Tag: timp

  • Povestea omului care a mers la culcare SĂRAC şi NECUNOSCUT iar a doua zi tot internetul vorbea despre el

    Unii muncesc o viaţă întreagă pentru a-şi construi o carieră, în timp ce altora le bate succesul la uşă când se aşteaptă mai puţin, şi ajung vedete peste noapte. 

    Este şi cazul rapperului Post Malone, care a ajuns în topuri când nimeni nu îi dădea vreo şansă.  

    Povestea de succes a lui Post Malone începe în noaptea de 4 februarie 2015, când acesta a încărcat pe internet melodia “White Iverson” pe pagina sa de SoundCloud. Când a mers la culcare, era un simplu anonim falit. Totuşi, peste noapte, piesa i-a schimbat viaţa.

    În adolescenţă, Malone a interpretat o serie de hituri ale unor celebre trupe rock, şi a realizat de asemenea videoclipuri pe care le-a publicat pe YouTube şi Vine. După terminarea liceului s-a mutat în Los Angeles. Între două sesiuni de Minecraft, el obişnuia să cânte la chitara hituri de la Queen şi Frank Sinatra. Numele Post Malone a venit de la un generator de rap-name online.

    În cele din urmă a început să lucreze cu producătorii FKi 1 şi Rex Kudo pe melodii care îmbinau hip-hop cu melodiile cu influenţe rock şi folk, White Iverson fiind una dintre acestea. Traiectoria carierei sale a fost neobişnuit de accelerată. În câteva lunia ajuns să colaboreze cu artişti precum Justin Bieber şi Kanye West.

    Albumul său de debut, Stoney, din 2016, a avut un succes uriaş. Melodiile erau pline de viaţă. De acelaşi success s-a bucurat şi ultimul album, Beerbongs & Bentleys, lansat luna trecută. Acesta a înregistrat un record pe Spotify încă din prima zi de lansare.

    În timpul unui interviu din 2017, artistul le transmitea celor care se aşteaptă să regăsească în hip- hop o sursă de a-şi hrăni emoţiile şi nostalgiile, să se orienteze spre alt gen de muzică, declarând că el îl preferă pe Bob Dylan. Post a descris muzica hip-hop drept un mod de a te distra şi de a rămâne pozitiv. Ulterior, şi-a cerut scuze pentru comentariile sale, care păreau să demonstreze o profundă neînţelegere a originilor muzicii hip-hop.

     
  • Capcana din maşinile şoferilor: Detaliul pe care conducătorii auto îl ignoră zilnic şi le poate aduce o amendă de 2.900 lei

    Poliţia rutieră face o dată la un timp acţiuni de control de rutină. Pe lângă verificarea legalităţii actelor, ele pot verifica şi modul în care şoferii îşi transportă animalele cu autovehiculul.

    Aşa cum prevede legislaţia în vigoare, şoferii nu au voie să transporte pe locurile din faţă animale.

    Conform Codului Rutier, constituţie contravenţie “transportul animalelor pe locurile din faţă ale vehiculelor”, aşa cum este prevăzut la articolul 102 din Codul Rutier.

    Această contravenţie este încadrată în clasa a IV-a de sancţiuni.

    În România există cinci clase de amendă, primele patru li se aplică persoanelor fizice, în timp ce a cincea se aplică doar persoanelor juridice. Astfel, amenda maximă pentru persoane fizice (20 de puncte de penalizare) este de la 2.900 de lei, în timp ce pentru persoanele juridice amenda maximă (100 de puncta de penalizare) este de 14.500 de lei.  

    Clasele de sancţiuni sunt:

    • clasa I: 2/3 puncte-amendă;
    • clasa a II-a: 4/5 puncte-amendă;
    • clasa a III-a: 6 -8 puncte-amendă;
    • clasa a IV-a: 9 – 20 de puncte-amendă;
    • clasa a V-a: 21- 100 de puncte-amendă.

    Nerespectarea acestor prevederi le aduce şoferilor o amendă din clasa a IV-a de sancţiuni care prevede între nouă şi 20 de puncte de amendă. Această sancţiune va fi cuprinsă între 1.305 lei şi 2.900 de lei.

    Valoarea de 145 de lei este valabilă de la începutului anului 2017, când salariul minim brut pe economie se situat la 1.450 de lei.

  • Programul de lucru la bugetari: Vineri după ora 14.00 nu-ţi mai răspunde nimeni la telefon

    ♦ Clotilde Armand, primarul sectorului 1, afirmă că va face prima breşă în programul scurt al bugetarilor: „Vom schimba regulamentul intern pentru ca în ziua de vineri să nu se mai lucreze până la ora 14.00. Să se lucreze până la ora 16.30.

    O parte importantă dintre bugetari lucrează vineri până la ora 14.00, justificând cu un program prelungit cu o jumătate de oră în timpul primelor patru zile ale săptămânii. Acest program însă nu ia în considerare nicio pauză, inerentă unei activităţi de 8 ore. În sectorul privat, programul de lucru este de 8,5-9 ore, cu pauze incluse de cel puţin o oră în total.

    „Organizarea şi modul concret de stabilire a programului de lucru pentru toţi salariaţii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale se realizează în conformitate cu prevederile legale (…) durata normală a timpului de lucru este de 40 de ore/săptămână. Repartizarea acestora este reglementată prin Regulamentul intern al instituţiei, astfel: de luni până joi, în intervalul orar 8:00 – 16.30, şi vineri, în intervalul orar 8.00 – 14.00“, a răspuns la solicitarea ZF Ministerul Muncii.

    Primarul sectorului 1 Clotilde Armand, spune că intenţionează să regândească programul scurt al angajaţilor din Primăria Sectorului 1.

    Aceeaşi situaţie a programului scurt de vineri se poate regăsi în mai multe instituţii ale statului, inclusiv la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), Consiliul Con­curenţei, ANAF etc.

    Guvernul se luptă cu un deficit bugetar uriaş şi încearcă reducerea acestuia în special pe baza unei creşteri economice încă neconfirmate de date. În aceeaşi vreme, salariile bugetarilor au însemnat 110 mld. lei în 2020, adică mai mult de o treime din veni­turile fiscale ale statului. Împre­ună cu pensiile, salariile înghit 93% din veniturile fiscale. Salariile din sectorul public din România sunt cu 70% mai mari decât salariul mediu pe economie, din acest punct de vedere, cea mai mare diferenţă din Europa, arată o analiză a lui Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România.

    Ziarul Financiar a trimis soli­citări instituţiilor statului pentru a cere lămuriri privind pontajul anga­ja­ţilor cu program scurt vinerea şi dacă şi salariile sunt în concordanţă cu programul scurtat.

    Ministerul Muncii şi Primăria Sectorului 1 au avut un răspuns similar: de luni până joi programul angajaţilor este de la 8.00 la 16.30, deci 8,5 ore timp de 4 zile pe săptămână şi vinerea 6 ore.

    În total, se adună 40 de ore – norma întreagă.

