BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • Cum au pierdut 2 milioane de euro doi antreprenori străini după ce s-au asociat cu un român

    „E limba gastronomiei, nu-i aşa?”, spune zâmbind Jean-Philippe Guilbert-Lassagne, unul dintre acţionarii Le Consul, explicând de ce denumirea preparatelor din meniu este mai întâi în limba franceză. Farmecul limbii franceze, spaţiul interbelic în care ne aflăm – o casă de lux compartimentată în mai multe saloane cu tavane înalte, pregătirea chef-ului Mihai Irimia în Franţa – sunt câteva dintre caracteristicile restaurantului Le Consul, poziţionat pe nişa înaltei gastronomii franceze, „haute cuisine”. Deschis în urmă cu mai puţin de jumătate de an, restaurantul este rezultatul unei investiţii de aproximativ 300.000 de euro, realizată de cei doi asociaţi – francezul Jean-Philippe Guilbert-Lassagne şi belgianul Patrick Andre Hofman. Adrian Oprea Hagiu este managerul general, iar Mihai Irimia este chef-ul responsabil de preparatele din meniu. Ce i-a adus împreună?

    Francezul Jean-Philippe Guilbert-Lassagne povesteşte că a venit în România în urmă cu peste 12 ani, după experienţe în restaurantele şi ciocolateriile belgiene. Anterior, a fost coproprietar al restaurantului Le Comptoir din Belgia: „Am văzut că este o ţară frumoasă şi am hotărât să rămân”, descrie el hotărârea de a alege România, pe care nu o regretă nici acum. Şi-a urmat instinctele şi, în asociere cu Andre Hofman şi românul Tudor Constantinescu, care acumulase şi el experienţă în domeniul HoReCa în Belgia, au lansat în anul 2006 lanţul de restaurante premium Chocolat. Acesta s-a dovedit un pariu reuşit: afacerea ajunsese la două restaurante (în Piaţa Dorobanţi şi în apropiere de Ateneu), câte un stand în centrele comerciale Băneasa şi Promenada, precum şi colaborări cu lanţul de supermarketuri Mega Image. Per total, un business cu afaceri anuale cuprinse între 4 şi 5 milioane de euro, din care Guilbert-Lassagne şi Hofman deţineau 50%.

    „S-a dovedit a fi o experienţă foarte proastă la final, dar am învăţat”, povesteşte zâmbind amar Guilbert. Operaţiunile zilnice ale afacerii erau conduse de Tudor Constantinescu, astfel că nu mică le-a fost mirarea partenerilor francezi când au înţeles că ajunseseră să fie acţionari într-o firmă care nu mai avea niciun activ: toate activele Chocolat fuseseră mutate într-o altă firmă, fără ca ei să îşi primească drepturile din acestea ori, cel puţin, să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte această decizie. Tudor Constantinescu a mutat activele firmei omiţând să îşi anunţe asociaţii, potrivit acestora. Guilbert-Lassagne rememorează evenimentele care au dus la pierderea a peste 2 milioane de euro: la data de 12 noiembrie 2015, DIICOT începea o anchetă referitoare la apartenenţa lui Constantinescu la un grup infracţional specializat în săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani. Potrivit DIICOT, aceştia foloseau un program informatic ce permitea dubla contabilitate pentru diminuarea bazei de impozitare. Acest program de contabilitate constă în existenţa a două registre de evidenţă contabilă de acelaşi tip, referitoare la bunuri şi valori: unul reflectă realitatea economică şi financiară a contribuabilului, la care accesul este restricţionat, şi unul falsificat, în care sunt înregistrate date şi operaţiuni ce relevă venituri inferioare celor reale pentru produsele livrate şi banii încasaţi.

    După câteva luni de la ştirea referitoare la anchetă, în mai 2016, Constantinescu a mutat activele firmei. Nici în prezent, cei doi asociaţi nu au ieşit din businessul Chocolat, însă acesta există strict în acte; restaurantele şi celelalte active aparţin noii firme. „Oficial, sunt şi astăzi acţionar al societăţii. Tudor Constantinescu a furat, a furat totul”, spune fără ezitări Guilbert-Lassagne. După ce au rămas fără businessul dezvoltat pe parcursul unui deceniu, au rămas fără drept de decizie asupra acestuia, dar fără ca această situaţie să fie reglementată în niciun fel sau discutată anterior într-un consiliu al acţionarilor. „După aceea, singurul lucru pe care îl aveam de făcut era fie să aştept rezultatele investigaţiei şi procesele, să pierd totul sau să facem o nouă afacere”, descrie Guilbert-Lassagne alternativele sale în contextul în care investigaţia referitoare la fostul asociat se află în derulare. Au ales a doua variantă.

