BusinessMagazin

Tag: afacere

  • Care este noua afacere în care Ioan Popa, proprietarul Transavia, a investit 15 milioane de euro

    „În aproximativ o lună de zile vom inaugura acestă investiţie, de aproximativ 15 milioane de euro, realizată din pasiune pentru golf şi din dorinţa de a oferi ceva comunităţii din zona asta de ţară, unde am reuşit să fac un business prosper. Golful este un sport excepţional de care nu te laşi, odată ce te-ai apucat, iar eu nu sunt pasionat de altceva în viaţă mai mult decât de golf, pe care îl practic de zece ani“, a declarat Ioan Popa, proprietarul grupului Transavia. 

    Noul business pe care pariază 15 milioane unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din România. 

  • REVOLTĂTOR! Mai multe persoane care cercetează afacerile fiicei lui Donald Trump au fost arestate sau date DISPĂRUTE!

    Află detalii despre condiţiile suspecte în care au dispărut mai multe persoane care anchetau condiţiile dintr-o fabrică chineză unde se produceau pantofi pentru firma fiicei preşedintelui, în articol.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX
     

  • Lovitura dată de Hagi! Anunţul făcut de un “gigant mondial” cu afaceri de miliarde

    Patronul şi antrenorul echipei Viitorul, Gheorghe Hagi, ştie cât de mult ajută o grupare sportivă un marketing ireproşabil. Înconjurată mereu de o armată de companii, formaţia din Ovidiu a parafat prelungirea înţelegerii cu una dintre cele mai importante companii din lume.

    Brandul asociat cu cele mai importante nume din lumea sportului şi nu numai a confirmat înţelegerea cu fostul mare jucător al echipei naţionale.

    VEZI AICI TOTUL DESPRE PARTENERIATUL SEMNAT DE GHEORGHE HAGI

     

  • Două românce au creat un business unic în lume, interzis până acum adulţilor – VIDEO

    Piscina Urbană este „jobul de după job” pentru Ana Vişian şi Adina Zanet, două tinere din Bucureşti, cu experienţă profesională în media şi advertising.

    După o discuţie la o terasă, pe timp de vară, cele două au decis să facă un business dintr-o cameră cu bile – cu 100.000 de bile mai exact – asemănătoare spaţiilor de joacă de acest tip destinate copiilor. Au investit în proiect 25.000 de euro, din care aproape jumătate au fost fonduri europene. Acum, Piscina Urbană a devenit unul dintre locurile preferate ale angajaţilor din Capitală, care vin aici să se relaxeze după orele de muncă şi să uite, uneori, că sunt adulţi.

  • Chinezii, gata de marea lovitură! Un brand URIAŞ, la un pas să fie vândut pentru o sumă ameţitoare

    Unul dintre cele mai importante branduri din industria de echipament sportiv şi-ar putea schimba proprietarul în scurt timp.

    Miliardarul Francois-Henri Pinault, acţionar majoritar şi CEO al grupului Kering, care deţine 86% din acţiunile legendarei companii, a demisionat din poziţia ocupată în boardul producătorului de echipament sportiv. Conform unor informaţii vehiculate deja pe piaţă, preţul pentru care Pinault ar fi dispus să vândă brandul este de 7 miliarde de euro.

    Citeşte aici continuarea: PREŢUL CORECT. Brandul uriaş gata să fie cumpărat de chinezi cu 7 miliarde de euro

  • GALERIE FOTO Cultura de lavandă, o afacere profitabilă pentru 22 de familii din Alba

    VEZI MAI JOS GALERIA FOTO

    Asociaţia producătorilor de lavandă din Alba participă cu un stand la evenimentul Târgul Grădinarului de la Alba Iulia, care se desfăşoară pe latura de Vest a Cetăţii Alba Carolina în perioada 24-26 martie şi atrage numeroase persoane care vor să-şi redecoreze casa sau grădina.

    Mai multe familii care vor să-şi întregească veniturile din cultura de lavanda s-au constituit într-o asociaţie, numărul lor ajungând în prezent la 22 de membri, care au împreună zece hectare de pământ cultivat.

    Preşedintele asociaţiei producătorilor de lavandă Alba, Radu Călin, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că afacerea este foarte profitabilă pentru familiile care au timp să producă şi produse hand-made.

