BusinessMagazin

Tag: China

  • Cinci investitori sunt interesaţi de activele Enel

    Electrica, cea mai mare companie locală de distribuţie a energiei, şi Nuclearelectrica, firma care asigură 20% din producţia de energie a României, sunt companiile care vor acţiona din partea statului român la această tranzacţie. Pentru Nuclearelectrica, cel puţin, com­pania care i-ar completa cel mai bine por­tofoliul din cele scoase de Enel la vânzare este fosta Electrica Dobrogea.

    Nuclearelectrica este administratorul centralei nucleare de la Cernavodă. De procesul de vânzare mai sunt interesaţi E.ON, GDF şi State Grid Cor­po­ration of China, au precizat surse citate de Ziarul Financiar. Potrivit acestora, francezii de la GDF Suez ar fi interesaţi de preluarea Muntenia Sud mai ales în contextul în care ei controlează şi distribuţia de gaze din această regiune prin intermediul fostului Distrigaz Sud.

    Germanii de la E.ON ar fi interesaţi de preluarea fostei Electrica Banat, au mai spus sursele citate.

    La începutul lunii octombrie, CEO Enel, Francesco Starace, spunea că firmele chineze sunt interesate de cumpărarea activelor din România şi Slovacia pe care compania italiană Enel vrea să le vândă. CEO-ul Enel a precizat că State Grid Corporation of China, cea mai mare companie de stat de utilităţi din lume după venituri, s-a arătat interesată să cumpere operaţiunile de distribuţie şi vânzare din România.

  • Cinci investitori sunt interesaţi de activele Enel

    Electrica, cea mai mare companie locală de distribuţie a energiei, şi Nuclearelectrica, firma care asigură 20% din producţia de energie a României, sunt companiile care vor acţiona din partea statului român la această tranzacţie. Pentru Nuclearelectrica, cel puţin, com­pania care i-ar completa cel mai bine por­tofoliul din cele scoase de Enel la vânzare este fosta Electrica Dobrogea.

    Nuclearelectrica este administratorul centralei nucleare de la Cernavodă. De procesul de vânzare mai sunt interesaţi E.ON, GDF şi State Grid Cor­po­ration of China, au precizat surse citate de Ziarul Financiar. Potrivit acestora, francezii de la GDF Suez ar fi interesaţi de preluarea Muntenia Sud mai ales în contextul în care ei controlează şi distribuţia de gaze din această regiune prin intermediul fostului Distrigaz Sud.

    Germanii de la E.ON ar fi interesaţi de preluarea fostei Electrica Banat, au mai spus sursele citate.

    La începutul lunii octombrie, CEO Enel, Francesco Starace, spunea că firmele chineze sunt interesate de cumpărarea activelor din România şi Slovacia pe care compania italiană Enel vrea să le vândă. CEO-ul Enel a precizat că State Grid Corporation of China, cea mai mare companie de stat de utilităţi din lume după venituri, s-a arătat interesată să cumpere operaţiunile de distribuţie şi vânzare din România.

  • La o lună de la începutul protestelor, manifestanţii sunt în continuare în stradă la Hong Kong

    La 28 septembrie, campania de mobilizare pentru a cere instaurarea unui veritabil sufragiu universal în regiunea autonomă aflată sub tutelă chineză s-a accelerat brusc. Manifestanţii, înarmaţi doar cu umbrele pentru a se apăra de gazele lacrimogene lasante de poliţie, au atras în stradă zeci de mii de alţi cetăţeni.

    În decurs de o lună, numărul manifestanţilor s-a redus considerabil dar unii dintre ei ocupă în continuare trei cartiere din Hong Kong.

    Puţini observatori se aşteaptă ca Beijingul să cedeze în faţa revendicărilor manifestanţilor. Deşi China acceptă principiul sufragiului universal pentru alegerea şefului Executivului local în 2017, ea vrea să păstreze totuşi controlul asupra procesului electoral şi să controleze candidaturile.

    Guvernul local pare să fi ales să lase mişcarea să se stingă de la sine. Cei şapte milioane de locuitori ai Hong Kong-ului, care traversează cea mai gravă criză de la retrocedarea sa către China în 1997, s-au săturat să lupte împotriva ambuteiajelor monstruoase şi a mijloacelor de transport public supraaglomerate. Comercianţii se plâng că cifra lor de afaceri a scăzut vertiginos în acest oraş unde chiriile sunt printre cele mai mari din lume.

