BusinessMagazin

Tag: zf

  • A fondat compania chiar înainte de criză, a gestionat-o cu succes într-o perioadă dificilă, iar azi afacerea lui depăşeşte jumătate de milion de euro

    Dorinţa de a urma calea antreprenoriatului a existat încă din adolescenţă. Am fost mânat de dorinţa de a fi propriul meu şef, de a avea o sursă de venit şi de a putea face ceva ce îmi place“, mărturiseşte Florin Pană, care a absolvit Facultatea de Construcţii din Bucureşti.

    |nfiinţată în 2007, Cover Grup Construct are un rol, în primul rând, de consultant, sfătuind clientul, în funcţie de ce doreşte acesta, ce fel de materiale sunt recomandate pentru acoperiş; firma se poate ocupa şi de montarea propriu-zisă. ”Pe scurt, clienţii au posibilitatea de a lucra întreg proiectul cu noi, de a achiziţiona doar materialele necesare prin intermediul nostru sau doar de a apela la serviciile noastre de montaj“, spune Pană.

    La scurt timp de la înfiinţare însă, firma a avut de traversat o perioadă dificilă cauzată de criză, care a izbucnit chiar când ”noi de-abia începusem să intrăm pe piaţă“; şase luni mai târziu ”tot ceea ce învăţasem nu se mai aplica“. Piaţa de construcţii s-a contractat brusc, iar companiile a trebuit să se adapteze pentru a putea supravieţui. Strategiile au variat în funcţie de domeniu şi de mărimea companiei. ”Noi am luat decizia de a ne axa pe calitate şi pe soluţii premium, contrar cerinţelor din piaţă. Am avut curajul de a merge contra curentului, după ce, în urma unei analize interne, am înţeles că în acest domeniu piaţa de low-cost nu poate susţine un business, nu putem scoate profit“, mărturiseşte Pană. 

    Compania are deopotrivă clienţi din segmentul rezidenţial şi din cel comercial; de la înfiinţare firma a avut peste 4.000 de clienţi. 70% dintre proiecte au fost din domeniul rezidenţial, diferenţa revenind construcţiilor de tip comercial. Antreprenorul consideră că unul dintre proiectele care au constituit o provocare a fost realizarea acoperişului pentru Mega Image Băneasa. ”A fost vorba de un proiect ce a presupus soluţii de acoperire din tablă fălţuită din cupru, montată de echipa noastră pe o suprafaţă de aproximativ 800 mp, într-un interval de 12 zile lucrătoare; am predat proiectul înainte de deadline. S-a lucrat intens, chiar nonstop, în două ture de lucru: zi şi noapte“, spune el.

    |n 2016 compania, care a ajuns la 20 de angajaţi, a avut o cifră de afaceri de aproximativ 520.000 de euro, cel mai mare rezultat din ultimii trei ani. ”Evoluţia a fost pozitivă, iar în momentul de faţă suntem o companie profitabilă.“

    Preferinţele românilor în materie de acoperişuri diferă în funcţie de regiune. ”|n zona de sud a ţării, cel mai des întâlnite sunt acoperişurile din ţiglă metalică, pe când în centrul ţării, cu precădere în judeţele Sibiu şi Braşov, sunt preferate cele ceramice“, explică şeful Cover Grup Construct. Piaţa acoperişurilor devine tot mai dinamică şi mai concurenţială pe măsură ce producătorii locali vin cu noi soluţii de top, tot mai performante şi mai durabile, iar clasica ţiglă metalică este îmbunătăţită.

    El apreciază că piaţa soluţiilor de acoperire este în creştere, trend ce se aşteaptă să se menţină şi în viitorul apropiat. ”Se construieşte destul de intens în această perioadă şi chiar dacă piaţa de construcţii se va tempera la un moment dat, trebuie luată în considerare şi activitatea de renovări şi resturări. Există încă foarte multe clădiri vechi, pe care noi le vedem ca potenţiale proiecte de restaurare“, este de părere Pană.