    ”Mă refer la ceaiuri, săpunuri, tincturi, săculeţi cu lavandă care au un miros deosebit, buchete de lavandă uscată, care se comercializează în pieţe şi târguri. Uleiul se produce industrial, cu ajutorul unui generator pe care l-a achiziţionat asociaţia producătorilor de lavandă, iar un produs secundar rezultat în urma extracţiei uleiului este apa de lavandă. Este o afacere foarte profitabilă. De anul trecut se caută foarte mult plantele aromatice din care face parte şi lavanda. Este o plăcere să lucrezi în natură să îţi întreţii cultura de lavandă. Uleiul se vinde en-gross firmelor specializate care se ocupă de partea de industrie, farmaceutice. Noi căutăm firme pentru a avea desfacere”, a spus Radu Călin.

    Acesta susţine că afacerea cu lavandă este profitabilă, întrucât cultivatorii nu au foarte mult de lucru şi investiţia se amortizează în unu-trei ani, în funcţie de suprafeţe, iar din anul patru se intră pe profit. Potrivit acestuia, pentru a cultiva un hectar de lavandă ai nevoie de o investiţie iniţială de circa 25.000 de lei.

    O parte dintre membrii asociaţiei au decis fie să renunţe definitiv la culturile tradiţionale, fie să le diversifice, întrucât cererea pe piaţă de pomi fructiferi sau alte produse pe care le cultivau a scăzut mult.

    ”Până în prezent nu a spus nimeni că vrea să renunţe la cultivarea acestei plante pentru că este nemulţumit. Nu este mult de lucru, asta e clar. Ai plantat o dată, doar o întreţii, o sapi, şi 15 – 18 ani doar tai floarea şi o valorifici. O parte din producători o vând în florării, la nunţi, la botezuri. Nu rămâne nimeni cu ea, ci o valorifică sub diverse forme”, a mai spus Radu Călin.

    Unul dintre producători, Adrian Oniga, prezent la Târgul Grădinarului de la Alba Iulia, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că investiţia iniţială presupune achiziţionarea butaşilor de lavandă, pregătirea terenului, aratul, discuitul şi curăţarea terenului de buruieni în primii patru ani.

    ”Producţie poţi avea din anul doi, dar nu foarte spectaculoasă. Din anul patru poţi spune că e producţie maximă dacă e întreţinută cultura aşa cum trebuie. Am avut un contract cu cineva din Spania, care cumpăra ulei de lavandă, dar din cauză că n-am avut un distilator performant nu am reuşit să obţinem preţul scontat. Un litru se vinde cu preţuri între 100 şi 150 de euro, în funcţie de puritatea pe care poţi să o realizezi. Acesta poate fi folosit şi pentru uzul intern şi are multiple beneficii. Apa de lavandă se foloseşte ca dezinfectat, inclusiv pentru spălat haine în loc de balsam”, a declarat Adrian Oniga.

    Potrivit reprezentanţilor asociaţiei producătorilor de lavandă Alba, această plantă ajută la ameliorarea durerilor de cap, combate depresia, stresul, are efect de relaxare a sistemului nervos datorită efectului sedativ, prelungeşte calitatea şi durata somnului, fiind bună pentru persoanele care adorm greu.

    Totodată, masajul cu uleiul de lavandă ameliorează inflamaţiile şi durerile încheieturilor, de spate şi reumatice. Pe lângă proprietăţile ei curative, medicinale şi cosmetice, lavanda este o plantă cu potenţial melifer mare, iar un produs secundar al unei plantaţii ar putea fi mierea de lavandă.

    Târgul Grădinarului, ajuns în acest an la ediţia a IX-a, este un eveniment de promovare a producătorilor locali din domeniul cultivării florilor, arbuştilor, pomilor fructiferi şi a plantelor decorative şi este dedicat tuturor iubitorilor grădinăritului, profesionişti sau amatori.