    Împreună cu asociatul său, André Hofman, antreprenor belgian în domeniul imobiliar care a acumulat experienţă şi în HoReCa, a hotărât să înceapă un nou business, iar o parte din foştii lor angajaţi de la Chocolat au hotărât să li se alăture. Printre ei, Adrian-Oprea Hagiu, actualul manager general al Le Consul, cu experienţă de peste 30 de ani în mediul HoReCa; el a avut ca punct de plecare Casa Capşa, la care se adaugă experienţa acumulată pe nave de croazieră, precum şi şcoli culinare şi restaurante din SUA. La Chocolat, a fost manager şi a făcut echipă cu Mihai Irimia, chef executiv în cadrul afacerii. Irimia are peste 15 ani de experienţă şi a lucrat în Franţa şi Belgia în restaurante cu stele Michelin; s-a numărat şi printre iniţiatorii proiectului Dinner on the Sky. „Am renunţat la implicarea în Chocolat fiindcă aşa am simţit, nu era normal ceea ce se întâmplase”, descrie şi Hagiu decizia de a renunţa la activitatea de la Chocolat. „I-a tras pe linie moartă pe Jean Philippe şi pe Patrick printr-o acţiune care legală nu poate fi, în condiţiile în care şi pentru a face un leasing ai nevoie de semnăturile ambilor acţionari”, descrie şi Hagiu nedreptatea observată.

    „Pasărea Phoenix” în cazul lor a început să se contureze în iulie 2016 şi este un restaurant premium, axat pe înalta gastronomie franceză. Guillbert-Lassagne spune că eleganţa impusă de spaţiu, casa din perioada interbelică aflată lângă Piaţa Victoriei, precum şi colaborarea cu cheful Mihai Irimia, au fost principalele motive pentru care au ales această poziţionare. Investiţia de 300.000 de euro a fost direcţionată spre utilarea bucătăriei şi cumpărarea mobilei; lustrele, de pildă, sunt unice, până şi farfuriile sunt operele unor artişti. Ei previzionează un timp de recuperare a investiţiei de circa cinci ani, în condiţiile în care valoarea bonului mediu în cadrul restaurantului se situează între 150 şi 200 de lei.

  • Cum puteţi primi 44.000 de euro de la stat pentru a vă porni o afacere. Care sunt condiţiile? Oricine poate primi

    Un număr de 10.000 de mici antreprenori pot primi în acest an granturi de maxim 200.000 lei (circa 44.000 euro) pentru lansarea unui start-up, finanţarea acoperind integral investiţia în proiect, în baza noului program “Start-up Nation – Romania”.

    Ordonanţa de urgenţă pentru lansarea programului a fost aprobată de Guvern la sfârşitul lunii ianuarie. În termen de 30 de zile, urmeaza sa fie elaborata o hotarare de guvern cu normele de aplicare. Programul urmează să devină operaţional la 1 mai.

    Cum puteţi primi 44.000 de euro de la stat pentru a vă porni o afacere. Care sunt condiţiile? Oricine poate primi

  • S-au deschis înscrierile la Innovation Labs 2017

    Înscrierile sunt deschise tinerilor care îşi doresc să trăiască experienţa unui start-up pe care să îl dezvolte alături de mentori de top, antreprenori şi specialişti în ICT şi business. Programul este organizat de Tech Lounge cu sprijinul Orange, Carrefour, BRD Groupe Société Générale, Enel, precum şi The Romanian-American Foundation, partener strategic.

    Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii programului, Innovation Labs 2017 urmăreşte şase direcţii de dezvoltare pentru Smart Territories: Agriculture, Cyber-Security, Energy, Health & Lifestyle, Retail şi Smart Cities. Tinerii pornesc de la o idee pe care o rafinează în cadrul programului de mentorat şi care evoluează treptat într-un prototip viabil şi persuasiv, cu aplicaţii în piaţă.