    Primăria Sectorului 1 a răspuns: „Programul zilnic de lucru pentru salariaţii care în ziua de vineri lucrează până la ora 14:00 este de luni până joi de la ora 08:00 la ora 16:30, respectiv 4 zile*8 ore şi oră/ zi â 34 de ore, iar vinerea de la ora 08:00 la ora 14:00, respectiv 1 zi â 6 ore. În consecinţă, este respectată durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână, întrucât 34 de ore (de luni până joi) Ă 6 ore (vineri) â 40 de ore.“

    Din răspunsurile celor două instituţii se înţelege fie că angajaţii lucrează fără pauze, fie că pauzele sunt incluse în programul de lucru.

    Potrivit Codului muncii „timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contrac­tului individual de muncă, con­tractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.“

    Despre pauze, Codul Muncii spune „Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă.“

    Cele două ore jumătate libere vinerea pentru unii angajaţi bugetari, adunate într-un an, înseamnă practic încă 16 zile de concediu. Un angajat normal are dreptul la 21 de zile de concediu de odihnă pe an.

    Cum este în mediul privat?

    Bogdan, 25 de ani, este angajat la o companie multinaţională din telecomunicaţii, cu normă de lucru întreagă. Programul său zilnic este de luni până vineri de la 9:00 la 18:00.

    „Practic, am 7,5 ore de lucru efectiv zilnic şi o oră şi jumătate de pauză, care este împărţită în 4: două pauze de jumătate de oră şi două pauze de un sfert de oră“ spune Bogdan.

    Andrei, angajat într-un call-center, are un program de 8,5 ore zilnic împărţit astfel: 7,5 ore timp de lucru efectiv şi trei pauze, una de jumătate de oră şi două de un sfert de oră.

     

  • Proiect: Pietonii care obişnuiesc să efectueze “activităţi de natură a le distrage atenţia” în timpul traversării vor fi amendaţi

    Autorităţile vor ca şoferii care pietonii care obişnuiesc să efectueze activităţi de natură a le distrage atenţia atunci când se angajează în traversarea drumului public să fie sancţionaţi, conform unui proiect de hotărâre pus în dezbatere la Ministerul Afacerilor Interne (MAI).

    Miercuri, 14 aprilie 2021, a fost publicat, pe site-ul MAI, Proiectul de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1.391/2006.

     Proiectul prevede ca la articolul 167 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

    „h) să efectueze activităţi de natură a le distrage atenţia atunci când se angajează în traversarea drumului public.”

    Astfel, pietonii care nu vor respecta această reglementare vor primi o amendă cuprinsă între 290 de lei şi 435 de lei.

    Pietonii reprezintă o categorie vulnerabilă în trafic, iar un comportament imprudent al acestora poate spori numărul deceselor rezultate din accidentele de circulaţie în care aceşti participanţi la trafic sunt implicaţi, conform notei de fundamentare la proiect.

    În perioada 01.01.2019 -15.09.2020, s-au înregistrat 1.711 de accidente de circulaţie grave având drept cauză principală a producerii traversarea neregulamentară a drumului public de către pietoni. În urma producerii acestora, a rezultat decesul a 457 de persoane şi rănirea gravă a altor 1272 de persoane, toate aceste persoane având calitatea de pietoni.

    În contextul necesităţii existenţei acestei asigurări, pentru o mai bună previzibilitate a ceea ce înseamnă prudenţă în traversarea drumului public în trafic, prin prezentul proiect se reglementează interdicţia pietonilor de a efectua activităţi de natură a le distrage atenţia atunci când se angajează în traversarea drumului public, mai este menţionat în nota de fundamentare a proiectului.

    Această interdicţie există deja în legislaţia rutieră, însă numai în ceea ce priveşte conducătorii de vehicule, acestora fiindu-le interzis a efectua activităţi de natura a le distrage atenţia de la conducere, precum şi de a folosi telefoanele mobile atunci când se află în timpul deplasării pe drumurile publice. 

    Din această perspectivă, este necesară îmbunătăţirea inclusiv a legislaţiei rutiere, astfel încât riscul rutier să se reducă.

    Pentru ca acest proiect de HG să intre în vigoare este necesar să fie adoptat de Guvern, ca apoi să fie publicată în Monitorul Oficial.

     

  • Imperiul lui Trump, în derivă: Averea fostului preşedinte american a scăzut cu miliarde dolari în timpul mandatului

    Când a preluat preşedinţia Statelor Unite, Donald Trump a lăsat în urmă un imperiu construit în câteva decenii, dar patru ani mai târziu activele lui valorează mai puţin, iar averea i-a scăzut cu aproape 25%, potrivit Bloomberg.

    Averea lui Trump a scăzut de la 3 miliarde de dolari la 2,3 miliarde de dolari, conform Bloomberg Billionaires Index. Pandemia pe care a promis că o va face să dispară când era preşedinte îi răvăşeşte compania, iar manifestările violente care au definit finalul mandatului său i-au deteriorat şi brandul.

    Publicaţia americană a analizat documente financiare, documente de creditare, a realizat interviuri cu foşti executivi şi analişti din industrie, scoţând la iveală cât de problematică este situaţia pentru Trump şi pentru compania sa.

    Pandemia de Covid-19 a lovit puternic în piaţa clădirilor de birouri şi în cea a facilităţilor turistice – ambele fiind extrem de importante în imperiul fostului preşedinte american.

    Totodată, asaltul asupra Capitoliului a afectat relaţia sa cu brokerii de credite şi cu creditorii. În următorii patru ani, credite în valoare de cel puţin 590 de milioane de dolari ajung la scadenţă, iar mai mult de jumătate din această sumă este garantată personal de Donald Trump.

    Este de menţionat că Trump şi-a mai revenit în trecut. O revenire economică post-pandemie ar putea să majoreze valoarea proprietăţilor sale. Totodată, el ar putea continua să vândă cărţi, să se întoarcă la televiziune sau să lanseze o reţea socială care să concureze cu Twitter. Chiar dacă lucrurile merg prost, ar putea profita de acest lucru şi să îşi reducă taxele – aşa cum a făcut ani de zile.

    În ceea ce priveşte proprietăţile rezidenţiale, acestea valorează 1,7 miliarde de dolari, în scădere cu 26% în perioada 2016-2021, iar asupra lor planează datorii de peste 256 de milioane de dolari.

    Cele două clădiri de birouri din New York şi San Francisco gestionate sub firma Vornado au înregistrat o scădere a valorii de la peste 760 de milioane de dolari la 685 de milioane de dolari.

    În acealaşi timp, proprietatea de la adresa 40 Wall St. a scăzut ca valoare de la 550 de milioane de dolari la 277,7 milioane de dolari, iar unii chiriaşi îşi doresc să plece. Cushman & Wakefield, brokerul care intermedia închirierea clădirii, a tăiat toate legăturile cu Trump după ce susţinătorii săi au răvăşit Capitoliul.

    Trump Tower înregistrează probleme similare. Proprietarii de apartamente de aici aşteaptă de luni întregi cu unităţile la vânzare şi nu reuşesc să scape de ele nici cu discounturi atractive.

    În ceea ce priveşte proprietăţile turistice, adică resorturi şi hoteluri, acestea sunt evaluate la 558,9 milioane de dolari, în scădere cu 42% din 2015 până în 2020. Acestea generează venituri de 90,8 milioane de dolari, dar asupra lor planează datorii de 330 de milioane de dolari.

    Toate celelalte proprietăţi ale preşedintelui american, de la hotelul din Washington, până la complexul Doral din Miami sau Mar-a-lago, înregistrează scăderi de cel puţin 20-30%.