    Unul dintre producători, Florin Mărginean, a declarat corespondentului MEDIAFAX că oamenii sunt interesaţi în continuare să-şi decoreze casa şi grădina, iar preţurile la târg sunt pentru toate buzunarele. Arbuştii variază între 7 şi 23 de lei, iar cea mai scumpă plantă pe care o are, expusă într-un ghiveci, este un rododendron cu diametru de patru metri pătraţi, preţul ei fiind de 5.900 de lei.

    Producătorii expun seminţe de flori şi legume, bulbi şi butaşi de trandafiri şi viţă de vie, flori, plante decorative, arbuşti, pomi fructiferi şi ornamentali. De asemenea, cei interesaţi vor putea găsi în cadrul târgului noutăţi din domeniul uneltelor şi echipamentelor pentru întreţinerea grădinilor şi a spaţiilor verzi, produse fitosanitare, mobilier şi accesorii pentru grădini.

    Pe parcursul celor trei zile ale evenimentului, specialişti în domeniu vor veni în sprijinul celor interesaţi de grădinărit, cu demonstraţii şi sfaturi practice, legate de plantarea şi tăierea pomilor fructiferi şi a trandafirilor, de tunderea arbuştilor ornamentali, de întreţinerea gazonului şi soluţii de amenajare a spaţiilor.

    La târg sunt prezenţi peste 40 de producători locali de flori, pomi fructiferi şi ornamentali, trandafiri, viţă de vie, plante decorative, unelte, unelte şi echipamente pentru întreţinerea grădinilor şi a spaţiilor verzi, mobilier şi accesorii pentru grădină precum şi sistem de irigaţii profesionale.

     

  • Cum a ajuns fiul unu imigrant evreu care trăia în Bronx unul dintre cei mai bogaţi şi celebri oameni din lume

    În albumul de sfărşit de an de la liceu, în dreptul poze sale, el a scris “milionar”. Şi-a atins scopul, chiar l-a depăşit, Forbes evalunându-i averea la 6.4 miliarde de dolari, scrie Business Insider.

    Înainte de a fi cunoscut peste tot în lume cu numele de Ralph Lauren, acesta se numea Ralph Lipschitz şi era fiul unu imigrant evreu care trăia în Bronx. A evadat din realitate şi din sărăcia care-l înconjura mergând la cinema, trâind poveştile ce se derulau în faţa ochilor lui. “S-a imaginat în film, alături de vedete precum Gary Cooper şi Gary Grant. Abilitatea asta de a trece în tărâmul fanteziei a fructificat-o şi în domeniul modei”, a spus Michael Gross, autorul cărţii “Genuine Authentic: The Real Life of Ralph Lauren”.

    Când era adolescent a decis să se îndepărteze şi mai mult de trecutul său, alegând să-şi schimbe numele de familie, astfel a apărut Ralph Lauren. După perioada petrecută în armată s-a mutat înapoi în New York şi s-a angajat ca asistent la Brooks Brothers.
    Experienţa unică care avea să-l marcheze a fost un meci de polo călare. Experienţă care avea să-l inspire să creeze un brand elegant, high-class, care, într-un final, a devenit Polo Ralph Lauren.

    Mai târziu şi-a creat propria companie, primul dintre riscurile care vor urma în cariera designerului. Următor pas a fost să creeze cravate colorate, când majoritatea erau înguste şi formale. Într-un an a vândut cravate în valoare de 500.000 de dolari.  Compania nu a stat pe loc şi s-a extins continuu. “Ralph nu se bucură de victorii prea mult timp, lucrurile trebuie să meargă mai departe”, a spus John Varvatos, protejatul lui Lauren, pentru Bloomberg.

    Compania s-a listat la bursă în 1997, deşi nu era sigur că vrea o companie cu alţi acţionari, de aceea şi acum deţine 81% dintre acţiuni.
    Ralph Lauren, în vârstă de 75 de ani, se bucură de succesul său. Are una dintre cele mai valoroase colecţii de maşini din lume, are case în Jamaica, Long Island, Bedford şi Manhattan şi o fermă de aproape 7.000 de hectare în Colorado.

     

  • Cum a ajuns fiul unu imigrant evreu care trăia în Bronx unul dintre cei mai bogaţi şi celebri oameni din lume

    În albumul de sfărşit de an de la liceu, în dreptul poze sale, el a scris “milionar”. Şi-a atins scopul, chiar l-a depăşit, Forbes evalunându-i averea la 6.4 miliarde de dolari, scrie Business Insider.

