BusinessMagazin

Tag: turism

  • Cât a costat cazarea într-unul dintre cele mai frumoase şi exotice locuri de pe planetă

    După un concediu mult râvnit, anulat de pandemie, alţi doi ani de aşteptare pentru a primi undă verde pentru un bilet spre Indonezia şi un zbor obositor, cu popasuri toride în sufocantul Dubai şi efervescentul Kuala Lumpur, am aterizat în Insula Zeilor plină de curiozitate, întrebându-mă dacă celebra destinaţie e, în realitate, un paradis sau o destinaţie supraevaluată, îmbătată de turism. Dar Bali, cu tărâmurile sale roditoare, plajele ca-n cărţi poştale, o fascinantă lume subacvatică, oameni autentici şi tradiţii fascinante nu m-a dezamăgit nicicum, ba din contră. Niciodată despărţirea nu a fost mai grea.

    Am petrecut în Bali ultimele două săptămâni de vară, două săptămâni presărate cu aventură, contraste, deconectare şi reconectare, cu un amalgam de emoţii şi trăiri, de fascinaţie şi bucurie pură. Ca după fiecare călătorie de neuitat, încerc să rememorez cu toate simţurile experienţa indoneziană: mirosul apetisant al peştelui fript şi aroma greoaie a regelui fructelor, durianul, sunetul molcom al valurilor şi ţipetele ascuţite, din miez de noapte, ale şopârlelor gecko strecurate în acoperişul de paie al bungalow-ului, carapacea alunecoasă a ţestoaselor gigant şi stropii de gheaţă ai cascadelor din vârf de munte, priveliştea firelor plăpânde de orez pictate în verde crud şi a lianelor încâlcite din jungla sălbatică, aroma puternică a cafelei Luwak şi gustul dulceag al clătitelor de banane savurate la răsărit, pe malul Oceanului Indian.

     

    Dolce far niente în Insula Zeilor

    Mi-am luat mai multe perechi de încălţăminte în bagajul pentru Bali. Dar am stat mai mult în şlapi şi în picioarele goale, căci în multe locuri, fie ele magazine, cafenele sau centre medicale, intrai desculţ. Când ajungi în paradis îţi dai seama că nu mai ai nevoie de make-up, de ondulatorul de păr, de bijuteriile cărate mii de kilometri. Vrei să te simţi liber. Şi cum ai putea altfel, când te afli pe o insulă înconjurat(ă) de plaje, palmieri şi simplitate, pe care nu există maşini şi în care mijloacele de transport sunt per pedes, cu bicicleta, cu căruţa ori, în foarte puţine cazuri, cu scuterul electric, iar tot ce ai de făcut e să trăieşti clipa? E cazul arhipelagului Gili, cu ale sale insule Air, Meno şi Trawangan, vecine cu Bali, şi pe care le străbaţi, la pas, în doar câteva zeci de minute.

     

    Mănâncă, roagă-te, iubeşte

    Bali e locul în care celebrul titlu al la fel de celebrei producţii în urma căreia a şi devenit mai mult cunoscută mica insulă de la capătul lumii capătă un înţeles deplin. Indonezienii fac mâncare simplă, sănătoasă şi apetisantă, servită pe frunze proaspete de bambus, la preţuri mici, dar aranjată ca la restaurantele de lux. Când te plictiseşti de tradiţionalele Nasi Goreng şi Mie Goreng (preparate cu orez sau tăiţei, carne de pui şi sos de alune) ai la dispoziţie o paletă largă de opţiuni europene. Cel mai bine am mâncat însă într-o piaţă de noapte plină de forfot, pierdută într-un amalgam de localnici flămânzi şi turişti curioşi, îmbătaţi de aromele peştelui proaspăt, al creveţilor mânjiţi generos cu usturoi şi al frigăruilor de legume colorate, coapte pe foc.

    În viaţa balinezilor religia e foarte importantă. Majoritar hinduşi, aşează conştiincioşi mici ofrande pe treptele magazinelor, pe balcoanele caselor, pe bordul maşinilor şi pe altarele multitudinii de temple aflate la tot pasul. Am avut şansa să asistăm şi la una dintre cele mai importante ceremonii, Ngaben, dedicată celor decedaţi, în care o procesiune spectacu­loasă, însoţită de cântece acompaniate de tobe şi alte instrumente, e urmată de o incinerare menită să elibereze sufletele morţilor pentru a se putea reîncarna. O experienţă memorabilă.

    Balinezii, cei mai modeşti şi prietenoşi oameni pe care i-am întâlnit, te învaţă să iubeşti viaţa şi să fii mulţumitor pentru ce ai. Să iubeşti simplitatea şi liniştea, să te deconectezi de tehnologie şi să te conectezi cu oceanul, cu natura, cu oamenii. Iubirea prinde noi nuanţe în Insula Zeilor.

    Veni, vidi, mansi (Am venit, am văzut, am rămas)

    În cele două săptămâni petrecute în Bali am întâlnit nomazi digitali pe toate drumurile, de la grădina hotelului în care eram cazaţi, la pub-ul irlandez înţesat de glasuri în care ne-am oprit să urmărim, cu multe întreruperi, cursa de F1 din Belgia. Ba chiar şi la piscina de tip infinity cu vedere spre junglă. Stăteau cuminţi cu laptopul în braţe şi, când, în final, terminau lucrul, se recompensau cu o baie revigorantă şi un cocktail apetisant. Dar mulţi vin şi nici nu mai părăsesc insula. Investesc în case, în afaceri. Aşa cum e cazul lui Lost LeBlanc, un travel vlogger cu peste 2 milioane de urmăritori pe YouTube, care s-a îndrăgostit de Bali şi acum îşi construieşte acolo o casă din care va conduce şcoala de creatori de conţinut Lost Creator Academy.

     

    „From zero to hero”

    E deviza lui Rudi, proprietarul unui mic şir de bungalow-uri din Gili Trawangan. Ne-a povestit cu ochi trişti dar cumva încrezători cum, odată cu cutremurul de aproape 7 grade din vara anului 2018, care a avut loc în insula vulcanică Lombok, din vecinătatea celei pe care ne aflam, proprietatea sa a fost devastată, iar la întoarcere, după evacuarea grăbită, nu a mai găsit nimic. „Aveam rezervări toată vara, dar a trebuit să sun agenţiile şi să anulez tot. Nu mai aveam unde să primesc turiştii.” A luat-o de la capăt, dar apoi a venit pandemia, care a adâncit criza în care se aflau el şi toţi ceilalţi locuitori care depindeau de turism. Pentru a supravieţui, a început să pescuiască, iar acum, odată cu ridicarea restricţiilor, e din nou plin de speranţă, a reînceput să investească banii în renovarea căsuţelor şi aşteaptă să ajungă iar la nivelul precriză.