    Potrivit caluculelor ZF, în 2016 piaţa se situa la peste 150 mil. euro, iar unii au estimat-o chiar la 180 mil. euro luând în calcul atât ţigla metalică, cât şi pe cea din ceramică sau beton alături de celelalte alternative. Horaţiu Ţepeş, omul de afaceri braşovean care controlează Bilka Steel, cel mai mare jucător de pe piaţa de profil din ultimii doi ani, cu afaceri de aproape 200 mil. lei în 2015, estimează piaţa de acoperişuri la 31 de milioane de metri pătraţi, din care 65% reprezintă ţigla metalică, în timp ce ţigla de beton 8%, cea ceramică 13%, iar restul este reprezentat de alte tipuri de acoperiş.

    Avantajul ţiglei metalice este greutatea redusă, costurile mai mici de transport, montajul şi gama variată de modele, accesorii şi culori. Pe de altă parte, ţigla metalică are şi dezavantaje, de la design la funcţionalitate.

    |n plus, în România există multe construcţii vechi pentru care înlocuirea acoperişului este necesară, dar fundaţia nu permite aşezarea unei greutăţi ridicate pe acoperiş. Spre exemplu, pe un acoperiş de 200 mp se va aşeza o greutate de 1.000 kg în cazul ţiglei metalice, spre deosebire de cele 10.000 kg în cazul ţiglei ceramice sau al betonului.

    Florin Pană spune că investiţia iniţială a fost de aproximativ 10.000 de euro, care au mers către utilaje de construcţii şi pentru primii angajaţi. ”Ulterior, am început să reinvestim banii câştigaţi în utilaje şi mai performante, în trainingul echipei de profesionişti şi în mărirea acesteia.“

    Principalul obstacol în dezvoltarea afacerii de care Florin Pană s-a lovit a fost lipsa experienţei, ”mai ales că, la scurt timp după înfiinţarea companiei, a început să se manifeste şi la noi situaţia crizei economice“. Spune că a învăţat din greşeli şi cum să ia deciziile corecte, semnalând că decizia cea mai importantă a fost ”aceea de a nu renunţa şi de a continua munca în domeniu“.

    Pentru 2017 şeful Cover Grup Construct spune că va continua investiţiile în utilaje şi că tot anul acesta are în plan finalizarea unui nou sediu pentru companie, la Afumaţi, ”dar aici suntem ţinuţi în loc de birocraţie“.

  • Fără frică şi lăcomie cultivate intern, companiile capitaliste vor sfârşi în socialism

    Pe primul loc este relaţia cu colegii şi managerul cu care interacţionează. Dacă aşa este, înseamnă că firmele se îndreaptă spre socialism mai repede decât ne aşteptăm.

    De fapt, angajaţii vor un socialism corporatist, o egalizare deopotrivă din perspectivă umană cât şi a veniturilor în cadrul companiilor, o relaţie de pace şi prietenie cu managerii direcţi, cu directorii, cu şefii lor.

    În aceste condiţii, de socialism al angajaţilor, al corporatiştilor, o companie mai poate progresa?

    Dacă dispare frica de a-ţi pierde jobul, dacă dispare motivaţia salarială, dacă dispar ţintele şi obiectivele de performanţă de neatins atunci când sunt prezentate şi anunţate, dacă dispare furia de a arăta cine este cel mai bun, dacă dispare dorinţa de a înfige cuţitul în rivali, dacă dispare selecţia naturală, dacă dispar cadavrele, pot companiile să meargă înainte?

    Dacă obiectivul este de a te înţelege cu şeful şi cu colegii şi nu de a-i lua locul, cum poate progresa o companie?

    Toată generaţia mea, cea de după ’90, a trăit prin frică: de job, de a nu se întoarce comunismul, de inflaţie, de creşterea cursului, de faptul că altul ar putea să fie mai bun, de piaţă, de economie etc. Frica de eşec este permanent în faţa ochilor.
    Inclusiv la şcoală, fiecare dintre noi a învăţat în primul rând de frică.

    În mod cert, poţi să creşti şi altcumva decât prin frică sau lăcomie (gândiţi-vă la celebra frază a personajului negativ, Gordon Gekko, din filmul Wall Street: The greed is good!).

