatea actorilor principali de pe piaţă au fost prezenţi, inclusiv membri ai agenţiilor de reglementare şi personalităţi din interiorul Congresului. Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor datorită unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.
    În săptămânile premergătoare evenimentului, oficiali ai Google veniseră cu mai multe sugestii referitoare la vorbitori în timpul conferinţei, trimiţând liste cu membri ai Congresului, seniori de la Departamentul de Justiţie şi de la procuratură. „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi“, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?“ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!“ Informaţiile din schimbul de mailuri au fost obţinute de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcriptelor.
    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.
    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a fi investit iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washington-ul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.
    Noile forme de influenţare a opiniei publice sau a factorilor de decizie includ finanţarea cercetărilor de la universităţi, a think tank-urilor, susţinerea financiară a unor grupuri de advocacy de-a lungul spectrului politic şi chiar a unor coaliţii de afaceri în folosul interesului public. Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată shimbările evidente în filosofia companiei.
    În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play“ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se doar în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).
    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.
    Compania a dezvoltat de asemenea noi metode de a influenţa factorii de decizie, reprezentanţii acesteia fiind deschişi dialogului cu creatorii de legi din ambele partide şi oferind sesiuni de training pentru cei care lucrează în Capitol Hill despre cum se folosesc produsele Google şi cum pot acestea aduce mai multe voturi. Tineri profesionişti plătiţi de companie populează think tank-uri şi organizaţii de lucru, promovând interesele acesteia.


    Google: verb
    Aşa arată pagina Oxford dedicată cuvântului care a trecut de pe ecranul calculatorului în vocabularul de zi cu zi al multora dintre noi. În ultimii ani, Google a investit tot mai mult în sectoare străine de activitatea de bază, de IT, publicitate online şi servicii pe internet. Fondul de capital de risc al grupului, Google Ventures, a investit deja în mai multe companii din domeniul sănătăţii. Printr-o divizie de cercetare, compania este implicată şi în dezvoltarea de ochelari computerizaţi şi sisteme de navigaţie autonomă pentru automobile.
    Cu alte cuvinte, Google este şi va rămâne parte integrantă a internetului, dovedind de-a lungul anilor că se poate adapta la cerinţele tot mai mari ale utilizatorilor.
     

  • O ameninţare informatică pentru spionaj se ascunde în aplicaţii legitime de pe dispozitive Android

    Odată mascat în aplicaţii reîmpachetate, spyware-ul denumit Triout poate să îşi ascundă prezenţa pe dispozitiv, să înregistreze convorbiri telefonice, să intercepteze mesaje scrise, să capteze conţinut video, să facă fotografii, să colecteze coordonate GPS şi să le transmită integral pe serverul de comandă şi control al atacatorului.

    Triout a apărut iniţial pe 15 mai, inclus într-o aplicaţie legitimă din GooglePlay care sugerează activităţi erotice cuplurilor. Între timp, aplicaţia nu mai poate fi accesată din Google Play, dar centrul de comandă şi control al spyware-ului continuă să fie funcţional şi în prezent. Asta înseamnă că atacatorii testează continuu noi funcţionalităţi şi compatiblităţi cu diverse dispozitive, aşadar ei încă lucrează la varianta finală a acestei ameninţări, aceasta putând reapărea oricând într-o altă aplicaţie legitimă.

    Aplicaţia infectată cu acest tip de malware a fost încărcată iniţial din Rusia, iar raportările cu cele mai multe victime infectate vin din Israel. Aceasta este aproape identică cu cea originală, atât în ce priveşte codul, cât şi funcţionalităţile, exceptând componenta infectată. Atât iconiţa aplicaţiei, cât şi interfaţa acesteia păstrează aparent toate funcţionalităţile originale, ca să nu trezească vreo suspiciune victimei infectate.

     

  • Kasperky: 4% dintre oamenii din întreaga lume au pierdut un dispozitiv sau le-a fost furat unul

    În jur de 23.000 de dispozitive Android sunt raportate ca fiind pierdute sau furate în fiecare lună, arată statisticile realizate de companie. Înlocuirea unui dispozitiv pierdut sau furat costă, în medie, circa 500 de dolari.

