Tag: Amsterdam

  • Schimbare de paradigmă: Amsterdam vrea să le interzică turiştilor să cumpere cannabis din cafenele

    Autorităţile din Amsterdam îşi propun să schimbe paradigma şi să elimine una dintre principalele „atracţii turistice” ale oraşului olandez, interzicând turiştilor să cumpere cannabis din cafenele (n.red: aşa-numitele „coffee shops”), potrivit Bloomberg.

    Doar cetăţenii olandezi ar avea voie să intre în mult-cunoscutele cafenele, conform unei propuneri făcute de primarul Femke Halsema, într-un plan care este susţinut de poliţia locală şi de procurori. Ideea din spatele planului este de a limita comerţul cu droguri tari şi crima organizată, considerându-le legate de comerţul cu cannabis.

    „Piaţa de cannabis este prea mare şi supraîncălzită. Vreau să diminuăm piaţa cannabisului ca să o putem gestiona. Condiţionarea accesului de cetăţenia olandeză este o măsură extremă, dar nu văd altă alternativă”, a declarat Halsema.

    Planul primarului a fost depus în faţa consiliului local Amsterdam, vineri, ceea ce a declanşat o dezbatere politică şi discuţii legate de un potenţial acord de tranziţie cu proprietarii cafenelelor. Halsema se aşteaptă ca planul să intre în vigoare cel mai devreme în 2022.

    Iniţiativa reprezintă cel mai recent efort al autorităţilor din Amsterdam prin care se încearcă reducerea numărului de turişti din oraş pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor. Mulţimile de turişti au „invadat” oraşul încă de când zborurile ieftine au transformat centrul istoric al Amsterdamului într-una dintre cele mai populare destinaţii de weekend.

    Înainte de pandemie, vitrinele, cafenelele şi canalele Amsterdamului atrăgeau circa 1 milion de turişti pe lună, mai mult decât populaţia rezidentă.

    Cafenelele, în special în centru, se bazează pe turişti. Creşterea numărului de turişti a dus la o creştere a cererii şi a atras criminalitate şi droguri puternice în acest proces, a menţionat primarul.

    Conform unei cercetări realizare de conducerea oraşului, un drum la cafenea este „un motiv foarte important” pentru 57% dintre vizitatorii străini care ajung în Amsterdam.

    Amsterdam are în prezent 166 de cafenele, iar majoritatea devin inutile dacă planul autorităţilor intră în vigoare. Cererea locală de canabis ar putea fi susţinută doar de 68 de cafenele.

  • Bursele din Paris, Amsterdam şi Lisabona sunt îngheţate după ce operatorul bursier Euronext s-a confruntat cu probleme tehnice

    O eroare tehnică cu care se confruntă operatorul bursier Euronext a dus la întreruperea tranzacţionării cu acţiuni şi derivate pe mai multe burse europene, printre care Paris, Amsterdam şi Lisabona, potrivit FT.

    Problema a lovit sistemele înainte ora 11.00 (ora României), conform datelor Refinitiv.

    „Din cauza unei probleme tehnice, tranzacţionarea a fost oprită pentru toate produsele Euronext. Lucrăm la rezolvarea problemei şi vom furniza un informaţii noi cât de curând posibil în ceea ce priveşte reluarea tranzacţionării”, a transmis un purtător de cuvânt al Euronext.

    Atât acţiunile companiei Danone, cât şi cele ale Royal Philips au fost afectate de blocajul de luni, în contextul în care ambele companii au comunicat informaţii importante pentru piaţă luni dimineaţă.

    O situaţie similară a fost înregistrată în urmă cu trei săptămâni pe bursa din Tokyo, unde tranzacţionarea a fost întreruptă pentru o zi întreaga din cauza unei defecţiuni hardware.

  • O veste bună: Tarom, compania naţională aeriană, reia zborurile începând cu 2 mai. Care sunt primele destinaţii unde oamenii vor putea călători

    Compania naţională de stat Tarom reia zborurile începând cu 2 mai. Prima destinaţie spre care se va putea zbura este Amsterdam, iar în următoarele zile vor fi zboruri şi spre Atena, Paris şi Frankfurt.

    Dacă în zilele de 2 şi 4 mai compania va opera un zbor spre Amsterdam, respectiv Atena, în data de 6 mai vor putea fi făcute călătorii spre Paris, Frankfurt, Amsterdam.

    Zborurile se înmulţumesc ulterior, pe 8 mai, când pot fi rezervate bilete şi spre Munchen.

    Adina Vălean, comisarul european pentru transporturi a afirmat că sunt necesare nişte măsuri de distanţare socială pentru a relua zborurile, însă nu au fost încă alcătuite.

    Guvernul a aprobat în şedinţa de Guvern de joi seara, acordarea unui credit de salvare pentru companiile aeriene româneşti Blue Air şi Tarom. Acestea au solicitat anterior o sumă de 130 de milioane de euro pentru a trece cu bine peste criza coronavirusului.

