BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • O zi din viaţa celui mai bogat om din istorie. A câştigat într-o singură zi 6,44 de miliarde de dolari şi încă spală vasele după cină

    La începutul anului 2018, Jeff Bezos a devenit cel mai bogat om din toate timpurile, după ce averea netă a CEO-ului Amazon depăşise în ianuarie 105,1 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg.

    Cea mai mare parte a sumei provine din cele 78,9 milioane de acţiuni pe care le deţine la Amazon, a căror valoare a crescut luni cu 1,4%, crescându-i averea netă cu 1,4 miliarde de dolari. Bezos deţine, de asemenea, participaţiuni la The Washington Post (WP) şi Blue Origin, o companie privată de călătorii spaţiale care intenţionează să ducă turşti în spaţiu. În octombrie 2017, Bezos s-a îmbogăţit peste noapte cu aproape 7 miliarde de dolari datorită creşterii acţiunilor Amazon.

    În decembrie, averea lui Bezos depăşea 112, 2 miliarde de dolari.

    Potrivit Business Insider, Bezos doarme opt ore şi se trezeşte fără alarmă, apoi ia micul dejun alături de soţia sa MacKenzie Bezos. Pentru a petrece mai mult timp cu familia, Bezos nu-şi programează niciodată întâlniri dimineaţa.

    Nu este un mare fan al întâlnirilor şi şedinţelor de aceea atunci când le organizează le face scurte şi cu puţini oameni.

    Se pare că Bezos obişnuia să fie un şef mai nervos, dar există zvonuri cum că ar fi angajat un antrenor personal care să-l ajute să-şi tempereze comportamentul.

    După cina de acasă, Bezos are un ritual de care nu se dezice: spală vasele în fiecare seară. “Sunt convins că asta este cel mai sexy lucru pe care-l fac”, a declarat el.

    Nu se ştie dacă şeful Amazon merge la sală, însă se poate observa în cele mai recente fotografii cu el că Bezos are un corp bine întreţinut.

    Este cunoscut faptul că Jeff Bezos era dus la serviciu de către soţia lui într-un Honda Accord din 1996 mult timp după ce a devenit multimilionar. Acum are câteva jucării ceva mai scumpe. De exemplu, deţine un avion Gulfstream G-650ER în valoare de 65 de milioane de dolari.

    În Washington DC Bezos deţine o proprietate de 2500 de metri pătraţi pe care a cumpărat-o cu 23 de milioane de dolari. De asemenea, el deţine şi o proprietate în Beverly Hills, ce se întinde pe 2 acri, în valoare de 25 de milioane de dolari. 

    CEO-ul Amazon Jeff Bezos s-a născut într-o familie de fermieri din New Mexico şi a arătat de mic o înclinaţie spre mecanică, manifestată prin încercarea de a-şi demonta pătuţul când era copil, iar mai târziu, prin inventarea unui sistem electric care să-i ţină rudele mai mici departe de propria cameră. După ce mama lui s-a recăsătorit cu Miguel Bezos, întreaga familie s-a mutat în Texas, unde tatăl vitreg lucra ca inginer pentru Exxon.

    Familia s-a mutat apoi în Miami, Florida, unde Bezos a absolvit liceul ca şef de promoţie. S-a  înscris la Universitatea Princeton unde a fost licenţat summa cum laudae în inginerie electrică şi informatică. După absolvirea facultăţii (1986), Bezos a lucrat pe Wall Street în domeniul informaticii, iar apoi a participat la construirea unei reţele pentru compania de schimburi comerciale internaţionale Fitel. Următorul loc de muncă al lui Bezos a fost organizaţia bancară Bankers Trust, iar mai târziu, în cadrul firmei de management de investiţii de pe Wall Street D. E. Shaw & Co. Bezos a fondat Amazon.com în 1994.

    A pus bazele companiei în propriul garaj din Bellevue, Washington. A hotărât că cea mai bună afacere pe internet ar fi vânzarea de cărţi, iar speculaţia lui s-a adeverit după primele două luni de funcţionare a magazinului online, când Amazon vindea în toate cele 50 de state ale SUA şi în alte 45 de ţări. În doar două luni, vânzările Amazon au ajuns la 20.000 USD pe săptămână. În prezent, Amazon.com este cel mai mare retailer online din lume, cu venituri de 136 de miliarde de dolari în 2016.