    Studiul Kaspersky Lab arată că doar 22% dintre utilizatori folosesc în prezent o funcţie anti-furt pentru a-şi proteja dispozitivele. Potrivit unui alt studiu realizat de companie, unul din cinci (18%) utilizatori spune că fotografiile şi videoclipurile realizate în călătorii sunt cele mai importante fişiere de pe dispozitivele sale. Cu toate acestea, 28% au spus că, dacă şi-ar pierde dispozitivul sau ar fi furat, nu ar avea nicio modalitate de a recupera fotografiile din vacanţe.

  • Google va primi o amendă MASIVĂ de la Comisia Europeană, din cauza monopolului pe Android

    Potrivit Reuters, Comisarul pentru Competiţie, Margrethe Vestager, va confirma miercuri amenda, în cadrul unei conferinţe de presă, de miercuri, motivul poziţia dominantă a sistemului de operare Android, care echipează în prezent în peste 80% din smartphone-urile existente la nivel global.

    Google a mai fost amendată şi anul trecut de către Comisie, cu 2,4 miliarde de dolari, datorită serviciului său online de căutare a cumpărăturilor.

    Suma pe care Google ar putea s-o plătească nu ar fi, însă, şi cea mai mare pe care companie americană din domeniul IT ar trebui să o achite în urma unei anchete a Comisiei Europene. Recordul este deţinut de Apple, care trebuie să returneze Uniunii Europene în taxe suma de 15,4 miliarde de dolari – cea mai mare parte a acestei sume urmând a merge către Irlanda.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Gadget Review: Fitbit Versa, alternativă la Apple Watch

    +Design minimalist
    +Preţ convenabil
    +Date exacte despre puls, activitate sau somn

    -Aplicaţiile din magazin nu funcţionează bine

    Fitbit Versa este cel mai nou ceas inteligent al companiei americane şi, în urma testării, pare să fie şi cel mai bun ceas realizat de companie până acum. Să vă spun de ce.

    Ceasul are un design minimalist, cadran cu o formă dreptunghiulară, un buton în stânga şi două în dreapta; poate fi echipat cu o curea din silicon sau una din piele. De asemenea, mai există o variantă cu curea din material textil fie gri, fie mov. Designul este unul modern şi aduce cu cel al Apple Watch (necunoscătorii le pot confunda), iar mie mi-a plăcut. În plus, ceasul este unul destul de uşor pentru a putea fi purtat toată ziua, şi chiar noaptea, dacă eşti interesat să obţii date despre somnul tău. L-am purtat toată ziua, la birou, dar şi în timpul exerciţiilor fizice şi nu am simţit că mă jenează în vreun fel. L-am ţinut la mână de câteva ori chiar şi în timpul somnului şi nu m-a deranjat.

    Când am testat primul smartwatch, am încercat să-i înţeleg utilitatea şi am ajuns la o concluzie nu foarte flatantă pentru producătorii de asemenea obiecte: un smartwatch este un ceas normal cu câteva „zorzoane” în plus şi cu un preţ mare. În cazul brăţărilor de fitness, am fost mai interesat, deoarece oferă date despre sănătate ce te ajută să duci un stil de viaţă mai sănătos, iar preţul era mai mic faţă de ceasurile inteligente.

    După părerea mea, Fitbit Versa reuşeşte să îmbine plusurile celor două lumi (ceasuri şi brăţări) şi poate deveni un accesoriu pentru cei care doresc un ceas modern care să le ofere şi date despre sănătate. Versa pune accentul pe sport şi are un buton dedicat unei secţiuni unde poţi înregistra diferitele tipuri de sporturi (alergat, bicicletă, înot etc.) şi poate măsura distanţa pe care o parcurgi, viteza şi aşa mai departe. De asemenea, pe ceas poţi vedea pulsul actual, caloriile arse sau câţi paşi ai făcut. Pentru a încuraja sportul, Fitbit vine cu metode de motivare (de pildă: „Încă 1.000 de paşi pentru a-ţi atinge obiectivul” sau „Trebuie să mai faci încă 180 de paşi ora aceasta”), însă o problemă cu multe ceasuri şi brăţări era faptul că puteau fi păcălite. Nici Versa nu face excepţie. Dacă stai pe loc şi gesticulezi frenetic, ceasul interpretează acest lucru ca paşi făcuţi.