    Liderii mişcării, sub presiune, se întreabă ce tactici să adopte. Pentru Joshua Wong, unul dintre liderii studenţilor, există o singură certitudine: retragerea nu este o opţiune.

    “Ocupanţii vor să reziste”, a declarat el pentru AFP din Admiralty, principala zonă ocupată de manifestanţi în apropiere de sediul puterii locale. “Fără un rezultat concret, ocupanţii vor dormi în fiecare noapte în corturi”.

    Protestatarii sunt mândri de tabăra lor de corturi, unde gunoiul este colectat selectiv meticulos, unde studenţii studiază într-un loc rezervat pentru acest lucru şi unde mii de persoane se adună în weekend pentru a aplauda discursurile.

    “Aceasta este utopia Hong-Kong-ului”, susţine Jimmy Leung, în vârstă de 31 de ani, care cântă la chitară în faţa cortului unui prieten.

    Mulţi manifestanţi se entuziasmează în faţa artei stradale care a înflorit în acest centru al capitalismului financiar internaţional.

    “Aici, chiar şi când nu ne cunoaştem, putem discuta probleme politice”, exclamă Wing Mak, în vârstă de 37 de ani.

    Cu toate acestea, nu este totul perfect în noul Hong Kong, recunoaşte Jimmy Leung. După 30 de nopţi în care a dormit sub o autostradă urbană cu nouă benzi, el este obosit. Vrea ca manifestanţii şi Guvernul să ajungă mai repede la un acord. “Nu este plăcut aici. Dar trebuie să insistăm pentru a obţine ceea ce este corect”.

    Guvernul a făcut o propunere săptămâna trecută, dar fără a genera prea mult entuziasm. El a propus să predea Beijingului un raport despre evenimente şi să înfiinţeze o comisie comună cu privire la reformele politice de după 2017.

    Manifestanţii se plâng de lipsa de strategie a liderilor mişcării, care par divizaţi cu privire la calea ce trebuie urmată. Ei au fost invitaţi să voteze duminică pentru a alege între compromis şi confruntare, dar scrutinul a fost anulat în ultimul minut.

    “Toate acestea sunt discuţii sterile, fără propuneri solide”, se plânge Wing Mak.

    Unii vorbesc despre extinderea campaniei de nesupunere civilă cu o grevă a impozitelor sau operaţiuni de blocare a circulaţiei, de exemplu. Benny Tai, cofondatorul mişcării prodemocraţie Occupy Central sugerează organizarea în Hong Kong a unui referendum pe tema reformelor democratice.

    Marţi, ei vor marca împlinirea unei luni de la începutul manifestaţiilor cu 87 de secunde de linişte (pentru cele 87 de salve de gaze lacrimogene lansate la 28 septembrie) şi o reuniune.

  • Lucruri mai mult sau mai puţin amuzante despre bani

    Greşiţi dacă vă închipuiţi că banii nu cresc în copaci. Din secolul 3 înainte de Hristos până în secolul IX, clasele superioare din China îşi turnau banii sub forma unor copacei cu monede drept fructe. Monedele se rupeau la nevoie, iar în final scheletul copacului era topit şi refolosit.

    Studiile au identificat 93 de tipuri de bacterii, incluzând E.coli şi S.aureus pe suprafaţa banilor. În Japonia există ATM-uri care dezinfectează banii, trecându-i printre două role încinse.

    Un studiu al Departamentului antidrog al SUA a demonstrat că mai mult de jumătate din bancnotele de 50 şi de 100 de dolari furnizate de ATM au urme de cocaină pe ele. Alte teste au arătat că 70% din bancnotele folosite în Chicago, Miami şi Huston sunt în această stare. Obiceiul americanilor de a priza cocaina cu ajutorul unei banconte rulate nu este, oricum, la baza situaţiei; cocaina este o pulbere fină, care se transmite de la o bancontă la alta, în interiorul unui ATM.

    Cea mai valoroasă monedă din lume este cea de 20 de dolari, din aur, bătută în 1933 şi cunoscută sub numele de Double Eagle. În acelaşi an preşedintele Roosevelt a decis să renunţe la standardul aur şi a ordonat ca toate monedele de aur să fie distruse. Una singură a apărut în 1996, iar şase ani mai târziu a fost vândută la licitaţie pentru 7,95 milioane dolari.

    Regina Marii Britanii Elisabeta a II-a este persoana care apare pe cele mai multe banconte şi monede, în întreaga lume.

    În 1994, în fosta Iugoslavie apărea o bancnotă de 500.000.000.000 de dinari, fiind hârtia cu cele mai multe zerouri din lume.

