BusinessMagazin

Tag: industrie

  • O tara de fabrici de ciment







    Reprezentantii celor trei mari producatori de ciment, Lafarge, Holcim si CarpatCement, sustineau in 2007, exact la fel ca si in anii precedenti, ca profiturile din industrie nu pot sa creasca la nesfarsit in acelasi ritm, invocand costurile tot mai mari ale energiei, ale materiilor prime si ale fortei de munca, dar si necesitatea investitiilor in noi capacitati de productie.

    2007 a adus intr-adevar o incetinire a cresterii profitului pentru primii doi producatori dupa rezultatele nete, Lafarge si CarpatCement (filiala locala a grupului german HeidelbergCement), insa incetinirea a constat intr-un ritm mediu de crestere a profitului de 65% – e adevarat, de peste trei ori mai mic decat in 2006. In plus, cei doi producatori au obtinut marje de profit mai mari, de 41% si respectiv 35%, acestea fiind cele mai bune marje din randul marilor companii private din Romania, cu exceptia retailerului Plus Discount, ale carui rezultate in 2007 au fost influentate insa de o tranzactie intragrup.

    “Toata lumea se mira la vederea profiturilor noastre si a marjelor pe care le are un producator de ciment, insa putini sunt cei ce iau in calcul si investitiile pe care le-am realizat”, comenteaza Mihai Rohan, presedinte si director general al CarpatCement Holding. Compania a reusit anul trecut sa isi amelioreze profitabilitatea cu 7%, Rohan explicand majorarea prin cresterea productiei care a redus costurile fixe si printr-un program general de reducere a costurilor.

    Tot cu sapte procente si-a crescut marja de profit si liderul pietei, Lafarge, avantajat de faptul ca o parte din productia sa era destinata exportului, iar redirectionarea spre piata interna a dus la imbunatatirea rezultatelor financiare. Directorul financiar al Lafarge Ciment Romania, Philippe Platon, a explicat cresterea profitabilitatii din 2007 prin mai multe actiuni de optimizare a productiei, compania reusind astfel sa reduca din costuri.

    Reprezentantul Lafarge recunoaste insa, la fel ca si ceilalti producatori de ciment, ca investitiile continue nu au fost singurele care au permis cele mai mari marje de profit din economie. “Este adevarat ca in Romania, aflata intr-o perioada de crestere puternica, producatorii beneficiaza de o situatie favorabila”, afirma Platon – ceea ce inseamna o cerere puternica si costuri la un nivel “destul de redus fata de cel inregistrat in Europa de Vest”.

    Singurul producator de ciment care nu a obtinut profituri mai mari in 2007 comparativ cu anul precedent a fost Holcim, rezultatele de pe piata romaneasca ale grupului elvetian – o diminuare a profitului net cu 31% – fiind influentate de rambursarea unor credite contractate in euro, in conditiile deprecierii rapide a leului la sfarsitul anului trecut.

    Insa, dupa cum spunea si directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth, situatia din acest an ar putea fi inversa, avand in vedere evolutia cursului de schimb leu-euro de pana acum. Declaratiile directorilor celor trei mari producatori de ciment privind rezultatele din acest an si cele pentru anii urmatori sunt insa la fel de rezervate ca si in anii trecuti.

    “Evolutia recenta a costurilor din Romania, care se traduce in 2008 printr-o inflatie a preturilor industriale estimata de noi la 15-16%, va duce la o aliniere treptata a conditiilor economice cu cele din tarile vestice”, declara Philippe Platon, tinand sa adauge ca pana acum, “cu majorarea preturilor la ciment abia am compensat scumpirea factorilor de productie – salarii, combustibil, electricitate”.

    Diferenta majora dintre declaratiile actuale si cele din trecut tine insa de mentionarea tot mai des a nevoii unor investitii in marirea capacitatilor de productie actuale sau a construirii unor noi fabrici – ceea ce ar putea aduce primele investitii de la zero in industria cimentului de dupa 1990. “Din rezultatele obtinute in 2007 am investit 40 de milioane de euro, iar pentru acest an avem un buget total de investitii de 60 de milioane de euro”, spune directorul CarpatCement.