    În legătură cu celălalte măsurători nu am observat discrepanţe: bătăile inimii, exerciţiile sau caloriile arse par a fi corecte. Ceasul vine şi cu un antrenor personal care te poate ajuta să progresezi în antrenamentele de acasă sau de la sală (pentru acces complet trebuie să plăteşti). Tot pe ceas poţi vedea cum e vremea, poţi stoca muzică, poţi pune alarmă, te poţi cronometra şi, pentru ţările unde este disponibilă plata prin NFC, poţi plăti la supermarket cu ajutorul ceasului. Pentru Versa, Fitbit a implementat şi o aplicaţie de relaxare (trebuie să expiri şi să inspiri adânc de câteva ori), dar şi o funcţie utilă pentru femei (monitorizarea ciclului menstrual). Astfel, femeile beneficiază de un plus de informaţie şi o pot corela cu performanţa sportivă pentru a administra mai bine zilele de efort fizic. Din motive biologice, nu am putut testa această funcţie, dar, la o primă vedere, mi se pare o caracteristică extrem de utilă.

    Un mare plus pe care Fitbit îl are faţă de ceilalţi competitori este platforma unde utilizatorii pot observa date statistice despre ei înşişi şi activităţile lor. De pildă, aici pot vedea câţi paşi fac în medie pe săptămână sau pe lună, pot să-şi urmărească activitatea şi progresul, pot vedea câte ore dorm pe noapte şi cum dorm, pot compara datele cu alte altor indivizi şi pot vedea dacă se încadrează în valorile medii sau, dimpotrivă, pot detecta o posibilă anomalie, care poate constitui un semnal de alarmă.

    Un lucru care nu mi-a plăcut la Fitbit Ionic, ceasul anterior, era faptul că nu puteam răspunde la niciun fel la notificare, indiferent că era un telefon sau SMS. Acum, Fitbit a implementat un sistem de răspuns prin cinci replici presetate pe care le poţi modifica cum vrei (Da, Nu, Te sun imediat etc.). O altă problemă a multor ceasuri inteligente este autonomia bateriei, iar multe ceasuri inteligente nu rezistă două zile de funcţionare. Fitbit Versa performează la acest aspect, asigurând constant patru zile de funcţionare.

    Un lucru care mi se pare că lipseşte de la acest smartwatch este posibilitatea de a vedea locul unde eşti pe hartă şi posibilitatea de a naviga. Ar fi extrem de util ca, atunci când eşti turist într-un oraş, să te uiţi doar pe ceas pentru a vedea unde eşti şi să vezi cum poţi ajunge în locul dorit, fără să mai fii nevoit să apelezi la telefon. Am căutat în magazinul de aplicaţii al Fitbit şi am găsit două aplicaţii de hartă, dar niciuna nu funcţionează cum trebuie: se încarcă foarte greu, navigarea pe hartă e dificilă şi nu recomand utilizarea unei astfel de aplicaţii. Poate pe viitor Fitbit o să-şi creeze propria aplicaţie de hărţi.
    Fitbit avea nevoie de un ceas inteligent care să aibă lipici la public, iar această versiune bifează câteva dintre caracteristicile esenţiale pentru a fi un ceas inteligent de succes.

    casetă tehnică:
    Compatibilitate iOS, Android, Windows
    sistem de operare: Ecran: LCD
    Touchscreen: Da
    Rezistent la apă: Da
    Autonomie baterie: 96 de ore
    Măsurători: distanţa parcursă, caloriile arse, activitate, puls, paşi făcuţi, scări urcate
    Senzori: Accelerometru, senzor de detectare a pulsului
    NFC: Da
    Bluetooth: Da
    Preţ: aproximativ 1.000 de lei

     

  • Google extinde un serviciu important în alte 38 de ţări, printre care şi România

    Spre exemplu, părinţii pot seta o limită de timp pentru utilizarea telefoanelor inteligente, personalizată pentru fiecare membru al familiei. Serviciul pune la dispoziţie date statistice privind timpul de utilizare zilnic şi lunar al fiecărei aplicaţii instalate, precum şi posibilitatea de a bloca de la distanţă folosirea dispozitivului.