    Cel mai mare depozit de aur din lume se află în Manhattan. Mai mare decât Fort Knox, în seif, administrat de Rezerva federală din New York, se află 90 de miliard de dolari în lingouri de aur, aparţinând unor bănci, organizaţii sau naţiuni. 

    Termenul de milionar a fost folosit pentru prima oară de scriitorul Benjamin Disraeli, în 1826, în romanul “Vivian Grey

    În lume există în jur de 7 milioane de milionari. 80% dintre aceştia conduc maşini la mâna a doua.

  • Istoria banilor: Evul Mediu şi ascensiunea băncilor

    Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie, cele create de Constantin cel Mare, milliarense, siliqua şi solidusul, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, dar statele germane au adoptat pfenigul, care în Anglia a devenit penny.

    Perperul a fost emis de împăratul Alexis I, în cadrul unei mari reforme monetare, în anii 1092 – 1093. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328. În secolul XII statele germane scot piese noi, aşa numitele bactreate – bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII în Anglia apare sterlingul, monedă din argint, în Austria creiţarul (cu o cruce – kreutz – pe revers) iar la Florenţa florinul, de aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul pentru sistemul bancar european.

    În jurul anului 900 în China apar banii de hârtie, iar în 960 emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie sunt folosiţi şi de Imperiul Mongol, care după 1230 includea şi China. în următoarea sută de ani hârtia devine ban în India, Japonia şi Persia. După 1400 putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu o valoare nominală de 1000 de monede ajunge să valoreze numai trei.

    Europenii află despre banii de hârtie de la Marco Polo, care a trăit în China între 1275 şi 1292.

    În 1355 Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu publică De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde face conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370 Oresme devine consilier al regelui Charles V al Franţei.

    Din 1400 încep să apară băncile, la Barcelona şi la Genoa în timp ce la Florenţa este legalizată modificarea dobânzilor.
    1440 însemnă inventarea tiparului, de către Gutenberg. Tiparniţa este modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, pentru a putea fi folosită la producerea banilor, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

    Cincisprezece ani mai târziu chinezii renunţă la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare a sta inflaţia.

    Pentru europeni urmează perioada marilor descoperiri geografice – America, drumul spre India, conchistadorii în America de Sud – iar dezvoltarea comercială care a urmat acestora a fost cât se poate de benefică dezvoltării sistemului financiar.

  • Istoria banilor: de la cochiliile de scoici la colţii de câini

    “Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai cânţi şi bine”, spune un vechi proverb evreu. Este, poate, una din cele mai sugestive caracterizări a ceea ce înseamnă banul şi istoria sa pentru omenire.

    Practic, istoria banilor este istoria omenirii, cele două neputând fi separate.

    O spune chiar o personalitate a lumii moderne a banilor, Alan Greenspan, fostul preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite. “Ieri i-am spus unui amic, cam chetuitor, că trebuie să vorbesc despre istoria banilor. <Înţeleg istoria banilor. Cum am câţiva, repede devin istorie>, a răspuns acesta. Din fericire, nu toată lumea este ca prietenul meu”, spunea, în 2002, Alan Greenspan.

    Din fericire, pentru ca prietenul lui Greenspan să poată face istorie, cineva, în zorii omenirii s-a gândit să schimbe greoiul sistem al schimburilor comerciale bazat pe troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii bani ai omenirii, bunuri din păcate greu de mânuit şi perisabile. Între 3000 şi 2000 înainte de Hristos, în Mesopotamia, se pun bazele sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor – produse agricole sau metale preţioase.

    Câteva sute de ani mai târziu, Codul lui Hammurapi legifera activităţile bancare, în Babilon. Ceva mai departe, în China, cu circa 1.200 de ani înainte de Hristos, cochiliile de scoici erau folosite pentru schimburile comerciale; în timp scoicile s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, fiind folosite în unele zone din Africa, chiar până la jumătatea secolului XX.

    Chiar din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi adversari: o legendă greacă vorbeşte de legislatorul Solon, care ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumulările monetare.

    Monedele din piatră se regăsesc şi în insula Yap din Arhipelagul Carolinelor din Pacific: acestea erau găurite la mijloc şi puteau fi transportate, înşirate pe o prăjină, de doi oameni. Cercetătorii nu precizează cum erau transportate monedele de valoare maximă, care aveau 3,5 metri în diametru şi cântăreau până la cinci tone. Un amănunt: insula nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind transportată cu plutele, de la mare distanţă. Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă de jumătate de metru, iar o nevastă una de 1,3 metri.