    Compania a anuntat recent un plan de investitii de 150 de milioane de euro, care vor face ca productia CarpatCement sa creasca cu trei milioane de tone, fata de cele 3,5 milioane de tone produse in momentul actual. “In primul semestru am avut o crestere de 1%, mai mult nu mai putem, nu avem de unde. Anul viitor vom produce mai mult cu 600.000-700.000 de tone”, continua Rohan, care nu exclude nici optiunea construirii unei noi fabrici de ciment.

    Primul proiect greenfield ar putea sa apartina insa grupului austriac de constructii Strabag, care a anuntat, potrivit Ziarului Financiar, ca se afla in ultimele etape de negociere cu autoritatile pentru construirea unei noi fabrici de ciment la Anina, in judetul Caras-Severin. Investitia este estimata la 220 de milioane de euro, iar capacitatea de productie, de un milion de tone de ciment pe an, urmeaza sa fie folosita doar pentru satisfacerea propriilor necesitati de material, avand in vedere ca grupul austriac participa la mai multe licitatii pentru proiecte de infrastructura.

    Proiectele de infrastructura si lucrarile publice, dar si ansamblurile rezidentiale, de cladiri de birouri sau centrele comerciale sunt mentionate si de reprezentantii CarpatCement ca “factori care vor duce la o crestere constanta a consumului de ciment de 15% pentru urmatorii zece ani”, ceea ce ar motiva si constructia unei noi fabrici. “Analizam mai multe variante acum si daca vom lua decizia de a construi o fabrica de la zero, vom avea nevoie de circa 300 de milioane de euro pentru un milion de tone de ciment pe an”, spune Andreas Kern, membru al consiliului de administratie si CEO al HeidelbergCement Europa Centrala si Asia Centrala.

    Si Holcim ia in calcul constructia unei noi fabrici, dupa ce anul acesta a finalizat o investitie de 120 de milioane de euro in modernizarea fabricii de la Campulung, care a adus o majorare a capacitatii de productie de 30%. “Nu este atat de usor sa faci o fabrica noua, nu poate veni orice companie sa faca o fabrica doar fiindca vede profiturile bune din industrie. E simplu sa construiesti fabrica, insa e greu ulterior sa administrezi totul”, sustine Andreas Kern.

    Conform lui Kern, va fi greu de mentinut marja actuala de profit atata vreme cat va fi cazul de investitii in productie, iar majorarea costurilor nu poate fi absorbita complet de o scumpire a cimentului – desi “exista loc de cresteri de pret, de 5-10 euro pe tona de ciment, daca ne uitam la tari precum Ungaria, Cehia sau Franta, unde preturile sunt mai mari”.

    Daca o parte din castiguri ar urma sa fie folosite pentru constructia sau extinderea fabricilor, cererea inca ridicata de ciment va prelungi insa contextul favorabil producatorilor, iar reducerile de costuri ar urma si ele sa sustina profiturile, dupa cum afirma acelasi Kern: “Intotdeauna se poate mai bine si pentru asta suntem platiti, sa venim mereu cu noi metode de a reduce costurile”. 

     

  • Guvernul si Voestalpine vor semna memorandumul pentru combinat in octombrie

    Incheierea memorandumului a fost convenita in discutia de miercuri, de la Palatul Victoria, cu premierul Calin Popescu Tariceanu, au aratat sursele.

     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Investitori din lumea intreaga se inghesuie pe Autostrada Soarelui

    Cum autoritatile au anuntat ca vor face infrastructura necesara, pe 600 de hectare, zeci de companii din Spania, Turcia, Grecia, si China, s-au decis sa vina in Romania.

     

    Mai multe amanunte pe www.protv.ro
     

  • Salariatii OLTCHIM, actionari la Oltchim MBO

    Cei peste 50% de salariati au devenit actionari in urma unui proces de subscriere pe data de 24 august 2008. In mai putin de o saptamana de la deschiderea subscrierii, varsamintele la capitalul social al societatii Oltchim MBO au crescut de la 100.000 RON (aproximativ 28 000 de euro) la 210.000 RON (aproape 60 000 de euro).

     

    Societatea Oltchim MBO a fost infiintata in urma cu aproximativ doua luni pentru a raspunde nevoii urgente de finantare si dezvoltare a combinatului chimic. Initiativa OLTCHIM are ca scop principal sustinerea si dezvoltarea combinatului, in principal prin atragerea de finantari si implicit securizarea surselor de materii prime de baza. In acest moment Oltchim MBO discuta cu mai multe banci si fonduri de investitii pentru a gasi o modalitate de finantare si atragere de resurse suplimentare pentru combinat.