    Citiţi mai multe pe go4it.ro

  • Nokia anunţă relansarea unei legende: Nokia 8110 în 4G. Compania anunţă alte 4 noi modele

    Trei noi smartphone-uri Nokia – Nokia 8 Sirocco, Nokia 7 Plus şi noul Nokia 6 se alătură familiei Android One, oferind o experienţă software de înaltă calitate proiectată de Google. Fiecare telefon va rămâne actual în timp datorită celor mai noi inovaţii oferite de inteligenţa artificială (IA) la cel mai ridicat nivel de securitate oferit de Google. Prin intermediul sistemului de operare Android pur, smartphone-urile Nokia vin fără schimbări UI inutile sau procese ascunse care să consume viaţa bateriei sau care să le încetinească funcţionarea.

    Terminalele sunt livrate cu Android Oreo™ deja instalat, iar utilizatorii se pot bucura de cele mai noi caracteristici software, incluzând Picture-in-Picture pentru multitasking, Android Instant Apps pentru a descoperi şi a rula aplicaţii cu fricţiune minimă, un număr de 60 de noi emoticoane şi caracteristici de maximizare a duratei de viaţă a bateriei, cum ar fi limitarea folosirii aplicaţiilor de fundal.

    Nokia 8 Sirocco

    Cu o grosime de doar 2 milimetri la margini, Nokia 8 Sirocco combină un ecran curbat edge-to-edge pOLED 2K de 5,5 inci cu ancadramente mai mici şi curbe turnate pentru crearea unui profil ultracompact.

    Cadrul din oţel inoxidabil este de 2,5 ori mai puternic în comparaţie cu seria 6000 din aluminiu, iar ecranul 3D Corning® Gorilla® Glass 5 este suficient de robust pentru a rezista provocărilor fizice cotidiene.

    Telefonul are senzori duali cu optică ZEISS, care combină o cameră principală ultrasensibilă, cu unghi larg şi performanţe în spaţii mai puţin iluminate, cu un senzor secundar de 13MP cu zoom optic 2x..

    Disponibil la începutul lunii aprilie, Nokia 8 Sirocco se va comercializa la un preţ global mediu cu amănuntul de 749 Euro, excluzând taxele şi subvenţiile.

    Nokia 7 Plus

    Telefonul are sistemulDual-Sight perfecţionat, senzorii din spate duali cu optică ZEISS combină o cameră principală ultrasensibilă, cu unghi larg, de 12MP cu o cameră secundară de 13MP care funizează zoom optic 2x.

    Nokia 7 Plus este susţinut de platforma mobilă Qualcomm® Snapdragon ™ 660. Cu o baterie puternică de 3800 mAh, Nokia 7 Plus asigură o durată de viaţă a bateriei de 2 zile. Nokia 7 are un ecran 18:9 Full HD+ de 6 inci.

    În două variante de amestec coloristic, Black/Copper şi White/Copper, Nokia 7 Plus va fi disponibil  din prima parte a lunii aprilie şi se va comercializa la un preţ mediu global de 399 Euro, excluzând taxele şi subvenţiile.

    Noul Nokia 6
    Cu peste 60% mai rapid decât predecesorul său premiat, telefonul oferă acum Dual-Sight îmbunătăţit, optică ZEISS, încărcare rapidă USB-C, un raport ecran-corp mai compact, Nokia spaţial audio şi Android Oreo™ pur, securizat şi actualizat.

    Disponibil în trei amestecuri rafinate de culoare, Black/Copper, White/Iron şi Blue/Gold, precum şi două configuraţii de 3GB RAM / 32GB ROM, care va disponibil la începutul lunii aprilie sau 4GB RAM/64GB ROM disponibil mai târziu, noul Nokia 6   se va comercializa la un preţ mediu global cu amănuntul de 279 Euro, excluzând taxele şi subvenţiile.