    Tot cu pescuitul s-a ocupat, în anii pandemici, şi Marissa. Am întâlnit-o într-un magazin de suveniuri, ascunsă de un voal, alb ca şi dreamcatch-urile de toate mărimile agăţate de tavanul buticului în care aştepta clienţi alături de soţul şi fiica sa de vreo patru ani. Şi ea avea ochi mari şi trişti. Mi-a povesit într-o engleză stâlcită că pentru un dream catcher de dimensiuni mari munceşte o zi şi că tot ce văd în magazin e făcut de mâinile sale, cu puţin ajutor din partea soţului şi a unui muncitor. Dar, cât a durat criza COVID a stat cu lacătul pe uşă şi a depins de peştele vândut altor localnici.

    Impresionantă e şi povestea lui Yan Kacret, pe care l-am avut şofer-ghid timp de o zi şi pe care, în timpul excursiei, l-am invitat să ni se alăture pentru masa de prânz. Ruşinos şi modest, ca aproape toţi balinezii, a acceptat cu greu, dar a fost o companie plăcută şi ne-a împărtăşit multe din experienţele de zi cu zi. Ne-a spus şi că a supravieţuit, în anii de criză, cu nici trei dolari pe zi, el, cei doi copii şi soţia. Pentru a avea un venit, a lucrat ca sculptor, mode-lând cranii de bivol pe care le transforma, cu mâini iscusite, dar şi cu riscuri importante (aduse de lipsa echipamentelor de protecţie şi inhalarea particulelor de os), în decoraţiuni artizanale trimise la export.

    „We foght for survive” (am luptat pentru a supravieţui – n. red.), ne-a povestit şi şoferul care ne-a condus, la plecare, la aeroport – un tip versat, care lucrase pe vase de croazieră şi vizitase numeroase ţări de pe mai multe continente, spre deosebire de alţi localnici care ne spuseseră că pentru a-şi permite un concediu ca noi ar trebui să lucreze zece ani şi care ne povestiseră că cel mai îndepărat loc de Bali în care au ajuns a fost insula Lombok, aflată la circa 3 ore de mers cu feribotul.

    Am citit, chiar nespuse, poveşti asemănătoare în ochii multor altor localnici întâlniţi. Copii care se alergau vioi prin lanul de orez necopt, fără jucării sofisticate, adolescenţi care îşi ajutau deja familia, vânzând clătite în zilele toride, femei purtând pe cap ligheane mari pline cu dulciuri pe care le vindeau în port ori pe marginea drumului, încălţate în papuci rupţi, bărbaţi asudaţi, îngenunchiaţi pe şantierul unui nou resort de lux.

    Sunt poveşti mai presus de speakerii motivaţionali îmbrăcaţi la costum, care umplu săli. Poveştile unor supravieţuitori care nu ies cu nimic în evidenţă, dar totuşi sunt eroi. Nu pentru mulţimi, ci pentru familiile lor. Şi asta e de-ajuns.  ■

    Foto: Andra Stroe

    Cât costă?

    1. Cazarea: O vilă cu piscină privată şi curte cu vegetaţie luxuriantă, două dormitoare, fiecare cu baie proprie, bucătărie şi spaţiu comun de dining costă în jur de 250 de lei/noapte în Ubud, una dintre cele mai frumoase şi turistice zone din Bali. Pe insulele Gili, un bungalow fără pretenţii, cu mic dejun inclus (omletă sau clătită cu banane, fresh din fructe exotice/platou de fructe şi cafea), în jur de 100 de lei/noapte/cuplu.

    2. Atracţiile turistice: Intrările la obiective costă, în medie, 15 lei.

    3. Mâncare: Un preparat tradiţional cu aspect de fine dining, cam 25 de lei. Un fel de mâncare (de pildă burger cu cartofi prăjiţi) la un restaurant fără pretenţii, numit adesea warung, cam 9 lei.

    4. Băutură: Cappuccino la o terasă cu vedere panoramică, 12 lei, un fresh, 5-10 lei. O bere, 7,5-10 lei la magazin şi 12-16 lei la restaurant. Cocktailurile sunt ceva mai scumpe, cu excepţii, şi nu sunt foarte gustoase. Nu le-aş recomanda, în special pentru că e indicat să nu consumi gheaţă în Bali.

    5. Transport: Biletul de avion, 700-1.400 de euro, închiriatul unui scuter, cam 20 de lei/zi, închiriatul unei maşini cu şofer şi benzină inclusă, circa 230 de lei/zi (12 ore)/patru persoane, închirierea bicicletei, aprox. 10-15 lei/zi.

    6. Activităţi:
    O sesiune de rafting, cca. 75 lei/persoană, negociată la faţa locului, iar o cursă prin junglă cu ATV-ul, 110 lei.

    7. Extra: Un masaj balinez full body, pe plajă, în sunetul valurilor, aprox. 30 de lei; Serviciile de curăţătorie şi călcat pentru un pachet de 5 kg. de haine, în jur de 35 de lei. O cartelă cu trafic de date, luată din aeroport, circa 75 de lei.

    Ce să pui pe listă?

    1. Dedică măcar şapte zile Ubudului, un sat tradiţional în care vei descoperi Bali-ul autentic şi de unde ai acces facil în orice parte a insulei;

    2. Arhipelagul Gili, cu cele trei insule: Trawangan pentru party şi sporturi acvatice, inclusiv înotul cu ţestoase/paddeling etc.; Meno pentru linişte şi o sesiune spectaculoasă de snorkeling deasupra unui cunoscut şirag subacvatic de statui înlănţuite, iar Air, pentru apusuri spectaculoase, focuri de tabără pe plajă şi cine cu muzică live – definiţia perfectă a lui „dolce far niente”.

