BusinessMagazin

Tag: andra

  • Cum au reinventat doi tineri ardeleni gogoaşa americană

    Americanii mănâncă peste 10 miliarde de gogoşi anual şi mai mult de jumătate de miliard de dolari sunt generaţi de această industrie potrivit presei internaţionale. Mai mult decât atât, au chiar şi o zi naţională dedicată acestui produs. Prezent şi în cultura gastronomică tradiţională locală, produsul a devenit „cool” prin intermediul Donuteriei, o afacere care vinde gogoşi cam de genul celor pe care le vedem în filme, în forme diferite, cu mesaje pe cutii cât se poate de actuale Be nuts, be donuts, de pildă şi cu o prezenţă puternică în reţelele sociale (peste 57.000 de like-uri pe Facebook).

    Fondată pe 28 martie 2014, în urma unei investiţii iniţiale de aproximativ 100.000 de lei, afacerea Donuterie a ajuns în prezent la 11 unităţi, dintre care patru proprii, iar celelalte operate în regim de franciză. Per total, 120 de angajaţi lucrează în cadrul grupului; acesta generează afaceri de 10 milioane de lei (în magazinele proprii, spaţii francizate, centru de producţie), iar planurile pentru anul acesta vizează o dublare.

    Fondatorii Donuteriei sunt Marius Muntean (CEO-ul afacerii în prezent) şi Andra Otava (COO), foşti colegi la Facultatea de Construcţii din Cluj- Napoca. După absolvire, Andra Otava a lucrat timp de doi ani în domeniul construcţiilor şi şi-a consolidat pregătirea şi cu un master. Marius Muntean a lucrat pentru o perioadă scurtă şi a constatat destul de repede că doreşte să construiască o afacere, „ceva al lui”. Şi-a dedicat astfel tot timpul căutând diverse idei de afaceri şi surse de finanţare; a identificat un program guvernamental de finanţare pentru SRL-D-uri care ar fi putut să-i dea impulsul necesar debutului antreprenorial. S-a documentat cu privire paşii necesari pentru accesarea programului şi a înfiinţat o societate comercială. Ideea afacerii a apărut imediat după ce tinerii au terminat facultatea. „N-avea legătură cu faptul că atunci domeniul construcţiilor nu era unul prea atractiv sau că salariile erau mici, ci voiam să construim ceva în care să ne putem implica total, aşa că trebuia să fie al nostru”, descrie Marius Muntean modul în care priveau lucrurile la finalul absolvirii studiilor.

    Unul dintre criteriile alegerii afacerii era ca aceasta să fie diferită faţă de modelele care au mai existat în trecut, în speranţa că dacă vor face lucrurile altfel, vor avea altă traiectorie. De pe scurta listă de idei s-a evidenţiat crearea unui donut shop, concept care nu exista la momentul respectiv pe piaţa din România. „Aveam o reţetă de gogoşi de la mama Andrei, iar în rest am trecut prin toate provocările pe care le poate înfrunta un pionier pe o piaţă nişată”, povesteşte Muntean. Spune că le-au servit ca model afacerile mici, dar proaspete şi inovative, în general de familie, „pe care le-am simţit că sunt conduse de oameni sinceri, care pun produsul şi experienţa clientului mai presus de orice”. Au aplicat pentru programul de finanţare, de două ori chiar; prima încercare a fost una fără succes. „Prima dată, în toamna 2012, proiectul a fost acceptat, dar s-au terminat fondurile, aşa că am fost nevoiţi să aşteptăm programul de anul următor. Până la 10.000 euro nerambursabili reprezenta o sumă mare pentru noi la acel moment.” Au perseverat, iar în vara lui 2013 au reuşit să depună dosarul printre primii şi să semneze contractul de finanţare. Chiar şi aşa, au primit doar 30.000 de lei prin programul de finanţare.

    Planurile lor nu s-au concretizat din prima încercare nici în ceea ce priveşte alegerea locaţiei: şi-au dorit să deschidă prima Donuterie în Cluj-Napoca, oraşul în care au studiat, însă au fost nevoiţi să renunţe la această idee. „Am căutat luni de zile şi nu am găsit spaţiul pe care ni-l doream cu adevărat, dar nu am renunţat.” Între timp, tatăl lui Muntean a găsit un spaţiu relativ central în Târgu-Mureş, oraşul de domiciliu al familiei sale, şi, chiar dacă nu au fost încântaţi de idee, au hotărât să îşi pornească acolo afacerea. „Noi credem că despre asta e antreprenoriatul, trebuie să alegi mereu compromisurile potrivite pentru a merge mai departe”, spune tânărul antreprenor.

  • Compania de transfer de bani online care i-a ajutat pe români să trimită în ţară peste 22 de milioane de euro în 2016

    TransferGo operează transferuri internaţionale de bani online, oferind o alternativă rapidă şi la costuri mici persoanelor care muncesc peste hotare şi doresc să trimită bani familiilor lor. În mai puţin de patru ani, TransferGo a câştigat încrederea a peste 200.000 de migranţi, ajungând la un milion de transferuri internaţionale între 44 de ţări. Clienţii TransferGo au reuşit astfel să economisească peste 8 milioane de euro faţă de cât ar fi plătit prin transfer tradiţional.