     

    OLTCHIM este una dintre cele mai importante companii romanesti din industria chimica. Anul trecut, societatea valceana a avut o cifra de afaceri aproximativ 52,4 milioane de euro si pierderi de 28,7 milioane de euro. Pachetul majoritar al OLTCHIM (53,2%) este detinut de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).
     

  • Santierul militar naval din Mangalia a fost achizitionat de o firma din Germania

    Melescanu a amintit de bunele relatii care exista intre cele doua tari si a dat ca exemplu achizitionarea santierului naval militar de catre o companie germana.

     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro 
     

  • Cord Buzau investeste 10 mil. euro intr-o noua linie de productie

    “Am reusit o performanta deosebita in toata aceasta perioada prin implementarea unui management profesionist, o optimizare a costurilor, investitii in mentenanta si, nu in ultimul rand, deschiderea catre noi piete si clienti”, a declarat presedintele Consiliului de Administratie al Cord SA, Marius Neagu.

     

    Produsele principale ale Cord Buzau sunt cordul metalic, cablurile si sarmele. Productia din primul semestru al acestui an a fost cu peste 30% mai mare in termeni cantitativi fata de perioada similara din 2007, ajungandu-se la 1.260 de tone in primele sase luni. “Vom suplimenta capacitatea de productie printr-o investitie de 12-13 milioane de euro in o noua linie de productie”, a mai spus Neagu.

     

    Prin intermediul acestei linii de productie, care este estimata sa intre in functiune in luna septembrie a anului viitor, Cord Buzau va fabrica un nou produs: sarma de furtun, care se foloseste in industria furtunelor hidraulice din industria auto si cea petroliera. “Vrem sa dezvoltam puternic pe acest segment. In acest moment, nu exista un producator dedicat sarmei de furtun si noi simtim ca aici este o cerere neacoperita. Aproape toata productia va fi exportata”, a precizat presedintele CA-ul Cord Buzau.

     

    Noua linie de productie va ajunge in 2010, primul an de functionare, la o productie de 1.250 de tone pe luna, fata de o cantitate similara de produse intr-un semestru in acest moment, urmand sa lucreze la o capacitate de 60-70%. Conducerea companiei estimeaza ca noua linie de productie va lucra la o capacitate de 100% in al treilea an de functionare, cifra de afaceri estimata doar pentru acest segment in 2010 fiind de 17-20 de milioane de euro, respectiv 30 de milioane de euro in momentul in care va produce la capacitate maxima.

     

    Sarma de furtun este produsa in acest moment de catre producatorii clasici de cord metalic, precum producatorii de anvelope care au propriile capacitati de productie ale cordului metalic – element de baza in productia de anvelope.

     

    Marius Neagu estimeaza ca cifra de afaceri a Cord Buzau se va ridica in acest an la 6-7 milioane de euro, urmand sa ramana constanta si in viitor din pricina “atingerii maximului posibil pe care putem sa il avem pe acest segment”. Marja de profit din primul semestru, de circa 4%, ar urma sa se pastreze si in al doilea semestru din acest an, profitabilitatea segmentului de sarma de furtun fiind mai redusa. “Pe termen mediu, vom imbunatati marjele prin eficintizarea productiei”, a mai spus reprezentantul companiei.

     

    Oamenii de afaceri Horia Simu si Horia Pitulea controleaza Cord SA Buzau prin intermediul Nordexo Manufactoring si Cuprom. Printre companiile in care cei doi oameni de afaceri detin pachetele majoritare de actiuni se mai numara Cuprom, GlassCorp, Lipomin si compania de constructii CCCF (Compania de Constructii si Cai Ferate), achizitionata recent printr-o majorare de capital de circa 13,8 mil. euro.

     

    Cord SA Buzau a fost achizitionata la jumatatea anului trecut, an in care a inregistrat o cifra de afaceri de 1,7 milioane de euro.
     

