Tag: amintiri

  • Oraşe de hârtie

    Inco Matsui, de origine din Osaka, s-a apucat să realizeze machete ale unor oraşe cunoscute ale lumii în 2006, preferând hârtia pentru a se deosebi de alţi artişti şi pentru căldura şi delicateţea pe care aceasta le transmite.

    Printre cele mai cunoscute oraşe de hârtie ale sale sunt Tokio, pe care l-a confecţionat pe baza amintirilor din copilărie ca să le ofere posibilitatea celor care nu l-au cunoscut să-l vadă aşa cum arăta în trecut, petrecând la lucru circa şase luni, oraşul să natal, Osaka, sau New York, oraşul în care locuieşte.

  • Arşinel, audiat la DIICOT: Lucan rămâne un om pe care îl voi aprecia şi căruia îi voi purta recunoştinţă

    “A fost o întâlnire civilizată, cu întrebări de bun simţ. Am încercat, în măsura amintirilor, să dau nişte răspunsuri. Asta nu înseamnă că sentimentele mele faţă de profesorul Mihai Lucan s-au schimbat, rămâne un om pe care îl voi aprecia şi îi voi purta recunoştinţă”, a declarat Alexandru Arşinel după audiere.

    “Întrebările au fost strict la obiect, exclusiv la momentul in care au fost făcute intervenţiile, cred ca 2013, privind transplantul renal. Absolut nimic de reproşat ca mod de derulare si ca mod de anchetare”, a completat avocatul lui Arşinel.

    În 2013, artistul a suferit un transplant de rinichi, la Cluj.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată conacele abandonate ale miliardarilor lumii – GALERIE FOTO

    Regiunea Shekhawati aflată în deşertul Tharr din Rajasthan a fost cândva casa a numeroşi miliardari ai Indiei. În prezent, multe dintre măreţele havelis (conace) ale acestora – sunt pe punctul de a se prăbuşi –  singurele amintiri ale opulenţei lor  fiind adusă de frescele decolorate ce au mai rămas pe pereţii acestora,  potrivit BBC.

    Picturile acoperă aproape fiecare centimetru de pe havelis, astfel că oraşele şi satele din regiunea Shekhawati surprind cea mai mare concentrare de fresce dintr-o singură regiune la nivel mondial. Pentru a proteja aceste proprietăţi, două districte din regiunea Shekhawati au inters vânzarea conacelor oricui ar putea să distrugă aspectul lor traditional, astfel încât să conserve şi să promoveze Shekhawati ca destinaţie turistică.

    Povestea acestei regiuni începe în anii 1820, când comerţul a trecut de la rutele pe uscat la cele pe apă şi ferate, iar centrele de comerţ ale Rajasthanului au intrat în declin. Totuşi, comercianţii din Shekhawati au urmat drumul banilor şi s-au mutat în oraşele port din Mumbai şi Calcultta pe coasta indiană, trimiţând înapoi cantităţi enorme de bani spre casele lor din Shekhawati şi transformând astfel conacele în dovezi artistice de bogăţie.

    Majoritatea conacelor tip havelis erau construite în stiluri arhitecturale similare: aveau de cele mai multe ori două etaje, de la două până la patru grădini deschise, iar fiecare dintre acestea şi camerele care ieşeau în curţile respective erau construite cu scopuri specifice. De obicei, prima încăpere era destinată bărbaţilor şi afacerilor lor, a doua era pentru femei, iar a treia pentru gătit şi pentru animale.

    Până la începutul secolului XX, frescele au început să capete influenţe europene şi moderne, acestea reprezentând amintiri a ceea ce neguţătorii au văzut în marile oraşe. În unele cazuri rare, pictorii erau trimişi să observe şi să recreeze anumite scene. Printre motivele tradiţionale se află frescele reginei Elizabeta, Isus, heruvimii, etc.

    Conacele havelis şi frescele din Shekhawati au cunoscut o perioadă înfloritoare până la începutul secolului XX, după care miliardarii indieni au părăsit deşertul pentru oportunităţi mai bune în metropole precom Mumbai şi Calcutta şi chiar peste hotare. După ce comerţul s-a mutat, nu au mai existat dezvoltări în regiunea aridă Shekhwati, iar conacele indiene din Shekhawati au fost abandonate pentru totdeauna.

    Câteva dintre cele mai importante nume indiene din scena globală de business sunt originare din Shekhwati: printre acestea se află cel al miliardarului din industria oţelului Laxmi Mittal, miliardarul din industria farma Ajay Piramal şi singurul miliardar din Nepal, Binod K Chaudhary. Potrivit publicaţiei americane Forbes, aproape 25% dintre 100 cei mai bogaţi oameni din India sunt din regiunea Shekhawati. 

