BusinessMagazin

Tag: studiu

  • Studiu: Exporturile de grâu din România au fost situate, în ultimii 4 ani, la nivele cuprinse între 36% şi 50% din producţia totală

    Exporturile de grâu din România au fost situate, în ultimii 4 ani, la nivele cuprinse între 36% şi 50% din producţia totală, înregistrându-se un excedent semnificativ al producţiei de grâu în comparaţie cu nivelul consumului intern, potrivit rezultatelor unui studiu privind exporturile de cereale din România, realizat de compania independentă de consultanţă Alinda Bănică Business Consultancy.

    „Chiar dacă nivelul capacitaţii depozitelor poate, în teorie, să acopere mare parte a producţiei de cereale, acestea nu sunt distribuite în funcţie de producţiile obţinute, fapt ce conduce la transferul anumitor cantităţi suplimentare direct către export. Nu toate depozitele pot asigura condiţii de păstrare corespunzătoare, fapt ce conduce,  de asemenea, la transferul acestora către export, cu precădere din zona de sud şi vest a ţării unde se înregistrează cele mai mari producţii. O parte importantă a capacitaţilor de depozitare aparţine traderilor internaţionali de cereale, care sunt racordaţi puternic la piaţa internaţională şi vând cantităţi impresionante exclusiv pe baze economice, la preţul cel mai bun, de obicei la export”, adaugă Alinda Bănică, Principal Consultant în cadrul Alinda Bănică Business Consultancy. Nivelul capacitaţii de depozitare, de aproxivativ 29 de milioane de tone în întreaga ţară, poate, în teorie, să acopere mare parte a producţiei de cereale, 25-27 milioane de tone anual, potrivit acesteia.

    Variaţiile semnificative cu privire la nivelul exportului au fost generate şi de calitatea producţiei de grâu, în anumiţi ani existând cantităţi nepanificabile, fapt ce a condus la un transfer către consumul destinat animalelor.

    În 2021, România a exportat cereale în valoare de peste 3,5 miliarde de euro, confom datelor de la INS. Datele Eurostat arată că producţia de grâu în România, în 2022, se va situa puţin peste 10 milioane de tone, în scădere cu aproximativ 10% – maximum 15% faţă de nivelul anului 2021. Însă, condiţiile climatice nefavorabile au redus din optimismul fermierilor. Totuşi, Alinda Bănică susţine că o criză de ofertă privitoare la grâu este puţin probabilă în ţară în acest an, în ciuda unei scăderi a producţiei.

    „Analiza noastră arată că o criză de ofertă privitoare la grâu este puţin probabilă în România, având în vedere nivelul ofertei cu mult superior cererii interne. Avem însă nevoie de continuarea investiţiilor în ceea ce priveşte prelucrarea materiilor prime, inclusiv a grâului. Înfiinţarea de facilităţi de producţie ar putea conduce la o ofertă suplimentară la nivelul produselor procesate, pentru care cererea nu este total acoperită din producţia internă”, a afirmat Alinda Bănică.

    La o analiză în istoric a exporturilor şi importurilor de produse agricole, cu focus pe top 10 sectoare, în ultimii 3 ani, se observă că exportul de cereale s-a situat pe locul 6 în total exporturi în 2020 (la 18% din valoarea exporturilor de maşini, aparate şi echipamente electrice), pe locul 6 în 2019 şi pe locul 8 în 2018. În nici unul dintre anii analizaţi de compania de consultanţă Alinda Bănică Business Consultancy, importurile de orice tip de hrană nu au intrat în top 10.

    Sectorul agroalimentar a ocupat, în 2021, locul 4 în top sectoare de export, cu o sumă de 1,5 miliarde de dolari, la jumătate din exportul de electronice pe care îl face România, ocupantul locului 1 în top sectoare de export, cu o valoare de 3,1 miliade de dolari, arată o analiză a datelor din 2021, valabile la data de astăzi, iulie 2022.  

    Spre comparaţie, în Ungaria, sectorul agrifood ocupă locul 7 în top 10 sectoare de export, cu o valoare de 1,3 miliarde de dolari, iar în Bulgaria, sectorul agrifood ocupă locul 3, cu o valoare de 1,1 miliarde de dolari, potrivit studiului.  

    „În opinia noastră, cantitatea suplimentară existentă la nivelul producţiei faţă de nivelul cererii nu va antrena o scădere a preţului, ci un transfer al cantităţilor excedentare pe pieţele externe. Există însă şi posibilitatea unei uşoare scăderi a preţului în cazul în care, ca efect al supraîncărcării infrastructurii logistice cu transporturi din Ucraina, ar fi îngreunate exporturile şi, prin urmare, ar apărea necesitatea vânzării produselor pe piaţa internă”, conchide Alinda Bănică.

    Analiza realizată de compania independentă de consultanţă Alinda Bănică Business Consultancy este bazată pe date ale Institutului Naţional de Statistică, Allianz Trade, EU Data şi nu şi-a propus să fie un studiu exhaustiv pe această temă. Alinda Bănică Business Consultancy a fost înfiinţată în urmă cu 15 ani de către Alinda Bănică, antreprenor şi profesionist cu o experienţă de 20 de ani în domeniul financiar şi management consulting.

     

     

  • Deloitte: Opt din zece români consideră că schimbările climatice sunt cauzate de activităţile umane

    Aceste date plasează convingerile românilor şi disponibilitatea acestora de a-şi ajusta preferinţele de cumpărare peste media altor ţări din Europa Centrală incluse în raport.