     

  • Capitalistul săptămânii: Walt Disney – VIDEO

    După ce şoarecelui i s-au adăugat alte personaje, în 1937 autorul acestora a făcut primul lungmetraj animat, o producţie de un milion de dolari care aproape a falimentat compania fondată în 1923. Omul al cărui nume este un simbol american s-a născut în Chicago în 1901 şi a fost fiu de fermier. Cu 500 de dolari primiţi de la unchiul lor, a plecat din Kansas City împreună cu fratele lui spre Hollywood, unde şi-au deschis un mic studio.
    S-au angajat apoi la Universal Studios Inc. care a cumpărat personajul „Oswald, iepurele norocos„. Studioul Walt Disney a fost alimentat de imaginaţia lui Disney, fan al lui Mark Twain şi al castelelor franţuzeşti pe care le-a văzut în Primul Război Mondial, când a lucrat ca şofer de ambulanţă pentru Crucea Roşie.

    După o serie de contracte pentru folosirea personajelor Disney în scop comercial, fratii Disney au modificat pentru totdeauna industria divertismentului cu pariul pe Disneyland, un parc de distracţii construit pe un teren de circa 75 de hectare din Anheim, California. A fost nevoie de o investiţie de 17 mil. dolari, pentru care Disney a vândut o participaţie de 34,5% televiziunii ABC TV. Walt a murit în 1966, la 64 de ani, dar expansiunea Disney a continuat. De pildă. peste 10.000 de hectare de teren au fost cumpărate pentru cinci milioane de dolari pentru construirea primului parc tematic Disney World Magic Kingdom, deschis în Florida în 1971.

  • Cine este omul care a dat o ţară în judecată şi câţi bani a cerut despăgubire

    Kim Dotcom susţine că i s-a emis un mandat de arestare în 2012 care a avut ca efect eliberarea lui pe cauţiune timp de şase ani. Aceasta i-ar fi afectat reputaţia şi nu l-ar fi lăsat să părăsească Noua Zeelandă, fiind sub ameninţarea extrădării, potrivit documentelor curţii.
    Doctom are 44 de ani şi este de origine germano-finlandeză. El vrea să obţină daune pentru pierderea profiturilor Megaupload, site-ul de file-sharing pe care Biroul Federal de Investigaţii al Statelor Unite l-a închis în 2012.

    El pretinde că businessul, din care deţinea 68%, ar fi valorat acum 10 miliarde de dolari.”Nu se poate să se aştepte să accept toate pierderile pe care le-am suferit eu şi familia mea ca rezultat al acţiunii guvernului”, a declarat Dotcom pentru BBC.

    ”Acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Au făcut o greşeală rău-intenţionată, iar acum este momentul să răspundă acţiunilor lor”. Ciocnirile între guvernele Statelor Unite şi al Noii Zeelande şi Dotcom, care s-au întins pe parcursul a şase ani, s-au transformat într-un  pentru eforturile globale ale Departamentului de Justiţie al Statelor Unite împotriva pirateriei.

     

  • Surpriză de la Finanţe: Suma colosală care s-a cheltuit în decembrie, faţă de restul anului

    Ministrul finanţelor Ionuţ Mişa a susţinut ieri că deficitul bugetar a fost în 2017 de 2,96% din PIB pe cash şi 2,8% din PIB pe ESA.
     
    Un deficit pe cash de 2,96% din PIB, la un PIB estimat de 842 de miliarde de lei, înseamnă 25 de miliarde de lei, ceea ce confirmă că Finanţele au cheltuit în decembrie 15 miliarde de lei peste venituri, întrucât, la 11 luni din an, deficitul bugetar era de 1,2% din PIB (10,2 mld. lei).
     
    Deficitul cash estimat la începutul anului 2017 era de 24,1 mld. lei, dar cum PIB-ul a crescut peste aşteptări şi suma prevăzută ca deficit a crescut. Mai mult, un deficit cash peste deficitul ESA înseamnă că Finanţele au făcut unele plăţi anticipate. În 2016, deficitul cash a fost de 2,4% din PIB, dar ulterior Comisia Europeană a arătat că deficitul ESA a fost de 3% din PIB, ceea ce înseamnă că nu fuseseră făcute unele plăţi angajate.
     