    Credit foto: Neelima Vallangi 

  • Degradarea societăţii atinge un nou prag: fotografiile din telefon, mai valoroase decât viaţa în cuplu

    Sondajul a arătat că, pentru 49% dintre oameni, fotografiile cu ei înşişi, într-o ipostază “delicată”, sunt cele mai valoroase informaţii pe care le au pe dispozitivele lor, urmate de fotografiile care îi reprezintă pe copiii lor şi partenerul de viaţă. Gândul că ar putea să-şi piardă toate aceste amintiri preţioase este considerat mai neplăcut decât perspectiva unui accident de maşină, despărţirea de partener sau o dispută cu un prieten sau cu un membru al familiei. Însă, atunci când au fost puşi faţă în faţă cu decizia de a şterge aceste informaţii pentru bani, utilizatorii şi-au dat informaţiile digitale, precum fotografiile, pe mai puţin de 10,37 euro.

    Când sunt întrebaţi, oamenii spun că amintirile digitale ocupă un loc special în inimile lor, poate pentru că aceste amintiri sunt considerate de neînlocuit. Peste două cincimi, de exemplu, spun că nu ar putea să inlocuiască fotografiile şi video-urile din călătorii (45%), pe cele cu copiii lor (44%) sau cu ei înşişi (40%). Studiul arată că gândul pierderii acestor amintiri preţioase este considerat foarte stresant de majoritatea oamenilor. Mai mult, acest studiu indică faptul că oamenii ţin la dispozitivele şi fotografiile lor chiar mai mult decât la parteneri, prieteni sau animale de companie.

    Kaspersky Lab a întrebat participanţii cât de afectaţi ar fi dacă ar trece prin diverse scenarii, printre care boala unui membru al familiei, despărţirea de partener, un accident de maşină, pierderea fotografiilor digitale, a contactelor şi altele. La nivel global, boala unui membru al familiei s-a clasat pe primul loc, fiind considerată de respondenţi cel mai neplăcut incident pe care l-ar putea trăi. Pierderea sau furtul unui dispozitiv şi pierderea fotografiilor personale s-au clasat pe locul al doilea şi al treilea, în topul situaţiilor neplăcute, în numeroase regiuni ale globului, depăşind situaţii ca accidentele de maşină, despărţirea de partener, o zi proastă la serviciu, certuri cu membrii familiei şi prietenii şi, în unele cazuri, chiar o boală a animalului de companie.

    Totuşi, un experiment efectuat pentru Kaspersky Lab de psihologii media de la Universitatea Wuerzburg le-a arătat cercetătorilor un rezultat contradictoriu: în ciuda faptului că pretind că ţin la informaţiile lor, oamenii sunt, în acelaşi timp, dispuşi să le vândă pentru o sumă suprinzător de mică.  

    Participanţii la experiment au fost rugaţi să aprecieze cât ar valora, în bani, informaţiile stocate pe smartphone-urile lor, inclusiv fotografii cu familia şi prietenii, informaţiile de contact şi documentele personale. În mod suprinzător, valoarea pe care utilizatorii au dat-o informaţiilor lor a fost semnificativ mai mică decât ar fi fost de aşteptat, având în vedere disconfortul prin care au spus că ar trece dacă ar pierde acele date. Oamenii au avut tendinţa de a pune preţ mai mare pe detaliile lor financiare şi de plată (în medie 13,33 euro) decât pe alte tipuri de date. Informaţiile de contact au fost apreciate ca valorând, în medie, 11,89 euro, iar fotografiile au fost evaluate la o medie de doar 10,37 euro.

    În plus, experimentul a arătat că este foarte probabil ca tocmai amintirile cele mai preţioase ale oamenilor să fie schimbate pe bani. Atunci când participanţilor li s-au oferit bani (pe baza sumelor amintite) în schimbul ştergerii informaţiilor respective (nicio informaţie nu a fost ştearsă cu adevărat), fotografiile cu familia şi prietenii, documentele personale şi fotografiile cu participanţii au primit cel mai frecvent aprobarea de a fi şterse.