    Studiul arată, de asemenea, că schimbările climatice au devenit o sursă de anxietate, în special pentru persoanele care locuiesc în regiuni în care există riscul să se confrunte personal cu condiţii meteorologice extreme, cum ar fi ţările mai apropiate de ecuator. Cu toate acestea, chiar şi în zonele în care consecinţele schimbărilor climatice sunt relativ mai mici, cum ar fi Europa Centrală, proporţia respondenţilor preocupaţi de aceste aspecte este ridicată. În România, 59% dintre participanţii la studiu sunt îngrijoraţi din cauza schimbărilor climatice, uşor peste media din Europa Centrală, de 52%.

    Raportul evidenţiază, de asemenea, o corelaţie între preocupările climatice şi declaraţiile privind comportamentul responsabil faţă de mediu, precum economisirea energiei şi a apei, evitarea risipei alimentare sau a apei şi limitarea cumpărăturilor la produsele necesare.

    Alte acţiuni întreprinse de românii împotriva schimbărilor climatice, deşi mai puţin frecvente, includ reciclarea sau compostarea deşeurilor menajere, reducerea sau eliminarea consumului de carne. În România, 71% dintre respondenţi limitează consumul de energie în locuinţe, 70% reduc risipa de alimente, 70% cumpără produse sustenabile (semnificativ peste media ţărilor din Europa Centrală de 50%), 69% încearcă să cumpere doar ceea ce au nevoie, 63% reciclează sau compostează gunoiul menajer (peste media din Europa Centrală de 54%), 61% evită zborurile opţionale sau de agrement şi 58% cumpără produse locale. Alimentarea locuinţelor cu energie regenerabilă şi limitarea consumului de carne (28% fiecare) se regăsesc printre acţiunile mai puţin frecvente întreprinse de români pentru a limita schimbările climatice, arată studiul.

    Analiza arată, de asemenea, o legătură strânsă între comportamentul durabil şi vârstă. Respondenţii mai tineri sunt mai predispuşi să îşi ajusteze comportamentul pentru a face faţă schimbărilor climatice.

    „Creşterea preocupărilor legate de mediu determină schimbarea comportamentului în rândul populaţiei şi al cetăţenilor implicaţi în cauze care promovează politicile sustenabile. Aceste schimbări apar pe diferite planuri, de la ajustarea rutinei zilnice, până la alegerea angajatorilor şi la aşteptările din partea sectorului privat şi a factorilor de decizie cu privire la sprijinirea acţiunilor de protecţie a mediului. Deloitte s-a implicat în combaterea schimbărilor climatice într-o manieră proprie, prin investiţii de un miliard de dolari în practica sa de sustenabilitate şi mediu la nivel global, prin realizarea de studii pe această temă şi propunerea de soluţii, dar şi prin împărtăşirea celor mai bune practici în domeniu cu colegii şi clienţii noştri. Aceasta este o cauză pe care toată lumea, atât la nivel individual, cât şi prin intermediul companiilor în care activează, trebuie să o sprijine,” a declarat Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România şi Moldova.

    Impactul activităţii companiilor asupra schimbărilor climatice influenţează, de asemenea, alegerile profesionale şi percepţia oamenilor asupra angajatorilor, arată studiul Deloitte. În România, 44% dintre respondenţi, preponderent din rândul tinerilor, spun că ar lua în considerare transferul la un angajator care pune un accent mai mare pe protecţia mediului, uşor peste media ţărilor din Europa Centrală, de 36%. Pe de altă parte, 35% dintre respondenţi susţin că angajatorii lor au făcut deja schimbări pentru a-şi desfăşura activitatea într-un mod sustenabil.

    Un alt comportament influenţat de anxietatea cauzată de schimbările climatice este preferinţa de vot. Studiul arată că, la nivel global, 50% dintre respondenţi sunt mai predispuşi să voteze pentru candidaţii care sprijină acţiunile de combatere a schimbărilor climatice. În Europa Centrală, ponderea este uşor mai redusă, de 43%, în timp ce în România este de 37%.

    Studiul Deloitte Sustainable Actions Index a fost realizat în 26 de ţări la nivel global. Pentru Europa Centrală, raportul a fost realizat pe baza datelor colectate de la 4.000 de respondenţi din Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi România.

     

  • Studiu: Naţiunile bogate provoacă daune climatice statelor mai sărace

    Oamenii de ştiinţă, oficialii şi activiştii au semnalat de mult timp inechităţile privind emisiile de gaze cu efect de seră, naţiunile bogate beneficiind, iar cele sărace suferind din cauza încălzirii globale Un studiu nou îşi propune să calculeze cât de mare este impactul econonic cauzat.

    De exemplu, datele arată că cel mai mare emiţător de carbon de-a lungul timpului, Statele Unite, a cauzat daune climatice de peste 1.900 de miliarde de dolari altor ţări din 1990 până în 2014, inclusiv daune de 310 miliarde de dolari Braziliei, 257 de miliarde de dolari Indiei, 124 de miliarde de dolari Indoneziei, 104 miliarde de dolari Venezuelei şi 74 de miliarde de dolari Nigeriei. Dar, în acelaşi timp, propria poluare cu carbon a adus Statelor Unite un beneficiu de peste 183 de miliarde de dolari.

    `Se uită toate ţările la Statele Unite pentru despăgubiri? Poate”, a declarat coautorul studiului, Justin Mankin, climatolog la Dartmouth College. `Statele Unite au cauzat o cantitate uriaşă de prejudicii economice prin emisiile sale, şi avem date care să demonstreze acest lucru”.