  • O companie olandeză a proiectat un mijloc de transport care ar putea revoluţiona modul în care călătorim. Capsulele hyperloop ar fi la fel de rapide ca trenurile de mare viteză şi mai sustenabile decât avioanele

    La începutul acestei luni, compania olandeză Hardt Hyperloop a anunţat rezultatele unui studiu realizat în colaborare cu provincia Olanda de Nord, prin care a examinat ideea unui nou tip de călătorie experimentală.

    Propunerile care vizează creare unei reţele care să transporte pasageri de la Amsterdam la Paris în mai puţin de 90 de minute sunt în discuţie în Olanda, după ce un studiu care arată că linia hi-tech ar putea fi viabilă din punct de vedere economic. Mijlocul de transport propus – hyperloop – este reprezentat de o capsulă elegantă, care ar circula ptrintr-un tub de oţel şi ar putea atinge o viteză de aproape 1.000 de kilometri/oră, scriu cei de la CNN.

    Se presupune că acest tip de vehicul este mai sustenabil decât aeronavele şi mai rapid decât trenurile de mare viteză, iar avocaţii Hyperloop spun că acesta este viitorul călătoriilor între state, şi chiar intercontinentale.

    Raportul a arătat că o reţea Hyperloop la nivel european ar scurta semnificativ timpul de transfer între oraşele europene, „estomparea” frontierelor şi oferirea de „avantaje economice remarcabile”. O mai bună conectare a zonei metropolitane din Amsterdam la alte centre europene, sugerează studiul, ar îmbunătăţi călătoriile de afaceri şi „va consolida valoarea economică a provinciei”.

    Raportul spune că Hyperloop ar putea transporta 200.000 de pasageri pe oră, pe fiecare sens. Călătorii pot ajunge la Paris în 90 de minute – mai puţin de jumătate din timpul necesar în prezent cu trenul şi aproximativ în acelaşi timp ca un zbor direct, fără a fi nevoie de conexiuni la aeroport. O călătorie de la Amsterdam până la Bruxelles ar dura mai puţin de o oră prin Hyperloop, sugerează studiul. Această studiu marchează următoarea etapă în planul reprezentanţilor Hardt Hyperloop, în urma deschiderii unei instalaţii de testare în iunie 2019.

    Anul trecut, CEO-ul şi cofondatorul companiei, Tim Houter, a declarat pentru CNN Travel că reţeaua europeană propusă de Hardt Hyperloop va oferi o „alternativă pentru zborurile poluante de scurtă durată”.

    Pe hârtie, sună ca un câştig, dar rămân întrebări cu privire la fezabilitatea Hyperloop. Îngrijorările legate de faptul că aceste capsule vor fi sau nu potrivite pentru toate vârstele şi de evacuarea pasagerilor în caz de urgenţă sunt doar o parte dintre problemele ridicate. 

    Cu toate acestea, Jereon Olthof, reprezentantul departamentului de transport al Olandei de Nord spune că este intrigat de studiu, care sună „foarte promiţător”. 

     

  • În aşteptarea Brexitului, Amsterdamul devine noua Londra

    Efectele Brexitului sunt imposibil de calculat, iar dimensiunile divorţului dintre Regatul Unit şi Uniunea Europeană vor deveni clare abia peste câţiva ani. Cu toate acestea, este posibil să ne facem o idee asupra unei lumi post-Brexit. Circa 100 de companii cu operaţiuni in Marea Britanie şi-au deschis sedii în Olanda în aşteptarea Brexitului, conform Ministerului Economiei olandez. 65 din total se află în prezent în Amsterdam, un oraş cu o populaţie (800.000 de locuitori) de 10 ori mai mică decât a Londrei ( 9 milioane), oficialii din Amsterdam spunând că fluxul de companii care se îndreaptă înspre oraş va genera circa 3.500 de joburi în următorii trei ani, potrivit Fortune.

    Mai multe entităţi media majore şi centre de cercetare şi-au extins recent operaţiunile în Amsterdam, însă cel mai vizat sector este cel al serviciilor financiare. Zeci de ani, identitatea financiară a Europei s-a concentrat în Londra, însă nu va mai fi cazul şi în anii viitori. De când a avut loc referendumul din iunie 2016, industriile s-au extins pe tot continentul, schimbare ce poate fi nu doar profundă, ci şi permanentă.

    Noii rezidenţi ai oraşului fac parte dintr-o piaţă pentru care locuinţele la un preţ rezonabil au un număr limitat, ceea ce subliniază faptul că olandezii pot avea mai mult de pierdut decât de câştigat din urma Brexitului.

    Aproape 225.000 de locuri de muncă din Irlanda sunt strâns legate de comerţul cu Marea Britanie. Exporturile sunt în valoare de 25,5 miliarde de euro pe an, arteră economică ce se află acum în risc de a fi afectată.