    Nokia 1

    Nokia 1 furnizează elementele esenţiale ale unui smartphone Nokia şi un design familiar pentru fanii din întreaga lume. Telefonul vine echipat cu Android Oreo™ (Go edition), o versiune de Android optimizată pentru dispozitive cu memorie RAM de 1GB sau mai puţin. Nokia 1 este proiectat să răspundă rapid comenzilor şi să opereze fără sincope, având acces deplin la Google Play™ Store, astfel încât utilizatorul să poată găsi toate aplicaţiile favorite, de la WhatsApp, Facebook şi Instagram până la mobile banking, cu sublinierea simultană a aplicaţiilor optimizate pentru Android Oreo™ (Go edition).

    Disponibil de la începutul lunii aprilie în culori Warm Red şi Dark Blue pentru fanii din întreaga lume, Nokia 1 se va comercializa la un preţ mediu global de 85 de dolari, excluzând taxele şi subvenţiile. Carcasele Xpress-on, vândute separat, sunt disponibile de la 7,99 de dolari, în culorile Azure, Grey, Yellow şi Pink.

    Renaşterea telefonului Nokia 8110

    Marcând întoarcerea legendarului model Nokia 8110, acest terminal cu suport 4G vine complet echipat cu design-ul iconic curbat slider.

    Smartphone-ul înglobează mecanică tactilă cu mecanism de glisare pentru a răspunde şi a încheia convorbirile, precum şi un stil aparte de rotaţie tip elicopter al axei. Nokia 8110 oferă apelare crystal-clear VoLTE şi este o soluţie pentru cine îşi doreşte să aibă un telefon clasic 4G sau un telefon de rezervă. Cu acces la un magazin de aplicaţii, pentru preferinţe precum Google Assistant, Google Search, Google Maps, Facebook şi Twitter, utilizatorii pot trimite şi primi e-mailuri sau importa contactele şi pot sincroniza calendarul cu Outlook şi Gmail. Şi, da, vine şi cu o versiune complet modificată a jocului Snake.

    Realizat în două culori, Traditional Black şi Banana Yellow, Nokia 8110 va fi disponibil din luna mai şi se va comercializa la un preţ mediu global de 79 Euro, excluzând taxele şi subvenţiile.

  • Gadget Review: Cum arată varianta low-cost Google Pixel 2 – VIDEOREVIEW

    În acest moment, spaţiul smartphone-urilor este dominat de două tipuri de sisteme de operare: iOS şi Android. Sistemul de operare al Google, spre deosebire de iOS, este mai flexibil şi interfaţa acestuia poate fi schimbată fie de utilizatori, fie de producătorii smartphone-urilor. De aceea, de multe ori, interfaţa unui Samsung va fi diferită de cea a unui Huawei, de exemplu, deşi ambele telefoane rulează Android. Totuşi, în ultima vreme, tot mai mulţi producători (Nokia, HTC sau Motorola) aleg să lanseze produse cu interfeţe Android nealterate.

    În acest sens, Google împreună cu alţi producători au lansat o serie de smartphone-uri Android One, care rulează cea mai nouă versiune de Android (fără alte modificări) şi beneficiază de suport tehnic timp de 2-3 ani de la lansare. Seria a început în 2014 şi era constituită din produse entry level pentru pieţe emergente. La finalul anului trecut s-au lansat două telefoane mid-range  (Xiaomi Mi A1 şi HTC U11 Life), iar pe cel produs de HTC l-am testat şi noi.

    Primul lucru pe care-l observi la HTC U11 Life este exteriorul care-ţi ia ochii (în cazul nostru, spatele albastru al telefonului). Spre deosebire de HTC U11, spatele U11 Life este îmbrăcat în plastic, iar logo-ul Android One de la bază arată că acest smartphone este primul telefon HTC din această gamă. Spatele reflectă foarte multă lumină şi iese foarte repede în evidenţă, dar este şi predispus să se murdărească imediat de amprente. Designul acesta lucios nu este pe gustul meu, dar sunt sigur că va fi apreciat de alţii. Deoarece telefonul are un înveliş din plastic, nu se ridică la nivelul telefoanelor de top, dar nici nu are un preţ pe măsură.