    Ţările în curs de dezvoltare au convins naţiunile bogate să promită că le vor ajuta financiar să reducă emisiile de dioxid de carbon în viitor, dar nu au reuşit să obţină despăgubiri pentru daunele deja provocate, un termen numit „pierderi şi daune” în cadrul discuţiilor globale privind clima. În cadrul acestor negocieri, cei mai mari emiţători de dioxid de carbon, precum Statele Unite şi China, au avut un „val de negare” cu privire la faptul că acţiunile lor au cauzat daune specifice, a declarat autorul principal al studiului, Christopher Callahan, cercetător în domeniul impactului climatic la Dartmouth.

    „Studiile ştiinţifice, cum ar fi această lucrare revoluţionară, arată că marii emiţători nu mai au un picior pe care să se bazeze pentru a-şi evita obligaţiile de a aborda pierderile şi daunele”, a declarat cercetătorul climatic din Bahamas, Adelle Thomas de la Climate Analytics, care nu a făcut parte din studiu. Aceasta a declarat că studiile recente „arată din ce în ce mai mult şi în mod copleşitor că pierderile şi daunele afectează deja ţările în curs de dezvoltare”.

    În timp ce emisiile de carbon au fost urmărite timp de decenii la nivel naţional şi au fost calculate daunele, Callahan şi Mankin au declarat că acesta este primul studiu care face legătura între toate punctele, de la ţările care produc emisiile până la ţările afectate de acestea. Studiul contabilizează, de asemenea, beneficiile, care sunt observate în principal în ţările nordice, precum Canada şi Rusia, şi în ţările bogate, precum SUA şi Germania.

    „Ţările care au emis cel mai puţin sunt şi cele care tind să fie afectate de creşterea încălzirii globale. Aşadar, această dublă inechitate este pentru mine un fel de constatare centrală pe care vreau să o subliniez”, a declarat Callahan.

    Pentru a realiza studiul, Callahan a analizat mai întâi cantitatea de carbon emisă de fiecare ţară şi ce înseamnă aceasta pentru temperaturile globale, folosind modele climatice de mari dimensiuni şi simulând o lume cu emisiile de carbon ale ţării respective, o versiune a tehnicii de atribuire acceptată ştiinţific şi utilizată pentru evenimentele meteorologice extreme. Apoi, a făcut legătura cu studiile economice care au analizat relaţia dintre creşterea temperaturii şi daunele produse în fiecare ţară.

    „De fapt, putem identifica vinovăţia Statelor Unite în ceea ce priveşte rezultatele economice ale Angolei”, a declarat Mankin.

    După SUA, ţările care au provocat cele mai multe daune din 1990 încoace – o dată aleasă de cercetători pentru că atunci se spune că s-a format un consens ştiinţific şi că naţiunile nu mai aveau o scuză pentru a spune că nu ştiau despre încălzirea globală – sunt China (1.800 de miliarde de dolari), Rusia (986 de miliarde de dolari), India (809 miliarde de dolari) şi Brazilia (528 de miliarde de dolari), au calculat autorii studiului. Doar Statele Unite şi China au provocat împreună aproximativ o treime din daunele climatice mondiale.

    Cele cinci naţiuni care au fost cel mai mult afectate în dolari în total au fost Brazilia, India, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Indonezia, dar asta pentru că acestea aveau cele mai mari economii ale naţiunilor din zona fierbinte cea mai vulnerabilă. Dar ţările care au fost cel mai mult afectate în funcţie de PIB sunt Emiratele Arabe Unite, Mauritania, Arabia Saudită, Oman şi Mali, a precizat Callahan. Brazilia şi India se numără, de asemenea, printre ţările care produc cele mai multe emisii şi daune şi care nu au intentat procese pentru a încerca să fie despăgubite pentru daunele climatice.

  • Studiu: 77% dintre români sunt de acord cu predarea educaţiei despre sexualitate în şcoală

    Peste trei pătrimi dintre români sunt de acord ca educaţia sanitară şi sexuală să fie predată în şcoli, adecvat fiecărei vârste şi ca materie de sine stătătoare, în condiţiile în care familia este valoarea principală pe care o împărtăşesc.

    Peste trei pătrimi dintre români (77%) sunt de acord ca educaţia sanitară şi sexuală să fie predată în şcoli, adecvat fiecărei vârste şi ca materie de sine stătătoare, în condiţiile în care familia este valoarea principală pe care o împărtăşesc, arată un studiu realizat de Cult Market Research, la comanda Societăţii pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) , în cadrul unui proiect susţinut de International Planned Parenthood Federation (IPPF).

    Majoritatea respondenţilor consideră că materia trebuie să fie concepută pe baze ştiinţifice şi să acopere noţiuni precum inteligenţa emoţională şi relaţională, riscurile începerii vieţii sexuale, protecţia în faţa bolilor, reproducerea, avortul. Mai mult de jumătate doresc ca predarea să fie făcută de persoane specializate în domeniu, de preferinţă cu background din domeniul psihologiei şi al medicinei. Peste 60% dintre respondenţi consideră că oferirea de informaţii despre identitatea de gen şi orientare sexuală ar avea un impact pozitiv.

    “Principalul semnal dat de cercetare este că familia şi nevoia de educaţie despre relaţii şi sexualitate nu sunt în opoziţie în România, contrar discursului promovat public de anumiţi actori, iar Ministerul Educaţiei trebuie să acţioneze conform nevoilor reale din societate. Toţi vrem ca tinerii să se dezvolte armonios şi sănătos. Introducerea educaţiei despre relaţii şi sexualitate în şcoală reprezintă acea plasă de protecţie pe care societatea ar întinde-o, ca o familie extinsă, pentru a-i proteja pe copii şi pe adolescenţi pentru a-i sprijini să crească echilibrat şi să fie fericiţi.