    Ţările de Jos au fost mereu primitoare faţă de investitorii străini, aproximativ 4.000 de companii străine intrând pe piaţă din anii ’70 până în prezent, potrivit Ministerului Economiei olandez. Principalul aeroport internaţional din Amsterdam este un hub global, la doar o oră de zbor de Londra. Engleza este vorbită aproape peste tot, serviciile ultrarapide de internet sunt omniprezente, iar rata de 25% a impozitului pe venit, deşi este peste cea din Marea Britanie şi Irlanda, este sub cea a Franţei şi a Germaniei.

    Separarea Marii Britanii de Uniunea Europeană pare să amplifice aceste avantaje. Majoritatea oamenilor se gândesc că Brexitul va afecta în primul rând comerţul cu mărfuri, ceea ce înseamnă tarife mai mari asupra vinurilor franţuzeşti şi maşinilor nemţeşti, iar camioanele vor fi verificate tot mai intens la vamă. Însă industria serviciilor pare să fie la fel de afectată. Din momentul în care Brexitul intră în efect, companiile bazate acum în Marea Britanie, indiferent de naţionalitate, vor avea nevoie de licenţe de reglementare şi de contracte noi pentru a continua afacerile în restul Uniunii Europene.

    Amsterdamul a atras mai multe companii financiare din Regatul Unit decât orice alt oraş din UE, ceea ce oferă Olandei o şansă extrem de importantă de a atrage în continuare firme, chiar şi din afara Europei.

    Totuşi, prea puţine firme financiare au abandonat definitiv Marea Britanie, multe dintre ele ţinându-şi în continuare majoritatea staffului european în interiorul insulei britanice. MarketAxess, o multinaţională fintech, are 10 membri în Amsterdam, în timp ce 120 sunt în continuare în Londra. Agenţia de asigurări AM Best are 70 de oameni în Londra şi doar puţin peste 10 membri în Amsterdam.

    Dar după ce Brexitul devine o realitate, cele mai multe afaceri îşi vor îndrepta atenţia spre Amsterdam, iar diferenţa de personal se va echilibra în mod natural, cu tot cu centrul de gravitaţie al industriilor.

     

  • Executiv Air-France KLM, despre zborurile pe distanţe lungi anunţate de TAROM: „Nu este uşor să faci asta – este scump. Preţul pentru o aeronavă este de 250 de milioane de euro”

    „Lucrăm împreună cu mulţi parteneri din alianţa SkyTeam, aşa cum este şi TAROM, iar dacă au planuri să dezvolte rute de lung curier, suntem bucuroşi să avem un partener puternic aici. Totuşi <Este greu să trăieşti din aer>, aşadar nu este niciodată uşor să începi să operezi rute de lung curier – este nevoie de multe investiţii  în această direcţie – trebuie să te asiguri că acest model funcţionează”, răspunde Thijs Komen, general manager Air France KLM pentru Europa Centrală, Alpi şi zona Balcanilor, întrebat despre părerea sa asupra perspectivelor TAROM de dezvoltare a businessului de zboruri pe distanţe lungi.

    Recent, operatorul naţional de stat  şi-a anunţat intenţia a opera curse spre Asia şi Statele Unite de pe aeroportul Otopeni.

    Întrebat care este nivelul investiţiei în deschiderea operaţiunilor zborurilor de lung curier, executivul de la Air France KLM spune că, în situaţia în care TAROM decide să cumpere o aeronavă nouă, preţul pentru un Boeing 787 Dreamliner (una dintre opţiuni pentru acest tip de zboruri) „la raft” este de 250 de milioane de euro. Desigur, observă el, există şi varianta închirierii aeronavelor sau a operării acestora în regim charter „Dar nu este uşor să faci asta – este scump”.

    În ceea ce priveşte Air France – KLM, investiţiile în tehnologie se numără printre priorităţile companiei în următoarea perioadă: „Investim zilnic în tehnologie câte 3 milioane de euro, adică 1,2 miliarde de euro pe an”.

    În afară de evoluţia rapidă a tehnologiei, provocările industriei aviaţiei din prezent se leagă de sustenabilitate. „Nu ştiu cât de important este subiectul sustenabilităţii în România, dar în Olanda sunt multe discuţii pe această temă. Pe aeroportul Schiphol nu mai este permisă creşterea fiindcă opinia publică este împotriva creşterii acestei industrii din motive de sustenabilitate – vedem că în ţările nordice oamenii vor să călătorească mai puţin decât obişnuiau, ori aceasta este provocarea cheie cu care se confruntă industria noastră”.