    Alte forme de bani neobişnuite mai sunt colţii de câine, folosiţi în insula Salomon din Pacific, brăţările folosite pe Coasta de Fildeş, clopoţeii de bronz din Zimbawe sau cuţitele în China.

  • China intenţionează să reducă numărul infracţiunilor pasibile de pedeapsa capitală

    Potrivit unui proiect de lege prezentat în comisia permanentă a Adunării Naţionale Populare (ANP, Parlamentul de la Beijing), pedeapsa capitală nu se va mai aplica pentru nouă infracţiuni, printre care traficul de arme sau de materiale nucleare, falsificarea de bani, forţarea unei persoane de a practica prostituţia, sau strângerea de fonduri prin escrocherie.

    Pedeapsa maximă pentru astfel de infracţiuni va fi închisoarea pe viaţă, a precizat agenţia Xinhua.

    China, ţara cu cel mai mare număr de execuţii, dispune în prezent de o listă cu 55 de infracţiuni pasibile de pedeapsa capitală, dintre care multe nu implică violenţa fizică.

    De la promulgarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, în 1979, China a redus o singură dată, în 2011, această listă.

    Beijingul a eliminat din această listă în special anumite infracţiuni economice, reducând de la 68 la 55 numărul infracţiunilor pasibile de pedeapsa cu moartea. Din 2007, înaintea oricărei execuţii este necesară aprobarea Curţii Supreme.

    Însă numărul persoanelor executate în China nu a fost niciodată dezvăluit de autorităţile de la Beijing. O organizaţie neguvernamentală cu sediul în Statele Unite a anunţat săptămâna trecută că 2.400 de persoane ar fi fost executate în cursul anului 2013.

    Aceste cifre arată o scădere cu 20% faţă de 2012 şi o diminuare considerabilă în raport cu cele 12.000 de execuţii înregistrate în 2002, a subliniat Fundaţia Dui Hua.

    Potrivit organizaţiei, tendinţa de scădere a numărului execuţiilor în China riscă să fie pusă sub semnul întrebării de campania de reprimare declanşată de autorităţile chineze în regiunea musulmană Xinjiang, cuprinsă de tensiuni şi revoltele unei părţi a populaţiei, care contestă autoritatea Beijingului.

  • Aveţi ceva de vânzare? Cumpără China

     Investiţiile directe în străinătate ale Chinei au crescut cu 21,6% în primele nouă luni, la 75 mld. dolari, urmând să depăşească suma investiţiilor străine directe efectuate în ţară până la sfârşitul anului, conform lui Zhang Xiangchen, adjunct al ministrului comerţului. “China este deja o ţară exportatoare de capital şi acum este pe cale de a deveni exportator net de capital”, a adăugat Xiangchen.

    Tendinţa este susţinută de rezervele valutare impresionante, situate la 4.000 mld. dolari, precum şi de politica Beijingului de susţinere a achiziţiilor de active (companii, proprietăţi imobiliare, participaţii de capital, proiecte greenfield) în Europa, SUA, Africa sau America Latină, într-un ritm galopant, dacă ne uităm la faptul că în 2002, investiţiile chinezeşti în afară erau de numai 2,7 mld. dolari, în timp ce anul trecut ajunseseră la 108 mld. dolari. Un exemplu este inclusiv faimosul hotel Waldorf Astoria din New York, cumpărat chiar în octombrie de o firmă chinezească pentru aproape 2 mld. dolari. În acest an, totalul investiţiilor chinezeşti este aşteptat să ajungă aproape de 130 mld. dolari, peste investiţiile străine în China, estimate să fie inferioare sumei de 118 mld. dolari înregistrată anul trecut.

    Un alt factor care stimulează companiile chinezeşti să investească în străinătate este încetinirea ritmului de creştere economică, în condiţiile în care economia, după boomul creditării din ultimii cinci ani, se confruntă cu exces de investiţii şi de capacitate de producţie, fiind pe cale să consemneze cea mai redusă creştere din 1990 încoace.

    Conform ultimelor date oficiale anunţate în această săptămână, PIB a crescut cu 7,3% în T3 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cel mai slab rezultat din ultimii cinci ani, după 7,5% în T2 şi 7,4% în T1, dar superior aşteptărilor formulate de analiştii băncilor occidentale. “În ciuda pierderii de viteză, economia a reuşit să realizeze o creştere destul de stabilă anul acesta, în condiţii de inflaţie relativ mică şi de îmbunătăţire a ocupării forţei de muncă”, a declarat Sheng Laiyun, purtător de cuvânt al Biroului Naţional de Statistică, citat de publicaţia Shanghai Daily. Ţinta oficială de creştere economică pentru 2014 este 7,5%.