  • Care este motivul pentru care milenialii sunt cei mai interesaţi de jocurile de noroc

    „Percepţia asupra jocurilor de noroc este într-un proces continuu de schimbare în bine, percepţia este mai puţin negativă. Drept dovadă, numărul jucătorilor este tot mai mare, pe primul loc este categoria de vârstă 18-24 de ani, urmată îndeaproape de cea de 25-34 de ani. Ceea ce mai putem observă este că şi profilul jucătorului se schimbă. Dacă până acum bărbaţii erau cei care îl constituiau, putem vorbi acum şi de un procent reprezentat de femei. În cazul nostru, vorbim de o proporţie de 67% jucători bărbaţi şi 33% jucători femei”, a declarat domnul Valentin-Adrian Georgescu, CEO Novomatic România. 
     
    Motivele pentru care joacă
     
    Potrivit rezultatelor aceluiaşi studiu, motivul principal pentru care aleg să joace este „de plăcere”. 
     
    „Jucătorii asociază cazinoul cu o stare de bine, cu distracţie, relaxare şi câştig. Iar cazinourile online susţin şi mai mult această nevoie a jucătorilor prin opţiunile variate pe care le au la dispoziţie în materie de jocuri. Pe platfoma admiral.ro, iubitorii jocurilor de noroc şi pariuri sportive pot să se bucure de o experienţă completă şi să acceseze jocurile lor preferate într-un singur loc, într-o  selecţie variată, de la jocurile de sloturi până la jocuri de cazinou şi pariuri sportive. Elementul de noutate pe care ADMIRAL îl aduce în atenţia pasionaţilor este posibilitatea de a juca online, în exclusivitate, jocurile originale marca NOVOMATIC, preferate de milioane de jucători la nivel global, precum Book of Ra, Sizzling Hoţ, Lucky Lady’s Charm, dar şi multe altele. Platforma admiral.ro pune la dispoziţia utilizatorilor şi una dintre cele mai sigure oferte de pariuri sportive din lume, într-o gama bogată, zilnic conectează clienţii la sute de evenimente sportive din întreagă lume”, a mai adăugat domnul Valentin-Adrian GEORGESCU.
     
    Potrivit CEO-ului Novomatic România, cheia succesului este de a crea o sinergie între activitatea din ofline şi online. Online-ul aduce cu sine o serie de beneficii atât pentru operatori, cât şi pentru jucători. Activitatea devine astfel mult mai bine şi mai uşor de controlat, se pot evita abuzurile rapid şi se contribuie activ la o legătură pe termen lung cu jucătorul.  Pe de altă parte, jucătorul are acces la un spectru mult mai larg de jocuri faţă de opţiunile din landbased, spune el. 
  • Amintirile cutremurătoare din infernul de la AUSCHWITZ ale unei FEMEI din ROMÂNIA ce a fost supusă experimentelor vestitului nazist Mengele

    Eva Mozes s-a nascut in localitatea Port, comuna Marca, in 1934. Alaturi de sora sa geamana, Miriam, ceilalti patru frati, parintii si alte aproximativ 100 de rude aa fost deportata la Auschwitz in perioada Holocaustului. Doar ea si sora ei au supravietuit, pentru ca au facut parte din cele circa 1.500 de perechi de gemeni selectate de doctorul Josef Mengele, ramas in istorie cu o faima de criminal cinic pentru experimentele genetice inumane. 
     
    In film, ea povesteste cum a ajuns in lagarele de la Auschwitz, cum ea si sora ei au fost smulse  de catre soldatii nemti din bratele mamei, dar si despre experimentele medicale la care a fost supusa
     
    Eva povesteste ca doctorul Mengele ii numea “soareci de Guineea” pe gemenii pe care ii folosea in cercetarile sale. 
     
    “Îmi amintesc de Mengele. Era un barbat chipes, înalt, bine îmbracat. Revad si acum cizmele pe care le avea. Venea la noi, unde erau gemenii, si ne numara în fiecare zi pentru a vedea câti am mai ramas pentru experimentele sale. Îmi amintesc ca într-o zi ne-au dezbracat si ne-au masurat. Alta data ne-au luat foarte mult sânge si ne-au dat injectii.
     
    Minimum cinci injectii în bratul drept si apoi în cel stâng. Doua zile mai târziu am stiut ca sunt foarte bolnava, pentru ca aveam febra foarte mare, picioarele si mâinile îmi ardeau si erau foarte dureroase si aveam puncte rosii pe întreg corpul. Am fost dusa la spital si Mengele a spus, uitându-se la mine, fara a ma examina, ca si cum ar fi stiut ce se va întâmpla, “Pacat. E asa de tanara. are doar doua saptamani de trait”. I-am dovedit ca se înseala”, rememoreaza Eva Mozes o parte din dureroasele sale experiente de la Auschwitz.
     