    Alte provocări pentru operatorii europeni de zbor tradiţionali se leagă de modul în care se dezvoltă competitorii – atât cei low-cost, cât şi companiie din regiunea Golfului, care se dezvoltă rapid (precum Emirates Airlines, Qatar Airways): „Ne bucurăm de competiţie, dar ar trebui să fie făcută sub umbrela aceloraşi reguli şi legi sub care ne aflăm şi noi. Vedem că operatorii din Golf au parte de anumite circumstanţe care nouă nu ne sunt permise în Europa”.

    Pe  7 octombrie 2019, KLM a sărbătorit 100 de ani de la înfiinţare, fiind cea mai veche companie aeriană din lume care operează sub numele său iniţial, potrivit informaţiilor oferite de reprezentanţii companiei.

    KLM a început cu zboruri scurte spre Londra, apoi şi-a extins serviciul prin zboruri intercontinentale în Asia şi America. Compania regală olandeză are zboruri directe spre nu mai puţin de 162 de destinaţii din întreaga lume cu o flotă de 214 aeronave. În 2018 compania a transportat peste 34 milioane de pasageri, iar operaţiunile sale sunt dirijate de peste 33.000 de angajaţi in toată lumea.

    KLM a fost fondată în 1919 de către Albert Plesman şi a operat primul zbor pe 17 mai 1920, de la Croydon, Londra la Amsterdam, la bordul aeronavei aflându-se doi jurnalişti britanici şi o scrisoare de la primarul Londrei către omologul său din Amsterdam. Primul zbor intercontinental KLM a decolat pe 1 octombrie 1924 din Amsterdam cu destinaţia Jakarta. Călătoria a durat 55 de zile şi a avut 21 de opriri. În următorii ani, serviciul intercontinental a fost extins. În 1930, au fost operate zboruri spre Curacao, iar în 1946 KLM a fost prima companie aeriană care a conectat Europa continentală şi America, prin zborurile transatlantice Amsterdam – New York.

    Primul zbor Bucureşti – Amsterdam a fost operat în urmă cu 54 de ani, pe 31 martie 1965. În prezent, KLM operează 2 zboruri cu plecare din Bucureşti spre Amsterdam la programul de iarnă şi 3 zboruri la programul de vară. Acestora se mai adaugă zborurile operate în parteneriat cu Tarom, membru a aceleiaşi alianţe aeriene. Aproximativ 75% – 80% dintre pasagerii români călătoresc spre destinaţii intercontinentale, dintre care cele mai cerute sunt America şi Asia.

    „România creşte rapid – am anunţat deja prin Air France că vom avea oa treia rută zilnică pe perioada iernii; românii călătoresc din ce în ce mai mult, nu doar spre Europa, ci şi spre restul lumii din huburile noastre”, descrie Thijs Komen perspectivele sale asupra pieţei locale.

     

     

  • În căutarea şosetei rătăcite

    „Şoseta3 este un brand românesc de şosete colorate care îşi propune să reinventeze perechea, oferind trei şosete într-un pachet, în caz că una dintre ele dispare. Designul este făcut în Bucureşti – Berlin – Amsterdam, iar producţia în Uniunea Europeană.” Aceasta este descrierea businessului pe site-ul său de prezentare.

    De idee este responsabil Bogdan Ferariu, un antreprenor român orientat mai mult către străinătate, acolo unde şi-a început practic pregătirea profesională. A studiat multimedia şi comunicare în Danemarca şi şi-a obţinut diploma în concept development. A ajuns mai apoi în Hilversum (Olanda), pentru un internship, şi a lucrat în mai multe agenţii de publicitate din Barcelona, Varşovia, Amsterdam şi Berlin.

    „În august 2014 m-am mutat de la Varşovia la Amsterdam şi atunci am simţit că aş vrea să încerc ceva pe lângă jobul full-time. Au fost mai multe idei în perioada aceea şi chiar am vrut să văd cât de greu este să faci ceva de la zero, pe lângă job”, povesteşte Bogdan Ferariu.
    La sfârşitul anului 2014, avea deja o firmă înfiinţată şi a început să se intereseze despre ce înseamnă fabricarea şosetelor.

    A făcut întâi câteva teste şi a produs cantităţi mici, pentru a vedea cum reacţionează piaţa. Apoi producţia s-a extins şi aşa a apărut prima colecţie Şoseta3. Investiţia totală făcută până în prezent a ajuns la circa 10.000 de euro, bani din economiile personale.
    „Am investit mult – timp şi bani – în găsirea unei fabrici care să facă produsele pe care ni le doream şi cu care să putem comunica uşor. Partea asta cu investiţiile este mai mult un proces continuu. Totdeauna e ceva ce putem face mai bine.”

    Producţia şosetelor are loc în Polonia, într-o fabrică dintr-o regiune cu o sută de ani de tradiţie în textile. Etichetele sunt din carton reciclat, cumpărat din Amsterdam. În 2018, Şoseta3 i-a adus lui Bogdan Ferariu afaceri de 18.000 de euro şi un profit de până la 3.000 de euro.
    Astăzi, Bogdan Ferariu este stabilit în Berlin şi continuă să înveţe – se autodescrie, de altfel, drept un autodidact. Aşa a învăţat limbile tuturor ţărilor în care a locuit, dar şi domenii precum programare sau producţie de film.

