BusinessMagazin

Tag: marea britanie

  • Un actor britanic, românilor: Avem politicieni turbaţi, veniţi şi bucuraţi-vă de prostia lor

     “Veniţi în Marea Britanie! Este fabulos aici şi sunt sigur că o să vă placă. Da, avem politicieni turbaţi cu spume la gură, cu tentă rasistă, dar noi considerăm că aceştia sunt surse de divertisment, mai degrabă decât de frică. Veniţi şi bucuraţi-vă cu noi de prostia lor!”, este mesajul adresat românilor, într-o scrisoare deschisă, de către Mark Thomas, actor de comedie şi jurnalist din Marea Britanie.

    “Da, au existat unele comentarii mass-media rasiste scrise de pornografi, voiajori şi pungaşi cu limba spurcată, dar aceşti oameni trebuie să fie compătimiţi pentru viaţa lor inadecvată şi ignorantă”, mai scrie Thomas, care dă asigurări că aceste persoane nu reprezintă Marea Britanie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Walter Bentley, creatorul maşinilor de lux ce îi poartă numele

    W.O. s-a născut în 1888 în Londra, în familia afaceristului britanic Alfred Bentley, fiind cel mai mic dintre cei nouă copii ai familiei. Între 1902 şi 1905 a studiat la şcoala Clifton College din Bristol, la care a renunţat când a împlinit 16 ani pentru a munci ca ucenic inginer la căile ferate Great Northern Railway aflate în Doncaster, Yorkshire. Pentru stagiul de ucenicie de cinci ani, tatăl lui a plătit 75 de lire. A învăţat acolo fiecare procedură tehnică folosită atât în construirea maşinăriilor, cât şi în designul lor.

    După încheierea perioadei de ucenicie, şi-a completat pregătirea cu studii teoretice de inginerie la King’s College din Londra. În 1912 s-a alăturat fratelui său, Horace Miller Bentley, în compania Bentley and Bentley, specializată în vânzarea de maşini franţuzeşti DFP. Convins că participarea la competiţii reprezenta cea mai bună modalitate de a vinde maşinile, O.W. Bentley a construit un set de pistoane din aliaj de aluminiu pentru motorul DFP şi un arbore de distribuţie datorită cărora a avut numeroase recorduri la Brooklands în 1913 şi 1914.

    După izbucnirea Primului Război Mondial, a început să construiască şi aeromotoare rotative, pe care le-au folosit şi alţi manufacturieri printre care şi Rolls-Royce. După război, la începutul anului 1919, W.O. a fondat împreună cu fratele lui propria companie producătoare de maşini, Bentley Motors Limited, în oraşul Cricklewood aflat în apropierea Londrei. Prima maşină – cu un motor robust de patru cilindri şi un şasiu robust, Bentley-ul cu motor de trei litri – a fost testată în ianuarie 1920, iar primul Bentley construit în Cricklewood a fost livrat un an mai târziu.

    În 1923, maşina a câştigat cursa de 24 de ore de la Le Mans. Aceasta a fost urmată de un eşec din cauza faptului că Bentley Motors Limited avea dificultăţi financiare grave. Victoria de la Le Mans l-a convins totuşi pe Woolf Barnato, afacerist şi şofer de curse, să ajute Bentley Motors Limited în problemele financiare. Compania a fost salvată cu preţul scoaterii lui W.O. Bentley din poziţia de cofondator şi prin transformarea lui în angajat al companiei lui Barnato.

    În 1931, Barnato a renunţat să finanţeze compania, iar Bentley a primit un ordin de executare judecătorească pentru că aceasta acumulase  pierderi de 136.220 de lire. În noiembrie acelaşi an, Bentley a fost vândut către British Central Equitable Trust, care a vândut apoi compania  către Rolls-Royce. W.O. Bentley a continuat să lucreze în cadrul companiei după ce aceasta a fost cumpărată, dar în 1935 a renunţat odată cu expirarea contractului. S-a angajat în cadrul Lagonda, cumpărată de Aston Martin în 1947, iar apoi s-a angajat la Armstrong Siddeley, unde a lucrat până la pensionare.