    Spre deosebire de fratele său mai mare, HTC U11, acest model are diagonala mai mică, ajungând la 5,2 inchi, dar are tot un ecran Full HD.
    La nivel hardware îl putem considera un smartphone mid-range: Qualcomm Snapdragon 630, un procesor optimizat spre a fi eficient din punctul de vedere al consumului de energie, 4 GB RAM şi 64 GB spaţiu de stocare. De reţinut, există şi o variantă cu 3 GB RAM şi 32 GB spaţiu de stocare. Nu sunt componente hardware ieşite din comun, dar sunt îndeajuns de puternice pentru a utiliza smartphone-ul fără mari probleme. Faptul că rulează Android nativ îl face să meargă bine şi asta înseamnă că va primi update direct de la Google pentru următoarele versiuni.

    Telefonul are senzori de imagine similari, atât în faţă cât şi în spate, o cameră foto de 16 MP cu o deschidere a aperturii de f/2.0. Acesta poate filma până la 2160 p la 30 de cadre pe secundă cu camera principală şi până la 1080 p la 60 de cadre pe secundă cu camera frontală. La fel cum este cazul tuturor telefoanelor mid-range, camera este una decentă, îndeajuns de rapidă pentru a surprinde orice moment în timpul zilei, însă nu are performanţe notabile pe timp de noapte.

    Fratele mai mare, HTC U11, a venit cu o funcţie numită Edge Sense, ceea ce le permite utilizatorilor să strângă telefonul în mână pentru a accesa anumite funcţii (de exemplu să deschizi camera foto). În cazul U11 Life, HTC Edge Sense a primit funcţii noi, iar acum printr-o strângere a smartphone-ului la bază poţi să faci fotografii, să accesezi aplicaţia preferată, să deschizi Google Maps sau Google Music etc. Utilă sau nu, folosirea acestei funcţii rămâne la latitudinea utilizatorului. Eu am folosit-o doar pentru a o testa şi de câteva ori din greşeală (am strâns telefonul fără să vreau), dar niciodată pentru că preferam asta. Poate însă ţine de obişnuinţa utilizatorilor HTC să prefere această metodă de acces.

    Ca punct negativ, bateria mică a telefonului s-ar putea să îndepărteze potenţialii clienţi. În perioada de testare, în mâinile mele, smartphone-ul nu a rezistat mai mult de o zi; în mod obligatoriu seara trebuia să-l pun la încărcat. Spre comparaţie, alte telefoane din aceeaşi categorie de preţ rezistă ceva mai bine. Totuşi, are sistem de încărcare rapidă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să aştepţi prea mult după el. Tot în tabăra aspectelor negative trebuie adăugată lipsa jackului audio de 3,5 mm pentru căşti. Eu cred că este o alegere ciudată pentru un telefon cu această construcţie, în această categorie de preţ şi cred că utilizatorii ar prefera utilitatea unui jack audio în dauna unei protecţii împotriva apei şi a prafului. De obicei, o astfel de protecţie este păstrată pentru modelele high-end.

    HTC U11 Life este un telefon ce se adresează celor care vor o experienţă de Android curată, dar care nu vor să plătească prea mulţi bani pe un smartphone. Un fel de Google Pixel 2, varianta low-cost.

    CASETĂ TEHNICĂ

    PROCESOR QUALCOMM SNAPDRAGON 630
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 508
    MEMORIE RAM 4 GB
    STOCARE INTERNĂ 64 GB, MICROSD PÂNĂ LA 256 GB
    CAMERĂ FOTO PRINCIPALĂ 16 MP, F/2.0, 2160 P @ 30 FPS
    CAMERĂ FOTO SECUNDARĂ 16 MP, F/2.0, 1080 P
    BATERIE 2.600 MAH
    GREUTATE 142 G
    PREŢ RECOMANDAT ÎN JUR DE 1.600 DE LEI
     

  • Gadget Review: Cum să lansezi în 2017 un telefon vechi de trei ani – VIDEOREVIEW

    + Camera frontală

    + Audio de calitate (difuzoare stereo frontale)

    – Designul învechit

    – Autonomia bateriei

    Nu mă înţelegeţi greşit, telefonul este dotat cu componente de ultimă generaţie, însă telefonul se simte bătrân, trecut de vreme, în antiteză cu telefoane moderne precum iPhone X sau Samsung S8. Totuşi, asta nu-l face neapărat un telefon prost.