    „În momentul acesta, nu am alte afaceri, dar am tot pus idei pe hârtie şi cred că Şoseta3 este un început bun, mă ajută să învăţ foarte multe”, spune Bogdan Ferariu.În comunicarea cu firma responsabilă de contabilitate îl mai ajută tatăl său, iar tot el este cel care rezolvă atunci când o comandă trebuie realizată urgent în România.

    „Până acum, 2019 a fost destul de ocupat. Am lansat primul design pentru copii – 1-2 ani -, am lansat o colecţie nouă pentru vară şi am încheiat prima colaborare la Cluj, cu Jazz in the Park (festival de muzică – n. red.). Lucrăm la două noi colaborări, dintre care una la Berlin, şi cu această ocazie sperăm să adăugăm o nouă piaţă pe lista distribuitorilor.”

    Deşi şosetele sunt făcute în Polonia, cea mai mare piaţă de desfacere este România, unde clienţii – în special din mediul urban – comandă şosetele online sau le cumpără din magazinele în care brandul este prezent. În Austria şi Olanda, cumpărătorii sunt foarte atraşi de faptul că şosetele sunt fabricate în Europa, spune antreprenorul.

    Un pachet cu trei şosete produse de el costă 35 de lei, iar un set cu oricare trei pachete la alegere costă 90 de lei. În Bucureşti, Şoseta3 se găseşte în magazinele Dizainăr, The Urbanist şi Beans & Dots.


    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.


    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.


    sPrint Box – cabine fotografice (Bucureşti)
    Fondatori: Denisa şi Ştefan Radu
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 11.000 de euro
    Prezenţă: la evenimente din Bucureşti, dar şi din restul ţării


    Print A Porter – personalizarea obiectelor (Ploieşti)
    Fondator: Beatrice Voinea
    Investiţie iniţială: 40.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 22.000 de euro
    Distribuţie: online


    Kenosis – producţie de obiecte din lemn şi piele (Giarmata, judeţul Timiş)
    Fondator: Andreas Samuelsson
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 150.000 de euro
    Distribuţie: online


    PaPrezzo – producţie de încălţăminte pentru bărbaţi (Cluj-Napoca)
    Fondatori: fraţii Andrei şi Mircea Rusu
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 55.000 de euro
    Distribuţie: online (Facebook, Instagram)


    Cappuccino Story – cafenele cu pahare personalizate (Bucureşti)
    Fondatori: Cătălin Jianu, Cătălin Stoica, Cristian Voicu
    Investiţie iniţială: 10.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 160.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti (Vitan şi Nerva Traian)

  • Care sunt cele mai vizitate capitale ale lumii în 2019 – VIDEO

    Cea mai căutată capitală este Londra, metropola Marii Britanii, urmată de Paris şi Amsterdam. Oraşele europene domină clasamentul, ocupând primele 7 poziţii în ierarhia atragerii turiştilor.
    Între capitalele ţărilor europene Bucureşti ocupă locul 28, fiind întrecut de Belfast, Cardiff şi Riga. La nivel mondial, Bucureştiul se află pe locul 61.

    Locul 1: Londra
    Locul 2: Paris
    Locul 3: Amsterdam
    Locul 4: Roma
    Locul 5: Berlin
    Locul 6: Madrid
    Locul 7: Praga
    Locul 8: Tokyo
    Locul 9: Copenhaga
    Locul 10: Bangkok

  • Legătura dintre Banksy, religie şi Amsterdam – VIDEO

    În Moco am intrat întâmplător, cu gândul de a mai umple cele câteva ore ce îmi rămăseseră libere până la plecarea din Amsterdam. Nefiind pasionată de arta contemporană, m-am gândit că, mai mult ca sigur, mă voi plictisi repede şi voi pleca să mai colind străzile sau celelalte obiective aflate în vecinătatea acestuia. Şi asta pentru că Moco este amplasat în Museumplein, o zonă în care sunt situate trei dintre cele mai cunoscute muzee din Amsterdam: Rijksmuseum, Van Gogh şi Stedeljik. Ei bine, nu mă puteam înşela mai tare. Aveam să plec abia peste vreo trei ore, asta în ciuda faptului că muzeul micuţ, amenajat în Villa Alsberg, o clădire cu două etaje, putea fi vizitat relativ rapid. Şi aş mai fi zăbovit, cu siguranţă, dacă nu aveam un avion de prins pe cel mai mare aeroport din Ţările de Jos şi unul dintre cele mai aglomerate huburi aviatice din lume, tranzitat anual de peste 70 de milioane de călători – Amsterdam Schiphol.