    3. Templele Tirta Empul, Tirta Gangga, Pura Ulun Danu Beratan şi Tanah Lot;

    4. Cascadele Tukad Cepung şi Banyu Wana Amertha;

    5. Terasa de orez Tegalalang pentru mic dejun şi plantaţia de cafea Bali Pulina, pentru a degusta celebra cafea Luwak;

    6. O zi de relaxare la infinity pool-ul de la Jungle Fish – fără taxă de acces şi consumaţie minimă;

    7. O plimbare prin Pădurea maimuţelor (dar lasă acasă orice obiect atractiv – vei fi furat ca-n codru – de maimuţe, bineînţeles);

    8. Câteva ore de adrenalină cu o sesiune de rafting pe apele calde ale râului Ayung, străbătând canioanele „decorate” cu zeităţi săpate în stâncă şi udate de apele reci ale cascadelor, într-o şerpuire verde de floră tropicală, cu palmieri şi liane sălbatice,  şi o cursă cu ATV-urile prin jungle;

    9. Dacă ai timp, poţi să faci şi o drumeţie matinală pe muntele Batur;

    10. În sud se recomandă zona Uluwatu, iar dacă practici surf, dedică câteva zile staţiunilor de pe coasta vestică;

    11. Spectaculoase sunt şi insulele Nusa (Penida, Ceningan, Lembongan), dar şi vulcanica insulă Lombok;

    12. Fă-ţi timp, de asemenea, să vizitezi şi instagramabilele cafenele, să stai de vorbă cu localnicii, să negociezi (cu bun simţ) un superb sarong sau alte suveniruri, să îţi afunzi tălpile în solul umed al plantaţiilor de orez şi să admiri verdele crud al bananierilor semeţi.

    Când să mergi?
    Vara. Deşi în multe ţări din Asia sezonul de uscat este iarna, în Indonezia (şi Malaezia) lucrurile stau invers, aşa că cel mai indicat e să îţi fixezi vizita în intervalul iunie-septembrie.

    Ce acte sunt necesare?
    Sunt de ajuns două doze de vaccin anti-COVID-19, iar aplicaţia Penduli Lindungi, implementată de guvernul indonezian, nu mai este verificată. Asigură-te, de asemenea, că ai paşaportul valabil minim şase luni la data călătoriei.

    Ce să nu-ţi lipsească din bagaj?
    Echipamentul de snorkeling, bateria externă, o cameră subacvatică, articole de igienă intimă, medicamente uzuale, protecţie anti-ţânţari.

    Ce vaccinuri sunt obligatorii?
    Nu sunt. Cel mai mare pericol e febra dengue, care se transmite prin ţânţari, dar pentru asta nu există vaccin, aşa că nu uita să închei asigurare medicală şi de călătorie. Îţi va salva bugetul în caz că ai ghinion. Recomandate sunt şi vaccinurile pentru hepatita A, poliomielită, febră galbenă şi antitetanos.

    Terasele de orez Tegalalang, un paradis verde

    Plajele pustii din Gili Meno

    Marissa are în STAŢIUNEA SEMINYAK DIN Bali un butic cu suveniruri pe care le fabrică singură, trimiţându-le, în mare parte, la export, cumpărate de Grecia, Spania, Italia şi vândute cu adaos mare. Pe timpul pandemiei, pentru a supravieţui în perioada în care turismul a fost pus „pe hold”, s-a ocupat cu pescuitul.

  • Noul tip de croazieră: sub mare

    Chiar dacă submarinele au ajuns acum accesibile şi celor care doresc să deţină propriul lor submersibil, nu toţi sunt dispuşi să-şi bată capul cu întreţinerea unuia, preferând doar experienţa în sine. Ca atare, firmele care organizează croaziere pe mări şi oceane s-au adaptat dotându-şi navele cu mici submarine pentru clienţi. Un exemplu îl reprezintă Seabourn Cruise Line, specializată în croaziere de lux cu număr mic de participanţi, care a lansat anul acesta nava „Venture” dotată cu două submarine care să-i plimbe pe clienţi prin adâncul mării dacă doresc, putând coborî cam până la 300 de metri.


     

     

  • Care este noul tip de turism ce cucereşte tot mai mulţi oameni în România

    Oenoturismul sau turismul viticol, care include vizite la crame, degustare de vinuri, plimbări în podgorii ori chiar participarea activă la recoltarea strugurilor câştigă teren în România, astfel că este un sector în care investiţiile cresc. Cum se schimbă peisajul din industrie?

     

    Jucătorii din industria vinului estimează că adăugarea componentei de turism în business le-ar putea aduce milioane de euro în următorii 5-10 ani, iar primul pas făcut de mediul privat în dezvoltarea acestui segment este promovarea sa. Astfel a apărut Evadare în Dealu Mare, un eveniment care promovează vinurile din regiunea Dealu Mare, numelui regiunii şi turismul legat de vin.

    Pentru regiuni din Italia, Franţa sau Spania ori mult mai îndepărtate, California sau Australia, turismul viticol este o ramură profitabilă a economiei, care prosperă şi a devenit sau este în curs de a deveni o tradiţie. La o scară mai mică, o astfel de poveste poate fi scrisă şi în România, consideră specialiştii din industria vinului şi, mai ales, tot mai mulţi dintre fondatorii de crame româneşti. „Este o cerere mare acum. Nu mai avem weekenduri libere pentru turişti până pe 10 decembrie, deşi avem o capacitate de 22 de locuri în camere duble şi 30 de locuri pentru teambuildinguri. Primăvara şi toamna, în această perioadă, vin grupuri în teambuilding”, răspunde David Sandu, proprietarul Cramei de Piatră, referindu-se la cererea pentru spaţiile de cazare în mijlocul podgoriilor româneşti.

    El dezvoltă crama din Vadu Săpat din judeţul Prahova din 2017, timp în care investiţiile direcţionate în aceasta au ajuns la 2,5 milioane de euro până în prezent, reprezentând atât surse proprii, cât şi credite. Produce în prezent în crama boutique 25.000 sticle de vin pe an. „Luăm în calcul extinderea, la începutul anului viitor vom face un salon de evenimente, iar în viitorul apropiat, vom adăuga noi spaţii de cazare”, completează el. „Un mic procent al clienţilor îl reprezintă turiştii români care sunt experimentaţi. În schimb, ne bucură că vin mulţi turişti din străinătate, care cunosc acest tip de turism. Noi de anul trecut am început să ne promovăm mai mult pe Google şi au venit mai mulţi turişti străini. În unele săptămâni, 70-80% dintre turişti erau străini: englezi, spanioli, italieni, francezi, japonezi sau chinezi. Am avut turişti din peste 30 de ţări, iar cele mai îndepărtate sunt Vietnam, Austrailia şi Noua Zeelandă”, a afirmat David Sandu.