    Oamenii înţeleg rolul acesta al educaţiei sexuale. De aceea cerem Ministerului Educaţiei să acţioneze rapid pentru elaborarea unei programe bazate pe date ştiinţifice, adaptate vârstei şi conform standardelor internaţionale, precum şi pentru asigurarea de cadre didactice specializate în fiecare şcoală. Împreună cu partenerii noştri din străinătate şi din ţară, punem la dispoziţia Ministerului Educaţiei expertiza necesară pentru a răspunde acestor nevoi din societate, conform celor mai bune practici internaţionale. Vrem ca toţi, familii, psihologi, medici, profesori, specialişti, să formăm împreună cu Ministerul Educaţiei această plasă de siguranţă de care au nevoie tinerii”, a declarat Gabriel Brumariu, manager de proiect la SECS.

    Cel de-al doilea semnal tras de cercetare este că există o teamă potrivit căreia educaţia sexuală ar putea favoriza începerea vieţii sexuale mai devreme. Acesta este unul dintre motivele pentru care unii respondenţi optează pentru începerea educaţiei sexuale la 14 ani, în timp ce cea sanitară să se facă de la 9 sau 10 ani.

    „De fapt, cercetările internaţionale arată că în statele în care a fost introdusă educaţia despre relaţii şi sexualitate într-un mod adaptat vârstei şi pe bază de date ştiinţifice a crescut vârsta la care tinerii şi-au început viaţa sexuală, a crescut rata de utilizare a mijloacelor de protecţie, a scăzut numărul de contacte sexuale şi de comportamente riscante, deci inclusiv riscul de transmitere de boli sexuale, a scăzut numărul sarcinilor nedorite şi al avorturilor, a scăzut numărul cazurilor de abuz sexual şi de bullying. Având în vedere care sunt recomandările UNESCO, considerăm că este nevoie de o mai
    buna informare a părinţilor pentru a cunoaşte mai bine ce ar trebui să se predea la aceste ore, conform nevoilor fiecărei vârste şi cum aceste noţiuni contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor şi adolescenţilor, prin crearea unui cod de conduită comun şi corect pentru toţi, care să le permită să-şi construiască încredere în sine, o viaţă echilibrată şi relaţii sănătoase de orice tip”, a adăugat Gabriel Brumariu.

    Din perspectiva psiho-emoţională, psihoterapeutul Diana Lupu arată că atât copiii, cât şi adolescenţii au nevoie de sprijin şi informaţie adecvate vârstei, pentru a deveni adulţi echilibraţi: „Călătoria prin preadolescenţă şi adolescenţă nu este una uşoară pentru întreg sistemul familiei. Nu doar din punct de vedere fiziologic se petrec numeroase schimbări, ci şi relaţional şi psihologic. Astfel, tinerii au nevoie de sprijinul adulţilor pentru a înţelege, integra şi explora, într-un mod sănătos şi corect informat, toate aceste schimbări. Studiile din neuroştiinţe ne indică faptul că noi, oamenii, suntem programaţi să preţuim conexiunea cu ceilalţi. A vorbi despre acest subiect, adaptat grupei de vârstă, este cel mai mare cadou pe care îl putem face calităţii relaţiilor din viitor”.

    Cercetarea a fost derulată în perioada februarie-martie 2022, în două etape: studiu calitativ de tip focus grup, urmat de studiu cantitativ, aplicat pe un eşantion reprezentativ de 802 respondenţi la nivel naţional. Eşantionarea a fost de tip probabilist, aleatorie simplă, astfel încât să fie reprezentativă la nivel regional şi naţional, cu o marjă maximă de eroare de aproximativ ± 3.5% la nivel naţional cu un nivel de încredere de 95%. Eşantionarea de acest tip permite extrapolarea rezultatelor obţinute la nivelul eşantionului la nivelul întregii populaţii ţintă. Chestionarele au fost realizate telefonic.

  • ORSE: Sărăcia energetică ia amploare în România

    Fenomenul sărăciei energetice în România s-a acutizat în contextul pandemiei, după cum arată mai mulţi indicatori utilizaţi pentru măsurarea acestui fenomen. 

    Astfel, trei din zece gospodării (33,3%) au ajuns în sărăcie energetică după ce au cheltuit peste 10% din venituri doar pentru plata facturilor la energie, în 2020, conform celor mai recente date statistice oficiale disponibile, procent în creştere faţă de anul precedent (27,4%). Totodată, aproape două din zece gospodării (19%) suferă de ceea ce se numeşte „sărăcie energetică ascunsă”, reducându-şi mult consumul din cauza veniturilor mici, faţă de 16% în anul anterior, conform unei analize a Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE). În contextul suprapunerii crizei energetice peste cea pandemică, este de aşteptat ca aceste procente să crească, de aceea e nevoie de măsuri nu doar pentru atenuarea efectelor, prin ajutoare sociale, ci care să contribuie, pe termen mediu şi lung, la tratarea cauzelor, atrag atenţia experţii ORSE.

    Analiza privind evoluţia sărăciei energetice a fost efectuată pe baza datelor cuprinse în Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) 2020, realizată de Institutul Naţional de Statistică (INS). În absenţa unor date pentru 2021 sau 2022, încă nu poate fi estimat impactul pe care îl au creşterile preţurilor la energie din sezonul rece 2021-2022, dar nici efectul cumulat al măsurilor de plafonare şi compensare a facturilor. De asemenea, nu poate fi cuantificat încă impactul războiului din Ucraina, care va deveni vizibil mai ales în sezonul rece 2022-2023, subliniază ORSE.