  • Consilierul meu, Superman

    Cunoscuta drept doamna cu cei mai multi bani gheata din mediul de afaceri romanesc, Camelia Sucu afirma ca se pregateste sa investeasca aproximativ 40 de milioane de euro intr-un proiect rezidential de lux in Bucuresti. Si, in paralel, sa-si extinda afacerea cu mobila de lux peste granitele tarii, cel mai probabil sub forma unui parteneriat cu producatorul italian Natuzzi, a carui franciza o opereaza deja in Romania.

    “Niciodata nu am considerat o imensa bogatie faptul ca ai foarte multi bani intr-o banca. Un om de afaceri nu stie ce sa mai faca pentru a-si investi banii. Toti, daca s-ar putea”, spune cu convingere Sucu, cea care dupa divortul de omul de afaceri Dan Sucu, impreuna cu care detinea grupul Mobexpert, a devenit anul trecut cu 40 de milioane de euro mai bogata.

    Cu banii cu care a cumparat anul trecut terenurile – “bine gandite, bine amplasate”, spune ea – din centrul si nordul Capitalei, plus cu cei pe care ii va cheltui pentru construirea locuintelor rezidentiale de lux, Sucu ar urma sa ajunga la o investitie totala enorma, de aproximativ 70 de milioane de euro. Si atunci nu va mai ramane cea mai bogata femeie din Romania in bani lichizi? “Sigur ca voi ramane, pentru ca aceste proiecte vor fi finantate din rulajul firmei si din credite de la banca. Banii personali ii pastrez pentru acele oportunitati de afaceri pentru care nu e timp sa astepti creditul de la banca”, raspunde ea.

    Chiar daca recunoaste ca nu ar dori sa-si extinda afacerile in prea multe domenii, Sucu spune ca imobiliarele au tentat-o pentru ca reprezinta inca un sector foarte bun pentru investitii, iar cel mai bun argument l-a gasit butonand intr-o zi telecomanda televizorului. “Am prins o secventa din <Superman> in care personajul negativ spunea ca ar vrea sa distruga tot Pamantul si mai apoi sa-l ia in stapanire ca sa-l vanda. Tatal lui ii spusese ca totul poate fi inmultit – banii, aurul – totul, cu exceptia pamantului”, povesteste amuzata presedinta Class Living.

    Pentru moment, nu da alte detalii despre proiectul rezidential care va fi lansat in primavara anului viitor, ci doar afirma ca la acesta s-ar mai putea adauga si altele pe parcurs, in functie de succesul primului. In ceea ce priveste terenurile, Sucu se declara linistita si spune ca deocamdata nu se grabeste sa le vanda sau sa construiasca pe ele. “Deocamdata, terenurile sunt apte pentru a fi privite ca obiective pentru investitii. Pe de o parte, astept si pentru a vedea ce se va construi in jurul meu, pentru ca as vrea ca toate cladirile sa se armonizeze ca aspect”, spune femeia de afaceri.

    Pana anul viitor insa, principala ei preocupare este rebrandingul companiei, proiect in care s-a investit jumatate de milion de euro si prin care urmareste orientarea catre dezvoltatorii imobiliarelor de lux (compania are deja un showroom in ansamblul Peninsula din Capitala, dezvoltat de Neocity). In afara de schimbarea de imagine a companiei, o suma de 1,5 milioane de euro va fi investita in deschiderea de noi magazine, urmatorul oras vizat pentru extinderea retelei fiind Cluj-Napoca. La sfarsitul anului, cifra de afaceri ar urma sa atinga sase-sapte milioane de euro, in crestere cu 20-40% fata de 2007.

    Produsele care inregistreaza cele mai mari vanzari pentru importator sunt canapelele, mobilierul pentru bucatarie, dormitor si dressing si decoratiunile, mai ales covoarele si perdelele importate din Franta si Italia, spune Camelia Sucu. Incepand cu anul viitor, portofoliul de produse al Class Living ar urma sa creasca gratie unui nou furnizor strain, proiect despre care Sucu prefera sa nu ofere informatii pentru moment. Spune insa ca va acorda o mai mare atentie “pietei tinere”, asa cum o numeste Pasquale Natuzzi, adica acelui segment de clienti aspirationali, care in cativa ani vor avea suficiente venituri pentru a-si permite produse premium si high-end.