    Programul Innovation Labs 2017 se va desfăşura între 4 martie şi 24 mai.

    Pre-acceleratorul Innovation Labs se afla anul acesta la a 5-a ediţie. În cei 4 ani de activitate, prin experienţa de mentorat de 3 luni au trecut 117 echipe şi peste 800 de participanţi din 4 oraşe din România.

    Printre echipele de succes ale Innovation Labs se numără:

    ·       Wyliodrin (2013) –   o platformă online care permite programarea şi monitorizarea facilă şi flexibilă a dispozitivelor embedded, stimulând învăţarea IoT prin prototipare rapidă;

    ·       Fullscreen Digital (2014) – startup specializat pe marketing digital, actualmente una din companiile lider de piaţă din România;  soluţia este inclusă în portofoliul B2B al Orange România şi în proiectul pilot al Orange din cadrul Smart City Alba Iulia 2018;

    ·       CODA Footprint  (2015) – o soluţie de cibersecuritate inovativă pentru corporaţii bazată crearea unei amprente digitale ce permite identificarea rapidă a riscurilor, eliminarea vulnerabilităţilor şi comunicarea eficientă între manageri şi experţii tehnici; în prezent are clienţi activi la nivel naţional,  punând accentul pe expansiunea internaţională şi dezvoltarea de noi funcţionalităţi;

    ·       Avocatoo (2016) – blog juridic în care jurişti, studenţi, avocaţi, consilieri juridici şi profesionişti ai dreptului creează şi distribuie conţinut interactiv; JURIO by Avocatoo este o platformă de căutare care înglobează documente judecătoreşti; 

    ·       ENTy (2016)  – senzor medical pentru  specialiştii din ORL & neurologie, echipă câştigătoare a concursului internaţional Microsoft Imagine Cup;

    ·       uRADMonitor (2016) –  sistem distribuit de senzori de mediu cu impact la nivel global, permiţând monitorizarea continuă a poluării prin factori toxici multipli; produsul este prezent în peste 45 de ţări, fiind implicat şi în proiectul pilot Smart City în Alba Iulia.

     

    Programul Innovation Labs este organizat anul acesta în trei etape: Hackathon, Boost Day şi Demo Day.

    Hackathon-ul de 24 de ore oferă tinerelor echipe oportunitatea de a-şi contura mai clar ideile, de a le susţine în faţa juriul şi a publicului şi de a-şi consolida echipa. Cele mai bune echipe vor continua să îşi dezvolte produsele în cadrul programului de mentorat din martie – mai, prin întâlniri săptămânale cu specialişti de top din industria ICT şi din business, consolidându-şi prototipul iniţial într-un produs viabil şi funcţional. Echipele îşi prezintă prototipurile finale pe 24 mai la Demo Day, în faţa potenţialilor investitori, parteneri şi mass media. Este un eveniment vibrant şi, în acelaşi timp, un nou început pentru echipe, care au şansa de a câştiga atenţia unor finanţatori, parteneri şi noi utilizatori.

    – 13 februarie – 2 martie 2017: Perioada de înscrieri pentru Hackathonul din Bucureşti;

    –  4 – 5 martie 2017: Hackathonul din Bucureşti, în cadrul Universităţii POLITEHNICA din Bucureşti;

    –  13 feb – 9 martie: Perioada de înscrieri pentru Hackathoanele din Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu şi Timişoara;

    –  11 – 12 martie 2017: Hackathoanele din Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu şi Timişoara.

     „Innovation Labs oferă tinerilor o experienţă de antreprenoriat şi explorare personală. Participanţii se întâlnesc cu mentori de excepţie, antreprenori şi profesionişti de vârf din IT, cu care au şansa de a lucra îndeaproape, învăţând din experienţa lor şi din observaţiile directe pe marginea produsului pe care îl dezvoltă. Este o oportunitate de a lucra real în echipă şi de a-şi extinde reţelele profesionale în ecosistemul antreprenorial românesc. Astăzi antreprenoriatul nu mai este o alternativă de carieră, ci un limbaj global vorbit atât în startupuri cât şi în proiecte intraprenoriale, un stil profesional orientat spre designul de produs, înţelegerea pieţei şi a utilizatorilor. Innovation Labs a ajuns acum la a 5-a ediţie, atrăgând în fiecare an tineri pasionaţi şi dornici de a-şi face auzită vocea prin intermediul noilor tehnologii. Hackathonul 2017  îşi deschide acum porţile spre o nouă experienţă transformatoare”, spune Răzvan Rughiniş, cofondator Innovation Labs. 