    Dar nu poţi să sari mai repede etapele, fără aceste calităţi în business: frica şi lăcomia. Într-un sens pozitiv sau negativ.
    Frica de a pierde business, frica de a eşua într-o afacere, frica de a fi înghiţit generează eficienţă pentru că stai cu securea deasupra capului şi astfel trebui să gândeşti mai repede şi mai bine decât cel de lângă tine, sau decât concurenţa.

    Angajaţii care pun pe primul loc ideea de a se înţelege bine cu colegii şi cu şeful pot falimenta profesional o companie. Din dispute, din război, din crize apar ideile şi soluţiile care pot mişca lucrurile.

    Când este linişte în companii, când este linişte într-o societate, nimeni nu mai vrea să facă nimic, toată lumea vrea să fie pensionară şi rentieră, toţi se gândesc în timpul săptămânii la weekend şi la city breakuri, toţi vor să nu greşească, toată lumea devină diplomată.

    Când rezultatele apar de la sine, când totul la vânzări este numai o reînnoire de contracte şi networking cu clienţii actuali, companiile pierd în fiecare zi din eficienţă şi nu va trece mult timp până când vor fi mâncate de lupii tineri.

    Orice idee este respinsă din start prin autosuficienţă, orice variantă de a schimba din lucruri este pasată de la o şedinţă la alta şi de la un om la altul. Angajaţii şi şefii nu vor să-şi rişte jobul şi salariul, aşa că fac tot posibilul să-şi conserve poziţiile, iar treptat compania ajunge la un moment dat în moarte clinică în business.

    Dacă nu eşti lacom, să vrei mai mult şi mai mult, ajungi să nu te mai gândeşti cum poţi să-ţi omori concurenţa. O laşi în pace, ca să trăiască şi ea.

    Google a omorât la propriu şi la figurat presa scrisă, iar Facebook ucide zi de zi televiziunea tradiţională.

    Jack Ma, 52 de ani, miliardarul chinez din spatele Alibaba, spune că următorul deceniu va fi îngrozitor pentru business pentru că nu va fi linişte deloc.

    De nicăieri vor apărea idei, afaceri, companii care vor muşca din industriile tradiţionale, încremenite în timp, unde socialismul s-a instalat, nu prin sistemul politic, ci prin cel al resursei umane, al angajaţilor.

    Drama capitalismului este că socialismul vine prin HR, prin noile generaţii cărora li se cultivă ideea de egalitarism, de pace şi prietenie, de înţelegere cu şefii şi cu colegii. Dispare ideea de a face lucruri din furie, de a gândi cu spatele la perete, de a gândi din frică.

    Bine v-am regăsit în socialism.
     

  • Cum se mai relaxează corporatiştii şi oamenii de afaceri?

    În România există la momentul actual zeci de mii de practicanţi de yoga, iar numărul acestora s-a triplat în ultimii patru ani, a spus Dana Ţupa, fondatorul Purna Yoga Academy, invitată la ZF Live.
     
    „În Bucureşti este cea mai mare concentrare de yoghini din toată ţara, în provincie au o prezenţă mai scăzută.Ê Avem o creştere foarte mare faţă de acum zece ani a celor care practică yoga“. 
     
    Dana Ţupa a început să practice yoga în urma unui job solicitant şi a decis ulterior să îşi înfiinţeze propria şcoală, care oferă cursuri, tabere, seminarii şi workshopuri de yoga.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Propunere ZF: Esplanada să devină un Central Park al Bucureştiului

    Central Park, din mijlocul New York-ului, are o supra­fa­ţă de 315 hectare (800 m pe 4.000 m), iar terenul din Bucu­reşti are 10,6 hectare (500 m pe 200 m). Spre comparaţie, Parcul Tineretului din Bucureşti are 13 hectare, suprafaţă com­pa­­rabilă cu cele 10 hectare pe care le-ar putea avea un parc pe terenul aflat acum în ruină.
     