    Supravietuitoarea experimentelor lui Mengele spune ca nu a aflat niciodata cu ce substante a fost injectata. Sora ei, Miriam, i-a povestit ulterior cum a trecut prin aceleasi tratamente, cu multe injectii administrate, apoi cu febra mare si cele doua saptamani petrecute la spital, sub supravegherea echipei temutului medic nazist, scrie graiulsalajului.ro
  • Amintirile cutremurătoare din infernul de la AUSCHWITZ ale unei FEMEI din ROMÂNIA ce a fost supusă experimentelor vestitului nazist Mengele

    Eva Mozes s-a nascut in localitatea Port, comuna Marca, in 1934. Alaturi de sora sa geamana, Miriam, ceilalti patru frati, parintii si alte aproximativ 100 de rude aa fost deportata la Auschwitz in perioada Holocaustului. Doar ea si sora ei au supravietuit, pentru ca au facut parte din cele circa 1.500 de perechi de gemeni selectate de doctorul Josef Mengele, ramas in istorie cu o faima de criminal cinic pentru experimentele genetice inumane. 
     
    In film, ea povesteste cum a ajuns in lagarele de la Auschwitz, cum ea si sora ei au fost smulse  de catre soldatii nemti din bratele mamei, dar si despre experimentele medicale la care a fost supusa
     
    Eva povesteste ca doctorul Mengele ii numea “soareci de Guineea” pe gemenii pe care ii folosea in cercetarile sale. 
     
    “Îmi amintesc de Mengele. Era un barbat chipes, înalt, bine îmbracat. Revad si acum cizmele pe care le avea. Venea la noi, unde erau gemenii, si ne numara în fiecare zi pentru a vedea câti am mai ramas pentru experimentele sale. Îmi amintesc ca într-o zi ne-au dezbracat si ne-au masurat. Alta data ne-au luat foarte mult sânge si ne-au dat injectii.
     
    Minimum cinci injectii în bratul drept si apoi în cel stâng. Doua zile mai târziu am stiut ca sunt foarte bolnava, pentru ca aveam febra foarte mare, picioarele si mâinile îmi ardeau si erau foarte dureroase si aveam puncte rosii pe întreg corpul. Am fost dusa la spital si Mengele a spus, uitându-se la mine, fara a ma examina, ca si cum ar fi stiut ce se va întâmpla, “Pacat. E asa de tanara. are doar doua saptamani de trait”. I-am dovedit ca se înseala”, rememoreaza Eva Mozes o parte din dureroasele sale experiente de la Auschwitz.
     
    Supravietuitoarea experimentelor lui Mengele spune ca nu a aflat niciodata cu ce substante a fost injectata. Sora ei, Miriam, i-a povestit ulterior cum a trecut prin aceleasi tratamente, cu multe injectii administrate, apoi cu febra mare si cele doua saptamani petrecute la spital, sub supravegherea echipei temutului medic nazist, scrie graiulsalajului.ro
  • Maia Morgenstern, amintiri DUREROASE din tinereţe: „Mâncam pâine cu margarină şi Vegeta şi citeam despre friptură”

    Iubita actriţă a dezvăluit cum în urmă cu 30 de ani mânca pâine cu margarină şi Vegeta, care se cumpăra pe bani grei de la sârbi, şi se uita în cartea de bucate a Sandrei Marin, visând la ”bunătăţi”. Totodată, actriţei îi era greu şi cu gătitul, deoarece folosea acelaşi ulei de mai multe ori pentru a prăji cartofii cumpăraţi de la piaţă.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
     

  • Cum a ajuns Creangă scriitor după ce a fost răspopit şi nevasta l-a părăsit pentru un călugăr

    Pe 1 martie 1837 se năştea la Humuleşti Ion Creangă, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români.

     Deşi în ”Fragment de biografie” Ion Creangă însuşi spune că s-a născut pe 1 martie 1837, data naşterii sale este incertă, deoarece, conform unei mitrici (condici) de nou-născuţi din Humuleşti publicată de Gh. Ungureanu, Creangă s-ar fi născut pe 10 iunie 1839. Creangă a mai avut încă şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria şi Ileana în 1919.

    Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”. În 1847, începe şcoala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de ţăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredinţează bunicului matern (“tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala. În 1853 este înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ sub numele Ştefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu).

    După dorinţa mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Şcoala catihetică din Fălticeni (“fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii din Fălticeni, este silit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola.

    Cititi mai multe pe www.desopera.ro