  • Cât aţi vrea să câştigaţi ca mici antreprenori?

    Nu foarte mulţi visează realist la mai mult, întrucât şi ideile lor se învârt în jurul a făcut prăjituri, gem, livrări, flori, haine, pantofi, rochii, tricouri, genţi, bijuterii, ceva casnic care să nu necesite investiţii sau un risc mare.

    Aproape toţi cred că pentru a ajunge la un câştig de peste 100.000 de euro pe an, în mână, îţi trebuie relaţii, deschiderea unor uşi, contracte cu statul, business cu multinaţionalele.

    Iar pentru 1 milion de euro îţi trebuie toate la un loc, în timp ce piaţa este într-un fel sau altul deja ocupată.

    România are în acest moment 600.000 de companii din 660.000 care au între 0 şi 9 angajaţi, unde s-ar încadra cei care aspiră să devină mici antreprenori. La polul opus, numai 1.877 de companii au peste 250 de angajaţi.

    Mulţi care visează să devină antreprenori, dar care lucrează deja de mulţi ani în companii nu visează ca propriile lor afaceri să aibă sute de angajaţi, pentru că sunt greu de gestionat.

    Ei văd cu ochii lor cât este de greu în business, cât este de greu pentru un antreprenor să facă afaceri, să obţină comenzi, să recupereze banii din piaţă, să angajeze oameni, care să vină la muncă, să plătească salarii şi taxe la stat, plus TVA-ul pe 25 ale lunii.

    Nu sunt mulţi români care vor să rişte să-şi crească businessul dincolo de câteva zeci, cel mult sute de mii de euro pe an pentru că frica de eşec, de faliment este mult mai puternică decât un eventual succes, care să vină la pachet cu şansa de a deveni milionar, întâi în lei, apoi în euro.

    Cei din IT mai visează să dea lovitura cu un produs care să fie cumpărat de un gigant mondial, dar în viaţa de zi cu zi lucrează la ore de programare pentru o comandă externă. Românii din IT încă nu au ajuns în etapa în care să lucreze la propriile produse care să „cucerească lumea”, ci sunt încă la stadiul de foarte buni executanţi.

    Piaţa românească de afară este mult prea dură şi haină pentru ca aceia care vor să devină antreprenori să-şi permită să viseze cu ochii deschişi şi să creeze produse şi servicii care să devină de masă, să fie cumpărate de sute de mii şi milioane de clienţi. Telefonul mobil sau smartphone-ul s-au inventat deja.

    Realitatea este că aceia care vor să devină antreprenori speră cel mult la un câştig cât salariul unui director dintr-o multinaţională, obţinut dintr-un business curat, care să le permită să vină acasă devreme ca şi cum ar avea un job cu program fix, 10:00 – 18:00, să aibă weekendurile libere pentru city break-uri, pentru mare sau munte şi timp suficient pentru două vacanţe de două săptămâni pentru plimbări în lume.

    Nimeni nu vrea mai mult, decât un business cu 2-3 angajaţi, fără prea mare bătaie de cap, fără expunere la multe autorizaţii sau la controale ale Fiscului. Mai mult decât atât, aproape nimeni nu se gândeşte la producţie, la fabrică, unde viaţa este mai dură şi mai murdară.

    Mai toţi visează la importuri, pe care să le vândă direct din vamă şi banii să intre repede în cont. Nu foarte mulţi ar da un business mic cu un câştig de câteva mii de euro pe lună pentru un business mare, dar care se află în bătaia vântului.

    Dacă s-ar putea ca statul să dea toţi banii pentru crearea şi finanţarea businessului, ar fi ideal. Şi chiar statul român face acest lucru, spre mânia unui antreprenor, Octavian Bădescu de la Sameday Courier, care spune că prin aceste pachete de subvenţii statul nu dezvoltă spiritul antreprenorial capitalist, ci dimpotrivă, un spirit antreprenorial socialist.

