BusinessMagazin

Tag: afisaj

  • Capitalistul săptămânii: Ingvar Kamprad

    Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.

    Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

    În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o  vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.

    CEO-ul companiei este, de la 1 septembrie, Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 303 magazine ale IKEA Group în 26 de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 690 milioane de vizitatori în anul financiar 2012.

  • Capitalistul săptămânii: WILLIAM LEVER

    Cea mai mare companie britanică şi prima multinaţională modernă are o istorie bogată, care începe în 1930, după fuziunea dintre Lever Brothers şi Margarine Unine. Temelia acesteia a fost pusă în anii 1800, odată cu fondarea companiei Lever Brothers, datorită iniţiativei lui William Lever, cunoscut şi drept Lordul Leverhulme. Lever s-a născut în Bolton, Anglia, într-o familie care avea o băcănie. A renunţat la şcoală la 16 ani şi a început să lucreze în cadrul băcăniei, iar după cinci ani a devenit partenerul tatălui lui. Din dorinţa de a-şi diversifica activităţile, cumpără în 1885 împreună cu fratele lui o companie producătoare de săpun din Warrington, Anglia, devenită Lever Brothers. Cei doi fac un parteneriat cu William Hough Watson, un chimist din oraşul natal. El revoluţionează modul de producere a săpunului prin folosirea uleiului de palmier şi a glicerinei.

    Datorită abilităţilor de marketing ale lui William Lever, săpunul lor ajunge să fie vândut în 134 de ţări în mai puţin de un deceniu de la lansare. Până în 1888, au produs 450 de tone de săpun. Datorită extinderii afacerii, cumpără un teren în Cheshire şi construieşte acolo, între 1888 şi 1914, un sat pentru angajaţi. A deschis şcoli pentru 500 de elevi, iar pentru femei a creat cursuri de gătit, croitorie şi stenografie. Până în 1909, în Port Sunlight – cum a numit aşezarea – existau 700 de locuinţe, o sală de concert şi un teatru, o bibliotecă şi o piscină în aer liber. Chiriile reprezentau salariul pe o săptămână al muncitorilor. Port Sunlight a fost creat pe baza principiului că sănătatea şi fericirea angajaţilor vor asigura şi productivitatea companiei, dar existau şi reguli stricte prin care, dacă un muncitor îşi pierdea locul de muncă, era evacuat.

    La începutul anilor 1900, Lever folosea ulei de palmier produs în coloniile britanice din Africa. A început să aibă dificultăţi în obţinerea concesiunilor de plantaţii, prin urmare a început să caute alte colonii. În 1911, Lever a vizitat Congoul belgian pentru avantajul unei forţe de muncă ieftine şi al concesiunilor de ulei de palmier. Atitudinea lui faţă de congolezi a fost una rasistă după standardele zilei de azi, iar lucrătorii de pe plantaţii făceau muncă forţată, potrivit unor informaţii din cartea „Lord Leverhulme’s Ghosts: Colonial Exploitation in the Congo„ (Fantomele Lordului Leverhulme: exploatarea colonială din Congo) de Jules Marchal. Autorul acesteia scria: „Leverhulme a creat un regat privat bazat pe sistemul belgian de muncă forţată, un program care a redus la jumătate populaţia din Congo şi a fost responsabil de mai mulţi morţi decât holocaustul nazist”.

    În Marea Britanie, este un binefăcător pentru mulţi, mai ales în oraşul natal, unde a construit cel mai mare parc, donat de el în 1914. Începând cu 1918, cheltuieşte circa un milion de lire sterline pentru amenajarea Insulei Lewis, aflată pe coasta vestică a Scoţiei, dar opoziţia localnicilor îl opreşte să îşi ducă la capăt viziunea. După ce se întoarce dintr-o călătorie în Africa, se îmbolnăveşte de pneumonie şi moare. Până în 1930, angajase 250.000 de oameni şi, în termeni de valoare a pieţei, compania sa este cea mai mare din Marea Britanie.