    În prezent, Bentley Motors Limited este o subsidiară a producătorului german de automobile Volkswagen şi a raportat venituri de circa 1,4 miliarde de lire sterline în 2012.

  • Vânzările Dacia în Marea Britanie au urcat în primele patru luni de peste două ori, la 8.800 unităţi

     Cota de piaţă a Dacia a crescut în perioada ianuarie-aprilie de la 0,52% în urmă cu un an la 1,02%, potrivit datelor anunţate vineri de asociaţia producătorilor britanici de automobile.

    În luna aprilie, vânzările Dacia au scăzut cu 1,84%, de la 2.016 automobile la 1.979 de automobile, iar cota de piaţă s-a redus uşor de la 1,23% la 1,12%.

    Piaţa auto britanică a înregistrat în primele patru luni un avans de 12,54%, la 864.942 de automobile noi înmatriculate. În aprilie, creşterea a fost de 8,24%, la 176.820 de automobile noi comercializate.

    Mărcile cu cel mai mare succes în primele patru luni au fost Ford, cu 120.719 automobile comercializate, Vauxhall (91.344 automobile), Volkswagen (72.861 automobile) şi Audi (56.724 automobile).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tesco vrea să lanseze până la sfârşitul anului un smartphone propriu

     Un purtător de cuvânt al companiei a declarat că în opinia sa Tesco este probabil primul lanţ de magazine care oferă clienţilor un smartphone propriu, scrie cotidianul american Wall Street Journal.

    Tesco nu a furnizat informaţii referitoare la preţ, dar noul dispozitiv mobil va ocupa probabil o poziţie similară pe piaţă celei a tabletei Hudl, care a fost lansată anul trecut la 119 lire sterline (201 dolari), în categoria inferioară a preţurilor, scrie publicaţia americană.

    La fel ca tableta Hudl, smartphone-ul va include un “T-button” care va conecta rapid utilizatorul cu oferta retailerului, printre care alimente, servicii bancare şi Blinkbox, serviciu online de muzică şi filme.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marea Britanie, noul rai al milionarilor

    CONFORM UNUI RAPORT REALIZAT DE NEW WORLD WEALTH, MAI MULT DE 60% DIN MILIONARII ÎN CAUZĂ PROVIN DIN EUROPA. ASTFEL, MAREA BRITANIE A AJUNS PE LOCUL TREI ÎN LUME CA NUMĂR DE MILIONARI, SUB STATELE UNITE (PUŢIN PESTE PATRU MILIOANE) ŞI JAPONIA (UN MILION). Ajustând datele la nivelul populaţiei, britanicii se află pe locul patru, în urma unor state precum Singapore (42 de milionari la o mie de locuitori) sau Elveţia (33 de milioanari la o mie de locuitori), dar înaintea Statelor Unite.

    Fluxul de milionari ce migrează către Marea Britanie este cel care face însă diferenţa: dacă în Statele Unite numărul milionarilor a crescut cu aproximativ 1%, în cazul Marii Britanii el a crescut cu 16%.

    Milionarii lumii migrează mai mult ca niciodată, creând zone de bogăţie şi modificând balanţa banilor în lume. Nicio altă ţară nu a primit mai mult de 100.000 de milionari din 2003 şi până în prezent. Ca urmare, milionarii care s-au mutat în Marea Britanie au transformat Londra în oraşul cu cei mai mulţi bogaţi de pe planetă. Către Singapore şi Statele Unite au emigrat în jur de 40.000, iar Australia, Hong Kong, Canada şi Emiratele Arabe Unite au devenit reşedinţa a peste zece mii de milionari.

    De unde vin însă toţi aceşti milionari care migrează în lumea întreagă? În primul rând, din China. Conform raportului, din statul chinez au plecat peste 76.000 de milionari în perioada 2003-2013. Pe următoarele locuri vin India, care a pierdut 43.000 de milionari, Franţa, Italia şi Rusia.