    Prin urmare, Finanţele au procedat şi în acest an cum au procedat şi în anii trecuţi. Au lăsat unele plăţi în decembrie pentru a se încadra în deficitul bugetar de 3% din PIB şi au cheltuit în funcţie de acest prag.
     

  • Carrefour taie în carne vie: Gigantul francez concediază 2.400 de oameni

    Decizia anunţată astăzi va rezulta în concedierea a 2.400 de angajaţi din sediul central situat în Boulogne-Billancourt, Franţa.

    Carrefour plănuieşte să vândă 273 de locaţii, care au servit fostului lanţ Dia, şi să reducă mărimea francizei de hypermaketuri. Compania caută un stimulent pentru unităţile sale din China, semnând parteneriate  cu Tencent şi cu producătorul de legume şi fructe Yonghui.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • De ce refuzul de a angaja un inginer l-a costat pe Mark Zuckerberg 19 miliarde de dolari

    În mijlocul anului 2009, Brian Acton era un inginer software care nu-şi găsea de muncă. Deşi avea ani de experienţă la companii precum Yahoo sau Apple, tânărul Acton a fost refuzat şi de Twitter şi de Facebook. O greşeală care a costat-o pe Facebook 19 miliarde de dolari. De ce?

    Pentru că nicio companie nu l-a angajat, Acton s-a alăturat lui Jan Koum, fost angajat Yahoo, şi au pornit în 2009 un startup care avea să devină regele mesageriei, WhatsApp. Cinci ani mai târziu, Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a decis să achiziţioneze Whatsapp pentru 19 miliarde de dolari. Facebook a plătit patru miliarde de dolari în numerar şi 12 miliarde în acţiuni. Pe lângă cele 16 miliarde dolari, fondatorii şi angajaţii WhatsApp au primit acţiuni în valoare de 3 miliarde dolari.

    Cum a apărut ideea pentru WhatsApp?

    În ianuarie 2009, Koum şi-a cumpărat un iPhone şi a înţeles că App Store-ul, care pe atunci avea şapte luni, urma să evolueze spre o nouă industrie de aplicaţii. L-a vizitat pe Alex Fishman, un prieten rus care obişnuia să invite oameni din comunitatea rusească la el acasă, şi a discutat cu el ore întregi despre dezvoltarea unei noi aplicaţii. Le-a venit astfel ideea dezvoltării unei agende telefonice care să prezinte statusul persoanelor din listă. Acton a convins cinci prieteni de la Yahoo să investească 250.000 de euro în afacere, iar ca răsplată a primit statutul de cofondator şi acţiuni în companie.

    Povestea lui Acton este una a norocului, persistenţei şi este foarte probabil să le creeze anxietate recrutorilor şi managerilor deoarece angajarea persoanelor potrivite este un exerciţiu al şansei.

    În septembrie 2017, Acton a anunţat că părăseşte Yahoo pentru a înfiinţa o fundaţie. 

  • Unde s-au dus cei 3 miliarde de lei pe care CNAIR i-a dat în 2017. Cine a luat banii

    Pe de altă parte, firmele controlate de Umbrărescu, UMB Spedition şi Tehnostrade, lucrează la lotul 4 al autostrăzii Lugoj-Deva sau A3 Câmpia Turzii-Tg.-Mureş. În plus, Spedition UMB reabilitează DN12 Chichiş-Topliţa şi DN15 Topliţa-Reghin.

    Singura plată realizată de companie care nu a vizat un drum din Transilvania a fost una de 17,3 mil. lei către grecii de la Aktor pentru autostrada Bucureşti-Braşov. Asocierea Aktor-Euroconstruct lucrează la ultimii 3 km ai autostrăzii Bucureşti-Ploieşti, tronsonul dintre Str. Popasului şi Şos. Petricani, investiţie estimată la 30 mil. euro, din care anul trecut au primit astfel aproape 4 mil. euro. Teoretic în vara acestui an drumul ar trebui inaugurat, la 6 ani de când a fost deschisă circulaţia între centura Capitalei şi Ploieşti.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • A lăsat pe drumuri 20.000 de angajaţi, dar el a încasat un bonus de 800.000 de euro

    Firma de construcţii Carillion, ce angajează peste 20.000 de oameni în Marea Britanie, a intrat astăzi în procedura de lichidare, lăsând în urmă peste 450 de contracte nefinalizate.