  • Veşti proaste pentru şoferi: Proiectul prin care şoferii ar fi putut cere anularea a două puncte de penalizare, propus spre respingere

    Senatul a aprobat în luna februarie a anului 2019 un proiect de lege, care prevedea că şoferii puteau cere anularea a două puncte de penalizare în urma vizionării unor materiale educative despre urmările grave ale neatenţiei în trafic sau ale unui comportament neadecvat la volan, care în prezent a fost propus spre respingere.

    Mai exact, este vorba despre proiectul de Lege pentru completarea art.96 din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice care a prinit în a doua zi a lunii martie raport de respingere de la Comisia pentru industrii şi servicii Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională Comisia pentru transporturi şi infrastructură

    ”În cazul aplicării a două puncte de penalizare, altele decât cele două premergătoare suspendării permisului de conducere, titularul acestuia poate cere anularea acestor două puncte în urma prezentării dovezii faptului că a participat la vizionarea unui film educativ, realizat de Poliţia Română, despre efectele nerespectării regulilor în trafic. Conducătorul auto poate face această solicitare o singură dată într-un interval de şase luni. Vizionarea acestor filme educative din domeniul siguranţei rutiere se va face în structurile şi la partenerii aprobaţi de Poliţia Română, cu drept de eliberare a dovezii de participare la vizionare”, se arăta într-un amendament la proiectul iniţiat de senatorul PNL Mario-Ovidiu Oprea.

    Potrivit iniţiatorului, această măsură este o practică întâlnită şi în alte state, cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte corectarea voluntară a unor acţiuni greşite la volan.

    ”Pedepsirea încălcării Codului rutier este astfel dublată de educaţie rutieră şi conştientizarea pericolului pe care îl constituie comportamentul greşit la volan”, se arată în expunerea de motive.

    Potrivit proiectului, suspendarea permisului pentru posesorii cu o vechime mai mică de un an se va face la cumularea a 12 puncte, aţă de 15 cum este cazul celorlaţi şoferi.

    ”De o importanţă covârşitoare este înţelegerea responsabilităţii enorme pe care o avem în calitate de conducători auto, chiar de la bun început”, motivează Oprea reducerea număruluid e puncte pentru şoferii începători.

    În urma finalizării dezbaterilor, membrii celor patru comisii au hotărât, cu majoritate de voturi,respingerea proiectului de Lege pentru completarea art.96 din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, din următoarele considerente:

    • în prezent, legislaţia în vigoare prevede un sistem de bonificare a titularilor permiselor de conducere care respectă normele privind circulaţia pe drumurile publice, conform art. 103 alin (4) din OUG 195/2002;
    • – textul propus de iniţiator nu este clar, întrucât nu stabileşte un număr maxim de vizionări. Astfel, se poate înţelege că o persoană poate viziona de mai 4 multe ori un film educativ şi poate beneficia de anularea tuturor sancţiunilor contravenţionale complementare acumulate, constând în aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare;
    • nu reiese cum vor conştientiza importanţa celor învăţate şi a regulilor de trafic cei care posedă permis de conducere cu o vechime mai mică de 1 an.

    Pentru ca această propunere legislativă să intre în vigoare, având în vedere că a primit votul favorabil al Senatului, este necesar să fie adoptată de Camera Deputaţilor şi să fie promulgată de şeful statului, ca apoi să fie publicată în Monitorul Oficial.

  • O veste bună pentru întreaga lume: Cel mai important bancher din America spune că dobânzile la dolar vor rămâne scăzute pentru mult timp

    Jerome Powell, preşedintele Rezervei Federale (n.red: banca centrală americană), a anunţat joi că se aşteaptă să apară presiuni inflaţioniste în următoarea perioadă, însă cel mai probabil nu cât să determine banca centrală să crească dobânzile, potrivit CNBC.

    Pieţele au reacţionat negativ la comentariile lui Powell, întrucât bursele au înregistrat scăderi uşoare, iar randamentele pe titlurile de stat au crescut. Unii investitori şi economişti se aşteptau de la el să dea semnale de ajustare în ceea ce priveşte programul de achiziţie de active al băncii centrale.

    Rezerva Federală are un program de achiziţie de active de 120 de miliarde de dolari, care include şi titluri de stat.

    Powell a reiterat poziţia sa anterioară referitoare la inflaţie, susţinând că nu se aşteaptă ca aceste creşteri de preţuri să fie de durată sau semnificative, astfel încât nu va exista un motiv consistent pentru ca Fed să-şi acomodeze politica pe dobânzi.

    Banca centrală americană preferă că inflaţia să stea în jurul nivelului de 2%, un nivel despre care consideră că arată o economie sănătoasă şi lasă totuşi loc de reducere a dobânzilor în vremuri de criză. Cu toate acestea, rata inflaţiei a stat mult sub acest nivel pentru cea mai mare parte a ultimilor zece ani, şi a continuat să scadă în timpul pandemiei.  

  • Idei de afaceri în vremea pandemiei: un tânăr a lansat pe cont propriu o afacere într-un apartament din Bucureşti. A învăţat singur cum să îşi facă produsele, iar acum lumea ”se bate” sa dea şi 1.000 de dolari să le cumpere

    „În perioada ei de glorie, pălăria făcea diferenţa între clasele sociale, dar în acelaşi timp aducea şi un plus de eleganţă, de rebeliune, de curaj şi de încredere. Pălăria trebuie purtată cu încredere, altfel îţi va dezvălui exact opusul, neîncrederea de sine”, spune Octavian Sapovalov, cel care la începutul anului 2017 punea bazele brandului The Hat Butcher. Ce l-a determinat să aducă în contemporan obiceiul aproape uitat al purtării pălăriei, dar şi pe cel al al meşteşugului de pălărier? 

    Sapovalov este originar din Rîmnicu Sărat, judeţul Buzău, şi vine dintr-o familie cu tradiţie în artizanat şi cu înclinaţii artistice. Bunicul său a fost cizmar, iar tatăl lucrează în domeniul auto – în trecut a cochetat cu designul auto, iar acum recondiţionează maşini clasice.

    „Având aceste repere în familie şi fiind de mic atras de latura artistică şi de cea a meşteşugului, mi-a fost mult mai uşor să asimilez anumite cunoştinţe şi deprinderi pentru a-mi asuma meseria de pălărier”, spune el.


    Buzoianul în vârstă de 35 de ani spune că proiectul a fost hrănit de vechea sa pasiune pentru filmele western, cultura nativ americană şi perioada anilor 1930-1940. La acestea s-a adăugat curiozitatea de a afla şi a învăţa procesul care stă în spatele pălăriilor. Aşa a apărut proiectul The Hat Butcher.

    Citiţi aici povestea integrală 

  • Povestea tristă a staţiunii româneşti care a fost cândva perla turismului european şi care acum a ajuns într-o situaţie îngrozitoare. Cine sunt oamenii care vor să o readucă la viaţă

    Ape minerale cu efecte terapeutice, zeci de unităţi de cazare – mare parte nefuncţionale – şi o istorie bogată în spate. Este ceea ce a rămas dintr-o staţiune care ar fi putut aduce de zeci de ori mai mulţi turişti străini decât o face în prezent. Ar fi putut. Timpul n-a avut însă răbdare şi a măcinat, puţin câte puţin, staţiunea Băile Herculane, până aproape de pierzanie. Dar nu-i totul pierdut, şi-au spus curajoşii care au găsit oportunităţi de dezvoltare, aşa că, de ceva timp, locul a început să renască din propria cenuşă. Încet, dar sigur.