  • Capitalistul săptămânii: Steve Wozniak

    La 1 aprilie 1976, Jobs şi Wozniak au înfiinţat Apple Computer. Apple I era un calculator cu un microprocesor de 25 de dolari şi un ecran de 40 de caractere lăţime şi 24 de rânduri înălţime. Nu avea carcasă, sursă de alimentare, tastatură sau afişaj; acestea trebuiau furnizate de utilizator. Wozniak spunea recent că Jobs a devenit conştient mai târziu despre cât de valoroase erau computerele create de prietenul său.

    În plus, menţionează cofondatorul Apple la 37 de ani de la lansarea acesteia, el a fost cel care, atunci când Apple a decis să nu le ofere nicio recompensă foştilor colaboratori care au avut un aport în dezvoltarea companiei, le-a oferit părţi din acţiunile proprii. Pe lângă proiectarea hardware-ului, Wozniak a scris mare parte din software-ul furnizat iniţial cu Apple.

    A scris un interpretor de limbaj de programare, un set de instrucţiuni pentru un procesor virtual pe 16 biţi şi un joc care a reprezentat motivul adăugării funcţiei de sunet la calculator, dar şi codul necesar pentru controlul unităţii de disc. Nedespărţiţi pentru o vreme, cei doi au
    început să aibă tot mai multe neînţelegeri din momentul când Jobs a început să transforme principiile antreprenoriale după care conducea compania în reguli corporatiste.

    Contractul încheiat între Steve Jobs, Stephen Wozniak şi Ronald Wayne pentru înfiinţarea, în 1976, a companiei Apple a fost cumpărat la licitaţie cu 1,59 de milioane de dolari. Conform BBC, preţul cerut de casa de licitaţii Sotheby a fost depăşit de 15 ori. Wozniak şi-a încheiat definitiv activitatea la Apple în februarie 1987, la 12 ani după înfiinţarea companiei, dar a rămas oficial angajat şi continuă să deţină acţiuni.

  • Aplicaţia Clever Taxi comandă taxiurile pentru Aeroportul Otopeni

    Pasagerii care vor să comande un taxi în zona sosiri din cadrul Aeroportului Internaţional Henri Coandă din Bucureşti vor putea folosi sistemul Clever Taxi, aplicaţie deţinută de Clever Tech şi sprijinită de Orange.

    Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti în colaborare cu Clever Tech  pune la dispoziţia pasagerilor două chioşcuri cu afişaj digital touch screen ce folosesc sistemul Clever Taxi. Cu ajutorul acestora, călătorii vor putea comanda un taxi şi vor fi preluaţi de acesta din zona sosiri, taxiurile comandate având acces în această zonă. Chioşcurile cu afişaj digital permit comandarea unui taxi în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi tipărirea unui bon cu detaliile privind compania de taxi comandată, numărul de indicativ al maşinii, intervalul de timp estimat până la sosirea taxiului, numărul de telefon al dispeceratului şi adresa de e-mail pentru sugestii şi sesizări.

    Comenzile transmise prin sistemul Clever Taxi vor fi preluate cu prioritate de şoferii taximetrişti din Bucureşti afiliaţi celor 12 companii de taximetrie care participă în program, susţine compania. De la lansarea din octombrie a aplicaţiei mobile Clever Taxi au fost preluate şi confirmate peste un milion de comenzi de taxi.

     

  • MasterCard şi Credit Europe Bank au adus în România primele carduri cu afişaj (VIDEO)

    Credit Europe Bank este prima instituţie bancară ce oferă cardul cu display consumatorilor români, prin emiterea a 10.000 de carduri de debit Display MasterCard. Cardurile permit obţinerea datelor de autentificare pentru efectuarea de tranzacţii online într-un mod simplu şi integrează funcţiile de plată ale unui card convenţional. Fiecare card prezintă un mic ecran şi unul sau mai multe butoane sensibile la atingere, pe care utilizatorul le poate folosi pentru a genera informaţie (numere şi/sau text) pe afişaj.

    Posesorii de carduri Credit Europe Bank pot genera o parolă prin apăsarea unui buton de pe card. Parola, afişată o singură dată, este apoi utilizată pentru a adăuga un nivel de securitate suplimentar procedurii de autentificare pentru tranzacţii online. Având în vedere faptul că parola se schimbă la fiecare utilizare, aceasta nu poate fi interceptată sau reutilizată, protejând astfel sistemul de atacuri de tip phishing sau de altă natură.