    Lichidarea a venit ca urmare a incapacităţii de a găsi o metodă pentru a restructura datoria de peste 1,5 miliarde de euro.

    Deşi guvernul a transmis angajaţilor că planul de salvare a companiei este pus la punct, şoferii s-au trezit că trebuie să plătească combustibilul din banii lor, cardurile bancare fiind refuzate la plată de astăzi.

    Carillion a lucrat aproape în exclusivitate cu statul, derulând mii de contracte guvernamentale de-a lungul celor 200 de ani de existenţă.

    Deşi miile de angajaţi ai companiei trebuie acum să îşi găsească alt loc de muncă, fostul CEO Richard Howson, care a părăsit Carillion anul trecut, va continua să încaseze salariul până în octombrie. Suma pe care acesta o va încasa chiar şi după începerea procedurii de lichidare se ridică la aproape 800.000 de euro.

    Philip Green, preşedintele consiliului de administraţia, şi-a exprimat regretul faţă de colegi: “Este o zi tristă pentru Carillion, pentru colegii noştri, pentru furnizori şi clienţii pe care am avut mândria să îi servim ani de zile”, a spus acesta. “În ultimele luni am făcut eforturi uriaşe pentru a restructura compania, dar nu am reuşit să găsim finanţarea necesară planului de afaceri. Cu regret, a trebuit să luăm decizia de lichidare.”

  • Cui trebuie să-i mulţumiţi pentru salariile mari din IT

    Industria de IT reuşeşte să plătească un salariu mediu net de 6.200 de lei pe lună, de 2,5 ori mai mare decât media pe economie, de 2.500 de lei. În 2000, salariul mediu net în IT era de 266 de lei (140 de dolari la vremea respectivă), faţă de un salariu mediu net pe economie de 173 de lei. Atunci, salariul în bănci era de 441 de lei (232 de dolari).

    Industria de servicii IT realizează exporturi de aproape 3 miliarde de euro, cu un excedent de 1,5 miliarde de euro.Acestea sunt datele statistice. Dar cui trebuie să-i mulţumiţi pentru această evoluţie şi pentru aceste salarii?

    Bineînţeles, lui Ceauşescu, pentru ICI, celebrul institut de pe 1 Mai din Capitală, care a dat după revoluţie primii antreprenori români din IT – Florin Talpeş, Irina Socol, Nicolae Badea etc.

    Dintre toţi, familia Talpeş – Florin şi Măriuca – au creat cea mai valoroasă companie românească din IT până în acest moment, Bitdefender. De la o firmă de apartament, Bitdefender a ajuns să fie evaluată la „peste 600 de milioane de euro”, iar familia Talpeş continuă să deţină pachetul majoritar. Prin Bitdefender sau Siveco sau Romsys sau ComputerLand au trecut sute şi mii de IT-şti.

    Dar, ironic, cei care astăzi reprezintă noua generaţie din IT ar trebui să le mulţumească celor care, începând cu mijlocul anilor ’90 şi mijlocul anilor 2000, au vândut calculatoare şi programe informatice în România în cantităţi industriale, prin celebrele programe de informatizare.
    Că poate acele calculatoare şi programe aveau un super/suprapreţ nici nu mai contează acum.

    Foarte puţini din cei de astăzi care au joburi în Pipera, Barbu Văcărescu sau Politehnică au auzit de Mihai Pascadi, CEO al Compaq, Claudiu Florică şi Călin Tatomir (de ei au auzit din scandalul Microsoft), Vladimir Aninoiu şi Mihai Tudor de la IBM, Radu Enache şi Mircea Neagu de la HP sau Marian Popa de la ICL România. Ei, dar şi alţii, au informatizat România, deschizând porţile unei industrii.

    La începutul anilor 2000, Dan Nica şi Adrian Năstase de la PSD, cu Irina Socol de la Siveco în spate şi încă alte câteva multinaţionale americane, au venit cu ideea reducerii de impozit pentru IT-şti, care rezistă şi astăzi. Ideea de atunci era să nu ne mai plece creierele din ţară, dându-se ca exemplu Microsoft, unde la sediul central din Seattle a doua limbă vorbită era româna.

    După 2000, cu toate programele de informatizare în spate, unde s-au cheltuit miliarde de euro, industria IT a început să prindă putere şi viteză odată ce au apărut tot mai multe companii româneşti, dar mai ales multinaţionalele, cu centrele de servicii.