    “Piata tanara este foarte bine definita, pentru ca nu este nici economica, nici medie, ci una a tinerilor care isi doresc sa cumpere produse de lux”, explica proprietara distribuitorului de mobila. Mai mult decat atat, la sfarsitul lunii iulie, Sucu va discuta cu Pasquale Natuzzi, presedintele si chief designerul producatorului de mobila, posibilitatea extinderii in regiunea Europei de Est sub forma unui parteneriat. “Suntem in faza de cercetari pentru a vedea ce tara este oportuna si luam in considerare piete similare cu cea romaneasca, precum Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Republica Moldova, Serbia si Croatia”, detaliaza femeia de afaceri.

    Desi acest proiect este inca in faza discutiilor, sefa Class Living porneste de la premisa ca va fi o “win-win situation”, adica o situatie in care toata lumea are de castigat, referindu-se la potentialul de dezvoltare a acestor piete emergente. Dar potentialul pietei interne inca asteapta sa fi e exploatat.

    In lipsa unor studii riguroase in domeniu, valorea pietei de mobila de lux este doar aproximata, sefa Class Living cifrand-o la circa 1-2% din valoarea totala a pietei romanesti a mobilei, care anul trecut a atins 1,1 miliarde de euro. Dar Sucu este optimista, intemeindu-se pe o logica foarte simpla: “Piata mobilei nu are decat sa creasca pe toate segmentele, si cand spun asta, ma bazez pe faptul ca a fost anuntata fi nalizarea construirii multor apartamente care va trebui sa fi e mobilate”.
    Pana la sfarsitul anului in curs, 5.000-6.000 de noi apartamente in ansambluri rezidentiale de peste 200 de locuinte vor fi gata, potrivit analistilor Colliers International.

  • Mai ieftin ca-n China




    Canon a renuntat sa-si mai extinda fabricile din China sau sa ridice altele noi si, in loc, isi va dubla – pana la 8.000 – numarul de angajati de la o fabrica din afara capitalei Vietnamului, Hanoi. In apropiere, Nissan isi extinde un centru de inginerie mecanica. Hanesbrands, compania de lenjerie intima cu sediul in Winston-Salem, California de Nord, construieste si ea doua fabrici in aceasta regiune, la fel ca si Texhong Textile Group din Shanghai.








     

    O lunga lista de ingrijorari in privinta Chinei sta in spatele acestei tendinte: inflatie, penurie de forta de munca si de energie, o moneda in continua apreciere, politici guvernamentale in schimbare, chiar si posibilitatea unor tulburari sociale de amploare intr-o buna zi. Dar cea mai importanta dintre ele e ca salariile din China cresc cu 25% pe an in dolari, in multe domenii, si China nu mai e asa un chilipir.

     

    Companiile folosesc strategia “China plus unu” ca sa reduca riscurile de supradependenta de fabricile dintr-o tara. Corporatiile multinationale “iau in calcul toata lumea si vor sa mentina un echilibru” intre China si alte state, spune Edward Kang, directorul executiv de la Ever-Glory International, un producator de articole sportive din Nanjing, China. Ever-Glory, care vinde catre Wal-Mart, construieste la randul sau o fabrica in Vietnam.

    Companiile care mai raman in China cauta cu disperare sa tina costurile sub control. “Ne vom pastra capacitatea din China, dar vom creste gradul de automatizare si vom reduce numarul angajatilor”, spune Laurence Shu, directorul financiar al companiei Texhong din Shanghai, unul dintre cei mai mari producatori de articole textile din bumbac si elastan. Ca sa scada costurile cu forta de munca, Hanesbrands construieste o fabrica intens automatizata in Nanjing. Dar compania mai construieste o alta fabrica in Vietnam, pe langa cea pe care a cumparat-o aici, si inca doua in Thailanda. 

     

    Gerald Evans, presedintele pentru livrari globale la Hanesbrands, spune ca, in comparatie cu China, “in Vietnam si in Thailanda am gasit mai multa disponibilitate imediata atat pentru teren, cat si pentru forta de munca”. Hanesbrands va muta o parte din productie din Mexic si America Centrala catre Asia.

     

    In China, unde zonele rurale nu prea mai abunda in tineri muncitori apti de lucru pe care sa-i trimita fabricilor, salariile au crescut cu peste 10% pe an pentru multi dintre cei de pe linia de productie. Iar pentru muncitorii calificati, precum tehnicienii mecanici, salariile cresc si mai repede.

     
    Trebuie spus insa ca, desi companiile cauta alte locuri ca sa-si fabrice produsele, se lovesc si in alte parti de economii supraincalzite: in Vietnam, spre exemplu, inflatia a fost de 25,2% in mai. Totusi, pe de alta parte, China incepe sa renunte la obiceiul de a percepe impozite reduse de la companiile detinute de straini, in timp ce Vietnamul inca le ofera investitorilor un impozit zero pentru primii patru ani si o reducere la jumatate a impozitului standard de 10% pentru urmatorii zece ani.
     

    In provinciile de pe coasta, cu acces rapid la porturi, chiar si muncitorii necalificati castiga acum 120 de dolari pe luna la 40 de ore lucrate saptamanal, iar adesea sensibil mai mult. Muncitorii din fabricile vietnameze castiga cam 50 de dolari pe luna la 48 de ore lucratoare in fiecare saptamana, inclusiv sambata.

     

    Texhong estimeaza ca pentru fiecare lucrator chinez din domeniul textilelor, costurile medii cu forta de munca vor creste cu 16% in acest an, incluzand aici cresterile in costurile cu beneficiile suplimentare, comparativ cu cele 12%, cu cat au crescut anul trecut. Noile reglementari fac mai dificil pentru companii sa evite plata beneficiilor, precum contributiile la fondurile de pensii, crescand si mai mult costurile cu forta de munca. Cand aceste cresteri se combina cu o moneda care se apreciaza fata de dolar cu un ritm anual de pana la 10%, costurile cu forta de munca in China urca pana la 25% pe an sau chiar mai mult. Iar inflatia in China – peste 8% in februarie, martie si aprilie si 7,7% in mai – indica perspectiva ca aceste costuri sa creasca si mai mult in curand.

     

  • Veniti si la noi in oras








    Pentru 1,2 milioane de euro, Whitney Houston a sustinut recent un concert in Marea Britanie, in cadrul unui bal de caritate finantat de un miliardar din industria telecom. Despre Madonna se zvoneste ca a acceptat un onorariu de 6,3 milioane de euro pentru a canta la o petrecere privata ce va avea loc undeva in Dubai in luna noiembrie. Elton John va sustine un concert la deschiderea unui hotel din Moscova, pentru 3,2 mil. euro, iar Amy Winehouse a castigat 1,2 milioane de euro dupa ce a cantat in cadrul a doua petreceri private din Paris.

     

    “Deja a devenit esentiala prezenta unui cantaret de renume la petrecerea ta privata”, observa Hannah Sandling, un stilist care lucreaza cu celebritati si care afirma ca majoritatea artistilor din industrie, de la Diana Ross si pana la Justin Timberlake, au sustinut pana acum reprezentatii la petreceri cu cateva sute de invitati. In ultima perioada insa, petrecerile au devenit din ce in ce mai restranse. Sugababes, spre exemplu, sustine anual 15 asemenea reprezentatii in cercuri restranse, pentru sume care variaza intre 125.000 si 315.000 de euro. Iar odata cu aceste schimbari, nici genul petrecerilor, organizate de companii sau de oameni foarte bogati, nu mai este acelasi. Acum insa oricine poate inchiria un cantaret pentru o petrecere; prin site-ul Owngig.com, fanii au posibilitatea sa solicite concerte private in orasul unde locuiesc, mentionand suma pe care sunt dispusi sa o plateasca pentru un bilet la concertul vedetelor preferate si orasul unde vor sa aiba loc concertul. Iar in momentul in care numarul solicitantilor si al sumelor angajate devine suficient de mare, echipa Owngig negociaza termenii contractuali pentru concert cu managerii artistilor. Altfel spus, fiecare eveniment are loc in functie de cerere, iar numarul participantilor la o petrecere privata este limitat la numarul celor care au solicitat participarea la concert (si s-au oferit sa plateasca diverse sume, incepand de la 50 de lire sterline).            

     

  • Lufthansa profita de criza petrolului

    Bill Soney crede ca Seattle este cel mai norocos oras din America. Soney este ghid turistic si sofer de autobuz si consideratiile sale despre cum o duce tara sunt in special legate de faptul ca nimic nu s-a schimbat in rau in orasul unde a ajuns cu aproape 20 de ani in urma, dupa ce a studiat in Alaska si a lucrat in televiziune intr-o insula din nordul Canadei. Desigur, Bill este un tip optimist si caruia ii place sa vorbeasca foarte mult. Dar esenta a ceea ce a povestit continuu timp de doua ore, cat ne-a plimbat cu autobuzul lui, sta in cateva argumente: apartamentele si casele in Seattle abia au inceput sa se ieftineasca, pestele din port se vinde foarte bine, iar oamenii de afaceri locali prospera.

    “Seattle castiga mult din faptul ca este axat pe industrie”, confirma Tim Bader, director de comunicare pentru Boeing 747, unul dintre cele mai performante produse ale fabricii de avioane din Everett – Seattle, cea mai mare fabrica a producatorului de avioane. O fabrica mare atat ca productie, dar mai ales ca volum – este cea mai mare cladire din lume (13 milioane de metri cubi), permitand lucrul simultan la noua aeronave, care sunt asamblate bucata cu bucata pana ies finisate pe usa fabricii.

    Productia de avioane nu este singura industrie din Seattle: efervescenta incepe de la cele 40 de hectare ocupate de Boeing la marginea orasului si continua pana in “city”, unde stau drepti zgarie-norii unde isi au sediul central giganti precum Microsoft sau Starbucks. Cele trei branduri, cele mai cunoscute din Seattle, au armele lor in lupta cu deprecierea dolarului: Starbucks a avut grija sa se extinda suficient in Europa si face bani de aici, globalizarea businessului Microsoft lasa compania fondata de Bill Gates sa isi pastreze avantajele, iar pentru Boeing, slabirea dolarului este compensata de comenzile in crestere si de cresterea sectorului de aviatie, cu toata scumpirea petrolului cu tot.

    Invechirea flotelor, care a permis cresterea cererii pe piata de aviatie – pentru ca, daca e pentru business, se zboara, dupa cum spun oficialii Boeing – vor face ca, luand ca punct de plecare anul 2006, cererea pe piata aeronavelor sa ajunga pana in 2026 la 28.600 de noi aeronave, iar valoarea zborurilor mondiale sa ajunga la 2,8 mii de miliarde de dolari.

    Estimarile sunt furnizate de Randy Tinseth, vicepresedinte de marketing al Boeing, precizeaza si ca din cele 18.000 de aeronave aflate acum in serviciul companiilor aeriene, 11.000 trebuie inlocuite in cinci ani, deoarece nu mai corespund noilor norme de siguranta si confort. Deocamdata, numai comenzile pentru Boeing 737 (cel mai popular avion din lume, cu cele mai multe zboruri efectuate) totalizeaza 4.777 de bucati, dintre care 2.588 au fost deja livrate catre o parte din cei 114 clienti.

    Printre ei, pe harta Boeing apar atat companii de linie, cat si low-cost din toata lumea, de la Continental Airlines si Delta pana la Ethiopian Airlines sau Air Pacific. Harta corespunzatoare Europei este impanzita de cererile companiilor low-cost, de la Ryanair, Easyjet si Sky Europe pana la Blue Air din Romania, care a comandat in februarie doua noi aeronave 737-800, contract estimat de ofi cialii de la Seattle la 150 de milioane de dolari.

    Gheorghe Racaru, directorul Blue Air, spune ca noile aeronave vor fi folosite pentru dezvoltarea de noi curse, dar si pentru a inlocui aeronave pe care le opereaza in wet-lease (inchirierea lor de la alta companie cu tot cu echipaj si celelalte servicii, pentru a opera in numele Blue Air). Prima aeronava noua Boeing va fi operata de Blue Air de la sfarsitul acestui an.

    Zborurile intereuropene, ca acelea operate de clienti ai Boeing precum TAROM sau Blue Air, vor avea o crestere de 3,5% anual in urmatorii 20 de ani, estimeaza datele Boeing. In schimb, piete precum Asia-Pacific, nordul Americii sau America Latina ar trebui sa atraga o crestere de peste 6% anual. Cum ar putea face fata toate aceste mii de aeronave scumpirii carburantilor si platilor catre agentiile de mediu pentru noxele emise?