    În împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute în prezent 16 izvoare naturale cu apă termominerală, înşirate de-a lungul râului Cerna, care traversează oraşul cu 5.000 de locuitori. Despre apele sulfuroase de la Herculane se ştie că, de-a lungul timpului, au dovedit că pot vindeca boli atât interne, cât şi externe, de la artroze la boli de piele, afecţiuni gastrice, oftalmologice, respiratorii sau sechele posttraumatice. Factorii naturali pot fi folosiţi fie în scop preventiv, fie în scop terapeutic.

    Dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla fără un program investiţional amplu, care să creeze un mediu turistic atractiv pentru cei care ajung la concluzia că apele de la Herculane le pot face bine. Staţiunii îi trebuie infrastructură, îi trebuie posibilităţi mai multe de petrecere a timpului şi o atractivitate constantă tot timpul anului, nu doar în vârful de sezon.

    Azi, o plimbare prin staţiunea Băile Herculane e ca şi cum ai răsfoi o carte veche, un manual care le-a fost de folos bunicilor sau străbunicilor pe băncile şcolii, dar care a sfârşit aruncat în podul casei. Poveştile localnicilor încep, invariabil, cu „Aici, cândva, veneau turiştii străini cu probleme de sănătate” sau „Aici erau hotelurile neîncăpătoare în timpul sezonului de vară”. Toate au fost cândva, pe vremuri, de mult. Azi, hoteluri întregi stau în paragină, cu geamuri sparte şi uşi ferecate, iar clădiri istorice cu detalii fascinante de arhitectură stau să se prăbuşească. Au mai rămas ca martori doar localnicii care au trăit şi vremurile de glorie ale staţiunii.

    „Să mergeţi în centru să vedeţi, acolo e frumos. Aşa, pe lângă ruine, n-aveţi mare lucru de admirat”, spunea prieteneşte un locuitor din staţiune, ieşit la plimbare într-o duminică rece de noiembrie. La fel de rece ca staţiunea.

    În Herculane există astăzi 66 de unităţi de cazare, cu o capacitate de 4.476 de locuri. Dintre acestea, 3.193 se găsesc în cele 13 hoteluri, spun proprietarii din staţiune.

    Tot ei mai arată că, în 2018, în Herculane s-au cazat peste 140.000 de turişti, un record al staţiunii în ultimele două decenii. Minimele istorice au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când numărul turiştilor nu a depăşit 5.000 pe an. Pentru 2019, estimările arată că numărul se va apropia de 170.000. Au fost făcuţi paşi înainte, dar nu e suficient.

    Pionierii

    Printre curajoşii care au investit în Herculane se numără familia Băzăvan din Craiova, care este responsabilă de peste 400 dintre cele aproape 3.200 de locuri de cazare disponibile în hotelurile din staţiune.

    „Obişnuiam să venim aici cu părinţii în copilărie, aşa că am văzut cât de căutată era zona cândva. Ani mai târziu, când ne-am reîntors, am găsit totul în paragină. Atunci am decis să cumpărăm noi un hotel şi să-l renovăm pentru a-l redeschide”, povesteşte Marius Băzăvan, care, alături de fratele lui, Florin, ţine în mâini hotelurile Diana şi Afrodita din Băile Herculane.

    Marius avea 22 de ani când a hotărât să se dedice redeschiderii hotelului Diana. Coordonaţi şi susţinuţi permanent de părinţi, cei doi fraţi au făcut ceea ce nu mulţi îndrăzniseră să creadă că se mai poate face. „Am pornit cu un buget care s-a terminat mai repede decât plănuiserăm. Până la finalizarea primului hotel (Diana – n. red.), bugetul programat a crescut de două ori şi jumătate. Am apelat la credite bancare şi încă nu ne-am amortizat investiţia. Sperăm să facem asta în următorii doi ani”, spune Florin Băzăvan.

    Hotelul Diana a fost repus în funcţiune în 2011. Un an mai târziu s-a deschis ceea ce este astăzi Afrodita Resort & Spa, un complex care, pe lângă hotel, include saune, o sursă proprie de apă termală sulfuroasă şi zone destinate tratamentelor de recuperare şi prevenţie. Investiţia în cele două hoteluri a ajuns, în cele din urmă, la 10 milioane de euro.

    „În prima iarnă, am avut şase cazări. Pe atunci (în 2012 – n. red.), în Herculane toate spaţiile de cazare se închideau pe perioada iernii, de aceea oamenii nu erau obişnuiţi să vină aici în lunile acelea”, îşi aminteşte Marius Băzăvan.

    Ei au fost deschizători de drumuri, iar lor le-au urmat şi alţii. Uşor-uşor, staţiunea a ajuns la un nivel decent.

    Afrodita Resort & Spa face parte din grupul Bacolux, deţinut de fraţii Marius şi Florin Băzăvan. Pe lângă hotelurile Diana (trei stele) şi Afrodita (patru stele) din Băile Herculane, în grup mai sunt incluse hotelul Craioviţa din Craiova şi pensiunea Bacolux din Buşteni. Împreună, acestea au peste 1.000 de locuri de cazare şi 350 de angajaţi. Grupul Bacolux a fost înfiinţat în 1994 ca un business de familie. Primul hotel deschis a fost cel din Craiova, căruia i-au urmat, în 2011, hotelul Diana (preluat şi redeschis), iar apoi hotelul Afrodita. La finalul anului trecut, în cadrul hotelului Afrodita a fost deschis centrul spa Herculum, o investiţie de 2,5 milioane de euro, iar acum proprietarii lucrează la o zonă de divertisment pentru copii.

    Mânaţi de inconştienţă

    La opt ani distanţă de la deschiderea primului hotel din Herculane, cei doi fraţi Băzăvan spun că nu curajul, ci inconştienţa i-a mânat în luptă. „Investitorii nu vin aici, pentru că investiţia nu se amortizează foarte repede. Nimeni nu vrea să cumpere o clădire în ruină, să aştepte un an şi jumătate, poate chiar doi, până să primească autorizaţia de construcţie, să construiască încă patru-cinci ani şi abia apoi să deschidă. Şi totuşi, staţiunea trebuie să renască, peisajele sunt foarte frumoase, resursele naturale şi aerul ionizat sunt elemente foarte valoroase pentru dezvoltarea oraşului”, spune Florin Băzăvan.

    Anul acesta, pentru prima dată în perioada săbătorilor, multe rezervări la Afrodita Resort & Spa sunt pentru perioada 23 decembrie – 3 ianuarie, adică oamenii vor să stea mai mult timp în Herculane, nu doar trei-patru zile, ca până acum. Şi ponderea turiştilor străini e mai mare, ajungând acum la 14-15%, faţă de doar 2% în urmă cu opt ani. „Mai avem câteva proiecte pe care vrem să le dezvoltăm în Băile Herculane şi la care lucrăm în prezent. Unul dintre ele este un spaţiu de divertisment. Ne-ar mai trebui însă angajaţi. Avem 260 de oameni la hotelurile din Herculane, dar am mai avea nevoie de încă cel puţin 15%”, spune Florin Băzăvan.