    „Datele statistice ne arată clar că tot mai mulţi dintre concetăţeni se confruntă cu sărăcia energetică, adică nu îşi permit să menţină temperaturi confortabile în locuinţe, ori sunt nevoiţi să renunţe la alte nevoi de bază, precum hrană, îmbrăcăminte sau medicamente, pentru a-şi plăti facturile la energie. Cred că fiecare dintre noi cunoaşte probabil pe cineva care se confruntă cu această situaţie nefericită, printre rudele noastre, prieteni, vecinii de la bloc sau consătenii noştri. Cu toţii suntem parte din aceeaşi societate, aşa că aceşti consumatori trebuie sprijiniţi prin politici ţintite, astfel încât să aibă acces la energie conform necesităţilor, un drept care ţine de demnitatea umană până la urmă”, a declarat Anca Sinea, vicepreşedinte al Asociaţiei Centrul pentru Studiul Democraţiei şi coordonatorul ORSE.

    Rădăcinile sărăciei energetice se află în principal în veniturile mici şi eficienţa energetică slabă a clădirilor, dar şi în lipsa accesului diversificat la resurse accesibile (în special în mediul rural, puternic dependent de lemn), aşadar îmbunătăţirea eficienţei energetice la nivelul gospodăriilor şi utilizarea sporită a energiei regenerabile prin instrumente ţintite sunt principalele măsuri care pot contribui, pe termen mediu şi lung, la atenuarea sărăciei energetice în România. Experţii ORSE arată care sunt principalele dimensiuni şi provocări asociate sărăciei energetice, specifice contextului românesc şi în jurul cărora ar trebui dezvoltate politicile publice:

    1. Este nevoie de renovarea clădirilor atât în mediul urban, cât şi în cel rural

    Sărăcia energetică are cauze şi manifestări diferite în mediul urban faţă de cel rural, iar aceste particularităţi trebuie avute în vedere în contextul programelor de reabilitare termică.

    Cele mai multe locuinţe din mediul urban (74,5%) sunt blocuri tip panel, multifamiliale, construite în perioada comunistă şi ineficiente energetic. Chiar dacă locuinţele din mediul urban sunt conectate cu precădere la reţeaua naţională de gaz, iar încălzirea se realizează fie în sistem centralizat (în special în oraşele mari), fie prin boilere pe gaz individuale, caracteristicile tehnice ale locuinţelor multifamiliale (vechime, tip de material de construcţie folosit, tip de ferestre sau alte izolaţii) pot exacerba vulnerabilităţile gospodăriilor, printr-un consum ridicat de energie şi/sau printr-un mediu de trai nesănătos (mucegai, infiltraţii, etc).

    Politicile de decarbonare a sistemelor de încălzire ar trebui să aibă în vedere ţintele asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) – tranziţie justă, decarbonarea SACET-urilor şi decarbonarea încălzirii locuinţelor individuale.

    Totodată, programele de reabilitare energetică a clădirilor şi facilitare a accesului la resurse diversificate, accesibile şi curate trebuie să vizeze şi mediul rural, unde locuinţele au un grad de renovare termică şi mai redus faţă de cele din mediul urban (3% în mediul rural, faţă de 8% în mediul urban). Până acum, factorii politici au acordat prea puţină atenţie zonelor rurale şi celor suburbane, programele de investiţii pentru eficienţa energetică în locuinţe vizând în special gospodăriile urbane.

    Chiar dacă în PNRR există o componentă importantă de renovare termică a clădirilor rezidenţiale, fondurile sunt destinate în special programelor de reabilitare a clădirilor multifamiliale din mediul urban. Mai ales în contextul crizei energetice pe care o traversăm, este necesară identificarea unor strategii pliate pe provocările din mediul rural, care, din cauza oportunităţilor economice reduse, a locuinţelor ineficiente şi a accesului diminuat la resurse energetice diversificate, este cel mai expus riscului de sărăcie energetică în România.

    În mediul rural, 80% dintre gospodării folosesc lemn pentru încălzire şi nu au acces la alte surse sau forme de încălzire. Locuinţele din mediul rural sunt construite cu precădere din materiale naturale (lemn, chirpici – 20% – şi mai rar cărămidă). Deşi astfel de gospodării ar putea fi vizate de măsuri de termoizolare cu produse derivate din cânepă sau lână de oaie, nu există în acest moment vreo intenţie de a implementa astfel de politici adaptate pentru mediul rural, care să fie accesibile financiar de către gospodăriile cu venituri mici şi medii.

    În plus, tratarea sărăciei energetice nu reprezintă un obiectiv clar formulat în niciun program guvernamental de reabilitare termică.

    2. Înfiinţarea de ghişee unice la nivelul administraţiilor locale

    Capacitatea inegală a administraţiilor locale de a răspunde nevoilor gospodăriilor vulnerabile se reflectă şi prin măsurile adoptate neuniform şi necoordonat în adresarea sărăciei energetice.

    Pe lângă creşterea capacităţii instituţionale de a mapa fenomenul sărăciei energetice, este nevoie de programe de sprijin care să ajute administraţiile mici să acceseze fonduri specifice pentru a reduce acest fenomen (reabilitare termică a clădirilor, alte măsuri de eficientizare, investiţii în energie verde etc.).

    Pe lângă aceste măsuri, o soluţie aflată la îndemâna administraţiilor locale ar putea fi şi înfiinţarea de “one-stop-shops” sau “ghişee unice”, care să ofere servicii integrate şi accesibile pentru gospodăriile vulnerabile.

    3. Ce (nu) ne spun datele existente despre sărăcia energetică în România?

    Datele colectate de către INS prin anchete precum ABF sau prin Recensământ joacă un rol important în a crea o perspectivă asupra sărăciei energetice, însă pentru designul de politici publice este nevoie de indicatori agregaţi care să surprindă şi situaţia clădirilor, numărul şi specificul aşezărilor informale, particularităţile mediului rural/urban etc.