    Înainte de a fi cunoscut peste tot în lume cu numele de Ralph Lauren, acesta se numea Ralph Lipschitz şi era fiul unu imigrant evreu care trăia în Bronx. A evadat din realitate şi din sărăcia care-l înconjura mergând la cinema, trâind poveştile ce se derulau în faţa ochilor lui. “S-a imaginat în film, alături de vedete precum Gary Cooper şi Gary Grant. Abilitatea asta de a trece în tărâmul fanteziei a fructificat-o şi în domeniul modei”, a spus Michael Gross, autorul cărţii “Genuine Authentic: The Real Life of Ralph Lauren”.

    Când era adolescent a decis să se îndepărteze şi mai mult de trecutul său, alegând să-şi schimbe numele de familie, astfel a apărut Ralph Lauren. După perioada petrecută în armată s-a mutat înapoi în New York şi s-a angajat ca asistent la Brooks Brothers.
    Experienţa unică care avea să-l marcheze a fost un meci de polo călare. Experienţă care avea să-l inspire să creeze un brand elegant, high-class, care, într-un final, a devenit Polo Ralph Lauren.

    Mai târziu şi-a creat propria companie, primul dintre riscurile care vor urma în cariera designerului. Următor pas a fost să creeze cravate colorate, când majoritatea erau înguste şi formale. Într-un an a vândut cravate în valoare de 500.000 de dolari.  Compania nu a stat pe loc şi s-a extins continuu. “Ralph nu se bucură de victorii prea mult timp, lucrurile trebuie să meargă mai departe”, a spus John Varvatos, protejatul lui Lauren, pentru Bloomberg.

    Compania s-a listat la bursă în 1997, deşi nu era sigur că vrea o companie cu alţi acţionari, de aceea şi acum deţine 81% dintre acţiuni.
    Ralph Lauren, în vârstă de 75 de ani, se bucură de succesul său. Are una dintre cele mai valoroase colecţii de maşini din lume, are case în Jamaica, Long Island, Bedford şi Manhattan şi o fermă de aproape 7.000 de hectare în Colorado.

     

  • Despre clişeu, în teorie şi în practică

     Au fost câţiva fericiţi care au putut cumpăra totuşi single-ul, printre care şi semnatarul acestor rânduri; şi această istorioară mi-a venit în minte în momentul în care am decis să scriu despre clişee. Pentru că Dan Andrei Aldea, astăzi stabilit în Germania, a parodiat pe Noi nu ne temem“ tocmai clişeele muzicale ale momentului – cântecele patriotice pline de îndemnuri şi elanuri, muzica folk tânguitoare sau refrenele rock mai dure. Versurile cântecului sunt compuse de Marin Sorescu, iar povestea este a cea a luptei sătenilor din satul Derdeluş cu omizile care le ameninţau recolta. 

    Să ne înţelegem, nu înseamnă că toată producţia muzicală a momentului era clişeistică, pentru că atunci au apărut, indiferent de regim sau poate în ciuda sa, melodii, formaţii şi cântăreţi care sunt ascultaţi şi în ziua de astăzi, după zeci şi zeci de ani. Dar au fost destui inşi, ca şi în prezent de altfel, care au făcut carieră din câteva acorduri; în plus, ritmurile corurilor patriotice erau în stare să te scoată din minţi, la propriu, şi probabil cu acest tip de creaţie, dacă o putem numi aşa, a avut treabă Aldea. Pentru curioşi, piesa există pe YouTube şi merită, în mod sigur, mai mult decât cele 4.600 de ascultări de acum. Iar poezia lui Sorescu va despărţi capitolele acestui text; cititorii vor decide dacă omizile au sau nu legătură cu clişeele.

    Omizi, voi ultimi luciferi,  /  Cu peri băloşi pe trupul hâd,  /  V-aud prin pomii fructiferi,  /  Croncănitoare ca şi ieri,  /  Cum paşteţi frunza, cât de cât.