    Alături de numeroase lucrări ale celebrului graffer (persoană care execută lucrări în graffiti) cunoscut sub preudonimul Banksy, sălile muzeului Moco erau „gazdele” expoziţiilor unor artişti contemporani precum japoneza în vârstă de 90 de ani Yayoi Kusama, care execută în special sculpturi şi instalaţii, designerul italian Marc Ange, newyorkezul Daniel Arsham sau gemenii identici Otavio Pandolfo şi Gustavo Pandolfo din Brazilia, care se prezintă sub numele de Osgemeos şi sunt cunoscuţi în special pentru caracterele zugrăvite în nuanţe de galben aprins şi detalii murale incredibile. În unele săli, tocmai pereţii încăperii erau transformaţi în opere de artă, de pildă sala pereţilor erodaţi sau cea a pereţilor elastici, transformaţi, cu ajutorul unei tehnici inventate de artiştii Daniel Arsham şi Alex Mustonen, în lucrări geniale.

    M-a surprins în special modul în care lucrări executate într-o notă clasică, de pildă sculpturi greceşti sau picturi în stilul lui Monet, erau transformate în artă contemporană prin asocieri frapante, inscripţionate, de pildă, cu mesaje instagramabile sau cu personaje din lumea Disney.

    Una dintre lucrările care mi-au atras în mod special atenţia a fost „Christ with shopping bags”, ce îl înfăţişa pe Hristos crucificat însă cu palmele prinse nu în cuie, ci în pungi de cadouri, fiind, potrivit descrierii alăturate tabloului, o satiră la adresa valorilor, percepţiei şi transformărilor suferite de sărbătoarea Crăciunului de-a lungul secolelor. „Lucrarea reflectă o creştere imensă a consumerismului în perioada Crăciunului – perioadă în care care ar trebui, de fapt, să reflectăm asupra valorilor acesteia, a facerii de bine şi a dăruirii. Obişnuia să fie o zi de odihnă şi nu un timp în care să fim preocupaţi de lucrurile materiale. Toate elementele din imagine apar topindu-se, amintindu-ne astfel că atât lucrurile materiale cât şi bucuria născută din acestea nu sunt durabile”, este descris „manifestul” lui Banksy la adresa consumerismului.

    În muzeul Moco arta şi-a făcut loc chiar şi dincolo de uşa toaletei, şerveţelele pentru mâini dovedindu-se o miniexponată menită să păcălească şi să amuze vizitatorii.

    La demisolul muzeului, pe lângă o serie de lucrări sau expoziţii precum „Calcified Room” (Camera calcificată) – un fel de mini-Pompei modern, acoperit de lavă albă, realizată de Daniel Arsham în colaborare cu galeriile Perrotin şi Ron Mandos, există şi un magazin unde, dacă eşti colecţionar înrăit, poţi achiziţiona, cu câteva mii de euro, lucrări ale acestuia sau, pentru sume mult mai mici, de până în 20 de dolari, poţi pleca acasă cu un tricou imprimat cu lucrările lui Banksy. Şi dacă tot vorbim de preţuri, biletul de intrare cumpărat online costă 14 euro pentru adulţi, studenţii şi adolescenţii de 16-17 ani având o reducere de 2,5 euro, copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani plătesc 8,5 euro, iar pentru cei mai mici de 10 ani intrarea este gratuită. La faţa locului, toate biletele sunt cu 1 euro mai scumpe şi, pentru alţi câţiva euro în plus, puteţi opta pentru audioghid.

    Grădina muzeului este, de asemenea, o expoziţie de lucrări, unele interactive. Poţi, de pildă, să te relaxezi la umbra palmierilor roz, „plantaţi” de designerul Marc Ange în cadrul instalaţiei Le Refuge, sau să iei o scurtă lecţie de echitaţie, amintindu-ţi de copilărie, pe inorogul de fier al designerului olandez Marcel Wanders.

    Ce mai puteţi face în Amsterdam?

    Desigur, o plimbare de câteva ore, pe jos, pe străzile micii capitale, unde la tot pasul întâlneşti câte un pod ridicat peste canalele Amsterdamului, de care sunt rezemate mulţimile de biciclete. Oraşul este înţesat de turişti din toate colţurile lumii, încât uneori pare că locuitorii nici nu există sau că s-au refugiat cu toţii în casele lor cu ferestre colorate acoperite de iederă.

    O zi însorită – care este o raritate în Amsterdam – merge însoţită neapărat de o bere rece servită la terasele nu tocmai pretenţioase, dar pitoreşti, aflate pretutindeni, sau de o plimbare cu feribotul ori cu barca privată cu motor, pentru mai multă intimitate.