    Milionarii chinezi au migrat în marea lor majoritate către Hong Kong, Singapore şi Marea Britanie. Cei din India au vizat Marea Britanie, Statele Unite şi Australia, în vreme ce francezii şi italienii au ales Marea Britanie şi Elveţia.
    DE CE ALEG MILIONARII MAREA BRITANIE? Anglia primeşte cu entuziasm ceea ce agenţia britanică pentru emigrare (UKBA) a numit „emigranţi de mare valoare„, limitând în acelaşi timp accesul celor cu venituri reduse. Schimbările recente în legislaţia privind emigrarea sunt cât se poate de clare: milionarii şi mai ales miliardarii sunt bineveniţi în Anglia; ceilalţi mai au de aşteptat.

    Pe lângă aceste schimbări, există o altă tendinţă care se manifestă din ce în ce mai puternic: proprietăţile din Londra sunt cumpărate de străini bogaţi, iar efectul este că piaţa imobiliară din capitala Angliei a devenit cea mai scumpă din lume. Această circulaţie permanentă de oameni şi bani a modelat oraşul pe placul celor foarte bogaţi, astfel că mulţi britanici din clasa de mijloc aleg să locuiască în afara zonei metropolitane londoneze.

  • Luxul britanic comprimat într-o maşină

    Una din patru maşini de lux vândute în lume este un Bentley şi este livrată din Crewe, un orăşel din centrul Angliei de unde anul trecut s-au expediat peste 10.000 de maşini anul trecut. Dar nu acesta este secretul.

    Istoria Bentley a început în 1919, fabrica fiind fondată de Walter Owen Bentley, sau W.O., cum era cunoscut, iar prima maşină, EXP I, a fost asamblată la Londra în acel an. După două „opriri„ în Cricklewood şi Derby, compania a ajuns, alături de Rolls-Royce, în Crewe în 1946.

    Uzina Bentley a fost construită tocmai în Crewe pentru că este un mare nod feroviar, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial acolo se produceau motoare pentru celebrele avioane Spitfire. Exact acele avioane care luptau cu nemţii deasupra Canalului Mânecii.

    În 2002, după mai bine de 70 de ani, Bentley s-a separat de Rolls-Royce, atunci când Grupul Volkswagen a achiziţionat uzina din Crewe. La acea vreme, cei de la VW credeau că au cumpărat şi Rolls- Royce, dar, printr-o strategie bine pusă la punct, BMW Group a preluat rapid numele de Rolls-Royce pentru automobile de la compania cu acelaşi nume ce produce motoare pentru avioane. Astfel, Volkswagen a păstrat Bentley, alături de uzină şi personal, iar BMW a reconstruit uzina Rolls-Royce în Goodwood, în sudul Angliei.

    Dacă până în 2002 diferenţele dintre Bentley şi Rolls-Royce erau minime, de obicei doar la nivelul grilei radiatorului şi farurilor, din acel an înainte fiecare a urmat o strategie cât se poate de diferită.

    „Din 1931, de când Rolls-Royce a preluat Bentley, modelele celor două mărci erau foarte similare. Mulsanne a fost primul model al Bentley ce nu mai are nicio legătură cu Rolls-Royce„, explică Nigel Lofkin, ghid pentru Bentley Experience, care lucrează în cadrul companiei britanice de mai multe decenii.

    „VW a luat clădirea, oamenii, experienţa, tradiţia şi cultura de aici, în timp ce BMW a luat doar numele de Rolls-Royce. Separarea a fost una profundă. Era în vremea când ne mai oprea lumea pe stradă să ne întrebe dacă mai lucrăm la Royce’s (numele sub care era cunoscută uzina din Crewe – n.red)„, a spus Lofkin.

    „Volkswagen a adus tehnologie şi bani. La acel moment eram foarte speriaţi că ei vor veni cu principiile lor şi vor instala roboţi pentru a înlocui angajaţii. Dar ne-am înşelat. Întâi au venit şi au observat, după care au investit. Astfel, de la 1.300 de angajaţi câţi aveam la acea vreme, acum avem 3.700„, a subliniat ghidul Bentley.

    Arta de a vinde un Bentley nu stă în specificaţii tehnice. Dar nu pentru că acestea nu ar fi impresionante, ci pentru că un Bentley nu este un Bentley în urma unor cifre. „Am avut un client din Olanda care tocmai achiziţionase o maşină şi a dorit un tur al fabricii, la finalul căruia a mai comandat un Bentley„, se laudă Nigel Lofkin. Aşa poate fi descris pe scurt efectul unui tur asupra unui milionar.