    Corporatist sau antreprenor, şef sau subaltern, angajat sau angajator, consumator de prelegeri de dezvoltare personală sau profesională, nu veţi putea să nu remarcaţi o standardizare a replicilor, a discursurilor sau a termenilor folosiţi în numai în afaceri, dar şi în cotidian. De câte ori nu v-a informat un CV că veţi avea de-a face cu o persoană proactivă? De câte ori aţi auzit că oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei companii, de câte ori aţi citit îndemnul „think outside the box“, de câte ori aţi fost înştiinţat că “schimbarea începe cu tine“ şi de câte ori un vorbitor motivaţional v-a îndemnat “să treceţi la următorul nivel“? Câte melodii moderne apar în formula fată/băiat cu doi băieţi/fete dansatori în spate, cu recitativ rap la refren dacă avem o fată cântăreaţă şi cu o frază muzicală lentă cântată de o fată dacă interpretul este băiat? Câte serii de supereroi trecând prin aceleaşi confruntări cu forţele întunericului am văzut, vedem sau vom vedea pe ecranele cinematografelor? Câte cărţi, de la Codul lui DaVinci încoace, create pe şablonul misterului cu tentă religios-(pseudo)ştiinţifică, menit să răstoarne valorile întregii lumi, să mai citim? De câte ori oamenii „au luat cu asalt supermarketurile“, de câte ori a coborât sau a urcat “mercurul din termometre“, câte “fiare contorsionate“ pe şosele sau câte autorităţi au fost “luate prin surprindere de venirea iernii“? Asta ca să nu mai vorbim de replicile standard de care este plin Facebook, de cugetările cu poză like‑uite şi share-uite, de subiectele standard ale reţelelor sociale şi de focurile de paie iscate de acestea.

    Rodica Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, defineşte clişeul drept o asociere de cuvinte, o sintagmă care începe prin a fi o inovaţie, care se banalizează apoi, intră în uz şi începe să se repete supărător. Clişeele sunt inevitabile şi, spune Rodica Zafiu, odată preluate de presă, nu trebuie musai condamnate, fiind un fel de rău necesar pentru a face comunicarea mai comodă; pot supăra pe cei atenţi la eleganţa exprimării, dar, în cazul persoanelor mai puţin atente sau mai puţin cultivate, activează o înţelegere rapidă şi minimală. Devin supărătoare atunci când se transformă în automatisme fără rost.

    Totuşi, cu îngăduinţă sau fără în privire, să facem nişte calcule: în limba română sunt în jur de 70.000 de cuvinte, din care în jur de 1.500 fac parte din fondul principal. Pentru a avea încă un reper, să spunem că Eminescu a folosit în opera sa literară cam 5.000 de cuvinte, din care 3.000 pot fi socotite “de bază“. Cu o asemenea bogăţie lingvistică, de ce apar, totuşi, clişee, şi de unde vine nevoia de standardizare a discursului?

    Psihologul Claudiu Ganciu spune că este vorba despre anumite concepte care, la un moment dat, ocupă piaţa şi gândirea. “Este cazul «inteligenţei emoţionale», care a fost şi este un termen în vogă. În sine, termenul este o descriere a ceva ce există deja şi care nu presupune nicio dinamică. Termenul în sine, din punct de vedere psihologic, este, practic, inutilizabil, este ca şi cum ai spune despre cineva că este o fiinţă umană. Dar a prins. Faptul că atrage atenţia este în sine un rol pozitiv, de genul «Haideţi să ne gândim la faptul că omul are o inteligenţă şi are şi emoţii». În spatele stereotipului este ceva ce există, care are sens. Dar totul este îmbrăcat într-o mişcare de marketing“, explică Ganciu. 

    Şi, adaugă el, mai apare un aspect, al multiplicării; de exemplu, cu cât sunt mai multe boli, cu atât sunt mai multe medicamente. “Şi atunci se urmăreşte o diversitate a bolilor, din motive preponderent economice. Cam toţi copiii suferă acum de ADHD, înainte sufereau de autism, sunt mode care vin, trec şi ocupă gândirea şi piaţa. La fel este în zona clişeului. Mişcarea este spre o nivelare de genul «Avem puţine cuvinte şi le folosim pe acelea».“ O mare parte din clişee sunt traduceri mai mult sau mai puţin forţate din engleză, pe care le facem împinşi fiind de globalizare. “Limba engleză este de referinţă, indiferent de naţionalitate ne înţelegem în engleză când nu ştim limba localnicilor. Nu avem încă, după 25 de ani, oameni suficient de creativi, care să creeze cuvinte în limba română, mai ales cuvinte tehnice în limba română. Nu există o gândire românească care să fie promovată, care să folosească termeni autohtoni cu un mare potenţial filosofic şi social. Dacă ar fi o gândire în limba română, ar există şi o utilizare a vocabularului român“, spune Ganciu.