    El spune că aleg mulţi turişti Crama de Piatră şi datorită poziţiei, pentru că se află la baza viilor, iar în apropiere este o livadă de migdali. Mai mult, autorităţile locale au asfaltat şi au făcut piste de biciclete. „Ar putea să devină vinul brand de ţară dacă s-ar face o promovare masivă, dar autorităţile nu ne ajută. De exemplu, dacă nu ai producţie de peste 100.000 de sticle, nu câştigi din vânzarea vinului, iar componenta de turism este importantă. Banii din subvenţii sunt prea puţini şi abia acoperă 10% din cheltuieli. Mai mult, pierdem mulţi bani, pentru că Dealu Mare nu e considerată zonă cu potenţial turistic”, a mai spus David Sandu. Dezvoltarea turismului viticol este cartea pe care pariază şi proprietarul producătorului român de vinuri Tohani România. El are un proiect de 50 de căsuţe de tip bungalow, amplasate direct în vie, un plan de investiţie pentru următorii ani, după cum a spus recent pentru ZF Virgil Mândru, proprietar şi CEO al producătorului de vin Tohani România.

    Cu o investiţie de 150.000 de euro pentru fiecare astfel de spaţiu, proiectul pe care antreprenorul vrea să îl demareze ar ajunge la 7,5 milioane de euro. De altfel, şi familia Timiş, care a dezvoltat businessul CrisTim, a cumpărat în 2018 un conac în Chiţorani (jud. Prahova) şi 4 hectare de teren şi s-a extins semnificativ şi anul acesta, deschizând în luna iunie 16 bungalowuri de lux. În prezent, Casa Timiş înseamnă un domeniu de 140 de hectare, care cuprinde un complex turistic ce se întinde pe16 hectare, 70 hectare de viţă-de-vie, 12 hectare de livadă, trasee de biciclete, locuri de joacă pentru copii, trei lacuri şi teren de minigolf. „A avut o evoluţie deosebită businessul. A devenit o zonă cu interes turistic ridicat şi, de când am deschis noua facilitate, avem cu 30% mai mult public din străinătate”, a spus recent Cristina Timiş, fondatoare a CrisTim, în cadrul unui eveniment dedicat gastronomiei şi vinului românesc.

    Casa Timiş are un grad de ocupare de 80% la nivel de zi pentru toate facilităţile de cazare ale Casei Timiş, a precizat Radu Timiş Jr, CEO al CrisTim. El a menţionat că vin mai mulţi turişti străini, dar preponderent clienţii lor sunt tot români. Ţinta sa este promovarea în străinătate prin agenţii de turism străine, de unde pot veni clienţi cu venituri peste medie, care cunosc acest gen de turism. „Este o nişă aflată în faza incipientă la noi”, a precizat Radu Timiş Jr. Casa Timiş are un preţ mediu de cazare de 150 euro/cameră, iar la un grad de ocupare de 80% în ultimele 3 luni a realizat încasări de 300.000 euro doar din cazare, potrivit calculelor Business Magazin. România a realizat 4,5 milioane de hectolitri (450 mil. litri) de vin, fiind unul dintre cei mai mari producători de vin din Europa şi chiar din lume (situându-se în top 15 la nivel mondial). Cu toate acestea, mulţi consumatori europeni, şi nu numai, nu au auzit de vinurile româneşti, iar exportul a reprezentat nici 4% din totalul vinului realizat local anul trecut, conform calculelor ZF pe baza datelor Asociaţiei Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri şi Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului. „Oenoturismul poate aduce la zeci de milioane de euro pentru România în viitor, în următorii 5-10 ani”, a subliniat Cezar Ioan – fondatorul Vinul.ro.

     

    Inspiraţie italiană pentru vinuri româneşti

    „Montalcino (regiunea în care se produce unul dintre cele mai renumite vinuri italiene, Brunello di Montalcino – n. red.), o regiune cu 5.000 de locuitori, atrage 200.000 de oenoturişti anual. Bolgheri, un sătuc toscan cu mai puţin de 150 de locuitori, atrage zilnic sute de vizitatori interesaţi de vinuri high-end din toată lumea şi generează vânzări mai mari pentru cramele din zonă decât toată piaţa Japoniei. Nu există niciun motiv să nu poată fi replicată, la o scară mai mică, o astfel de poveste în Dealu Mare, regiune aflată la mai puţin de o oră de aeroport şi la aproximativ o oră de Capitală”, spune Cezar Ioan, fondator al Vinul.ro.

    El a fost iniţiatorul proiectului Evadare în Dealu Mare, în urma unei discuţii pe care a avut-o cu oenologul Gabi Lăcureanu. Ea îşi aminteşte că în primăvara lui 2019 i-a propus preşedintelui Asociaţiei Profesionale Vitivinicole Dealu Mare (APV DM), Dumitru Vârgă, să organizeze un eveniment prin care să aducă turişti în vizită la crame, dar la momentul respectiv, propunerea nu a fost agreată. În decembrie, au reluat discuţiile, iar  un an mai târziu a apărut evenimentul denumit iniţial „Weekend al sticlelor deschise în Dealu Mare ”, redenumit apoi în „Evadare în Dealu Mare”.  „La începutul lui 2020, ideea Evadării în Dealu Mare s-a cristalizat, fiind programată pentru iunie, de Rusalii, dar a apărut pandemia. În acest context, am pus cu toţii pauză promovării evenimentului. (…) Am decis să organizăm totuşi Evadarea în Dealu Mare, discutată anterior, în luna august, incluzând o componentă de donaţii din partea APV DM, iar un procent de aproximativ 15% din preţul biletelor a fost donat Spitalului din Mizil”, spune Cezar Ioan.

    La prima ediţie au participat aproximativ 250 persoane, care au bătut drumul până la podgoriile din Dealu Mare în autocare pe jumătate goale şi au avut acces în grupuri foarte mici în crame, cu distanţare fizică şi măşti. În 2021, numărul vizitatorilor aproape s-a dublat, trecând de 450 de persoane, precizează iniţiatorul proiectului. Ediţia a III-a, cea de anul acesta, a fost programată iniţial pentru final de iunie şi ar fi urmat să aibă şi o dimensiune artistică – un concert important la finalul zilei de vizitare a cramelor – dar, pe lângă perturbările pieţei provenite din cei doi ani de pandemie şi din criza containerelor au venit scumpirile la energie, războiul din Ucraina şi un nou val de nesiguranţă pentru piaţa din România. Astfel, Cramele din Dealu Mare s-au ocupat cu prioritate de propria supravieţuire economică, iar evenimentul a fost amânat până în octombrie. Astfel, în 22-23 octombrie, sunt aşteptate circa 1.000 de persoane în vizită la cramele din aproprierea Capitalei. „Obiectivele evenimentului sunt promovarea generică a vinurilor din regiune, a numelui regiunii şi a turismului legat de vin, cu scopul creşterii vânzărilor de vin şi de stimulare a afacerilor locale de gastronomie şi ospitalitate”, descrie Cezar Ioan raţiunea acestui eveniment. La ediţia de anul acesta pot fi vizitate cinci trasee şi 15 crame. Printre cramele ce-şi vor deschide uşile pentru turişti se numără Domeniul Aristiţei, Gramofon Wine, Crama Serve, Licorna Winehouse sau The Iconic Estate, parte a grupului Alexandrion. Companiile de faţă au suprafeţe cultivate cu viţă-de-vie între 4-6 hectare şi 250 de hectare.