    Experţii ORSE atrag atenţia că două probleme suplimentare îngreunează măsurarea şi interpretarea sărăciei energetice din perspectiva datelor: capacitatea administrativă redusă şi lipsa de cooperare a celor care deţin date relevante. Aşadar, este nevoie de instrumente mai bune de identificare a sărăciei energetice, prin accesul la date şi instrumente instituţionale cât mai aproape de cetăţean.

    Ca o soluţie, sursele financiare provenite din PNRR pot fi orientate către pregătirea unei infrastructuri de culegere de date pe termen lung, dincolo de termenele prevăzute în PNRR, prin elaborarea unor metodologii de culegere a datelor şi prin crearea de competenţe la nivelul primăriilor şi consiliilor judeţene, în colaborare cu direcţiile judeţene din cadrul INS.

    În concluzie, în România modalitatea cea mai importantă de abordare a sărăciei energetice este alcătuită din măsuri sociale (ajutoarele de încălzire), dar sărăcia energetică nu este o temă care se pretează la o singură perspectivă de analiză, nici la un singur tip de tratament. Atât în situaţii de criză, cât şi în cele „normale”, aceste măsuri nu sunt suficiente şi nu rezolvă nici cauzele, nici simptomele fenomenului. Este important să integrăm tema sărăciei energetice ca pe o temă transversală în politici, care să implice toţi actorii relevanţi.

     

  • Persoanele care vor să slăbească sănătos şi să ardă grăsimea trebuie să mănânce mai multă grăsime STUDIU

    Deşi grăsimile sunt primele la care renunţăm dacă vrem să slăbim, un nou studiu arată că o dietă bazată pe grăsimi ajută controlul diabetului şi reduce grăsimea din ficat.

    Este primul şi cel mai exhaustiv studiu pe diete cu carbohidraţi puţini şi alimente cu conţinut ridicat de grăsimi, publicat marţi, conform Euractiv.

    Cercetarea, realizată în Danemarca în decursul a şase luni, arată că o dietă cu carbohidraţi puţini şi grăsime sănătoasă ajută ficatul şi mai ales ficatul gras, ce afectează peste 25% din populaţia globală şi peste jumătate din oamenii care suferă de diabetul de tip 2.

    „Dacă ai ficatul gras, vei fi mai sănătos dacă vei mânca grăsimi”, declară Camilla Dalby Hansen, asistentă de cercetare la Facultatea din Danemarca, ca parte a prezentării rezultatelor studiului la Congresul Internaţional despre Ficat, din Londra.

    Concret, participanţii la studiu au consumat câte calorii au dorit şi au pierdut circa 6% din greutate, reducându-li-se totodată şi grăsimea din ficat sau riscul de diabet.

    Dieta bogată în grăsimi, urmată de participanţi şi cu rezultate de succes conţine grăsimi sănătoase: avocado, ulei de măsline, nuci şi seminţe (cum ar fi caju, nuci de Macadamia, nuci de Brazilia etc), precum şi brânză şi alte produse lactate.

    Un sfert de litru de ulei de măsline pe zi ţine diabetul departe şi te ajută să slăbeşti sănătos, mai spun autorii studiului. În fiecare zi, participanţii la studiu au consumat un sfert de litru de ulei de măsline. Alimente precum pâine, cartofi, orez sau paste au fost excluse din dietă.
     

  • Ce drepturi au angajaţii care lucrează în România, Cehia, Ungaria, Polonia sau Slovacia – studiu

    Durata contractelor de muncă pe perioadă determinată

    Legislaţiile locale definesc două tipuri principale de contracte de muncă: pe perioadă nedeterminată, respectiv determinată. Cele din urmă sunt supuse unei serii de condiţii şi limitări stabilite de lege. Astfel, durata contractului pe perioadă determinată este de cinci ani în Ungaria, trei ani în Republica Cehă şi România, doi ani şi nouă luni în Polonia şi doi ani în Slovacia. Contractul poate fi reînnoit de două ori în România, Republica Cehă, Polonia şi Slovacia.

    Care este perioada de probă

    Potrivit legislaţiilor ţărilor analizate, în timpul perioadei de probă, atât angajatorul, cât şi salariatul pot solicita încetarea contractului de muncă fără nicio restricţie. Perioada de probă pentru poziţiile de execuţie este de trei luni pentru toate cele cinci ţări. În cazul poziţiilor de management, Cehia şi Slovacia impun saşe luni, România, patru luni, iar Ungaria şi Polonia, câte trei luni.

    Câte ore suplimentare pot face angajaţii în România, Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia

    Timpul de lucru stipulat în contractele de muncă pentru toate cele cinci ţări analizate este de 40 ore pe săptămână. În ceea ce priveşte orele suplimentare de muncă, legislaţia din Ungaria stipulează un maxim de 250 ore/ an, în timp ce cea din Republica Cehă, Polonia, Slovacia, 150 ore/ an, iar România câte opt ore / săptămână, echivalentul a 416 ore pe an.

    Totodată, numărul orelor de lucru suplimentare poate fi mărit dacă angajatul agreeză cu angajatorul. Astfel, în Republica Cehă şi Polonia pot fi mărite până la 416 ore/ an, iar în Ungaria şi Slovacia până la 400 ore/ an.

    Care este durata concediului

    În toate cele cinci ţări europene, perioada de concediu este proporţională cu perioada lucrată, standardul acesteia fiind de 20 de zile. Potrivit legislaţiei în vigoare, în Polonia, perioada de concediu poate ajunge la 26 de zile, dacă un salariat a fost angajat de cel puţin zece ani. De asemenea, se mai acordă părinţilor două zile/ an/ copil.