    Clişeele sunt la îndemână, ne vin uşor, sunt primele pe limbă, iar uneori dau impresia de profesionalism sau de credibilitate, pentru că sunt cuvinte pe care le auzi des şi sunt acceptate, spune Sandra Jitianu, manager în cadrul firmei de consultanţă în management Ensight Management Consulting. „Pot fi folosite din prudenţă. În anumite împrejurări te acoperi cu un clişeu, nu sari în ochi ca vorbitor sau emiţător de păreri, sau poate vrei să fii convenţional, să te menţii într-o zonă neutră, în care nu poţi fi atacat. Poate să fie şi din lene – «Nu stau să caut un cuvânt românesc, nu stau să caut un cuvânt mai cu miez sau cu sens, spun ce îmi vine primul lucru, pentru că este cel mai indicat». Aceasta pentru că vreau să proiectez o imagine de credibilitate, de importanţă proprie, sau din neştiinţă, dar şi, uneori, pentru că sunt cele mai potrivite. Într-o situaţie tipică foloseşti un şablon“, adaugă Sandra Jitianu.

    Şi mai este vorba şi de rutină. Rutina este bună, nu strică şi creează disciplină, dar devine dăunătoare în momentul în care începe să ştirbească din autenticitate, când abate individul de la potenţialul său, crede Iuliana Stan, managing partner la compania de consultanţă Human Synergistics România. “Îţi poţi urma visul şi dacă nu-ţi spune cineva, dar dacă îţi spune, te stimulează. «Urmează-ţi visul» nu ar trebui să fie un stimul, ci un rezultat. «Dezvoltarea personală», un alt clişeu corporatist, este bună, dar trebuie făcută în mod discret. Toată lumea se dezvoltă într-un mod sau altul, dar dacă fac o lozincă din asta nu ştiu dacă obţin ceva.“

     

     

  • Cum şi-au adjudecat Timişoreana şi Ciucaş poziţiile fruntaşe pe piaţa berii

    Timişoreana şi Ciucaş şi-au adjudecat poziţiile fruntaşe ca volume vândute pe piaţa berii. Ca să ajungă aici, a fost nevoie de bani, timp şi idei foarte clare în comunicare. Ambele mărci au adus în total 7 puncte procentuale la cota de piaţă deţinută de Ursus, care le are pe amândouă în portofoliu. Creşterea cotelor de piaţă ale Timişoreana şi Ciucaş, de mai bine de două ori, s-a petrecut după ce comunicarea ambelor mărci a intrat în portofoliul GMP. Care au fost deciziile care au schimbat istoria acestor mărci?

    De ani în şir, berarii se plasează între cei mai importanţi clienţi de publicitate, pentru a-şi duce produsele la inima şi paharul consumatorilor. Ce contează mai mult? Marca, reclama, gustul? Omul de marketing şi publicitarul povestesc care au fost deciziile care au împins Timişoreana şi Ciucaş pe podium. „În «concursul» pentru poziţia de lider al pieţei berii, Ursus Breweries a depăşit de două ori principalul concurent din ultimii zece ani, ajungând în prezent la o treime din piaţa berii după volum şi puţin peste după valoare“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 1,4 miliarde de lei, în scădere cu circa un procent faţă de 2013, dar în acelaşi interval piaţa s-a contractat cu circa 10%.