    Cei doi fraţi antreprenori spun că, dincolo de investiţiile private, turismul balnear are nevoie şi de o colaborare mai bună între Ministerul Sănătăţii şi cel al Turismului, pentru a încuraja oamenii să meargă la tratamente în astfel de staţiuni, unde se ajunge, de regulă, cu trimitere de la medicul de familie. Turiştii care vin să-şi trateze diverse afecţiuni trebuie să respecte indicaţiile clare ale medicului de familie şi ale medicilor din staţiune.

    De altfel, circa 40% dintre turiştii care se cazează la Afrodita Resort & Spa se duc pentru tratamente recomandate de medici, iar restul aleg să meargă acolo pentru relaxare. Media de vârstă a celor care se cazează în complex este de aproximativ 40 de ani. Preţurile variază în funcţie de sezon, de tipul camerei şi de alte criterii, dar în medie şapte nopţi de de cazare în complex costă circa 200 de euro pentru o cameră dublă, potrivit unei simulări de rezervare făcute pe site.
    Pentru toate hotelurile din grupul Bacolux, familia Băzăvan estimează o cifră de afaceri de 7,3 milioane de euro în 2019, în creştere faţă de cele 6 milioane de euro obţinute anul trecut. Businessul creşte şi, odată cu el, creşte şi staţiunea Băile Herculane. Mai trebuie să crească doar interesul investitorilor şi al autorităţilor.

  • Noroc de antreprenor. Cum a reuşit Dragoş Anastasiu să îşi vândă afacerea din turism chiar înainte de începutul crizei cauzate de coronavirus. Acum are rezerve de milioane de euro

    „Aş putea să mă caracterizez drept un veşnic neliniştit şi un veşnic nemulţumit”, îşi începe Dragoş Anastasiu povestea celui un sfert de secol de antreprenoriat în cadrul evenimentului Meet the CEO, organizat în urmă cu aproximativ un an, chiar înainte de debutul crizei generate de pandemie în România.

    Redăm acum discuţia avută cu antreprenorul în martie 2020. 

    Început cu întoarcerea sa din Germania şi renunţarea la o carieră promiţătoare – şi tihnită într-o piaţă atât de aşezată – parcursul antreprenorial al lui Dragoş Anastasiu a avut o evoluţie plină de neprevăzut. Aşa cum a fost de altfel traseul celor mai mulţi capitalişti români care au dezvoltat afaceri în anii ’90. Pentru Dragoş Anastasiu, acesta a culminat cu 2019, „cel mai bun an”, după cum mărturiseşte chiar el, odată cu vânzarea diviziei turistice a grupului Eurolines către grupul german DerTour (Der Touristik), parte a gigantului REWE. Businessul din turism al lui Anastasiu ajunsese la o valoare cumulată de circa 150 de milioane de euro şi vânzarea pare să fi fost poate una dintre cele mai bune decizii luate de antreprenor, în contextul turbulenţelor prin care trece în prezent industria turismului.
    Acum, activităţile lui Dragoş Anastasiu se concentrează pe serviciile de ospitalitate (deţine din 2015 Green Village 4* Resort în Delta Dunării şi are participaţii la Valea Verde Resort, din satul Cund, Transilvania), închiriere de maşini (din 2014 deţine şi franciza Enteprise Rent-A-Car) şi servicii de suport (resurse umane, marketing, administrativ şi contabilitate prin Ad Wise 4 people), precum şi consultanţă în domeniul livrării de traininguri şi al dezvoltării organizaţionale. Domeniul în care şi-a început activitatea, serviciile de transport, nu lipsesc nici acum din portofoliul grupului Eurolines. Anul trecut, valoarea afacerilor generate de grup a ajuns la 13 milioane de euro, iar numărul angajaţilor, la peste 200.
    Dincolo de reuşitele sale „numerice”, din discuţia de la Meet the CEO reiese că Dragoş Anastasiu a meditat la parcursul său, la ce ar fi putut face mai bine, la milioanele pierdute, dar şi la oportunităţile pe care nu le-a ratat. De altfel, spune că se gândeşte la „cartea sa antreprenorială” în capitole: valul dezvoltărilor spontane, ceaţa adusă de numeroase provocări, iar abia apoi dezvoltarea conştientă a businessului. Neliniştea a fost însă o coordonată a tuturor capitolelor cărţii sale.
    „Eu ca om, noi ca şi companie, industria turistică sau de transport din România şi România ca ţară nu îşi ating adevăratul potenţial. Am senzaţia în fiecare zi că trebuie să facem mai mult ca să ne atingem acest potenţial, pe care pare că suntem aproape de a-l atinge şi tot nu reuşim. Nici nu mai suport să aud cuvântul potenţial, despre care tot vorbim de 30 de ani şi pare că nu îl mai atingem niciodată”, spune el.
    Îi plac oamenii, echipele care se dezvoltă şi spune că acestea îl motivează să meargă mai departe. Iar când vine vorba de decizii, spune: „Cred că întoarcerea în România a fost cea mai bună decizie conştientă a vieţii mele”. A trăit în Frankfurt, vreme de 14 ani, după ce se mutase acolo împreună cu familia când avea 18 ani. A studiat, iar apoi a lucrat ca medic timp de patru ani – acesta fiind, de altfel, un alt reper important pentru dezvoltarea sa ulterioară. „Cei 14 ani de Germania au contat mult, iar apoi un alt lucru care mi-a influenţat fundamental viaţa a fost medicina. Am înţeles cu aceasta că viaţa nu e despre mine, ci e despre ceilalţi şi că trebuie să stai în slujba celorlalţi timp de 24 de ore, nu ai voie să fii obosit, să te plângi. Cel mai mult contează cel din faţa ta şi să îi fie lui bine.”
    Mărturiseşte însă că medicina nu a fost pasiunea sa, iar acesta a fost unul dintre factorii care au contribuit la întoarcerea sa în România. Celălalt a fost sentimentul că poate să facă aici ceva diferit: „Am avut acest sentiment în stomac că dacă mă întorc în România şi fac ceva în legătură cu Germania, va fi ceva pe care mulţi nu pot să îl facă; altfel aş fi fost unul dintre sutele de mii de medici din Germania cu nume românesc”.
    Chiar dacă nu s-a simţit niciodată străin acolo, „eram totuşi Anastasiu şi mă gândeam că voi avea un cabinet pe care să scrie «Anastasiu» şi mă voi umple de ruşi, de greci, niciun Mayer, niciun Müller nu ar intra la mine acolo”. A venit astfel în România în 1995, când, spune el, nimeni nu se întorcea ca să facă ceva, ci se întorceau cei care nu reuşiseră să realizeze ceva peste hotare.