    Dar povestea unei vizite nu începe în uzina propriu-zisă, ci la câţiva kilometri. Începe în Manchester, continuă prin satele mici ale Britaniei, cu sau fară ceaţă, cu sau fără soare.

    Cum te apropii de Crewe şi de uzina Bentley vezi imediat cum tehnologia, sticla şi aluminiul parcă se continuă cu detaliile clasice. Exact înainte de a ajunge la sediul constructorului eşti întâmpinat de un showroom al mărcii realizat la cele mai ridicate standarde, după care vezi cărămida roşie a clădirilor centrului. Dar, tocmai pentru a avea acces în centru, nu poţi să nu remarci intrarea realizată cu sticlă şi aluminiu, exact cum te-ai aştepta să fie într-un Apple Store sau oricare alt centru de tehnologie.

    Dacă la exterior impresia este de uzină britanică, totul fiind atent calculat şi cu arhitectură tipică britanică, la interior impresia este una că te afli într-o uzină modernă. Cel puţin la prima vedere. Liniile de asamblare seamănă cu cele de la Porsche. Există şi un robot în uzină, dar acela este responsabil doar de instalarea parbrizului.

  • A lucrat toată viaţa în detergenţi, acum este manager de top în telecom. De ce a schimbat industriile

    Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale tinerilor manageri din România în a noua ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP, care va fi lansat de Business Magazin în luna mai. Tot atunci vom premia cei mai performanţi tineri din mediul de afaceri la Gala Tineri Manageri de Top, organizată de Business Magazin.

    În prima parte a vieţii am fost foarte mult anglofonă. De asta vorbesc romgleză.„ Roxana Baias s-a obişnuit încă din liceu cu cariera internaţională, dat fiind că a plecat să studieze în clasa a XI-a în Marea Britanie: „Totul a început în 1992, când aveam 15 ani şi am plecat de pe un aeroport Otopeni neiluminat, o clădire veche, comunistă şi prăfuită, şi am aterizat în Londra, unde mi s-a părut că sunt pe Lună: totul era sticlă şi oţel, mi s-a părut altceva şi de atunci am fost foarte deschisă în a călători„.

    Ulterior, a studiat ASE la Bucureşti. A fost recrutată încă de pe băncile şcolii, în anul al doilea de facultate, de filiala locală a Procter & Gamble. A fost mai întâi secretara brand managerului, iar după 13 ani a ajuns să conducă marketingul detergenţilor ieftini ai P&G în 28 de ţări, din Kazahstan până în Polonia – „viaţa mea în P&G a fost puţin atipică, deşi sunt om de marketing, am făcut şi vânzări, am lucrat şi în România, şi în străinătate„.

    Mai întâi a gestionat produsele pentru familie, apoi a început să negocieze cu marii retaileri din comerţul modern odată cu venirea acestora pe piaţa locală. Dat fiind că biroul de conducere pentru cele nouă ţări din regiune era gestionat de la Bucureşti, Baias spune că a trăit pe pielea ei extinderea unei corporaţii într-o zonă instabilă economic şi politic – „a face business în Balcani era foarte distractiv. Iugoslavia era ciopârţită şi numărul de ţări tot creştea; fie era bombardament în Kosovo, fie criză economică în Bulgaria„. În 2000 a plecat la sud de Dunăre, unde a fost responsabilă de creşterea infrastructurii de marketing.

    Ulterior, timp de patru ani Roxana Baias a locuit în Belgia, de unde a condus ca brand manager operaţiunile din Europa Centrală şi de Est din 28 de ţări ale diviziei de detergenţi ieftini din P&G, printre care Bonux, Ace şi Mr. Proper şi Tix.
    Spune despre despărţirea de industria bunurilor de larg consum că a fost o decizie foarte bună, pe care trebuia să o ia mai repede: „A fost o şcoală extraordinară, dar compania a început în ultima vreme, datorită crizei şi presiunii pe bugete, să nu mai facă marketing local, ci regional sau chiar global, iar tot ceea ce am învăţat în cei 13 ani, libertatea de a crea branduri şi relaţie cu consumatorii, era din ce în ce mai sterilă. Marjele sunt foarte mici şi asta se întâmplă acum în industria bunurilor de larg consum„.

    Pentru că s-a trezit că trebuie doar să implementeze proiecte, fără să mai aibă un rol creativ, Roxana Baias a decis să schimbe industria şi aşa a ajuns în 2012 directorul de marketing al Romtelecom. Între cele două slujbe, a încercat să îşi facă propria afacere, în domeniul consultanţei şi trainingului, dar recunoaşte că nu a avut răbdare suficientă, deşi a câştigat într-o lună de muncă banii pe care îi lua din salariu într-o jumătate de an. „Aş vrea să fac acest pas, dar trebuie să îmi găsesc răbdarea primului an. Primul an este cel mai greu în antreprenoriat. Sunt în momentul în care cochetez cu ambele„, spune Baias, în prezent directorul managementului segmentelor şi al ofertelor comerciale la Romtelecom şi Cosmote.

    „Trecerea la telecom mi se pare cea mai naturală din pricina presiunii de a inova. Concurenţa este mai agresivă şi va fi din ce în ce mai agresivă, iar nevoia de a înţelege consumatorul şi de a te diferenţia este mai mare decât a fost în trecut, din cauza presiunii preţurilor pe segmentul de voce.„ Spre deosebire de FMCG, managerul spune că în telecom relaţia companie-consumator este mult mai dezvoltată, iar schimbările obiceiurilor de consum din piaţă ajung mai rapid şi cu mai multă acurateţe la furnizori, în timp ce ofertele se pot modifica în timp real.

     

  • Pfizer confirmă interesul pentru preluarea AstraZeneca, tranzacţie estimată la 100 miliarde de dolari

     Dacă se va materializa, preluarea AstraZeneca de către Pfizer va fi una dintre cele mai mari tranzacţii realizate vreodată în industria farmaceutică, transmite Bloomberg.

    Pfizer a lansat în luna ianuarie o ofertă de preluare pentru AstraZeneca la preţul de 46,61 lire pe acţiune, însă compania britanică a refuzat să intre în negocieri.

    Preţul oferit la începutul anului de grupul american este cu 14% peste cotaţia bursieră a AstraZeneca de la finalul şedinţei de vineri.

    “O fuziune între Pfizer şi AstraZeneca ar creşte abilitatea companiilor de a genera valoare pentru acţionari şi ar aduce un portofoliu extins de tratamente importante pentru pacienţi. O posibilă combinare cu AstraZeneca se aliniază structurii actuale a Pfizer şi sprijină în totalitate strategia de a construi o afacere de talie mondială”, a declarat într-un comunicat directorul general al Pfizer, Ian Read.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Petrecerile burlacilor, spaima milionarilor

    Cum nu toate casele luxoase din peninsula Sandbanks din Dorset sunt locuite, proprietarii le închiriază celor interesaţi pentru o mie de lire sterline pe noapte, iar de această ofertă profită cei aflaţi în căutarea unui loc pentru organizarea de petreceri ale burlacilor ori ale burlăciţelor, relatează The Telegraph.

    Petrecăreţii au ajuns astfel să tulbure liniştea sfârşitului de săptămână pentru milionarii din zonă, care reclamă şocaţi că au avut parte de privelişti deranjante, cum ar fi doamne şi domnişoare servite de chelneri în pielea goală, domni care considerau că votca se bea cel mai bine turnată cu pâlnia direct pe gât ori tot felul de articole de la sex shop răspândite prin curtea caselor unde se petrece.

  • Cum arată arta din spatele artei

    Victoria & Albert Museum din Londra a decis să deschidă un centru special dedicat conservării şi restaurării colecţiilor sale de ţesături şi articole vestimentare, care nu numai că le oferă specialiştilor spaţiu amplu şi condiţii mai bune de lucru, ci permite şi publicului curios să vadă obiectele şi experţii la lucru, cu condiţia să-şi programeze din timp vizita.

    Iniţiativa deschiderii centrului de conservare şi restaurare s-a bucurat de succes în rândul publicului, instituţia fiind deja vizitată de studenţi la design vestimentar, creatori de modă în căutare de inspiraţie, cercetători ori chiar pasionaţi de reconstituire istorică.