    Parcursul celor două branduri a fost impulsionat însă după ce comunicarea acestora a intrat în portofoliul GMP. Timişoreana are acum 14% din piaţă, faţă de 6% în 2005, iar Ciucaş are acum o cotă de piaţă de 12%, faţă de 5% în 2009. Felix Tătaru, preşedinte al GMP Group, povesteşte că în 2006, când GMP a preluat comunicarea Timişoreana, marca avea o cotă de piaţă de aproximativ 8%, fiind în acel moment a cincea marcă de bere din piaţă după valoare. „Cu ei am continuat ceea ce începusem deja cu un an înainte, o poziţionare bazată pe valori tradiţionale. GMP a venit cu execuţii emoţionante, diferite de ale oricărei alte beri româneşti.

    În următorii ani, Timişoreana şi-a dublat cota de piaţă, rămânând şi astăzi liderul pieţei berii de la noi“, spune Mihai Bârsan. Tot el adaugă că în 2011 Ursus a încredinţat şi comunicarea pentru Ciucaş către GMP. Cu o strategie de comunicare cu mai mult focus pe natură şi relaxare, „Ciucaş a avut o creştere importantă în ultimii ani, ajungând pe locul doi, după Timişoreana, în topul berilor româneşti“, spune reprezentantul producătorului de bere; compania are în portofoliu şi Ursus, lider al segmentului premium.

    În 2006 pe piaţă erau patru berari internaţionali care luptau pentru putere – Ursus Breweries, Heineken, Bergenbier şi URBB – care aveau peste 20 de mărci ce se luptau pentru întâietate, povesteşte Felix Tătaru. La vremea aceea, berarii ocupau loc fruntaş în topul investitorilor în reclamă TV; Bergenbier, care era berea numărul 1, îşi centra comunicarea în jurul masculinităţii. „În aceste condiţii era dificil să provoci cu un concept bazat pe tradiţie. Trebuia să căutam acel punct în care universul consumatorului se întâlnea cu universul brandului. Practic, teritoriul tradiţiilor este centrat pe brand, nu pe consumator şi exista riscul să intrăm în clişee sau într-o comunicare foarte plicticoasă. Datele despre consumator ne arătau că acesta considera, după atâţia ani de la revoluţie, că întreg sistemul de valori părea să se fi răsturnat, mai ales după debutul crizei economice. Acel punct comun a fost timpul: în perioade dificile, cum ştii ce e bine? Numai timpul poate spune. Astfel, Timişoreana a devenit brandul care asigura consumatorul că lucrurile bune vor rezista întotdeauna la testul timpului“, explică Felix Tătaru. Iar ideea a fost declinată în toate execuţiile pentru Timişoreana.

    Ciucaş are o altă poveste. A intrat în portofoliul GMP în 2011, când se afla pe locul opt în piaţă, iar obiectivul stabilit era să ajungă în top trei. Berea numărul 1 din segmentul economic, Bucegi, avea acelaşi teritoriu de comunicare, natura, iar pentru Ciucaş nu se punea problema să schimbe poziţionarea. „Atunci, diferenţiatorul a venit din ideea că Ciucaş face natura accesibilă oriunde şi oricând, metafora pentru această idee de comunicare fiind Poiana Ciucaş“, afirmă Felix Tătaru. El susţine că, dacă echipa responsabilă de brand nu construieşte valoare prin comunicare, este dificil pentru produs să facă diferenţa, indiferent de cât de bun este.

    Mihai Bărsan este însă convins că în cazul Timişoreana şi Ciucaş berea este mai bună decât reclamele. El argumentează cu medalia câştigată de Timişoreana în Australia în 2006, în cadrul unei competiţii globale cu alte peste 800 de beri din întreaga lume. Un alt element important din mixul de marketing este preţul – „iar când compar, pur raţional, raportul calitate-preţ cu celelalte oferte din piaţă, ambele mărci au un scor extrem de bun“, susţine Bârsan. Însă, adaugă el, este rolul comunicării să atragă atenţia asupra mărcilor, să nu le lase să rămână anonime şi, de asemenea, să creeze legături emoţionale cu cei care le vor consuma. Contează extrem de mult ceea ce se numeşte „fresh consistency“, adică o idee constantă de comunicare, executată, însă, de fiecare dată sub un unghi nou. Timişoreana are aceeaşi poziţionare de nouă ani, iar Ciucaş de patru. În opinia lui Bârsan, cu fiecare nouă campanie, Timişoreana şi Ciucaş au construit ceva nou, relevant, pe aceeaşi fundaţie.