    El a înotat totuşi împotriva curentului şi şi-a propus să realizeze ceva ieşit din comun, mai cu seamă datorită unei întâmplări: medic fiind, avea pacienţi, iar unul dintre ei i-a solicitat să îl ajute cu un business de transport cu autocare între România şi Germania. După câteva zile, s-a întâmplat să aibă un alt pacient, care lucra la Ministerul Transporturilor, prin care a putut să îl ajute pe cel cu autocarele. Ulterior, a intermediat pentru el un contract cu Deutsche Touring, care era la acel moment cea mai mare firmă de transport din Europa, ajungând ca într-un final să fie el cel responsabil de dezvoltarea businessului.
    După circa opt luni în care românul responsabil de business nu a reuşise să facă un decont de peste 100.000 de mărci pentru firma germană, deşi toate autocarele erau pline „de iaurturi, de lenjerie, se cărau tone de lucruri – cele mai multe feminine”, firma din Germania l-a solicitat pe el pentru a le oferi ajutorul. „Aveam un copil de doi ani, câştigam 7.000 de mărci germane din gărzile făcute la spital, iar propunerea lor era să îmi ofere 60% din business, eu să primesc 30% din afacere şi un salariu de 1.500 de mărci.” A răspuns pozitiv ofertei şi a ajuns astfel să preia el afacerea cu autocare.
    Ulterior, fiindcă au avut o problemă cu o firmă din Sofia, nemţii nu au mai venit în România. I-au dat însă autocarele în leasing (la o dobândă mai mare decât în Germania, după cum a realizat ulterior) şi a fost partener cu ei până în urmă cu trei ani, când s-a inversat roata şi a vrut ca el să îi cumpere, după ce au intrat în insolvenţă, în contextul în care s-a lansat pe piaţă Flixbus, despre care spune că „i-a distrus pe toţi, inclusiv pe Eurolines Germania. De unde plecasem, de la coloşii din Germania care erau ei, am fost apoi pe punctul de a-i cumpăra”.
    La început însă, îşi aminteşte că „am făcut curse Bucureşti-Frankfurt de m-am săturat cât ghid am fost şi câtă Coca-Cola am vândut ca să le demonstrez şoferilor că se poate vinde Coca-Cola în autocare şi putem să scoatem 100 de mărci pe fiecare cursă, bani care să le rămână lor”. La vremea respectivă, majoritatea competitorilor săi foloseau autocare vechi, fără pernă de aer, „până la Frankfurt îţi blestemai zilele”. El primise însă de la Deutsche Touring un Mercedes nou, pe care l-a luat şi folosit şi ca obiect de marketing, nu doar de transport: l-a pus în faţa Ambasadei Germane, unde se duceau toţi să îşi ia vize.

    Unul dintre primele hopuri în business s-a legat de faptul că el încasa şi lei, şi valută şi trebuia să accepte cursul valutar impus de bănci. În 1996-1997, în urma deprecierii în care cursul s-a dublat, a fost pus în situaţia în care avea o sumă mare de bani pe care trebuia să îi plătească celor de la Deutsche Touring, dar în lei. Deutsche Touring era la vremea respectivă un business monopolist, era cea mai mare firmă de transport din Europa.

    „Am ajuns la
    14-15 autocare pe zi, dar dintre acestea, majoritatea erau umplute de oameni care plecau în Spania, prin hubul din Frankfurt.”
    Atunci, încasa biletul până în Spania, iar toţi banii urma să fie daţi la Deutsche Touring. În toamna anului 1996, leul s-a depreciat de la 4.300 de lei/dolar până la 10.000 de lei/dolar în ianuarie-februarie, iar apoi a coborât la 7.000 de lei/dolar şi s-a stabilizat până în 1998 undeva la 8.000 de lei/dolar. „Am pierdut mulţi bani fiindcă eu aveam lei, nu mi-i schimba nimeni, cei de la Deutsche Touring aşteptau mărci şi eu le spuneam, pot să vi-i trimit, dar în fiecare zi sunt mai puţini. M-am gândit să cumpăr nişte biciclete, ceva, un apartament – dar nu mă lăsau să mă ating de ei.” Nemţii au rămas fermi pe poziţii, iar el a pierdut astfel 120.000 de mărci în două-trei luni. În plus, la câteva luni după debutul afacerii, şoferul care conducea autobuzul nou a făcut un accident cu acesta, în contextul în care el trebuia să plătească în continuare ratele la Deutsche Touring. „Autobuzul a stat pe margine 3-4 luni la reparaţii în Tucia, între timp închiriau din alte locuri şi aşa s-au descurcat.”
    „Mi-am dat seama conştient de câte oportunităţi au fost, de câte ori ar fi trebuit să mor din punct de vedere antreprenorial şi nu am murit fiindcă a fost posibil în România să supravieţuiesc, altundeva nu aş fi reuşit. Conştient, potenţialul mare pe care îl avem aici l-am realizat în ultimii 10 ani, după criză”, spune antreprenorul, privind retrospectiv la dezvoltarea afacerilor sale.

    Un alt an greu a venit odată cu criza: „La criză eram practic insolvenţi: ne-au ţinut furnizorii de fapt şi banca noastră de atunci, BRD, ne-a dat credite pe care nu cred că ni le-ar da astăzi pentru că nu existau neapărat argumente solide”.
    Îşi aminteşte că în perioada respectivă făcea sute de ture în cimitirul de lângă birourile lor, în căutarea de soluţii. „Noi în faţa firmei avem un cimitir. Se cheamă Cimitirul Reînvierii, colţ cu Maica Domnului. Eu în acel cimitir am făcut sute de ture. Anul 2009 aşa l-am petrecut, mai degrabă în cimitir decât la firmă, pentru că, dacă eram la firmă, mă închideam în cameră şi nu voiam să văd pe nimeni, dacă intra cineva, vai de capul lui. Aşa ştiam eu să găsesc soluţii în criză – mă închideam în mine şi căutam, mergeam în cimitir şi căutam soluţii. Asta a fost metoda mea primitivă de a gestiona criza, mi-am spus că trebuie să îmi protejez angajaţii să nu ştie că mă plimb prin cimitir, anul 2009 a fost horror.”

    Au urmat
    apoi ani buni,
    cu o singură excepţie: anul de dinaintea de aderarea la UE din 2007, când toţi cei care plecau din România trebuia să arate la vamă 500 de euro. „Atunci ne-au omorât microbuzele ale căror şoferi împărţeau înainte de trecerea frontierei câte 500 de euro fiecărui călător, iar în Ungaria luau înapoi câte 550 de euro de la fiecare.” Chiar dacă biletul costa mult mai mult decât la autocar, microbuzul îi trecea totuşi graniţa.

    După anul 2009, lumea a redescoperit autocarul odată cu norul de cenuşă care a afectat traficul aerian din România. „Tot felul de deputaţi, senatori voiau să se întoarcă în ţară –  într-o lună am câştigat peste 100.000 de euro”, îşi aminteşte Anastasiu, al cărui spirit de întreprinzător s-a activat odată cu această criză. A sunat câţiva colegi să vină la firmă şi au dus la Otopeni un autocar, cu care au făcut o cursă formată din destinaţiile Budapesta-München-Frankfurt-Bruxelles-Londra şi au pus un preţ dublu ori doi pe bilet, în contextul în care nu ştiau cât avea să dureze situaţia. Autobuzele se umpleau rapid, astfel că a
    ajuns să câştige 150.000 de euro. Acela a fost momentul revenirii. „De atunci lucrurile au mers bine, am avut cash cu care să facem ceva mai departe.”
    Au urmat mai mulţi ani buni,
    de creşteri, mai cu seamă după ce a început să dezvolte businessul şi în domeniul turismului.