    Cum adică statul să subvenţioneze un antreprenor ca să facă business? Este împotriva esenţei capitalismului.

    Dar aici a ajuns antreprenoriatul din România, în care cei mai mulţi care aspiră la acest statut, profesie, slujbă vor ca statul să le dea bani să-şi înceapă afacerea, fără ca ei să rişte nimic, decât timpul lor pe care oricum îl cuantifică într-un salariu pe care şi-l pun şi îl iau de la companie.

    Apropo de acest lucru, un antreprenor, un proprietar, un patron trebuie să-şi pună un salariu pe firmă, sau trebuie să trăiască din participarea la profit şi din dividende?

    Nu ştiu ce ar trebui făcut astfel încât cei care vor să devină antreprenori să aspire la mai mult, să-şi rişte energia, determinarea şi banii pentru crearea de produse şi servicii care să se adreseze maselor. Să dea statul şi mai mulţi bani, să fim ca Singapore, „să închidem economia” astfel încât să nu avem concurenţă din afară etc?

    Dacă aveţi idei, sunteţi bineveniţi să le împărtăşiţi tuturor.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 13 februarie 2017

    COVER STORY: Ţară de test 2.0

    Cele 18 milioane de locuitori ai României şi apetitul lor pentru noutăţi sunt un motiv solid pentru ca inovaţii din cele mai variate domenii să fie testate pe plan local, fie ele iaurturi, modele de magazine, ţigări electronice, modele de management sau inovaţii de producţie.

    STRATEGIE: Miza francezilor pe Micul Paris

    ANTREPRENORIAT: Tradiţie maramureşeană, Brexit şi antreprenori englezi

    LIFESTYLE: Paşii din demisol spre Hollywood

    SPECIAL: Bătălia pentru Uber

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • A transformat un dar de nuntă într-o avere de 9 miliarde de dolari

    Părinţii săi au murit când avea patru ani, Roman Abramovici fiind apoi crescut de bunica şi unchiul său.

    El a obţinut prima sursă de finanţare sub forma unui dar de nuntă de la socrii săi; a renunţat apoi la studii pentru a-şi urmări visul de antreprenor, care în primă fază a constat în vânzarea unor raţe de plastic dintr-un apartament situat în Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

  • Alexandru Holicov, CEO Adservio, este primul antreprenor român acceptat în programul EY Accelerating Entrepreneurs

    Antreprenorul Alexandru Holicov este primul antreprenor român acceptat în programul EY Accelerating Entrepreneurs, care se adresează startup-urilor centrate pe tehnologie.

    Alexandru Holicov, CEO Adservio, conduce de 9 ani un business care îmbină tehnologia cu educaţia, cu 15 angajaţi şi investiţii de 1,5 milioane de euro.

    Conform programului Accelerating Entrepreneurs, Alexandru participă în perioada 8 – 10 februarie alături de alţi 24 de antreprenori din 18 ţări din zona EMEIA, la EY Strategic Growth Forum Mediterranean, de la Roma. Acest eveniment-cheie al programului îşi propune să conecteze antreprenori, investitori şi lideri guvernamentali şi să încurajeze strategiile de creştere în cadrul regiunii mediteraneene şi în întreaga lume. De altfel, majoritatea antreprenorilor consideră că dezvoltarea de relaţii de business este vitală pentru creşterea afacerii, după cum arată Barometrul startup-urilor din România realizat în 2015 de EY. 64% dintre respondenţi participă la cel puţin un eveniment de networking în medie într-o săptămână.

    În cadrul evenimentului, antreprenorii vor beneficia de consultanţă din partea unui expert EY privind planurile de dezvoltare şi vor avea oportunitatea de a-şi crea relaţii de mentorat cu oameni relevanţi din industrie. Mai mult, pentru prima oară, antreprenorii din zona EMEIA şi cei din zona Asia-Pacific din programul EY se vor întâlni în cadrul aceluiaşi eveniment şi vor avea ocazia să-şi împărtăşească experienţa de business.

    Alexandru Holicov a fost selectat din cei 100 de antreprenori din regiunea EMEIA, care au aplicat în programul EY.