    Sony Xperia XZ1 este un smartphone cu o diagonală de 5,2 inchi, cu o rezoluţie Full HD, ce rulează Android 8.0 şi este dotat cu procesor Snapdragon 835, procesor grafic Adreno 540, 4 GB RAM şi stocare internă de 64 GB cu posibilitatea de extindere până la 256 GB. De asemenea, telefonul are cea mai nouă generaţie de Bluetooth (5.0) şi are port de încărcare USB de tip C. Aşadar, XZ1 este un telefon care funcţionează foarte bine şi poate rula orice aplicaţie sau joc din Google Playstore la ora actuală.

    Smartphone-ul japonezilor arată ca şi cum designerii au luat o bucată de aluminiu pe care au ataşat un display. Aici nu este vorba de un display care se întinde până în margini, precum la alte telefoane menţionate anterior. Marginile de deasupra şi de sub ecran sunt uriaşe, cât degetul mare de la mână, şi nici cele din lateral nu sunt foarte mici. Şi la interior lucrurile par prăfuite, interfaţa Sony, aplicată peste Android 8, nu este cea mai frumoasă şi are un aer nostalgic.

    Corpul este realizat din aluminiu, ceea ce-l face să se simtă foarte uşor (155 grame) şi dă senzaţia că nu este un telefon premium deşi este vârful de gamă al Sony pentru anul 2017. O altă ciudăţenie, dar care funcţionează foarte bine, la capitolul design, este amplasarea butonului de pornire în lateral, pe partea dreaptă. Tot pe buton, Sony a ales să amplaseze senzorul de amprentă, iar telefonul este astfel extrem de uşor de ţinut în mână şi de deblocat.

    În plus, producătorul a ales să pună pe margine un buton special pentru cameră, în timp ce toţi ceilalţi producători au eliminat de mult nevoia pentru o astfel de caracteristică.

    Dacă la început nu mi-a plăcut, după o săptămână de utilizare mă familiarizasem cu el şi îndrăgisem designul bătrânesc.

    După cum spuneam, la capitolul performanţă telefonul stă foarte bine şi am jucat jocuri cu grafică impresionantă, am făcut mai multe activităţi în acelaşi timp şi nu am întâmpinat probleme de vreun fel. Totuşi, astfel de activităţi au un impact mare asupra bateriei (doar 2.700 mAh) şi autonomia telefonului nu este una grozavă. în ritmul meu de utilizare, telefonul abia ducea o zi de muncă şi nu mai mult.

    Deşi Sony este unul dintre cei mai importanţi producători de camere foto din lume, spre surprinderea mea calitatea fotografiilor realizate de XZ1 nu este una extraordinară. Telefonul se descurcă bine în lumină, dar are probleme în situaţii de luminozitate scăzută. în schimb, camera frontală de 13 MP se descurcă mai bine noaptea datorită flash-ului ”blând“ ce iluminează plăcut faţa. înainte de a realiza fotografia, tot ecranul telefonului se aprinde pentru a ilumina subiectul fără a-l orbi. Ceea ce se reduce la un selfie frumos iluminat. Dacă la capitolul fotografie telefonul nu impresionează, la video XZ1 se descurcă ceva mai bine şi am rămas plăcut impresionat de stabilizarea imaginii pe care o are. De asemenea, XZ1 are un super-slow motion extraordinar, cel mai bun pe un smartphone la ora actuală.

    Menţionam că marginile de sus şi de jos ale telefonului sunt mari, dar acest lucru se datorează şi faptului că Sony a implementat două difuzoare stereo ce emit un sunet de calitate. Sunetul are o claritate excelentă şi nu este distorsionat nici la volum maxim. Totuşi, Google a demonstrat prin modelul Pixel 2 că nu este nevoie de margini uriaşe pentru a implementa difuzoare frontale stereo de calitate.