    Din momentul în care au intrat în turism, lucrurile au mers foarte bine.
    „În 2009 eram insolvent.
    În 2010 a venit norul de cenuşă. În 2011 a venit această oportunitate şi am cumpărat firma TUI din România, Danubius.” Eurolines intrase în criza economică din 2009 cu afaceri de 32 milioane de euro, iar în 2010 a surprins piaţa când a anunţat achiziţia Danubius Travel, firmă deţinută de TUI Travel PLC (70%), de Ciprian Popescu şi de Camelia Dinu. Danubius Travel era una dintre primele agenţii de turism înfiinţate în România, cu sediul central în Mamaia, şi se ocupa în special de incoming.
    „Ştiam că trebuie să intrăm în turism fiindcă aveam o reţea destul de largă în România şi vindeam numai bilete de autocar.” Începuseră să cocheteze cu turismul, dar oamenii nu asociau brandul lor cu acesta, ci cu autocarele, astfel că a luat decizia asocierii cu TUI, care era la acea vreme numărul 1 la nivel mondial şi aveau în România firma de incoming. „Făceau un business foarte bun până la gripa aviară, după gripa aviară nu şi-au mai revenit pe incoming. Ei aveau un nume, eu aveam reţea.”A cumpărat firma care avea 7-8 autocare, clădirea de birouri în Mamaia – „ei nu ştiau cum să sacpe de aceste active, că toată lumea cumpăra business”.
    A obţinut astfel franciza exclusivă pe România şi Moldova – iar din acel moment şi în anii ce au urmat creşterile au fost de 30-40% anual. „Am fost singurul travel hypermarket din România, am intrat în malluri, fiind singurii de atunci care am avut curaj să facem asta, am avut reţea, brand, content, contracte; modelul de business a fost unul câştigător, iar creşterea, impresionantă.”

    A urmat apoi un alt an dificil – 2018
    –  mai ales la nivel de psihic, din cauza unei amenzi primite de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) şi a 13 agenţii de turism, printre care şi a sa, pentru practici neconcurenţiale. „A fost dificil mai ales pe plan mental, din cauza amenzii primite fără sentimentul că am greşit. A fost prima dată când am spus că nu mai am ce căuta în România, a fost prea mult şi nu din cauza banilor plătiţi ca amendă, ci din cauza sentimentului profund de nedreptate. Când statul român, prin legile lui, te face pe tine ca breaslă să încerci să găseşti soluţii şi începi să cauţi soluţii, iar statul spune apoi că te-ai înţeles cu ceilalţi – este crunt.”

    Tot cam pe-atunci şi-a spus că globalizarea în turism nu poate fi evitată, astfel că a decis să vândă businessul din turism. Iniţial s-au adresat TUI, iar ei au stat la masa negocierilor, alături de nemţii de la DerTour (Der Touristik) şi de o a treia firmă. DerTour a arătat însă mai mult interes, dovedit prin faptul că „şeful companiei a intrat de mai multe ori în biroul meu”. În plus, Der Touristik este o afacere cu 6 miliarde de euro venituri, iar grupul REWE, din care face parte, generează venituri de 60 de miliarde de euro.
    Interesul lor şi modul în care s-au comportat, precum şi suma oferită (pe care antreprenorul nu o dezvăluie din cauza clauzelor de confidenţilitate stabilite prin contract) l-au determinat să nu vândă către TUI, aşa cum s-a gândit iniţial că se va întâmpla, ci către DerTour. „Nu aş fi vrut să fiu acum proprietar de agenţie de turism şi nici de transport internaţional de persoane. Dumnezeu m-a pus rău la muncă aproape 25 de ani, m-a trecut prin toate focurile, dar la sfârşit mi-a dat noroc”, spune el, referindu-se la criza din prezent a industriei.

    Veniturile generate din afacerile din turism ajunseseră la momentul vânzării la circa 150 de milioane de euro, circa 400 de angajaţi şi 2.000 de contracte. Toate acestea au fost cumpărate de al patrulea cel mai mare angajator al Germaniei după un an şi jumătate de due diligence.

    A vândut la preţul
    cel mai mare?
    „Eram dispus să nu iau preţul cel mai mare, dar diferenţa de interes a fost foarte mare. Te simţi ca un părinte al cărui copil pleacă la facultate în SUA. Contează şi unde se duce, nu doar biletul de avion până acolo. Sentimentul meu a fost că pleacă în America copilul meu, dar pleacă şi stă la familia Obama. Iar faptul că familia Obama a venit în biroul meu de mai multe ori mi-a oferit siguranţa că se duce copilul acesta bine, este cineva interesat de el, asta a contat foarte mult – că a fost oferta cea mai mare, aşa s-a întâmplat.”

    Dincolo de reuşitele acestea, spune că realizările se leagă de cele ale angajaţilor săi, care „sunt oameni tineri care chiar au tras, iar asta m-a făcut pe mine foarte mândru”. De asemenea, subliniază că după atâţia ani exitul către o astfel de companie i-a adus un alt motiv de mândrie, drept pentru care spune că „industria din România se poate şi ea mândri – Der Touristik este un punct de plecare, s-au setat nişte standarde de la care nu se poate da înapoi”.

    Uitându-se retrospectiv la parcursul său, Dragoş Anastasiu spune că prima etapă a carierei, valul, a venit fără să lase loc de prea multă strategie: „Am venit, am luat un autocar, l-am umplut, am deschis o agenţie, s-a umplut, încă o agenţie, s-a umplut, 14 autocare, s-au umplut şi aşa mai departe. Habar nu aveam de fundament. Nu ştiam ce înseamnă cultură organizaţională, business plan, nu ştiam să citesc un bilanţ, nu aveam departament de HR, eu angajam, eu dădeam afară – asta a fost toată partea de val”. Apoi, spune el, „a dispărut valul şi s-a pierdut în ceaţă”, odată cu anii 2006, 2007, după care, cu intrarea în UE, lucrurile s-au mai redresat, iar apoi au început să simtă criza.
    Partea aceasta a coincis cu participarea la un show de televiziune pentru antreprenori, care, spune el, a fost cea mai bună şcoală de antreprenoriat: „Să fi stat alături de Florin Talpeş, Marius Ghenea, Mircea Tudor timp de mai mulţi ani, să văd cum analizează planuri de afaceri a fost ca o şcoală de antreprenoriat senzaţională pentru mine”. Spune că dacă ar fi ştiut ce a învăţat de la cei trei în 1996, ar fi făcut lucrurile de un milion de ori mai bine. „Am plătit taxă pe prostie cât nu îşi poate imagina nimeni, de ordinul milioanelor”, adaugă el, fără ocolişuri. După ce i-a cunoscut pe cei trei, a experimentat partea lui conştientă de antreprenoriat, în care a înţeles ce înseamnă să aibă structură în firmă, cultură organizaţională sau măcar să încerci să ai aşa ceva, în care a înţeles care este rolul CFO-ului: „Am început să citesc, să mă duc la cursuri, am luat lecţii de la cei trei şi cei care au mai fost acolo”. Treptat, s-a dezvoltat şi pe tot ceea ce a însemnat viaţa sa asociativă – fie ANAT (Asociaţia Patronală a Agenţiilor de Turism din România), AHK România (Camera de Comerţ Româno-Germană) sau Coaliţia pentru Dezvoltarea României, iar interacţiunile permanente cu oameni pe care i-a găsit acolo s-au transformat în lecţii. Ulterior au venit multinaţionalele, de la care crede că „am învăţat cu toţii, dar piaţa «valului» ne-a dat posibilitatea să greşim şi să învăţăm din greşeli”. Acum spune că tratează fiecare şedinţă de board a tuturor acestor asociaţii drept lecţii şi consideră un mare avantaj faptul că antreprenorii la început de drum au acces la informaţii şi mentori. „Acum antreprenorii la început de drum au acces la informaţii despre cultura organizaţională şi la experienţa altor lideri – spre exemplu, la Romanian Business Leaders, au acces la proiectul Mentoria – unde sunt 60 de mentori şi trei mentees.”