    Citiţi aici povestea Adservio, publicată anul trecut în paginile revistei.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 6 februarie 2017

    COVER STORY: Electricele prind viteză

    Creşterea cu 100% a numărului de maşini electrice înmatriculate sau dublarea numărului de staţii de încărcare din România sunt statistici ce par să descrie o piaţă efervescentă, care şi-a descoperit potenţialul şi se află într-un amplu proces de extindere. Însă dimensiunea actuală a pieţei limitează exact această efervescenţă. Maşinile electrice au devenit un trend la nivel global, iar România urmează această direcţie – dar cu anumite rezerve. Care sunt motivele pentru care unii clienţi aleg noile tehnologii, dar majoritatea preferă încă varianta tradiţională şi ce se poate face în acest sens?

     

    TEHNOLOGIE: Pepiniera de jocuri

     

    IDEI DE AFACERI: Banca de pe telefon

     

    LIFESTYLE: Sezonul Wine barurilor

     

    INTERNATIONAL: Cum spamul a ajutat Airbnb să ajungă o afacere de miliarde

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • O grijă mai puţin pentru oamenii de afaceri

    „Încă de la bun început ne‑am dorit să dezvoltăm un serviciu care să ofere timp oamenilor“, spune Flaviu Dumitraşcu, cofondatorul CasePlease, despre ideea de afaceri care i-a venit în urmă cu un an şi pe care a pus-o în practică cu Marian Posăceanu, fostul său coleg de bancă din liceu. La dezvoltarea serviciului CasePlease au stat două componente: experienţa personală şi dorinţa de a lansa ceva nemaiîntâlnit în România. Hotărâţi să treacă de la statutul de angajaţi la cel de antreprenori, cei doi tineri au căutat idei de afaceri atât din România, cât şi din străinătate şi, spun ei, au descoperit o nişă neexploatată local. În cercetările lor au descoperit firme care oferă tot soiul de servicii corporatiştilor ocupaţi: curăţarea hainelor şi livrări la birou, curăţarea automobilului, cumpărături pentru acasă, suveniruri etc., care li s-au părut interesante şi cu potenţial pentru piaţa locală. Iar la aceste idei au adăugat şi o parte din experienţa personală. „Am urmat un program de masterat la Oslo şi mereu când veneam în ţară de sărbători îmi displăcea să-mi pregătesc bagajul şi să aştept la check-in şi check-out. În plus, ajungeam mereu cu hainele şifonate“, povesteşte Dumitraşcu.

    Odată ce a stabilit împreună cu asociatul său nişa spre care se vor îndrepta, au început să îşi facă o documentare ca la carte: au citit forumuri de business travel – unde au descoperit oameni care se plâng de stresul bagajelor asociat călătoriilor de afaceri; dar au studiat şi studii de piaţă, pentru a determina potenţialul ideii şi validarea conceptului.

    În august 2016, după un an de tatonări, cei doi tineri au înfiinţat firma. Două luni mai târziu lansau serviciul în Bucureşti, singurul oraş în care CasePlease are deocamdată activităţi. Investiţia iniţială se învârte în jurul sumei de 5.000 de euro, din surse proprii ale celor doi antreprenori; au folosit banii pentru promovare şi spaţiul în care desfăşoară activitatea. Pentru a-şi rafina ideea, povesteşte Dumitraşcu, „am urmat diferite cursuri de antreprenoriat, am discutat cu oameni de afaceri, potenţiali clienţi şi profesionişti din diverse domenii“. În cele din urmă, au renunţat şi la slujbele de IT-işti pentru a se ocupa exclusiv de afacere.

    CasePlease se adresează oamenilor de afaceri români şi străini, care călătoresc de cel puţin 3-4 ori pe an în Bucureşti şi se cazează la hoteluri de 3, 4 şi 5 stele sau închiriază un apartament. Cum funcţionează serviciul? Clientul trebuie să-şi rezerve un loc pe platforma CasePlease şi să stabilească o întâlnire cu reprezentanţii firmei în Bucureşti; clientul îşi predă hainele din garderoba personală, precum şi un set de cosmetice, dacă doreşte. Din acel moment, CasePlease se ocupă de aceste bagaje; lucrurile sunt depozitate, hainele sunt spălate şi călcate, iar în momentul în care clientul alege, bagajul său este dus la hotelul unde se cazează; apoi bagajul său este preluat, din nou, în circuitul firmei. Pentru fiecare călătorie de business în parte, cel care apelează la serviciile CasePlease trebuie să precizeze prin intermediul site-ului când şi unde soseşte dar şi când pleacă, pentru ca un reprezentant al firmei să aducă sau să preia bagajul.