    “Această nouă tehnologie oferă un nivel complet nou de interactivitate între utilizator şi emitent, aducând beneficii semnificative amândurora”, a declarat Fikret Ates, Head of Added Value Solutions la MasterCard Europe. “MasterCard şi Credit Europe Bank au reuşit să aducă unul dintre primele programe de carduri cu display din lume în România, ca o premieră naţională”, spune Denisa Mateescu, general manager România şi Regiunea Balcanilor, MasterCard Europe.

    Cardul Credit Europe Bank se numeşte Credit Europe Net şi va avea funcţiile unui card de debit, precum şi ale unui dispozitiv clasic de generare a parolei pentru autentificare în contul de internet banking. Această lansare reprezintă o primă etapă dintr-o serie de produse ale băncii care încorporează tehnologia cu display pentru autentificarea necesară tranzacţiilor electronice.

    “Cardul permite posesorului să acceseze serviciul de internet banking fără un dispozitiv dedicat, ceea ce asigură un nivel ridicat de securitate a serviciilor fără costuri suplimentare. Cardul este totodată mult mai practic în condiţiile în care utilizatorii vor folosi un singur dispozitiv, în loc de două, cum era necesar anterior”, a declarat Etem Birinci, Vicepreşedinte Credit Europe Bank.

    MasterCard cercetează de doi ani funcţionalitatea cardurilor cu afişaj şi consideră că această tehnologie a ajuns la un grad de maturitate potrivit pentru a fi folosită. Mai multe produse ale NagraID Security au trecut procesul de aprobare CSI (Card Security and Integrity), demonstrând astfel nivelurile cerute de durabilitate şi siguranţă, în conformitate cu standardele ISO cerute pentru comercializarea şi folosirea sub regulile şi standardele MasterCard. Linia de produse MasterCard cu display este disponibilă prin partenerii NagraID Security – în cazul Credit Europe Bank fiind vorba despre producătorul turc E-Kart.

    Un avantaj al cardului cu display este opţiunea autentificării de la distanţă. Cardurile cu display oferă clienţilor o soluţie adiţională de autentificare ce facilitează tranzacţiile pe bază de SecureCod (cod de securitate) şi pot înlocui sau funcţiona în paralel cu cititoarele CAP (cip de autentificare) oferite de bănci posesorilor de carduri în Europa. Cardul cu display este o importantă completare a soluţiilor existente de autentificare MasterCard (cititorul CAP, CAP mobil, SMS CAP).

    O altă trăsătură este posibilitatea de a afişa soldul contului pentru cardurile de debit şi preplătite. Conform cercetărilor de piaţă, 57% dintre cei care au un card de debit ar folosi mai des un card cu funcţia de afişare a soldului. Există potenţial şi pentru economisire: studiile în Statele Unite au arătat că 70% dintre apelurile la call-centere sunt efectuate de la telefoane mobile şi 50% sunt solicitări simple, cum ar fi valoarea soldului.

    Conform MasterCard, viitoarele carduri cu display vor susţine o serie de funcţii utile, precum generarea parolei dinamice, afişarea soldului, totalul punctelor de loialitate, lista tranzacţiilor recente, actualizarea limitei de credit/cheltuială şi suma tranzacţiei curente, informaţii de transit ticketing, mesaje de marketing transmise de emiţător etc.

    Credit Europe Bank România, membră a grupului financiar olandez Credit Europe Bank NV, are aproape 500.000 de clienţi persoane fizice, IMM-uri şi corporaţii, pe care îi deserveşte printr-o reţea de 77 de sucursale, agenţii şi puncte de lucru, precum şi prin canale alternative de distribuţie – ATM-uri, POS-uri, servicii de Internet şi Phone Banking.

    MasterCard, companie globală de plăţi şi tehnologie, operează cea mai rapidă reţea de procesare a plăţilor din lume, cu clienţi în peste 210 de ţări şi teritorii.