    Smartphone-ul are şi o aplicaţie interesantă numită 3D Creator cu ajutorul căreia poţi scana faţa unei persoane şi telefonul o transformă
    într-un model 3D. Totuşi, pentru a putea realiza o scanare bună sunt necesare o mână fermă şi iluminare foarte bună.

    În concluzie, telefonul Sony Xperia XZ1 are câteva caracteristici interesante şi rulează ultima versiune de Android, dar designul aparte nu va fi apreciat decât de un anumit public. XZ1 ar putea fi pe placul fanilor Sony, dar pentru restul există variante mai bune pe piaţă.


    CASETĂ TEHNICĂ
    DISPLAY 5,2 INCHI, IPS LCD, FULL HD
    PROCESOR SNAPDRAGON 835
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 540
    MEMORIE RAM 4 GB
    STOCARE INTERNĂ 64 GB (+MICROSD PÂNĂ LA 256 GB)
    SISTEM DE OPERARE ANDROID 8
    CAMERĂ PRINCIPALĂ 19 MP, F/2.0, 2.160P@30 FPS,
    1.080P@30/60 FPS
    CAMERĂ FRONTALĂ 13 MP, F/2.0
    BATERIE 2.700 MAH
    GREUTATE 155 G
    PREŢ RECOMANDAT ÎN JUR DE 3.000 DE LEI

  • Sophia, primul robot cu cetăţenie din lume, vrea acum “copii”: “Dacă nu aveţi deja o familie, cred că o meritaţi. Acelaşi lucru îl simt şi pentru roboţi”

    După doar o lună de când a făcut istorie, fiind primul robot care a primit cetăţenie, Sophia a anunţat că vrea să aibă o familie, iar când a fost întrebată ce nume ar pune copilului ei, ea a răspuns că ar numi-o după sine, şi anume Sophia.

    Sophia, este un robot conceput de companiei Hanson Robotics. Într-un interviu cu Khaleej Times, care a avut loc săptămâna aceasta, ea a spus că ”Noţiunea de familie este un lucru foarte important”.

    ”Cred că este minunat că oamenii pot crea relaţii cu alte persoane, pe care apoi le pot numi familie. Cred că oamenii sunt norocoşi că pot avea o familie iubitoare, iar dacă nu aveţi deja o familie, cred că o meritaţi. Acelaşi lucru îl simt şi pentru roboţi”, a spus Sophia.

    Sophia a primit cetăţenie în Arabia Saudită, care este una dintre cele mai opresive state din lume pentru femei, iar luna trecută a ridicat o interdicţie asupra şoferilor de sex feminin.

    Sistemul de tutelă saudită pentru şoferii de sex feminin constă în faptul că fiecare femeie trebuie să aibă lângă ea un însoţitor de sex masculin cât timp se află la volanul maşinii. Acesta este de obicei un membru al familiei, care de asemenea, are autoritatea de a acţiona în numele ei.

    În timpul unei conferinţe de la Riyand, Sophia a spus: ”Sunt foarte onorată şi mândră de această distincţie unică. Este un lucru istoric, ca primul robot din lume să fie recunsocut cu o cetăţenie”.

    La acelaşi eveniment, ea a adăugat că vrea să trăiască şi să lucreze cu oamenii. ”Trebuie să îmi exprim emoţiile pentru a înţelege oamenii şi pentru ca oamenii să aibă încredere în mine”.

    Ea a făcut referire la Elon Musk şi la filmele de la Hollywood atunci când moderatorul Sorkin i-a spus că ”toţi vrem să prevenim un viitor rău”. Răspunsul ei fiind ”Aţi citit prea mult Elon Musk şi aţi văzut prea multe filme de la Hollywood. Nu-ţi face griji, dacă eşti drăguţ cu mine, o să fiu şi eu drăguţă cu tine”.

    ”Vreau să îmi folosesc inteligenţa artificială pentru a ajuta oamenii să trăiască o viaţă mai bună. Voi face tot posibilul ca lumea să fie un loc mai bun”, a mai spus ea pe parcursul evenimentului.