    Serviciul presupune un abonament lunar de cinci euro pentru spaţiul de stocare. Pe lângă aceasta, clientul plăteşte o sumă fixă pentru fiecare călătorie în care foloseşte serviciile CasePlease, în funcţie de pachetul ales. Stocarea a 10 articole vestimentare (inclusiv încălţări) şi a unei genţi de cosmetice presupune un cost de 50 de euro pentru fiecare călătorie, cost care acoperă curăţarea, călcarea hainelor şi transportul bagajului la şi de la hotel. Al doilea pachet include 25 de articole vestimentare şi costă dublu pentru fiecare călătorie. Toate plăţile se fac online, clientul introducând datele cardului în momentul în care îşi face cont pe platformă. Abonamentul lunar este achitat la început, iar plata pentru pachetul ales se face la sfârşitul călătoriei.

    Primii clienţi au apelat la serviciile firmei care se ocupă de bagajele turiştilor în a doua lună de la lansare; „au venit pe bază de recomandări, în urma evenimentelor de business networking“, spune Flaviu Dumitraşcu, care nu dă niciun detaliu despre numărul actual de persoane care s-au înregistrat pe platformă. Potrivit antreprenorului, acum poartă discuţii cu o serie de firme – cum ar fi agenţii de turism care lucrează cu corporaţii, firme concierge, platforme ce oferă diverse servicii angajaţilor multinaţionalelor, pentru a se susţine şi recomanda reciproc. „Acum, cheltuielile cele mai mari sunt legate de creşterea vizibilităţii pe piaţă“, spune Dumitraşcu; el adaugă că deocamdată nu au angajaţi; de la înfiinţarea firmei a colaborat cu mai multe persoane în regim de freelancing, dar cei doi fondatori sunt singurii care se ocupă 100% de afacere.

    Antreprenorul spune că este prea devreme pentru a putea face predicţii despre mersul afacerii, influenţat de mai mulţi factori, dar cei doi fondatori dau ca reper pentru anul în curs o cifră de afaceri de 15.000 de euro, corespunzătoare unui număr aproximativ de 200 de călătorii. Dacă totul va merge conform planului, fondatorii speră ca în prima parte a lui 2018 CasePlease să intre pe profit.

    Pe termen scurt, cei doi tineri îşi propun să îşi facă businessul cunoscut în mediul de afaceri, promovarea fiind principalul lor obiectiv în următoarea perioadă. Pe termen lung însă, planurile lor vizează extinderea în alte oraşe din România, precum şi în alte ţări. „Dacă un om de afaceri din Varşovia călătoreşte săptămâna aceasta la Bucureşti, săptămâna următoare la Cluj şi apoi la Viena, ne dorim ca bagajul să «îl urmărească» peste tot. Acest lucru presupune o colaborare cu o companie de curierat sau de transport“, spune Dumitraşcu. Se declară optimist pentru că, spune el, numărul călătoriilor de afaceri creşte, deopotrivă la nivel naţional şi dar şi internaţional. „În Bucureşti, spre exemplu, cel puţin 60% dintre turiştii sosiţi, români sau străini, vin în interes de afaceri.  Numărul călătoriilor de afaceri creşte de la an la an, atât în ţară, cât şi în Europa, Asia şi America de Nord“, afirmă antreprenorul. Vorbind strict de turiştii străini, afacerile reprezintă principalul motiv al venirilor lor în România, aceştia având o pondere de 55,9% din totalul turiştilor nerezidenţi, în 2015. „Aşadar, CasePlease prezintă un potenţial de dezvoltare şi în oraşe precum Cluj, Timişoara sau Constanţa. Totodată, avem avantajul primului sosit pe o piaţă“, conchide Flaviu Dumitraşcu.