    Sunt, de asemenea, o serie de muzee, catedrale sau case memoriale şi alte atracţii pentru cei ce petrec mai mult de două zile în capitala Olandei, de pildă: muzeul statuilor de ceară Madame Tussaud, pentru ale cărui cozi trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare, Casa Memorială Rembrandt, Casa Anne Frank sau o vizită la fabrica de bere Heineken. Shoppingul poate fi şi el inclus pe listă, atât timp cât reuşeşti să dai din coate şi să te strecori prin „traficul” haotic din magazine.

    Ziua, în Cartierul Roşu nu se remarcă altceva decât picturi şi afişe care, într-adevăr, i-ar ruşina pe pudici şi le-ar determina pe unele mame să le spună copiilor să întoarcă privirea. Abia seara târziu, după ce se înserează, încep să urce în vitrine fete cu feţe plictisite, expunându-se ochilor curioşi ai turiştilor. Am fost şocată când o chelneriţă dintr-o cafenea situată într-o zonă apropiată cunoscutului cartier mi-a spus că ea nu a fost niciodată acolo.

    Mi-a plăcut Amsterdamul, cu miile de biciclete care îmi tăiau calea cu viteză, pedalate cu relaxare de rezidenţii grăbiţi, sau cu teamă, de turişti cu faţa crispată, stresaţi să nu se accidenteze. Şi apropo de biciclete, cum aveam să aflu de la un prieten – aici nimeni nu îşi achiziţionează biciclete scumpe, deoarece se fură des şi de multe ori, cu puţin noroc – dacă e să fim ironici –, o poţi recumpăra chiar pe a ta de pe cine ştie ce site. Mi-a plăcut Amsterdamul cu terase în care îţi puteai răcori picioarele în minipiscine gonflabile, cu amuzantele reclame ale magazinelor, cu aerul relaxat al străzilor însorite şi, mai presus de toate, mi-a plăcut Amsterdamul cu Moco şi cu operele ciudate şi fascinante pe care le găzduieşte între zidurile sale.

  • Legătura dintre Banksy, religie şi Amsterdam – VIDEO

    În Moco am intrat întâmplător, cu gândul de a mai umple cele câteva ore ce îmi rămăseseră libere până la plecarea din Amsterdam. Nefiind pasionată de arta contemporană, m-am gândit că, mai mult ca sigur, mă voi plictisi repede şi voi pleca să mai colind străzile sau celelalte obiective aflate în vecinătatea acestuia. Şi asta pentru că Moco este amplasat în Museumplein, o zonă în care sunt situate trei dintre cele mai cunoscute muzee din Amsterdam: Rijksmuseum, Van Gogh şi Stedeljik. Ei bine, nu mă puteam înşela mai tare. Aveam să plec abia peste vreo trei ore, asta în ciuda faptului că muzeul micuţ, amenajat în Villa Alsberg, o clădire cu două etaje, putea fi vizitat relativ rapid. Şi aş mai fi zăbovit, cu siguranţă, dacă nu aveam un avion de prins pe cel mai mare aeroport din Ţările de Jos şi unul dintre cele mai aglomerate huburi aviatice din lume, tranzitat anual de peste 70 de milioane de călători – Amsterdam Schiphol.

    Alături de numeroase lucrări ale celebrului graffer (persoană care execută lucrări în graffiti) cunoscut sub preudonimul Banksy, sălile muzeului Moco erau „gazdele” expoziţiilor unor artişti contemporani precum japoneza în vârstă de 90 de ani Yayoi Kusama, care execută în special sculpturi şi instalaţii, designerul italian Marc Ange, newyorkezul Daniel Arsham sau gemenii identici Otavio Pandolfo şi Gustavo Pandolfo din Brazilia, care se prezintă sub numele de Osgemeos şi sunt cunoscuţi în special pentru caracterele zugrăvite în nuanţe de galben aprins şi detalii murale incredibile. În unele săli, tocmai pereţii încăperii erau transformaţi în opere de artă, de pildă sala pereţilor erodaţi sau cea a pereţilor elastici, transformaţi, cu ajutorul unei tehnici inventate de artiştii Daniel Arsham şi Alex Mustonen, în lucrări geniale.

    M-a surprins în special modul în care lucrări executate într-o notă clasică, de pildă sculpturi greceşti sau picturi în stilul lui Monet, erau transformate în artă contemporană prin asocieri frapante, inscripţionate, de pildă, cu mesaje instagramabile sau cu personaje din lumea Disney.

    Una dintre lucrările care mi-au atras în mod special atenţia a fost „Christ with shopping bags”, ce îl înfăţişa pe Hristos crucificat însă cu palmele prinse nu în cuie, ci în pungi de cadouri, fiind, potrivit descrierii alăturate tabloului, o satiră la adresa valorilor, percepţiei şi transformărilor suferite de sărbătoarea Crăciunului de-a lungul secolelor. „Lucrarea reflectă o creştere imensă a consumerismului în perioada Crăciunului – perioadă în care care ar trebui, de fapt, să reflectăm asupra valorilor acesteia, a facerii de bine şi a dăruirii. Obişnuia să fie o zi de odihnă şi nu un timp în care să fim preocupaţi de lucrurile materiale. Toate elementele din imagine apar topindu-se, amintindu-ne astfel că atât lucrurile materiale cât şi bucuria născută din acestea nu sunt durabile”, este descris „manifestul” lui Banksy la adresa consumerismului.