    Câte zile de concediu suplimentar îşi pot lua angajaţii

    În cazul unor condiţii speciale, legislaţia muncii poate suplimenta zilele de concediu astfel: Cehia, aproximativ cinci zile, Ungaria, până la zile în funcţie de numărul de copii şi până la zece zile în funcţie de vârsta salariatului. În România, se acordă minimum trei zile de concediu suplimentar pentru anumite categorii de salariaţi precum cei care lucrează în condiţii de muncă grele, au dizabilităţi sau tineri sub 18 ani. Slovacia acordă 25 de zile pentru angajaţii care au 33 de ani sau mai mult sau cei care au grijă permanent de un copil.

    Durata perioadei de preaviz

    Încetarea contractului de muncă fără preaviz este posibilă şi definită de toate legislaţiile locale. Cu toate acestea, atunci când se aplică perioada de preaviz, durata acestuia diferă întotdeauna în funcţie de circumstanţele în care a fost iniţiată rezilierea contractului.

    În Cehia, perioada standard de preaviz este de 60 zile. În Ungaria, preavizul are o durată standard de 30 de zile. În cazul încetării raportului de muncă de către angajator, termenul de preaviz se prelungeşte cu 5-60 zile în funcţie de perioada totală de angajare anterioară. În ceea ce priveşte Polonia, perioada de preaviz este cuprinsă între 14 şi 90 de zile, astfel: două săptămâni pentru rezilierea contractului după mai puţin de şase luni de activiate, o lună după cel puţin şase luni şi trei luni după trei ani.

    Legislaţia din România prevede o perioadă de preaviz de maximum 20 de zile lucrătoare pentru o funcţie de execuţie şi maximum 45 de zile lucratoare pentru o funcţie de conducere. În Slovacia, durata preavizului este de 30 până la 90 de zile. Astfel, pentru mai puţin de un an de activitate, preavizul este de o lună, iar peste un an, două luni. În caz de încetare a contractului din cauza angajatorului, concediere sau starea de sănătate a angajatului, perioada de preaviz este de două luni pentru 1-5 ani de activitate şi trei luni pentru mai mult de cinci ani.

     

  • Angajaţii români, pe minus. 9 din 10 măriri salariale nu acoperă inflaţia – Bestjobs

    Cererea mare de produse şi servicii după ridicarea restricţiilor Covid-19 şi conflictul din Ucraina au dus la o creştere accelerată a inflaţiei, până la pragul de 14,5% la finalul lunii mai, potrivit Institutului Naţional de Statistică, erodând situaţia financiară a românilor. 

    Doar o parte au primit măriri salariale de la începutul anului, însă în 90% din cazuri sub rata inflaţiei, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a puterii de cumpărare, chiar şi de 50%, conform unui sondaj realizat pe platforma de recrutare BestJobs.

    Doar 37% dintre respondenţi au primit o mărire salarială de la începutul anului şi alţi 12% au fost sprijiniţi de angajator prin beneficii extrasalariale, precum tichete de masă sau prime ocazionale. Restul de 51% nu au beneficiat de nicio creştere a venitului lunar care să-i ajute în lupta cu inflaţia, dar un sfert au primit promisiunea unei majorări salariale din partea angajatorilor, care însă nu s-a materializat până în prezent.

    Atât angajaţii care nu au primit o creştere salarială, cât şi cei pentru care mărirea nu acoperă nivelul inflaţiei spun că se gândesc să aplice şi la alte joburi pentru a compara ofertele salariale (aproape 44%), iar peste 19% dintre respondenţi au în plan să discute cu angajatorul pentru a găsi soluţii.

    „Chiar dacă cele mai recente date statistice oferite de INS arată o creştere a câştigului salarial mediu net de 11,4% pentru luna aprilie 2022, realitatea este că angajaţii resimt mult mai puternic decalajul dintre nivelul salariului şi cel al preţurilor de pe piaţă. Situaţia nu este mai strălucită nici de partea angajatorilor, întrucât se văd nevoiţi să suplimenteze bugetele de salarii sau să adopte noi strategii care să le permită să îşi menţină nivelul de producţie. Chiar şi în ciuda acestor presiuni economice, piaţa muncii este în cel mai dinamic punct în care a fost în ultimii doi ani şi jumătate, atât din punct de vedere al ofertelor, cât şi din cel al aplicărilor, iar această mobilitate nu poate fi decât un semn bun pentru economia românească”, spune Ana Vişian, Marketing Manager BestJobs.

    Majoritatea angajaţilor consideră că o creştere salarială între 10 şi 30% ar echilibra situaţia lor financiară

    56% dintre angajaţi sunt de părere că o mărire de salariu cuprinsă între 10 şi 30% ar putea diminua efectele inflaţiei în cazul lor, în timp ce aproape un sfert consideră că au nevoie de o mărire de 31-50%. Pentru 20% dintre angajaţi, situaţia lor financiară ar necesita o majorare de peste 50% ca să îşi poată menţine stilul de viaţă. În acest sens, 1 din 10 angajaţi români plănuieşte să ia proiecte profesionale pe lângă job, pentru a-şi suplimenta veniturile şi pentru a acoperi nivelul actual al inflaţiei.
    Conform sondajului BestJobs, 44% dintre angajaţii români spun că nivelul de trai li s-a modificat simţitor, pe motiv că preţurile au crescut în egală măsură atât în cazul alimentelor, bunurilor de larg consum, produselor vestimentare, cât şi cazul utilităţilor şi carburanţilor.

    Sondajul a fost efectuat în perioada 27 mai – 19 iunie pe un eşantion de 1.451 de utilizatori de internet din România.