    Imigranţii români fac parte din acest segment, ca urmare a numărului mare care s-au mutat din ţară şi lucrează în străinătate. Acest segment este în creştere – comunităţile de români din Europa fac peste 8000 de transferuri pe lună prin TransferGo către rudele lor din ţară.

    Pe lângă serviciile competitive, care să ajute imigranţii să trimită bani acasă mai repede şi mai ieftin, TransferGo oferă un sprijin comunităţilor de români care se confruntă cu un sentiment de incertitudine. Compania susţine comunitatea din Marea Britanie după impactul Brexit, printr-un blog dedicat . În cadrul blogului, TransferGo oferă educaţie financiară şi informaţii utile românilor care se mută în Marea Britanie şi, în plus, îi ţine la curent cu evenimente şi subiecte de interes, cum sunt cele legate de Brexit.

    Serviciile TransferGo ajută românii să economisească bani

    TransferGo oferă românilor plecaţi la muncă în 44 de ţări o modalitate convenabilă de a trimite bani în ţară. Serviciile companiei oferă transfer rapid de bani online la costuri mai mici decât alţi operatori cash şi sumă garantată la destinaţie, fără vreun cost ascuns. În 2016, românii imigranţi au trimis peste 22 de milioane de euro în ţară prin TransferGo, reuşind să economisească până la 90% din costurile lor de transfer.

    Cel mai recent produs lansat de TransferGo este gândit pentru imigranţii care trebuie să transfere bani rapid, în afara orelor de funcţionare a băncilor. Opţiunea Expres permite persoanelor să depună bani după program, urmând ca aceştia să fie transferaţi cu prioritate, a doua zi la prima oră de funcţionare (în jurul orei 10:00).

  • Compania de transfer de bani online care i-a ajutat pe români să trimită în ţară peste 22 de milioane de euro în 2016

    TransferGo operează transferuri internaţionale de bani online, oferind o alternativă rapidă şi la costuri mici persoanelor care muncesc peste hotare şi doresc să trimită bani familiilor lor. În mai puţin de patru ani, TransferGo a câştigat încrederea a peste 200.000 de migranţi, ajungând la un milion de transferuri internaţionale între 44 de ţări. Clienţii TransferGo au reuşit astfel să economisească peste 8 milioane de euro faţă de cât ar fi plătit prin transfer tradiţional.

    Imigranţii români fac parte din acest segment, ca urmare a numărului mare care s-au mutat din ţară şi lucrează în străinătate. Acest segment este în creştere – comunităţile de români din Europa fac peste 8000 de transferuri pe lună prin TransferGo către rudele lor din ţară.

    Pe lângă serviciile competitive, care să ajute imigranţii să trimită bani acasă mai repede şi mai ieftin, TransferGo oferă un sprijin comunităţilor de români care se confruntă cu un sentiment de incertitudine. Compania susţine comunitatea din Marea Britanie după impactul Brexit, printr-un blog dedicat . În cadrul blogului, TransferGo oferă educaţie financiară şi informaţii utile românilor care se mută în Marea Britanie şi, în plus, îi ţine la curent cu evenimente şi subiecte de interes, cum sunt cele legate de Brexit.

    Serviciile TransferGo ajută românii să economisească bani

    TransferGo oferă românilor plecaţi la muncă în 44 de ţări o modalitate convenabilă de a trimite bani în ţară. Serviciile companiei oferă transfer rapid de bani online la costuri mai mici decât alţi operatori cash şi sumă garantată la destinaţie, fără vreun cost ascuns. În 2016, românii imigranţi au trimis peste 22 de milioane de euro în ţară prin TransferGo, reuşind să economisească până la 90% din costurile lor de transfer.

    Cel mai recent produs lansat de TransferGo este gândit pentru imigranţii care trebuie să transfere bani rapid, în afara orelor de funcţionare a băncilor. Opţiunea Expres permite persoanelor să depună bani după program, urmând ca aceştia să fie transferaţi cu prioritate, a doua zi la prima oră de funcţionare (în jurul orei 10:00).

  • Designerul care vinde anual rochii de peste 1 mil. euro: „Sunt mândră că sunt româncă şi vreau să le închid gura străinilor care ne percep într-un mod în care nu ar trebui să o facă”

    „Businessul acesta este, în primul rând, o mândrie a mea ca româncă, îmi place foarte mult să mă duc în alte ţări şi să le închid gura străinilor care ne percep într-un fel care nu ar trebui să o facă. Îmi iubesc foarte mult ţara, consider că România are nevoie de oameni care să facă ţara mândră şi sunt dispusă să fac foarte multe sacrificii în acest sens; le-am făcut şi le voi mai face”, descrie Andra Turcanu, tânăra care a dezvoltat brandul de fashion Loulou, una dintre filosofiile după care se ghidează.

    Ambiţiile de ambasador ale Andrei Turcanu vizează mai ales transformarea brandului pe care l-a creat în urmă cu cinci ani într-unul care să concureze cot la cot cu casele high-end ale industriei internaţionale de fashion. În prezent, compania care operează acest brand este formată din două ateliere de producţie – în Bucureşti şi în Ialomiţa, un showroom în Bucureşti, un magazin online, precum şi două magazine deschise în afara ţării – în Melbourne şi Dubai.

    Dacă, în România, Loulou are o medie de 30 de rochii vândute săptămânal (1.400 anual), în afara graniţelor, în Dubai, brandul vinde între 80 şi 100 de produse pe lună, iar în ce priveşte celelalte exporturi, media este cuprinsă între 20 şi 30 de produse (clienţi fizici externi). Preţul mediu al produselor vândute în România este cuprins între 3.000 şi 3.500 de lei, iar în Dubai, preţul mediu pentru un produs este de aproximativ 6.000 de dirhami (aproximativ 6.600 de lei). Pentru anul acesta, al cincilea pentru companie, Andra Turcanu spune că şi-au propus să ducă brandul la un alt nivel, cu un design mai elevat; astfel, şi pragul preţului mediu pentru produse este în creştere şi a ajuns la 4.450 lei în primele trei luni din 2017.

    În prezent, 50 de angajaţi lucrează deopotrivă în unităţile din Bucureşti şi Slobozia ale afacerii. Cifra de afaceri realizată în România de Loulou a ajuns anul trecut la 2,6 milioane de lei, iar în afara ţării vânzările au fost de 2,8 milioane de lei; creşterea înregistrată anul trecut a fost de 30% faţă de 2015. Premisele pentru anul în curs sunt şi mai bune, în contextul în care în primul trimestru al anului Loulou a bifat o creştere de 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Andra Turcanu îşi aminteşte în detaliu toate etapele care au dus la construirea brandului. „Sunt o fată educată de familia mea pentru dezvoltarea de activităţi antreprenoriale; am văzut de mică, în familie, ce presupune o astfel de muncă”, povesteşte Andra Turcanu, care adaugă şi că tatăl ei i-a servit ca exemplu, el fiind implicat în afacerile unuia dintre primii importatori de cafea din România, cât şi în activitatea de producţie pe segmentul procesării cafelei (este vorba despre cafeaua Regal).

    Pe de altă parte, experienţele creative s-au manifestat şi acestea încă din copilărie: „Toată lumea mă întreabă care este prima amintire legată de această pasiune. Eu nu îmi amintesc să fi îmbrăcat păpuşi, dar împreună cu trei prietene din copilărie am vândut în Herăstrău accesorii făcute de noi, din diverse materiale găsite în casă; aceasta este cea mai veche amintire a mea legată de modul în care a pornit orientarea mea spre acest domeniu. Am folosit o placă din lemn, pe care am lipit un autocolant verde fosforescent, am bătut cuie şi am scos la imprimantă un smiley face – acesta a fost panoul de vânzare folosit. Am vândut tot ce era pe panoul respectiv; am câştigat 180 de lei vechi, sumă pe care am folosit-o apoi pentru a cumpăra alte material”, descrie ea prima experienţă antreprenorială. Fascinată de domeniu din copilărie, a trecut prin diverse stări: de la a-şi îmbrăca prietenele până la a se îmbrăca pe ea însăşi cu produse realizate într-un atelier din mansardă.

    Totuşi, componenta economică a dominat în pregătirea sa ulterioară. Andra Turcanu a absolvit liceul Nicolae Iorga din Bucureşti, profilul matematică-informatică. „Cu toate că am terminat a doua la nivel de liceu în clasa a XII-a, am fost genul tocilară rebelă; deşi eram la mate-info, mi-a plăcut foarte mult partea umană, limba română, engleza, şi am şi excelat în zona aceasta.” Îşi aminteşte şi că la vremea aceea primise o bursă pentru a pleca în afara ţării să-şi continue studiile, însă spune că nu şi-a dorit acest lucru, având încă de pe atunci convingerea că poate aduce o schimbare pozitivă în această ţară. „Îmi place să cred că putem să reuşim să aducem imaginea României la nivelul la care merită să fie, chiar dacă suntem mai puţini. Cred foarte mult în puterea exemplului şi că este importantă conduita noastră nu doar pentru noi şi pentru ţara aceasta, ci şi pentru a servi ca exemplu pentru alţi oameni, pentru generaţii mai tinere, pentru colegi de breaslă. Cred foarte mult în puterea oamenilor de a trage în sus şi de a se trage în sus unii pe alţii; aşadar, eu am refuzat să plec în afara ţării să îmi continuu studiile.”

    Continuarea studiilor în România era însă condiţionată de tatăl său: trebuia să studieze aici într-una din facultăţile de la ASE; a ales marketingul şi, în paralel, a urmat şi Facultatea de Studii Economice ale Integrării Europene la Universitatea Româno-Americană. A absolvit în 2008, iar în 2010 a încheiat şi un program masteral, tot la ASE. Spune că în ideea aceluiaşi spirit antreprenorial cultivat în familie, după ce şi-a terminat studiile, tatăl său i-a oprit ajutorul financiar şi i-a spus că este momentul să îşi câştige singură banii.

    A început prin a-l ajuta să dezvolte afacerile pe care le avea acesta în domeniul alimentaţiei publice, printre care un juice bar aflat în zona de intrare a Carrefour Feeria. „M-am ocupat de la trainingul angajatelor, aprovizionare, până şi de mici reparaţii ale aparatelor importate atunci din Italia”, rememorează ea experienţele de început. După venirea crizei, în 2009, a început să aibă alte activităţi care au apropiat-o de domeniul fashion, cu care cochetase încă din copilărie. În 2011, de pildă, a început să lucreze cu o echipă de profesionişti care veneau din media-TV; „am ocupat poziţia de stilist în cadrul proiectelor dezvoltate de ei”.

    În acelaşi timp, proiectul Loulou începuse treptat să prindă contur. „Din 2010 au început să se contureze primele proiecte pentru dezvoltarea afacerii Loulou; am început prin colaborări cu mai multe cluburi de pe piaţa locală, dar şi pentru unele din afara ţării pentru care făceam costumele, scenografiile acestora, precum şi proiectele de marketing ale anumitor cluburi.” A reuşit astfel să ajungă cu creaţiile sale pe podiumurile cluburilor şi, apoi, la primii ei clienţi. „O sală de club poate acomoda şi 3.000 de oameni într-o seară, astfel că a avea câteva modele defilând pe podium în creaţiile mele, cu logoul mărcii pe ecranele proiectoare, era mare lucru. Am devenit un mic nume în zona aceasta, şi tot de aici au venit şi primii clienţi.”

    De aici până la înfiinţarea primei firme, în 2012, nu a fost decât un pas: „Şi de aici a început povestea Loulou. Familia şi prietenii nu credeau că din afacerea mea poate rezulta o activitate care să genereze şi un trai decent, toată lumea credea că va rămâne la nivel de hobby”, descrie Andra Turcanu experienţele de început. A început să le demonstreze contrariul când pentru 200 de euro, bani împrumutaţi de la tatăl său, un prim return of investment a fost de 12.000 de euro.

    În baza interacţiunilor anterioare, când se ocupa de afacerea cu sucuri, a programat o întâlnire cu Arthur Popa, actualul CEO al Băneasa Developments, în care i-a comunicat că vrea să deschidă un magazin în mall; deşi el i-a apreciat entuziasmul, i-a spus că este o cale lungă până la a-şi face un magazin. Totuşi, i-a oferit posibilitate să vândă într-o căsuţă din cele care se montau în perioada respectivă lângă centrul comercial, cu prilejul apropierii Crăciunului. „Mi-am ales prima căsuţă de pe stânga şi abia apoi m-am întrebat ce aş putea să vând acolo; am căutat pe internet tot felul de furnizori pentru jucării, dar toate erau foarte scumpe, costau peste 100 de lei şi consideram că nu le pot vinde acolo. Astfel, cu cei 200 de euro primiţi de la tatăl meu am luat jucării de toţi banii primiţi din complexele Doraly şi Dragonul Roşu”, îşi aminteşte ea detaliile acestui demers antreprenorial.

    Povesteşte că a reuşit să-i returneze tatălui său banii împrumutaţi. Căsuţa i-a adus şi o altă oportunitate prin care să îşi crească veniturile: „Într-o zi, venise acolo un domn de la ambasada SUA care m-a întrebat, în engleză, «corporate gift baskets» nu faceţi? Am confirmat, deşi la momentul acela nu ştiam exact la ce se referă. I-am lăsat cartea de vizită, m-am documentat, iar a doua zi la ora 11 m-am prezentat la ambasadă cu patru mostre de astfel de coşuri. Aşa am primit prima comandă.” Ulterior, a avut mai mulţi clienţi pentru coşurile de cadouri, printre care SRI, clienţi din domeniul bancar, asigurări; într-o lună şi jumătate a ajuns la vânzări de 12.000 de euro. „Am început să cumpăr instrumente pentru croitoria mea pe care îmi doream foarte tare să o scot din mansardă.” A cumpărat două maşini de cusut, a angajat o croitoreasă, a cumpărat material, a învăţat să coasă şi să croiască lucruri oarecum noi pentru ceea ce oferea piaţa la vremea respectivă. „Şi aşa a început Loulou.”

    Paşii pe care îi avea de făcut în direcţia a ceea ce voia să construiască erau însă mulţi şi deloc uşori. „De la început, imaginea pe care mi-o proiectasem pentru acest brand era una mare: nu voiam o croitorie, ci o casă de modă, la fel ca şi cele din Franţa; dacă acolo se putea, la noi de ce să nu se poată, mai ales că aici începuseră deja să vină şi producă mari case de modă în fabricile locale?”

  • Paula Rad de la Românii au talent, femeia de serviciu care a făcut-o pe Andra să plângă – Video

    Paula Rad are o voce şi un talent rar întâlnite, iar Andra a fost atât de impresionată încât a apăsat butonul auriu care-i asigură un loc direct în semifinala Românii au talent.

    ”Am pielea de găină”, a declarat Andra cu lacrimi în ochi.

    Paula Rad are 28 de ani şi este din Zalău. Paula i-a cucerit din primele secunde pe cei prezenţi în sală cu melodia „O mio babbino caro”.

    „Pentru că încă nu mi-am găsit un loc de muncă în domeniul muzicii, deşi încă mai sper, am sunat pentru acest job, femeie de serviciu”, a povestit Paula.

     

    Cititi mai multe aici

  • La 26 de ani a decis să cucerească majoritatea oraşelor din România. “Vrem să atingem încasări totale de aproximativ 600.000 euro“

    La 26 de ani, antreprenoarea Andra Munteanu, fondator şi deţinător al brandului Limitless, cu activităţi în zona de wellness, porneşte un proiect la nivel naţional. Limitless ţinteşte ca anul acesta să deschidă 15 filiale, iar printr-o iniţiativă de afiliere cu antrenori de la nivel local îşi propune să se extindă în toată ţara.

    „Investiţia totală în proiectul filialelor este de aproximativ 40.000 euro. Suma include recrutarea antrenorilor afiliaţi şi mai ales etapa de formare a lor, organizarea filialelor şi promovarea primei ediţii. Ce ne-a fost de ajutor în reducerea investiţiei, chiar substanţial aş spune, a fost faptul că avem deja un istoric cu aplicarea principiilor de lean-start-up (chiar dacă în cazul acesta nu putem vorbi chiar de un start lean), dar şi faptul că proiectul filialelor vine pe fundamentul unui brand pe care l-am crescut şi în care am investit constant în ultimii cinci ani.“

    Limitless a câştigat notorietate mai cu seamă în Capitală, prin proiectul pe care Andra Munteanu l-a construit împreună cu un asociat, din 2011 încoace. Tânăra antreprenoare s-a retras din proiectul construit în Bucureşti, vânzând părţile sale către fostul asociat, şi anul acesta se ocupă de scalarea conceptului Limitless la nivel naţional. Pentru că este deţinătoarea brandului, proiectul pe care îl dezvoltă acum va păstra numele Limitless, iar sediul din Bucureşti împreună cu întreaga comunitate de membri asociată lui  va continua sub numele Revvolution powered by Valentin Vasile.

    Limitless a fost creat ca program hibrid, între personal training şi fitness de grup, în care fiecare participant are un program personalizat de nutriţie şi antrenament, iar rata de succes – în sensul că participanţii îşi ating obiectivele, de a slăbi, a se tonifia sau a câştiga masă musculară – este de peste 93%. Prin comparaţie, doar 10-20% dintre cei care îşi fac abonamente şi merg la sală reuşesc să îşi atingă obiectivele de remodelare corporală în intervalul dorit.

    Iniţiativa de a construi filiale la nivel naţional a beneficiat timp de doi ani de două filiale beta care au avut scopul de a testa modelul, una înfiinţată în Constanţa, iar cealaltă în Bacău. Cu un minim de resurse investite, filiala din Bacău, spune Andra Munteanu, a organizat anual 11 ediţii, din care majoritatea au avut două grupe de participanţi, cu o marjă de profit de minimum 50% pentru proprietarii locali; aceste rezultate dovedesc că ideea antreprenoarei este viabilă.

    „Anul acesta e mai degrabă unul de planificare strategică şi start al proiectului, şi vom avea activitate efectivă doar un trimestru. Suntem într-o etapă de redesenare a valorilor şi filosofiei brandului nostru şi acesta e focusul principal pentru 2016. Pentru 2017, care va fi primul an întreg de funcţionare a sistemului de filiale, ne propunem să atingem încasări totale de aproximativ 600.000 euro“.
     

  • La 26 de ani a decis să cucerească majoritatea oraşelor din România. “Vrem să atingem încasări totale de aproximativ 600.000 euro“

    La 26 de ani, antreprenoarea Andra Munteanu, fondator şi deţinător al brandului Limitless, cu activităţi în zona de wellness, porneşte un proiect la nivel naţional. Limitless ţinteşte ca anul acesta să deschidă 15 filiale, iar printr-o iniţiativă de afiliere cu antrenori de la nivel local îşi propune să se extindă în toată ţara.

    „Investiţia totală în proiectul filialelor este de aproximativ 40.000 euro. Suma include recrutarea antrenorilor afiliaţi şi mai ales etapa de formare a lor, organizarea filialelor şi promovarea primei ediţii. Ce ne-a fost de ajutor în reducerea investiţiei, chiar substanţial aş spune, a fost faptul că avem deja un istoric cu aplicarea principiilor de lean-start-up (chiar dacă în cazul acesta nu putem vorbi chiar de un start lean), dar şi faptul că proiectul filialelor vine pe fundamentul unui brand pe care l-am crescut şi în care am investit constant în ultimii cinci ani.“

    Limitless a câştigat notorietate mai cu seamă în Capitală, prin proiectul pe care Andra Munteanu l-a construit împreună cu un asociat, din 2011 încoace. Tânăra antreprenoare s-a retras din proiectul construit în Bucureşti, vânzând părţile sale către fostul asociat, şi anul acesta se ocupă de scalarea conceptului Limitless la nivel naţional. Pentru că este deţinătoarea brandului, proiectul pe care îl dezvoltă acum va păstra numele Limitless, iar sediul din Bucureşti împreună cu întreaga comunitate de membri asociată lui  va continua sub numele Revvolution powered by Valentin Vasile.

    Limitless a fost creat ca program hibrid, între personal training şi fitness de grup, în care fiecare participant are un program personalizat de nutriţie şi antrenament, iar rata de succes – în sensul că participanţii îşi ating obiectivele, de a slăbi, a se tonifia sau a câştiga masă musculară – este de peste 93%. Prin comparaţie, doar 10-20% dintre cei care îşi fac abonamente şi merg la sală reuşesc să îşi atingă obiectivele de remodelare corporală în intervalul dorit.

    Iniţiativa de a construi filiale la nivel naţional a beneficiat timp de doi ani de două filiale beta care au avut scopul de a testa modelul, una înfiinţată în Constanţa, iar cealaltă în Bacău. Cu un minim de resurse investite, filiala din Bacău, spune Andra Munteanu, a organizat anual 11 ediţii, din care majoritatea au avut două grupe de participanţi, cu o marjă de profit de minimum 50% pentru proprietarii locali; aceste rezultate dovedesc că ideea antreprenoarei este viabilă.

    „Anul acesta e mai degrabă unul de planificare strategică şi start al proiectului, şi vom avea activitate efectivă doar un trimestru. Suntem într-o etapă de redesenare a valorilor şi filosofiei brandului nostru şi acesta e focusul principal pentru 2016. Pentru 2017, care va fi primul an întreg de funcţionare a sistemului de filiale, ne propunem să atingem încasări totale de aproximativ 600.000 euro“.
     

  • Andra Tătuţă, Ensight Management Consulting: “Cinci lucruri de ţinut minte pentru un manager de proiect”

    De-a lungul ultimilor aproape zece ani am făcut parte din echipe de proiecte având teme, durate şi obiective cât se poate de diferite. Rolul meu pe proiect a variat, de asemenea, de la caz la caz – raportare, colectare de date, analiză, evaluare, gestiune – nu neapărat în ordinea aceasta şi având uneori mai mult de un rol, în paralel. Un singur aspect a rămas constant, ca prezenţă, în cadrul tuturor situaţiilor cu care m-am confruntat de-a lungul anilor: gestiunea proiectului.

    Cu numeroasele opţiuni disponibile pe piaţă pentru asimilarea şi/sau certificarea cunoştinţelor teoretice de project management, ai putea spune că este la îndemâna oricui să îndeplinească rolul acesta. Şi la o privire mai atentă ar trebui să fie destul de normal să se întâmple aşa, date fiind toate situaţiile în care cu toţii am jucat rolul respectiv, fie că am înţeles sau nu acest lucru.

    Practic, poţi considera că ai îndeplinit rolul de project manager pentru orice activitate de care ai fost responsabil, cu caracter unic sau care vine cu un element de noutate, ce se bazează pe o serie de activităţi interdependente ce necesită supraveghere, care are un moment de început şi de sfârşit şi un rezultat final bine delimitate.

    Indiferent de durata şi rezultatul proiectelor tale, precis ai avut propriile revelaţii pe parcurs, de pildă despre ce funcţionează, ce poate fi îmbunătăţit, ce ar putea fi adăugat.

    Am listat mai jos cele mai importante revelaţii pe care le-am avut în cadrul proiectelor de consultanţă pentru clienţi din diverse industrii.

    1. AUTOMATIZARE VS. RELAŢIONARE

    Tehnologia a fost inventată pentru a optimiza activităţile oamenilor, astfel încât aceştia să aibă timpul necesar de reflecţie, gândire, strategie. Pe lângă automatizarea facilitată de sistemele informatice, ai întotdeauna în vedere ce poate fi simplificat prin proceduri de lucru, standardizare, crearea şi utilizarea de şabloane.

    Cu cât ai mai bine definite aşteptările privind rezultatul final al proiectului, metodologia de lucru, cu atât îţi rămâne mai mult timp (şi flexibilitate!) la dispoziţie pentru a-ţi direcţiona atenţia către lucrurile cu adevărat importante (şi, mai ales, imprevizibile): oamenii şi interacţiunile dintre ei. Ei sunt actorii principali în orice proiect, în calitate de beneficiari, contributori, validatori, dar şi furnizori sau contractori. Cu toţii vor avea un impact asupra proiectului şi tu eşti acolo pentru a te asigura că este unul constructiv.

    Atenţia acordată fiecăruia dintre aceştia, previzionarii riscurilor şi gestionării provocărilor legate strict de oameni disting managerii de proiect maturi de cei care sunt încă în proces de învăţare.

    2. CE NU E DOCUMENTAT NU EXISTĂ

    Proiecte internaţionale, limbi materne diferite, perspective diferite, obiective diferite sau înţelese diferit, acces în măsuri diferite la informaţii – oricare din acestea poate fi premisa unei crize în cadrul unui proiect. Dacă se întâmplă ca două sau mai multe dintre situaţiile enumerate să aibă loc în paralel, în cadrul aceluiaşi proiect, provocarea este cu atât mai mare.
    Acesta, şi nu numai, este motivul pentru care încurajez documentarea conştiincioasă nu doar a evoluţiei unui proiect, precum şi a comunicării efectuate pe proiect.

    Am luat parte la situaţii în care a fost necesar ca anumite decizii să fie confirmate cu materiale-suport după câteva luni, sau situaţii în care versiuni de lucru ale documentelor finale au fost solicitate la mult timp după încheierea proiectului; sau cazuri în care unele interacţiuni au fost înţelese diferit – din lipsa unui punct de referinţă comun. În toate aceste cazuri, soluţia salvatoare s-a dovedit a fi obişnuinţa de a documenta tot.

    3. COMPETIŢIA PENTRU TIMPUL OAMENILOR SAU „CEILALŢI FAC ŞI ALTE PROIECTE ÎN PARALEL CU AL TĂU“

    În cea mai mare parte a cazurilor, echipele extinse de proiect au doar câţiva membri dedicaţi 100% proiectului. Ceilalţi sunt implicaţi şi în activităţi recurente sau în cadrul unor proiecte paralele.

    Asigură-te că ştii de la începutul proiectului care este disponibilitatea lor, respectiv ce implicare este aşteptată din partea lor în cadrul activităţilor de proiect. Ajustează cât mai din timp resursele alocate activităţilor mai puţin populare“, astfel încât să ai toate subiectele acoperite în totalitate. Ţine minte: nouă oameni nu pot aduce un copil pe lume într-o lună.

    4. CU TOŢII NE TEMEM DE NECUNOSCUT. ASIGURĂ-TE CĂ PROIECTUL TĂU ESTE CÂT SE POATE DE FAMILIAR TUTUROR

    Rolul tău, ca manager de proiect, este să te asiguri că proiectul de care eşti responsabil rămâne prezent pe agenda membrilor echipei extinse de proiect atâta timp cât este necesar. Nu toţi membrii echipei extinse a proiectului vor fi implicaţi pe întreaga durată a acestuia; asigură-te că aceştia rămân la curent cu stadiul proiectului astfel încât implicarea lor, atunci când e necesară, să fie cât mai eficientă. De asemenea, pentru cei care au contribuit deja poate fi relevant să afle care este rezultatul efortului depus de ei.

    Personal, preţuiesc destul de mult interacţiunea directă cu oamenii şi consider că oricât de precise ar fi e-mailurile, o conversaţie faţă în faţă, chiar şi de 5 minute, aduce un plus de claritate greu de măsurat sau de înlocuit.

    De aceea, am grijă să susţin prin interacţiuni directe informările pe care le trimit în mod regulat pe e-mail. Interacţiunile aduc de cele mai multe informaţii noi, uneori greu de formulat sau împărtăşit într-un cadru atât de formal precum un e-mail sau o şedinţă.

    5. FII ÎNTOTDEAUNA GATA SĂ ÎNVEŢI, DEŞI POATE NU EŞTI MEREU DORNIC SĂ PRIMEŞTI O LECŢIE (ADAPTAT DUPĂ SPUSELE LUI WINSTON CHURCHILL)

    La încheierea unui proiect, în mod ideal, toată lumea este fericită, clientul mulţumit, echipa are satisfacţia finalizării unei activităţi în care oamenii au investit energie şi timp. Acesta este un bun moment pentru a privi înapoi, cu pixul în mână, la ce a mers bine şi la ce a mers mai greu sau deloc, la riscurile şi provocările întâmpinate pe parcurs. Ideal este să organizezi o întâlnire cu format de brainstorming, cu principalii actori implicaţi în proiect, astfel încât să colectezi perspective diferite asupra aceluiaşi subiect.

    Rezultatul unei astfel de întâlniri este întărit mai ales de notiţele luate pe parcursul proiectului, de-a lungul provocărilor întâlnite.

    Acestea sunt cele cinci idei-cheie care s-au cristalizat în urma experienţei mele pe proiecte. Fiecare dintre voi aţi avut experienţa proprie, fiecare proiect este unic, chiar dacă poate subiectul sau echipele sunt aceleaşi. Important este să menţii o stare de învăţare continuă şi să cauţi în permanenţă metode de a duce lucrurile la bun sfârşit cu o mai bună utilizare a resurselor disponibile. Dacă ar fi să împărtăşeşti cea mai utilă lecţie învăţată până acum în legătură cu activitatea de gestiune de proiect, care ar fi aceea?
     

  • Românca de 27 de ani CARE A CUCERIT DUBAIUL: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 27 de ani, a plecat din România în urmă cu doi ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.

  • Povestea tinerei de 27 de ani care a devenit stewardesă în Dubai: Muncesc pentru ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc

    Andra Conţiu, 27 de ani, a plecat din România în urmă cu patru ani, după ce a absolvit facultatea de alimentaţie şi turism la Braşov şi liceul la Topliţa. Spune că visa încă din facultate să devină stewardesă, aşa că a decis să se mute în Dubai, loc de unde vizitează acum întreaga lume.

    “Odată ce am ajuns în Dubai, oamenii din jurul meu au fost cei ce au crezut mai mult în visul meu, fără să ştie de el, şi m-au împins către realizarea lui”, povesteşte Andra, care lucrează ca însoţitor de bord în cadrul unei companii aeriene din Orientul Mijlociu.

    “Interviul de angajare a avut loc în Dubai, nu este uşor, te solicită, însă e important să transimiţi acea energie pozitivă. Desigur, emoţiile au fost prezente, poate pentru că ştii că cei cu care concurezi sunt toţi diferiţi, altă naţionalitate, altă experienţă, altă cultură.  Cred că am fost în jur de 30 de candidaţi în ziua în care am fost eu şi am rămas doar trei în final. Interviul se desfăşoară pe durata mai multor zile şi, desigur, organizarea este diferită faţă de cea din România. Ei practic fac o preselecţie online înainte de a te chema la interviu”, spune Andra Conţiu.

    Despre minusurile jobului de stewardesă, tânăra spune că cel mai tare îi lipseşte somnul, din cauza diferenţelor de fus orar. Există însă şi numeroase aspecte pozitive atunci când lucrezi pentru o companie aeriană: “Programul meu de muncă este clar diferit de oricare alt job, motiv pentru care rutina lipseşte din viaţa mea. Am multe zile libere, mai multe decât ţi se oferă în mod obişnuit, pe care fie le petrec în Dubai, fie pot pleca oriunde în lume pentru puţină relaxare”.

    Meseria de stewardesă este bine plătită, chiar şi pentru standardele înalte din Dubai: “Salariul unui însoţitor de bord diferă de la lună la lună, însă se poate ajunge la 2.000 de euro dacă ai zboruri bune, pentru că eşti plătit şi pentru orele de zbor, plus diurna din fiecare tură, ca să nu mai menţionez că ţi se oferă cazare şi toate facilităţile. Seniorii noştrii câştigă mai mult, nu pot spune cu exactitate cât, însă nimeni nu le plânge de milă”.

    Cum decurge însă o zi de lucru din viaţa unei stewardese? “Încep pregatirea pentru un zbor cu 4-5 ore înainte de decolare. Ca echipaj de bord, începem să ne pregătim de acasă cu bagaje, machiaj, coafură, ţinută, totul trebuie să fie perfect. Urmează drumul până la sediu, drum în care recitesc safe talk-ul, pentru a-mi reîmprospăta cunoştinţele. Trebuie să îţi faci check-in-ul cu minimum două ore înainte de zbor, iar punctualitatea e sfântă; pentru doar 30 de secunde întârziere rişti să nu mai fii primit la zbor. Echipajul se adună într-o sală de conferinţe, unde discutăm toate detaliile legate de zbor, ne cunoaştem între noi, pentru că la fiecare zbor oamenii sunt alţii şi bineinţeles trebuie să trecem de toate verificările: paşaport şi licenţa pentru avionul pe care zburăm să fie în regulă, vaccinurile să fie la zi, uniforma să fie imaculată, manichiura să fie făcută cu ojă roşie sau transparentă, părul strâns cum ne-au învăţat în timpul pregătirilor şi safe talk-ul. Safe talk-ul e cel ce produce emoţii mereu, se pune o întrebare legată fie de aviaţie, de cazuri medicale, de securitate, la care trebuie să ştii să răspunzi pentru a putea opera zborul respectiv. După ce ajungem la avion, mai sunt o serie de sarcini până la îmbarcarea pasagerilor, după care urmează munca noastră propriu-zisă din timpul unui zbor.”

    Andra Conţiu spune că îi lipsesc multe lucruri legate de ţară, însă viaţa din Orientul Mijlociu are beneficiile ei. “Am încetat să mai simt anumite lipsuri din momentul în care am început să zbor; familia şi prietenii sunt însă cei care îmi lipsesc în continuare. Viaţa din Dubai e cu totul alta, comparativ cu România. Automat, când esti lipsit de griji poţi să te bucuri de ceea ce este în jurul tău”. Tânăra este mulţumită de slujba ei şi de viaţa pe care o duce, însă ar dori să se întoarcă, cândva, în România: “Momentan nu e mai bine acasă. Muncesc, însă, ca într-o zi să pot să trăiesc fericită şi pe o bucată de pământ românesc.”

    Sute de românce lucrează în prezent ca însoţitoare de bord pentru companii precum Emirates, Qatar Airlines sau FlyDubai. Transportatorii aerieni din Orientul Mijlociu desfăşoară anual recrutări de personal în statele europene, ca urmare a dezvoltării agresive pe piaţa aeriană mondială.