     

    Top 10 producători de struguri din UE în 2021

    Cel mai mare producător de struguri din UE este Italia, care atrage şi cei mai mulţi turişti în podgorii, mai ales în Toscana, cu o producţie de 8,15 milioane de tone de struguri în 2021, urmată de Spania (6 mil. tone) şi Franţa (4,5 mil. tone), conform Eurostat, biroul european de statistică. La polul opus, printre cei mai mici producători se numără Olanda şi Suedia. Producţia totală a UE se ridică la 23,78 milioane de tone. România a avut o producţie totală de struguri de 990.000 de tone în 2021, situându-se astfel pe locul al patrulea în topul celor mai mari producători din Uniunea Europeană, arată datele Eurostat. Producţia naţională de struguri a crescut cu 6% anul trecut faţă de 2020, însă, în acest an, producătorii estimează o scădere de circa 30% din cauza secetei ce a afectat puternic toate culturile. În ceea ce priveşte comerţul strugurilor, România a importat struguri de 61 de milioane de euro în 2021 şi a exportat de 0,4 milioane de euro, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. În 2021, în România erau 317 companii care cultivă struguri şi au avut o cifră de afaceri de 900 de milioane de lei, în creştere cu 13% faţă de anul precedent, arată datele de la Registrul Comerţului. Cei mai mari producători de struguri şi de vin sunt Cramele Recaş, Jidvei şi Cotnari. Liderul pieţei, Cramele Recaş, a avut o cifră de afaceri de 251,5 milioane de lei, mai mare cu 25% decât în anul precedent.

     

  • Dacă tot plătesc o avere ca să călătorească în spaţiu, pasagerilor le-ar prinde bine şi ceva cu care să sărbătorească reuşita, motiv pentru care a fost creată o sticlă de şampanie care să poată fi băută la bordul navelor

    Dacă tot plătesc o avere ca să călătorească în spaţiu, pasagerilor le-ar prinde bine şi ceva cu care să sărbătorească reuşita,  motiv pentru care a fost creată o sticlă de şampanie care să poată fi băută la bordul navelor. Şampania va fi servită în timpul zborurilor companiei private de explorare a spaţiului Axiom Space şi a fost creată de către Maison Mumm, sub denumirea de Mumm Cordon Rouge Stellar, scrie Dezeen.

    Recipientul şampaniei a fost proiectat de către Octave de Gaulle, fondatorul unei firme care se ocupă cu proiectarea obiectelor care vor fi folosite în spaţiu, şi constă dintr-o sticlă de 375 de mililitri, protejată de o carcasă de aluminiu pentru aplicaţii aeronautice şi prevăzută cu un mecanism de deschidere şi închidere din oţel. Cum în imponderabilitate lichidele nu curg, sticla este prevăzută la partea inferioară cu un buton care împinge şampania afară când este apăsat.

     

  • O nouă agenţie de turism intră pe piaţa din România. Cum vrea să cucerească turismul din ţara noastră şi să ajungă să controleze aproape jumătate din piaţă

    „Vrem să ajungem la 40% cotă de piaţă”, spune Marius Surdu, CEO al Join UP! România, parte din grupul cu acelaşi nume înfiinţat în Ucraina, care colaborează cu peste 10.000 de agenţii din Ucraina, Moldova, Kazahstan, Estonia, Letonia şi Lituania, iar mai nou,  România. Abia intrat în piaţă, touroperatorul îşi setează un obiectiv foarte ambiţios. Cum are de gând să îşi pună planul în aplicare?

    Join UP! nu a intrat pe piaţa locală ca urmare a izbucnirii războiului din Ucraina, existau planuri de dezvoltare în România înainte de acest eveniment. România a reprezentat o plajă destul de largă de creştere, piaţa locală a trecut printr-o perioadă de creştere în turism în ultimii ani, când vorbim despre zona de turoperare, au intrat şi alţi jucători mari din vest în România. Aceste intrări în România nu au făcut altceva decât să dea semne că această piaţă poate”, spune Marius Surdu, CEO al Join UP! România. Deşi planurile de intrare pe piaţa locală existau chiar înainte de pandemie, criza sanitară a încetinit sau chiar oprit aceste planuri de dezvoltare ale jucătorilor din turism şi nu numai.

    Potrivit lui, România a devenit totuşi destul de interesantă pentru că este aproape de ţări puternice precum sunt Polonia, Ungaria sau Cehia. „Mai mult, numărul populaţiei este foarte important. În România mai este loc de creştere pentru oamenii care vor să meargă în vacanţe. La noi, poate, călătoresc un sfert (dintre oameni – n.red.) în afara ţării, există potenţial.” Înfiinţat în 2010 în Ucraina, turoperatorul Join UP! şi-a extins treptat activitatea şi în afara ţării, mergând către pieţele din Ucraina, Moldova, Kazahstan, Estonia, Letonia şi Lituania, iar acum România, urmând ca în toamna acestui an să lanseze şi primele pachete de vacanţă.

     

    Start din patru poli

    Marius Surdu previzionează că în primul an de activitate touroperatorul va înregistra un număr total de 50.000 de turişti, însă este încrezător cu privire la aceste cifre având în vedere că vor opera din patru oraşe – Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara. Jucătorul îşi doreşte să ajungă la o felie de 40% din piaţa locală de turism, strategia pe care mizează fiind colaborările cu circa jumătate dintre agenţiile de turism locale. Segmentul pe care se concentrează este cel de business, astfel că turiştii nu vor putea cumpăra direct de la Join UP! pachete de vacanţă. „Până la finalul anului 2023, vrem să avem mai mult de jumătate din piaţa de agenţii revânzătoare, ca şi contractări, există cerere pentru aşa ceva, agenţiile de turism caută touroperatori de încredere. Noi credem că ne vom concentra pe un top 300, dar la nivel de contract poate vor fi mai mulţi. Sunt foarte multe agenţii active în datele oficiale, dar în realitate acestea sunt inactive”, explică el.

    Portofoliul de destinaţii va fi în primă fază orientat pe zonele populare în rândul turiştilor români, precum Hurghada şi Sharm El Sheikh (Egipt), Antalya (Turcia), Dubai (Emiratele Arabe Unite) şi Tenerife (Spania). Marius Surdu consideră că asul din mâneca lor este că, spre deosebire de alţi touroperatori, au intrat în România şi cu compania aeriană SkyUp Airlines, care va deservi touroperatorul, ceea ce creează un business integrat. Ei pot astfel să ofere agenţiilor de turism, implicit şi turiştilor, atât servicii de cazare, masă, cât şi transport. SkyUp Airlines dispune de 12 aeronave Boeing 737 cu o vechime medie de 14 ani.

    Zborurile pentru Join UP! către Dubai vor fi operate de Flydubai. „Sinergia între touroperator şi compania aeriană va ajuta, pentru că pe piaţa din România există această carenţă când vine vorba de companiile aeriene. Dacă tu oferi un business integrat, clar va exista încredere din partea turiştilor.” Companiile active sub brandul Join UP! distribuie pachete turistice prin intermediul a 10.000 de agenţii de turism pe pieţele în care se află grupul. Grupul Join UP! a avut o cifră de afaceri de 400 milioane de dolari, cifră care reprezintă veniturile totale ale acestuia de la înfiinţare şi până în prezent. Touroperatorul nu are încă în plan să facă incoming, ci se concentrează în special pe partea de outgoing; cu toate acestea, pe viitor, un astfel de plan nu este exclus. „Poate putem avea în vedere odată cu dezvoltarea şi partea de incoming. Ce ar putea să ajute şi piaţa din România este aeroportul din Braşov, care, dacă va fi deschis este posibil să intre în planurile noastre şi incomingul”, explică el.

     

    Orizonturi îndepărtate

    În 2023, touroperatorul intenţionează să intre şi pe pieţele din Polonia, Cehia, Ungaria şi Slovacia, însă, dincolo de asta, Marius Surdu precizează că au în vedere şi alte planuri de dezvoltare. „Pe lângă destinaţiile menţionate, avem deja în plan o dezvoltare pe Tunisia, Portugalia, Spania şi Grecia şi cu siguranţă vor apărea în paleta noastră pentru anul 2023. În toamna anului viitor vom intra, dar natural, dacă vom simţi că se potriveşte o astfel de dezvoltare, în Zanzibar, avem planuri inclusiv pentru Maldive. Avem planuri pentru exotice”, adaugă el. Jucătorul va avea centre de operare în toate oraşele ţării din care vor fi operate zboruri, însă aceste centre nu vor fi deschise publicului, astfel că Join UP! va avea o prezenţă online, fără sedii fizice, bazându-se pe colaborările cu partenerii. „Noi avem în Bucureşti sediul central, dar plănuim pentru anul viitor să avem şi birouri operaţionale, nu de vânzare, dar în acest moment, forţa de vânzare este către partenerii revânzători. Vom avea site public, însă vom redirecţiona turiştii către agenţiile de turism revânzătoare”, mai spune el.

    În prezent, turoperatorul este în plin proces de recrutare a personalului, având doar cinci angajaţi, însă îşi doresc să ajungă la un număr de 20 de angajaţi în toate birourile din ţară.

     

    De un deceniu şi jumătate în turism

    Marius Surdu vine cu o experienţă de 16 ani în industria de turism, lucrând la DerTour România, Fibula Air Travel, TUI Travel Center România, ceea ce l-a ajutat să înţeleagă piaţa, crede el, lucru care îl va ajuta la dezvoltarea turoperatorului Join Up!. „Am făcut parte din managementul unei companii unde s-au pus bazele unor proceduri, unui flux de lucru, unui stil de management destul de bine stabilit şi standardizat şi cu siguranţă mentalitatea grupului Join Up! este destul de asemănătoare cu cea din vestul Europei. A fost poate primul motiv pentru care am acceptat această provocare, pentru că au venit cu aceeaşi viziune asupra businessului, de nu a pune monopol, de a nu face dumping, de a merge pe ideea unui business crescut natural”, încheie el.

  • O nouă agenţie de turism intră pe piaţa din România. Cum vrea să cucerească turismul din ţara noastră şi să ajungă să controleze aproape jumătate din piaţă

    „Vrem să ajungem la 40% cotă de piaţă”, spune Marius Surdu, CEO al Join UP! România, parte din grupul cu acelaşi nume înfiinţat în Ucraina, care colaborează cu peste 10.000 de agenţii din Ucraina, Moldova, Kazahstan, Estonia, Letonia şi Lituania, iar mai nou,  România. Abia intrat în piaţă, touroperatorul îşi setează un obiectiv foarte ambiţios. Cum are de gând să îşi pună planul în aplicare?

    Join UP! nu a intrat pe piaţa locală ca urmare a izbucnirii războiului din Ucraina, existau planuri de dezvoltare în România înainte de acest eveniment. România a reprezentat o plajă destul de largă de creştere, piaţa locală a trecut printr-o perioadă de creştere în turism în ultimii ani, când vorbim despre zona de turoperare, au intrat şi alţi jucători mari din vest în România. Aceste intrări în România nu au făcut altceva decât să dea semne că această piaţă poate”, spune Marius Surdu, CEO al Join UP! România. Deşi planurile de intrare pe piaţa locală existau chiar înainte de pandemie, criza sanitară a încetinit sau chiar oprit aceste planuri de dezvoltare ale jucătorilor din turism şi nu numai.

    Potrivit lui, România a devenit totuşi destul de interesantă pentru că este aproape de ţări puternice precum sunt Polonia, Ungaria sau Cehia. „Mai mult, numărul populaţiei este foarte important. În România mai este loc de creştere pentru oamenii care vor să meargă în vacanţe. La noi, poate, călătoresc un sfert (dintre oameni – n.red.) în afara ţării, există potenţial.” Înfiinţat în 2010 în Ucraina, turoperatorul Join UP! şi-a extins treptat activitatea şi în afara ţării, mergând către pieţele din Ucraina, Moldova, Kazahstan, Estonia, Letonia şi Lituania, iar acum România, urmând ca în toamna acestui an să lanseze şi primele pachete de vacanţă.

     

    Start din patru poli

    Marius Surdu previzionează că în primul an de activitate touroperatorul va înregistra un număr total de 50.000 de turişti, însă este încrezător cu privire la aceste cifre având în vedere că vor opera din patru oraşe – Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara. Jucătorul îşi doreşte să ajungă la o felie de 40% din piaţa locală de turism, strategia pe care mizează fiind colaborările cu circa jumătate dintre agenţiile de turism locale. Segmentul pe care se concentrează este cel de business, astfel că turiştii nu vor putea cumpăra direct de la Join UP! pachete de vacanţă. „Până la finalul anului 2023, vrem să avem mai mult de jumătate din piaţa de agenţii revânzătoare, ca şi contractări, există cerere pentru aşa ceva, agenţiile de turism caută touroperatori de încredere. Noi credem că ne vom concentra pe un top 300, dar la nivel de contract poate vor fi mai mulţi. Sunt foarte multe agenţii active în datele oficiale, dar în realitate acestea sunt inactive”, explică el.

    Portofoliul de destinaţii va fi în primă fază orientat pe zonele populare în rândul turiştilor români, precum Hurghada şi Sharm El Sheikh (Egipt), Antalya (Turcia), Dubai (Emiratele Arabe Unite) şi Tenerife (Spania). Marius Surdu consideră că asul din mâneca lor este că, spre deosebire de alţi touroperatori, au intrat în România şi cu compania aeriană SkyUp Airlines, care va deservi touroperatorul, ceea ce creează un business integrat. Ei pot astfel să ofere agenţiilor de turism, implicit şi turiştilor, atât servicii de cazare, masă, cât şi transport. SkyUp Airlines dispune de 12 aeronave Boeing 737 cu o vechime medie de 14 ani.

    Zborurile pentru Join UP! către Dubai vor fi operate de Flydubai. „Sinergia între touroperator şi compania aeriană va ajuta, pentru că pe piaţa din România există această carenţă când vine vorba de companiile aeriene. Dacă tu oferi un business integrat, clar va exista încredere din partea turiştilor.” Companiile active sub brandul Join UP! distribuie pachete turistice prin intermediul a 10.000 de agenţii de turism pe pieţele în care se află grupul. Grupul Join UP! a avut o cifră de afaceri de 400 milioane de dolari, cifră care reprezintă veniturile totale ale acestuia de la înfiinţare şi până în prezent. Touroperatorul nu are încă în plan să facă incoming, ci se concentrează în special pe partea de outgoing; cu toate acestea, pe viitor, un astfel de plan nu este exclus. „Poate putem avea în vedere odată cu dezvoltarea şi partea de incoming. Ce ar putea să ajute şi piaţa din România este aeroportul din Braşov, care, dacă va fi deschis este posibil să intre în planurile noastre şi incomingul”, explică el.

     

    Orizonturi îndepărtate

    În 2023, touroperatorul intenţionează să intre şi pe pieţele din Polonia, Cehia, Ungaria şi Slovacia, însă, dincolo de asta, Marius Surdu precizează că au în vedere şi alte planuri de dezvoltare. „Pe lângă destinaţiile menţionate, avem deja în plan o dezvoltare pe Tunisia, Portugalia, Spania şi Grecia şi cu siguranţă vor apărea în paleta noastră pentru anul 2023. În toamna anului viitor vom intra, dar natural, dacă vom simţi că se potriveşte o astfel de dezvoltare, în Zanzibar, avem planuri inclusiv pentru Maldive. Avem planuri pentru exotice”, adaugă el. Jucătorul va avea centre de operare în toate oraşele ţării din care vor fi operate zboruri, însă aceste centre nu vor fi deschise publicului, astfel că Join UP! va avea o prezenţă online, fără sedii fizice, bazându-se pe colaborările cu partenerii. „Noi avem în Bucureşti sediul central, dar plănuim pentru anul viitor să avem şi birouri operaţionale, nu de vânzare, dar în acest moment, forţa de vânzare este către partenerii revânzători. Vom avea site public, însă vom redirecţiona turiştii către agenţiile de turism revânzătoare”, mai spune el.

    În prezent, turoperatorul este în plin proces de recrutare a personalului, având doar cinci angajaţi, însă îşi doresc să ajungă la un număr de 20 de angajaţi în toate birourile din ţară.

     

    De un deceniu şi jumătate în turism

    Marius Surdu vine cu o experienţă de 16 ani în industria de turism, lucrând la DerTour România, Fibula Air Travel, TUI Travel Center România, ceea ce l-a ajutat să înţeleagă piaţa, crede el, lucru care îl va ajuta la dezvoltarea turoperatorului Join Up!. „Am făcut parte din managementul unei companii unde s-au pus bazele unor proceduri, unui flux de lucru, unui stil de management destul de bine stabilit şi standardizat şi cu siguranţă mentalitatea grupului Join Up! este destul de asemănătoare cu cea din vestul Europei. A fost poate primul motiv pentru care am acceptat această provocare, pentru că au venit cu aceeaşi viziune asupra businessului, de nu a pune monopol, de a nu face dumping, de a merge pe ideea unui business crescut natural”, încheie el.

  • Consultantul de vreme rea

    Odată cu revenirea apetitului pentru călătorii după dispariţia restricţiilor care i-au ţinut pe mulţi acasă pe timpul pandemiei revine în atenţie consultantul de turism, scrie Boston Globe.

    După ani de zile în care au preferat să-şi organizeze singuri vacanţele cu ajutorul diferitelor site-uri specializate, mulţi turişti, de la cei de lux, la cei cu bugete reduse, constată că este mai bine să lase pe alţii să-şi bată capul cu organizarea concediilor lor. Unul dintre principalele motive îl reprezintă problemele cu zborurile din ultima vreme, ca şi cu bagajele pierdute, care pot să dea peste cap planurile de vacanţă. Ca atare, cei care vor să plece în concediu preferă să apeleze la consultanţi de turism care să le aranjeze tot, de la itinerariu la programul de la destinaţie, precum şi transportul până la locul respectiv şi totodată să găsească soluţii atunci când apar probleme, ca să nu mai stea ei să se enerveze încercând să recupereze banii pentru zboruri neefectuate sau rezervări de la hotel ori să reprogrameze călătoria.

    Creşterea cererii înseamnă nu numai un program încărcat pentru consultanţii de turism, ci chiar nevoia de a mai reduce din lista de clienţi în unele cazuri. În plus, pe timpul pandemiei, nu puţini au fost consultanţii de turism care s-au reorientat spre alte domenii, astfel încât în prezent nu există suficienţi specialişti care să se ocupe de vacanţele altora.

  • Problemele Blue Air se rostogolesc în piaţă, către agenţiile de turism

    Mai mult, ţinând cont de situaţia în care se află Blue Air, cu datorii totale de 230 mil. euro, agenţiile nici nu mai speră la recuperea banilor pierduţi în aceste zile.

    „Avem clienţi care aveau bilete, unii chiar cu ele în desfăşurare, am luat legătura cu ei. Cu cei care aveau biletul în desfăşurare am rezolvat situaţia, însă rămân pasagerii care urmau să zboare, iar în cazul lor vom vedea ce decizie iau, le-am dat alternative. Dacă Blue Air intră în insolvenţă, nu avem nicio şansă să ne recuperăm banii, nici nu mai sper la acest lucru. De ce să pierdem noi din cauza Blue Air? Noi le-am plătit biletele“, spune Carmen Pavel, proprietara J’Info Tours.

    Ea mai spune faptul că biletele de avion vândute în ultima perioadă de Blue Air erau mult mai ieftine decât cele practicate de alţi operatori, în anumite cazuri fiind o diferenţă chiar şi de 50 de euro pentru aceeaşi rută operată de mai multe companii aeriene. Carmen Pavel spune că încă nu a făcut un calcul al pierderilor înregistrate din cauza situaţiei Blue Air, însă aşteaptă să vadă ce vor decide clienţii, ca mai apoi să tragă o linie a pierderilor.

    Cele mai puternice efecte le resimt turopera­torii care aveau parteneriat cu Blue Air pentru zboruri charter şi care sunt responsabili pentru despăgubirea sau rerutarea turiştilor în cazul în care compania aeriană nu furnizează serviciul sau intră în insolvenţă.

    „Eu sper ca această companie să îşi reia operarea curând şi să recuperez banii. Nu cred că ce s-a întâmplat este în folosul statului, pierd şi pasagerii şi partenerii“, spune Antonio Niţu, director general al Aerotravel.

    Agenţia de turism a fost nevoită să îşi ajute turiştii care au zburat cu Blue Air prin emiterea altor bilete de avion sau prin suportul celor care vor să îşi recupereze banii de la Blue Air. Agenţia vinde atât pachete turistice, în care este inclus şi transportul, dar şi bilete de avion separate.

  • România va fi promovată ca destinaţie turistică în rândul tinerilor din întreaga lume

    Potrivit unui comunicat al MAT, ministerul, Asociaţia Europeană pentru Mobilitate (AEM) şi Asociaţia pentru Sprijinirea Tinerilor, Studenţilor şi Profesorilor (APSTSP) colaborează pentru promovarea României ca destinaţie turistică în rândul tinerilor care deţin o legitimaţie European Youth Card şi/sau International Studenty Identity Card.

    „Tinerii din întreaga lume sunt invitaţi să descopere România, o destinaţie ofertantă şi accesibilă! Pe lângă experienţele antrenante oferite de oraşele şi staţiunile locale sau naţionale, în vacanţele de tip city-break sau turism festivalier, un rol important în procesul de cunoaştere îl joacă şi schimbul cultural. Călătorind, elevii şi studeţii pot lega prietenii, iar aceste relaţii reprezintă fundamentul în înţelegerea frumuseţii diferenţelor şi asemănărilor dintre modalităţile de gândire şi trai ale unor societăţi diferite. În acest fel, pe lângă entuziasmul de a porni în aventură într-un loc nou, necunoscut, tinerii se pot dezvolta tot mai mult, prin îmbogăţirea cunoştinţelor, şi, cu ajutorul reţelelor sociale, îi pot încuraja pe apropiaţii lor să le urmeze exemplul”, a declarat ministrul Antreprenoriatului şi Turismului, Constantin-Daniel Cadariu.

    European Youth Card este o legitimaţie destinată tinerilor din Europa care aduce beneficii posesorilor atât în ţara de origine, dar şi atunci când călătoresc în restul ţărilor de pe continent. În prezent, peste 6 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 12 şi 30 de ani deţin această legitimaţie, iar 38 de ţări sunt partenere.

    International Studenty Identity Card este singura legitimaţie recunoscută oriunde în lume, care atestă statutul de elev în ciclul gimnazial, licean, student, masterand sau doctorand şi care le oferă acestora cele mai eficiente modalităţi de accesare a serviciilor de interes. Peste 6 milioane de tineri, cu vârste de până la 30 de ani, deţin legitimaţia, iar 130 de ţări sunt partenere. Iniţiativa aparţine UNESCO.

    În urma protocolului de colaborare încheiat, MAT va pune la dispoziţia celor două asociaţii o serie de materiale audiovizuale, care evidenţiază atractivitatea destinaţiei România, cu accent pe activităţi, aventură, city-break şi turism rural, pentru promovarea acestora în mediul online, pe platformele digitale ale partenerilor, precum şi în cadrul altor acţiuni de interes.

    Totodată, ministerul acordă dreptul de utilizare a brandului de ţară „România – Exploraţi Grădina Carpaţilor”, precum şi a unui cod QR, care să redirecţioneze utilizatorii către portalul www.romania.travel. Colaborarea este pro bono, transmite MAT.

  • Aproape 500.000 de turişti au ajuns pe litoral în lunile iunie şi iulie, cu 5% mai puţini decât în 2021

    Circa 500.000 de turişti, mai exact 498.000 de persoane, au ajuns în primele două luni din acest sezon pe litoralul românesc, un număr cu 5% mai mic faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

    Scăderea reflectată din datele de la INS este mult mai mică decât estimările jucătorilor din turism, care arătau o scădere de 30-40% pentru acest sezon de vară. Astfel de estimări s-au bazat pe faptul că turiştii au putut călători după doi ani de restricţii, în care nu prea şi-au petrecut vacanţele în afara ţării, drept urmare cazările de pe plan local au avut de suferit.

    Numărul de turişti ajunşi pe litoral este mult mai mare având în vedere că există multe unităţi de cazare care funcţionează la negru, iar alte unităţi nu raportează datele către Institutul Naţional de Statistică. Anul trecut a fost pentru al doilea an la rând când judeţul Constanţa s-a aflat în topul clasamentului celor mai vizitate zone din ţară, având peste 1,2 milioane de turişti.