  • Trei persoane inculpate, după ce un avion fără pilot a provocat o mobilizare militară în China

    Trei persoane au fost inculpate de justiţie în urma incidentului, care a avut loc în decembrie dar care a fost dezvăluit recent, a precizat China Daily.

    Potrivit procurorului care a instruit cazul, 1.226 de membri ai forţelor armate, 123 de vehicule militare, 26 de tehnicieni specializaţi, două elicoptere şi două avioane de vânătoare au fost trimise rapid la faţa locului pentru a intercepta această aeronavă neidentificată care a apărut brusc pe ecranele radarelor.

    Poliţia a arestat doi bărbaţi care manipulau avionul fără pilot, iar al treilea şi-a mărturisit ulterior partea de vină, potrivit ziarului.

    Toţi trei lucrează pentru o companie cu activittate în domeniul tehnologiei aeronautice, iar avionul fără pilot, cu o anvergură de 2,6 metri, pe care îl manevrau în ziua respectivă era implicat într-un studiu topografic şi de cartografiere, a adăugat China Daily.

    Din cauza acestui avion fără pilot şi mobilizării pe care a provocat-o, zece zboruri cu plecare de pe aeroportul de la Beijing au fost întârziate, provocând pierderi financiare companiei Air China, potrivit cotidianului.

    China interzice cu stricteţe orice zbor de aeronave – cu persoane la bord sau telecomandate de la sol – fără autorizarea prealabilă a forţelor armate, autorităţilor Aviaţiei Civile şi biroului local de control al traficului aerian.

    Astfel, un fotograf neozeelandez a reuşit în primăvară să realizeze imagini aeriene spectaculoase cu Oraşul Interzis, cu ajutorul unui mic avion fără pilot. El a fost arestat şi condus la un post de poliţie pentru a oferi explicaţii.

    Fotograful a fost arestat în timp ce manevra aparatul, în apropiere de Zhongnanhai, un complex ultrasecurizat care găzduieştte sediul Guvernului chinez. El a fost eliberat în ziua următoare, dar avionul fără pilot i-a fost confiscat.

  • PIB-ul Chinei a crescut cu 7,3% în trimestrul trei, cel mai lent ritm după primul trimestru din 2009

    Creşterea PIB a fost susţinută de cererea mai mare pentru exporturi şi servicii şi justifică intenţia guvernului de la Beijing de evitare a unor măsuri de stimulare mai ample decât cele adoptate în ultimele luni, potrivit Bloomberg.

    Liderii chinezi au relaxat controlul asupra achiziţiilor de locuinţe, iar banca centrală a suplimentat lichidităţile puse la dispoziţia băncilor, pentru a contracara încetinirea creşterii economice, provocată de reducerea cererii pe piaţa imobiliară.

    “Creşterea economică a fost susţinută de exporturi decente şi de faptul că cererea internă este mai mult decât cea de pe piaţa imobiliară”, a declarat Louis Kuijs, economist şef la divizia din China a Royal Bank of Scotland Group, în Hong Kong.

    Producţia industrială a urcat cu 8% în septembrie, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, comparativ cu un avans de 7,5% anticipat de analişti şi cel de 6,9% consemnat în august, cel mai lent din peste cinci ani.

    Vânzările de retail au crescut la rândul lor cu 11,6% în termeni anuali, fiind aproape de aşteptările analiştilor, dar sub ritmul de 11,9% înregistrat în august.

    Premierul Li Keqiang şi-a exprimat preferinţa pentru reforme care să stimuleze economia, iar guvernatorul băncii centrale s-a angajat să menţină o politică monetară prudentă. Preşedintele Xi Jinping a declarat în luna mai că ţara are nevoie să se adapteze la un ritm “normal” de creştere economică.

    “Guvernul a reiterat că nu vor fi aplicate măsuri ample de stimulare, iar datele de astăzi vor întări această intenţie”, consideră Zhu Haibin, economist şef în China la JPMorgan Chase, în Hong Kong.

    Faţă de trimestrul al doilea, creşterea PIB, ajustată sezonier, a fost de 1,9%, comparativ cu aşteptările analiştilor de 1,8% şi avansul de 2% înregistrat în trimestrul precedent.