    Terenul, cunoscut ca “Esplanada”, după numele unuia din­­­tre proiectele care au picat de-a lungul timpului, este eva­­­luat la peste 100 de milioane de euro şi ar putea fi baza unei construcţii care să atragă o investiţie de circa 300 de milioane de euro, după cum spun consultanţii imobiliari.

  • Cartierul din Bucureşti unde preţurile la apartamente au explodat cu 9.000 de euro ”peste noapte”

    Preţurile solicitate pentru aparta­mentele vechi cu trei camere din Bu­cureşti au crescut cu aproape 200 de euro în luna februarie faţă de ianuarie, până la un nivel de 80.600 de euro, în timp ce faţă de perioada similară a anului tre­cut preţurile au urcat cu 1.150 de euro, potrivit Indexu­lui imobiliar al ZF, realizat în cola­borare cu firma de consultanţă imobiliară Coldwell Banker, pe baza ofertelor din Anunţul Telefonic.

    Cartierul din Bucureşti unde preţurile la apartamente au explodat cu 9.000 de euro ”peste noapte”

  • Cartierul din Bucureşti unde preţurile la apartamente au explodat cu 9.000 de euro ”peste noapte”

    Preţurile solicitate pentru aparta­mentele vechi cu trei camere din Bu­cureşti au crescut cu aproape 200 de euro în luna februarie faţă de ianuarie, până la un nivel de 80.600 de euro, în timp ce faţă de perioada similară a anului tre­cut preţurile au urcat cu 1.150 de euro, potrivit Indexu­lui imobiliar al ZF, realizat în cola­borare cu firma de consultanţă imobiliară Coldwell Banker, pe baza ofertelor din Anunţul Telefonic.

    Cartierul din Bucureşti unde preţurile la apartamente au explodat cu 9.000 de euro ”peste noapte”

  • Cartierul din Bucureşti unde preţurile la apartamente au explodat cu 9.000 de euro ”peste noapte”

    Preţurile solicitate pentru aparta­mentele vechi cu trei camere din Bu­cureşti au crescut cu aproape 200 de euro în luna februarie faţă de ianuarie, până la un nivel de 80.600 de euro, în timp ce faţă de perioada similară a anului tre­cut preţurile au urcat cu 1.150 de euro, potrivit Indexu­lui imobiliar al ZF, realizat în cola­borare cu firma de consultanţă imobiliară Coldwell Banker, pe baza ofertelor din Anunţul Telefonic.
    Indexul a fost realizat pe baza a trei ediţii ale Anunţului Telefonic, cu 2.100 de anunţuri pu­blicate dintre care 200 care se încadrează în cri­teriile selectate. Februarie este a patra lună con­secutivă de creştere şi totodată cea cu pre­ţul mediu cel mai mare din ultimii aproape 6 ani. Un nivel mai ridicat, de 80.650 de euro, s-a mai înregistrat ultima oară în iunie 2011.

    Per total, în februarie apartamentele vechi cu 3 camere s-au scumpit cu 200 de euro, valoarea medie a pieţei rămânând pen­tru a doua lună la rând la peste 80.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Dragoş Damian,Terapia Cluj: A view to a kill

    Statul aloca inca din 2011 in mod real doar 6 miliarde Ron pentru medicamente cu si fara contributie personala. Alta suma nu exista pentru medicamente cu si fara contributie personala, oricum am citi tabelul din exercitiul de bugetare al CNAS. Nu exista nici o crestere de alocari in ultimii 6 ani, nu s-a dat un leu in plus pentru medicamentele cu si fara contributie personala.

    Tot ceea ce depaseste aceasta suma este descarcat la companiile farmaceutice sub forma taxei claw-back. Asa ca presupun ca la anumite capitole sumele defalcate in tabel  cuprind si 2-2,5 miliarde Ron venituri din taxa claw-back.

    De atlfel, cand ma uit la sumele din tabel, sunt chiar curios sa stiu pe ce sunt alocate, de vreme ce, asa cum va spuneam, suma reala platita de stat pentru medicamente este de 6 miliarde Ron pe an. Mai cu seama cand anul trecut s-au inapoiat din sanatate catre bugetul consolidat aproape 1 miliard Ron. Adica sanatatea a avut 2 rectificari pozitive in 2016 pentru ca la final de an sa dea inapoi 1 miliard de Ron – cat de ironic este asta?

    Revenind la tabel, pot sa speculez ca, de exemplu, daca adunam cifrele din ultimele doua randuri pentru 2017,  4,9 + 3,3 = 8,2 miliarde Ron, aceasta cifra in baza celor mentionate mai sus, trebuie privita ca 8,2 = 6 + 2,2 miliarde Ron proveniti din venituri din taxa claw-back. Adica CNAS estimeaza pentru 2017 o taxa claw-back de 26%, fata de 19% in prezent.

    In concluzie, statul nu a alocat in ultimii 6 ani mai multi bani pentru medicamente (Ma intreb, nu cumva este neconstitutional? Dreptul la sanatate e garantat, dar statul nu aloca mai multi bani pentru medicamente). In 2017, masurile de crestere a accesului la medicamente – lista noua, acces nerestrictionat la lista veche, etc. – vor genera un consum suplimentar care poate fi oriunde intre 600 si 1000 milioane Ron, care nu sunt finantati de stat ci de companiile farmaceutice – inclusiv de cele care au fabrici in Romania, care sunt prinse intr-un carusel prin care sunt obligate sa finanteze veniturile altora.

    Cele cateva aspecte surpinse mai sus nu sunt vaicareli, ci exercitii de calcul si economie aplicata, in domeniul in care o taxa injusta, camuflata sub termenul de “obligatie”, a devenit absurda.

    Astfel ca in 3-5 ani de acum incolo, daca analistii economici vor fi intrebati de ce Romania si-a mai stricat o industrie, daca politicienii vor tuna si fulgera propagandistic, si daca pacientii vor fi dezorientati pentru ca gasesc si mai putine medicamente, le veti putea arata cine este de vina pentru ca Romania este vulnerabila si nu mai produce medicamente, asteptand la rand poate ani de zile pana vine vreun import.

    A view to a kill.

    Opinia lui Sorin Pâslaru o găsiţi aici

  • AFI deschide un magazin Peek&Cloppenburg în toamnă

    AFI Cotroceni va deschide în toamnă un magazin al retailerului de modă Peek&Cloppenburg, într-o suprafaţă de 5.200 de metri pătraţi, dispuşi pe două etaje, scrie Ziarul Financiar

    În 2017, AFI Cotroceni va finaliza lucrările de expansiune, prin care va adăuga 6.800 mp, ajungând astfel la o suprafaţă totală de aproximativ 90.000 mp. De asemenea, în urma extinderii, parcarea mallului va ajunge în total la 3.000 de locuri.

    Anul trecut, AFI Cotroceni a avut un venit operaţional net de peste 25 de milioane de euro în primele nouă luni, cu 10% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului anterior. Centrul comercial a fost evaluat, la 30 septembrie 2016, la 467 de milioane de euro, o creştere de 7,6% în comparaţie cu 2015. Numărul vizitatorilor din mall a crescut cu 5,5%, în primele nouă luni, cu o rată de ocupare a centrului comercial de 99%.

  • Salariul enorm pe care îl câştigă o stewardesă. Adevărul din spatele unuia dintre cele mai râvnite joburi

    Dintre cei 5.000-6.000 de candidaţi prezenţi la cele 15 sesiuni de interviuri de recrutare organizate anul acesta de companiile aeriene din Orient, precum Emirates, Qatar Airways sau Oman Air, doar 150 au fost aleşi, a spus la ZF Live Cristina Toader, fostă stewardesă.
     
    Cristina Toader are o experienţă de trei ani şi jumătate ca stewardesă la Wizz Air şi Emirates şi peste 3.500 de ore de zbor, însă a decis să vină în România şi să rămână aici.  Din ce în ce mai mulţi tineri îşi doresc să devină însoţitori de zbor, iar accesibilitatea pentru acest job a crescut odată cu extinderea companiilor aeriene, mai ales pentru că unele dintre acestea asigură trainingul gratuit.