    Întrebat de afaceri în care nu a intrat şi ar fi putut să genereze câştiguri mari, menţionează imobiliarele. „În anii ‘90 au existat momente în care contabilul venea şi spunea: avem 1 milion de euro la bancă, hai să facem ceva cu el.  Răspunsul meu, invariabil, era: Lasă-l acolo, ca să fim în siguranţă. În momentele acelea puteam să investesc în imobiliare – nu 1 milion, dar măcar 100.000 de euro.” A preferat să stea cu banii în bancă şi a simţit că trebuie să ţină bani mult peste necesităţi – „în situaţia în care se întâmpla ceva să pot să rezist jumătate de an”. În rest, a investit în fel şi fel de firme: design interior, transport de marfă, curierat, dar fiindcă managerii cu care a lucrat nu au performat „am ajuns să le dau cadou”. „Unele există şi astăzi, altele nu. Dacă nu am avut cu cine, nu s-au prins. Dar culmea este că nu am exersat nicio insolvenţă. Firmele respective ori există, ori le-am dat managerilor şi de acolo nu ştiu ce se întâmplă cu ele, dar cred că cele mai multe există, dar nu a fost nicio insolvenţă până acum”, spune el.

    Când vine vorba despre firmele pe care le admiră şi pe care le consideră cele mai disruptive, menţionează compania germană Flixbus – au cinci ani vechime şi au schimbat cu totul piaţa. Ce are Flixbus şi nu a avut el? „Tehnologia. Au 150 de dezvoltatori care fac tehnologie. Flixbus nu este firmă de transport, este firmă de tehnologie, nu au niciun autocar, la fel cum Airbnb are zero paturi şi Uber zero maşini”, descrie el modelul disruptiv al nemţilor. Iar din rândul firmelor de pe piaţa locală pe care le admiră, oferă exemplul Autonom, firma de închirieri auto a fraţilor Ştefan, întorşi şi ei din străinătate. În ceea ce priveşte modul în care „se încarcă” – energia lui, despre care spune că trebuie să fie mai multă decât are nevoie ca să o dea înapoi – şi-o ia din oameni: o parte sunt colaboratorii lui, precum şi proiecte ca Repatriot, Superteach, Vreau să fiu antreprenor – în care se duce în şcoli şi vorbeşte cu copiii, cu elevii –, Business Days. De asemenea, se încarcă foarte mult şi când vede proiecte care cresc – „Când văd cum înfloreşte Green Village primăvara, de exemplu”.

    Ce urmează?
    „Mizez în continuare pe turism per total, dar iar intrăm în zona de potenţial – imaginea României este mult sub realitate, cred cu tărie că turismul poate să ajungă la 10% din PIB. Ar fi bine să avem autostrăzi, dar nu asta este problema turismului, avem de lucrat la mentalitatea oamenilor din turism şi la imaginea României. Pentru asta ar fi nevoie de bani şi de o entitate de tip public – privat pe care noi o cerem de 10 ani”, spune Anastasiu.
    Zona de business angels îl fascinează şi este domeniul în care crede acum că poate să aducă plusvaloare, în afară de managementul hotelier. „Cred că lucrul care îmi aduce cea mai mare plăcere este zona de training şi consultanţă pe mindset – mentalitate deschisă.” 
    Iar acum, dacă ar avea de ales între un parcurs al doctorului Müller din Frankfurt, cu o clinică de succes, inventatorul Facebook, fondatorul DerTour sau cel de prim-ministru al României, răspunde că ar alege rolul din care ar putea influenţa cel mai mult lucrurile. „Cred că este vorba despre impactul pe care poţi să îl ai şi din acest punct de vedere aş alege să fiu prim-ministru. Îmi doresc să am impact. Am mai spus-o şi anterior, cred profund că antreprenorii trebuie să intre în politică. Întrebarea este: ce este politica? Cred că transmiterea mindsetului din antreprenoriat către oamenii de bază din partide este esenţial. Dacă politica înseamnă să ai o funcţie şi să apari la TV, atunci nu sunt implicat în politică.”


    La origine medic, Dragoş Anastasiu este unul dintre cei mai recunoscuţi oameni de afaceri de la noi şi preşedintele Grupului Eurolines România. A fondat Touring Europabus România în 1995, iar după numai doi ani compania a devenit membru al celei mai importante reţele internaţionale de transport de călători: Eurolines. Câţiva ani mai târziu, a adus pe piaţa din România brandul TUI, cu care a pus bazele celei mai mari reţele de agenţii din ţară. Grupul Eurolines România s-a dezvoltat continuu, până când a devenit un grup de referinţă în domeniul transporturilor şi turismului în România. În afara ţării a dezvoltat afaceri în Germania şi Republica Moldova. În 2017, Dragoş Anastasiu a finalizat parteneriatul cu Flixbus, prima linie de business importantă a grupului Eurolines (linii de transport internaţionale). Doi ani mai târziu, în 2019, a transferat toate activităţile turistice către Grupul DER Touristik şi a ieşit, astfel, din industria turistică.

    Sursa: compania


    Sfaturi pentru tinerii manageri

    1Înconjuraţi-vă de oameni care cred în aceleaşi valori ca şi voi.
    2Trebuie să aveţi o viziune aliniată cu oamenii voştri.
    3 Nu se poate realiza ceva bun fără o cultură organizaţională în care să mergeţi pe „What can I do for you” în loc de „What’s in it for me”? („Ce pot să fac pentru voi ” în loc de „Ce îmi iese mie”?).
    4 Dacă eşti un om care dă goluri, ia-ţi un portar şi un fundaş bun – ia-ţi un finanţist, de pildă, dacă eşti vânzător, ca şi mine.
    5 Asociază-te cu oameni complementari ţie (eu aş angaja numai vânzători ca personalitate, dar este nevoie şi de contabili).
    6 Have fun (Distrează-te). Atunci chiar nu va mai părea că vei mai munci o zi.
    7 Profesionalismul nu este greu de găsit sau pregătit, astfel că este necesar să căutaţi la oamenii cu care lucraţi  mai ales atitudinea.
    8 Nu îţi pune toate ouăle în acelaşi coş.
    9 Pune-ţi bani privaţi deoparte – dacă nu mai merge firma, nu mai merge nimic.
    10 Implică-te în proiecte profesionale şi fă networking. Este important să fii în legătură cu oameni care să îţi răspundă când ai nevoie – asociaţiile sunt ca o familie.