    După 2000, prima mare surpriză din IT a fost Gecad, firma lui Radu Georgescu, care a creat antivirusul RAV, achiziţionat de Microsoft. Exemplul lui Radu Georgescu a deschis imaginaţia multor români din IT, care s-au făcut antreprenori şi au început să presteze servicii către firmele multinaţionale.

    Cererea de creiere din ţară a crescut, iar salariile au început să prindă viteză din ce în ce mai mare. Investiţiile făcute de stat în informatizare şi programe – fiecare instituţie îşi făcea programul ei, spre bucuria furnizorilor – au fost de cel puţin 1 miliard de euro în fiecare an, bani din care au trăit multinaţionalele, dar şi companiile româneşti.

    În 2007, la Cluj, câţiva tineri, printre care Sergiu Biriş şi Andrei Dunca, au pornit un start-up – LiveRail, care în 2009 a fost dus de un investitor la Londra, iar apoi în Silicon Valley. În 2014, Facebook a plătit 500 de milioane de dolari pe LiveRail. Ce-i drept, acum doi ani l-a închis, iar echipa de români s-a împrăştiat în lume.

    Centrele de servicii făcute în România de Oracle, Microsoft, IBM, Ericcson, HP, Alcatel etc. au creat knowlledge, au dat de lucru unor generaţii întregi de români din IT şi au plătit salarii cu mult peste media din economie.

    Bineînţeles că aceste multinaţionale şi-au luat cel mai mult din creierul IT-ştilor români.

    Când a venit criza în 2009, toate sectoarele din economie cădeau în fiecare zi, dar IT-ul a a prins şi mai multă viteză, luând comenzi din ce în ce mai multe şi mai complexe, concomitent cu achiziţia celor mai buni oameni care erau pe piaţă. În afară de industria IT, nicio altă industrie nu mai angaja, ci dimpotrivă, începea să dea oameni afară, cum a fost sectorul bancar. Dacă în 2009 IT-ul avea o pondere de 2% în PIB, în 2015-2016 a ajuns la 5%, iar salariile IT-ştilor au crescut cu 50% mai mult decât ale bancherilor, care erau cel mai bine plătiţi din economie la finalul lui 2008.

    Programele de informatizare de la mijlocul anilor ’90 au creat milionari români – de pildă cazul lui Florică –, dar au reuşit să creeze o generaţie întreagă de start-up-uri în IT, care acum stau bine pe picioare şi ajung să lucreze în întreaga lume.

    Vă place, nu vă place, pentru salariile de astăzi, pentru condiţiile de astăzi din IT, trebuie să le mulţumim celor care au vândut calculatoarele şi programele informatice acum 15-20 de ani, chiar şi la suprapreţ.

    IT-ul merge înainte şi în ciuda faptului că salariile ar putea părea mari; 6.200 de lei net înseamnă 1.400 de euro.

    În caz că nu aţi aflat, gigantul american Amazon tocmai caută 2.000 de IT-şti pentru centrul din Bucureşti (la Iaşi, Amazon are un centru de aproape
    10 ani).

  • IMAGINEA DISPERĂRII TOTALE. Zeci de oameni ucid o vacă cu pietre pentru că mureau de foame.Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China in această situaţie

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    Astăzi situaţia este complet diferită. Banii nu mai au nicio valoare în această ţară, iar oamenii mor de foame. Recent, un video în care apar mai mulţi venezueleni care încercă să omoare o vacă cu pietre a devenit viral demonstrează vremurile grele prin care trece ţara sud-americană. 

     
    Zeci de oameni strigau “ne este foame” şi “oamenii suferă” în timp ce încojurau animalul şi dădeau cu pietre în el, conform Daily Mail. Acesta nu este un caz singular, mai multe animale de la diferite ferme au fost vânate de oameni flămânzi. 
     
     
    Patru ani de recesiune şi cea mai mare inflaţie din lume au făcut ca milioane de venezueleni să ajungă la o sărăcie severă, în timp ce regimul socialist autoritar al preşedintelui Maduro se confruntă cu proteste şi conflicte cu masele de oameni. Furturile din magazine au crescut în oraşele de provincie de la Crăciun până în prezent din cauza lipsei de hrană şi hiperinflaţiei. Cum s-a ajuns în această situaţie?

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.