    În muzeul Moco arta şi-a făcut loc chiar şi dincolo de uşa toaletei, şerveţelele pentru mâini dovedindu-se o miniexponată menită să păcălească şi să amuze vizitatorii.

    La demisolul muzeului, pe lângă o serie de lucrări sau expoziţii precum „Calcified Room” (Camera calcificată) – un fel de mini-Pompei modern, acoperit de lavă albă, realizată de Daniel Arsham în colaborare cu galeriile Perrotin şi Ron Mandos, există şi un magazin unde, dacă eşti colecţionar înrăit, poţi achiziţiona, cu câteva mii de euro, lucrări ale acestuia sau, pentru sume mult mai mici, de până în 20 de dolari, poţi pleca acasă cu un tricou imprimat cu lucrările lui Banksy. Şi dacă tot vorbim de preţuri, biletul de intrare cumpărat online costă 14 euro pentru adulţi, studenţii şi adolescenţii de 16-17 ani având o reducere de 2,5 euro, copiii cu vârste cuprinse între 10-15 ani plătesc 8,5 euro, iar pentru cei mai mici de 10 ani intrarea este gratuită. La faţa locului, toate biletele sunt cu 1 euro mai scumpe şi, pentru alţi câţiva euro în plus, puteţi opta pentru audioghid.

    Grădina muzeului este, de asemenea, o expoziţie de lucrări, unele interactive. Poţi, de pildă, să te relaxezi la umbra palmierilor roz, „plantaţi” de designerul Marc Ange în cadrul instalaţiei Le Refuge, sau să iei o scurtă lecţie de echitaţie, amintindu-ţi de copilărie, pe inorogul de fier al designerului olandez Marcel Wanders.

    Ce mai puteţi face în Amsterdam?

    Desigur, o plimbare de câteva ore, pe jos, pe străzile micii capitale, unde la tot pasul întâlneşti câte un pod ridicat peste canalele Amsterdamului, de care sunt rezemate mulţimile de biciclete. Oraşul este înţesat de turişti din toate colţurile lumii, încât uneori pare că locuitorii nici nu există sau că s-au refugiat cu toţii în casele lor cu ferestre colorate acoperite de iederă.

    O zi însorită – care este o raritate în Amsterdam – merge însoţită neapărat de o bere rece servită la terasele nu tocmai pretenţioase, dar pitoreşti, aflate pretutindeni, sau de o plimbare cu feribotul ori cu barca privată cu motor, pentru mai multă intimitate.

    Sunt, de asemenea, o serie de muzee, catedrale sau case memoriale şi alte atracţii pentru cei ce petrec mai mult de două zile în capitala Olandei, de pildă: muzeul statuilor de ceară Madame Tussaud, pentru ale cărui cozi trebuie să vă înarmaţi cu multă răbdare, Casa Memorială Rembrandt, Casa Anne Frank sau o vizită la fabrica de bere Heineken. Shoppingul poate fi şi el inclus pe listă, atât timp cât reuşeşti să dai din coate şi să te strecori prin „traficul” haotic din magazine.

    Ziua, în Cartierul Roşu nu se remarcă altceva decât picturi şi afişe care, într-adevăr, i-ar ruşina pe pudici şi le-ar determina pe unele mame să le spună copiilor să întoarcă privirea. Abia seara târziu, după ce se înserează, încep să urce în vitrine fete cu feţe plictisite, expunându-se ochilor curioşi ai turiştilor. Am fost şocată când o chelneriţă dintr-o cafenea situată într-o zonă apropiată cunoscutului cartier mi-a spus că ea nu a fost niciodată acolo.

    Mi-a plăcut Amsterdamul, cu miile de biciclete care îmi tăiau calea cu viteză, pedalate cu relaxare de rezidenţii grăbiţi, sau cu teamă, de turişti cu faţa crispată, stresaţi să nu se accidenteze. Şi apropo de biciclete, cum aveam să aflu de la un prieten – aici nimeni nu îşi achiziţionează biciclete scumpe, deoarece se fură des şi de multe ori, cu puţin noroc – dacă e să fim ironici –, o poţi recumpăra chiar pe a ta de pe cine ştie ce site. Mi-a plăcut Amsterdamul cu terase în care îţi puteai răcori picioarele în minipiscine gonflabile, cu amuzantele reclame ale magazinelor, cu aerul relaxat al străzilor însorite şi, mai presus de toate, mi-a plăcut Amsterdamul cu Moco şi cu operele ciudate şi fascinante pe care le găzduieşte între zidurile sale.