  • Angajaţii români, pe minus. 9 din 10 măriri salariale nu acoperă inflaţia – Bestjobs

    Cererea mare de produse şi servicii după ridicarea restricţiilor Covid-19 şi conflictul din Ucraina au dus la o creştere accelerată a inflaţiei, până la pragul de 14,5% la finalul lunii mai, potrivit Institutului Naţional de Statistică, erodând situaţia financiară a românilor. 

    Doar o parte au primit măriri salariale de la începutul anului, însă în 90% din cazuri sub rata inflaţiei, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a puterii de cumpărare, chiar şi de 50%, conform unui sondaj realizat pe platforma de recrutare BestJobs.

    Doar 37% dintre respondenţi au primit o mărire salarială de la începutul anului şi alţi 12% au fost sprijiniţi de angajator prin beneficii extrasalariale, precum tichete de masă sau prime ocazionale. Restul de 51% nu au beneficiat de nicio creştere a venitului lunar care să-i ajute în lupta cu inflaţia, dar un sfert au primit promisiunea unei majorări salariale din partea angajatorilor, care însă nu s-a materializat până în prezent.

    Atât angajaţii care nu au primit o creştere salarială, cât şi cei pentru care mărirea nu acoperă nivelul inflaţiei spun că se gândesc să aplice şi la alte joburi pentru a compara ofertele salariale (aproape 44%), iar peste 19% dintre respondenţi au în plan să discute cu angajatorul pentru a găsi soluţii.

    „Chiar dacă cele mai recente date statistice oferite de INS arată o creştere a câştigului salarial mediu net de 11,4% pentru luna aprilie 2022, realitatea este că angajaţii resimt mult mai puternic decalajul dintre nivelul salariului şi cel al preţurilor de pe piaţă. Situaţia nu este mai strălucită nici de partea angajatorilor, întrucât se văd nevoiţi să suplimenteze bugetele de salarii sau să adopte noi strategii care să le permită să îşi menţină nivelul de producţie. Chiar şi în ciuda acestor presiuni economice, piaţa muncii este în cel mai dinamic punct în care a fost în ultimii doi ani şi jumătate, atât din punct de vedere al ofertelor, cât şi din cel al aplicărilor, iar această mobilitate nu poate fi decât un semn bun pentru economia românească”, spune Ana Vişian, Marketing Manager BestJobs.

    Majoritatea angajaţilor consideră că o creştere salarială între 10 şi 30% ar echilibra situaţia lor financiară

    56% dintre angajaţi sunt de părere că o mărire de salariu cuprinsă între 10 şi 30% ar putea diminua efectele inflaţiei în cazul lor, în timp ce aproape un sfert consideră că au nevoie de o mărire de 31-50%. Pentru 20% dintre angajaţi, situaţia lor financiară ar necesita o majorare de peste 50% ca să îşi poată menţine stilul de viaţă. În acest sens, 1 din 10 angajaţi români plănuieşte să ia proiecte profesionale pe lângă job, pentru a-şi suplimenta veniturile şi pentru a acoperi nivelul actual al inflaţiei.
    Conform sondajului BestJobs, 44% dintre angajaţii români spun că nivelul de trai li s-a modificat simţitor, pe motiv că preţurile au crescut în egală măsură atât în cazul alimentelor, bunurilor de larg consum, produselor vestimentare, cât şi cazul utilităţilor şi carburanţilor.

    Sondajul a fost efectuat în perioada 27 mai – 19 iunie pe un eşantion de 1.451 de utilizatori de internet din România.

  • Evoluţia inflaţiei a afectat unul din doi români

    76% dintre români sunt îngrijoraţi de o eventuală criză economică care le-ar putea influenţa situaţia financiară, reiese din rezultatele celei mai noi ediţii a Barometrului UNSAR – IRES privind Percepţia riscului şi cultura asigurărilor din România (2022). 

    Inflaţia galopantă reprezintă un motiv de îngrijorare pentru 68% dintre respondenţi, urmată de război (64%), incendii şi accidente auto (61%) şi pandemie / îmbolnăviri (57%). Pe măsură ce înaintează în vârstă, proporţia celor care exprimă îngrijorare mare sau foarte mare faţă de eventualitatea survenirii unor evenimente nedorite creşte. Totodată, cei care locuiesc în mediul urban şi cei cu venituri medii sunt mai curând îngrijoraţi de aceste aspecte.

    Barometrul relevă şi faptul că evoluţia inflaţiei i-a afectat pe unul din doi români, în contextul în care puţin peste jumătate dintre respondenţi spun că în ultimul an veniturile le-au rămas la fel.

    În ciuda evoluţiei economice, aproape 4 din 10 intervievaţi cred că vor economisi mai mult în următorul an, faţă de doar 2 din 10 respondenţi care declarau acest lucru în 2021. Similar cu anul trecut, depozitele bancare ar fi principalul loc unde şi-ar plasa disponibilităţile financiare, 4 din 10 alegând această metodă. De asemenea, un sfert dintre intervievaţi spun că ar investi în imobiliare.

    „Acum, mai mult ca niciodată, este important pentru oameni să ştie că există metode de economisire sigure, disponibile oricui, cum ar fi planurile de protecţie financiară oferite de asigurările de viaţă. Asigurările pot reprezenta o soluţie eficientă de a conferi sustenabilitate întregului patrimoniu şi finanţelor unei familii”, a declarat Alexandru CIUNCAN, Director General UNSAR.

    Barometrul UNSAR-IRES a fost realizat pe un eşantion format din 1.000 respondenţi cu vârsta între 18-50 de ani, în mai 2022, utilizând metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing).