„Cred că nu este diferit să faci afaceri în România faţă de orice altă ţară, cred că românii în general sunt un popor prea cuminte şi ori nu se gândesc să intre în afaceri, ori amână, iar contactul cu lumea occidentală îi face să aibă din ce în ce mai mult curaj şi vom vedea din ce în ce mai mulţi antreprenori care vin cu idei de afară şi cu capital pe care îl vom strânge. Pariez pe milioane de români care se vor întoarce şi îşi vor face propriile businessuri aici – deja se vede şi cred că vom vedea foarte multe surprize în anii următori din mediul rural – vom vedea multe afaceri pornite, România va deveni o forţă în industria agroalimentară – în mod natural ei vor ajunge să pună graniţe şi noi, aşa cum China cere free market, şi America şi Anglia ridică ziduri, ei vor cere ziduri în faţa noastră. Limba română e businessul meu şi cred că după realizările personale, ale familiei, realizarea ţării este cea care te împlineşte ca om.”
„La Ziarul Financiar am trăit şi experimentat în cinci ani şi jumătate, cât alţii în 50 de ani. Am prins cea mai puternică creştere economică a României, dar şi criza care a întors pe dos economia locală şi toată industria media. Pentru un absolvent de jurnalism care a început să lucreze la 19 ani, Ziarul Financiar a fost în aceeaşi măsură o şcoală de business şi o lecţie de creare de conţinut media top quality.
Experienţele pe care le-am trăit ca jurnalist de business m-au făcut să înţeleg ce înseamnă curajul de a discuta cu antreprenori şi cu oficiali influenţi, ce înseamnă să faci o documentare bună pentru a pune întrebările potrivite şi să mă bucur că pot participa la etape importante din dezvoltarea României. Pe lângă momentele serioase sau conferinţele clasice, au fost şi situaţii amuzante, desprinse din specificul mioritic. ”Chief, asta e farmecul. România e unică şi nu ai cum să te plictiseşti. De ce crezi că vin şi rămân atâţia investitori străini? Pentru că aici totul e dinamic”, îmi spunea mereu Fini (Cristian Hostiuc). Şi aşa a fost. Nu m-am plictisit niciodată (nici nu aveam timp J), pentru că foarte rar ştiam ce urma să se întâmple din momentul în care plecam de acasă. Să vă spun câteva exemple.
Eram responsabil de domeniile infrastructură şi transport (într-o vreme când încă se construiau autostrăzi) şi am avut ocazia să particip la unele inspecţii memorabile pe şantiere. Cu unul dintre miniştrii transporturilor am mers cu trenul până la Cluj în timp ce ne cânta la chitară, altul a vrut să verifice nişte fisuri la un pasaj şi a intrat cu pantofii lui cu piele întoarsă în noroi, în timp ce era înconjurat de o turmă de porci care venise să-i inspecteze încălţămintea. Un prim-ministru ameninţa constructorii că va verifica o lucrare punând o cană de apă pe bordul maşinii, iar când a fost gata lucrarea şi a văzut cât de prost a fost executată, a renunţat la idee. O altă deplasare cu trenul pentru a vedea un şantier de autostradă era cât pe ce să fie un eşec pentru că jurnaliştii nu se mai trezeau şi trenul a fost nevoit să fie tras în triaj. La întoarcerea de pe şantier a avut loc un meci de ping-pong între angajaţii CFR şi jurnalişti, în urma căruia angajaţii CFR au pierdut mai multe borcane cu murături.
După experienţa ZF, m-am angajat la producătorul de ciment Holcim şi am lucrat în comunicare şi marketing. Vizitele la şantiere au continuat, dar au fost lipsite de sarea şi piperul date de autorităţi.
Am fost martorul unor momente cheie pentru economia românească, în care adrenalina ne ţinea în priză chiar şi când afară erau sub zero grade. Unul dintre ele, în 2005, când împreună cu două colege, îngheţam în faţa Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului (AVAS) aşteptând să fie depuse ofertele pentru preluarea Băncii Comerciale Române. O zi întreagă am alergat după maşinile cu oferte încercând să prindem o declaraţie. Din păcate, fără succes. Chiar şi aşa, reportajul a fost plin de suspans pentru că ofertele au venit chiar şi în ultimul minut. A fost o lungă controversă legată de ora la care a fost înscrisă ultima ofertă, care s-a lămurit după ce reprezentanţii AVAS au anunţat că ceasul din holul instituţiei era cu câteva minute înainte. N-am să uit niciodată ceaiul cald şi bomboanele oferite de angajaţii AVAS, care ne vedeau cum tremuram afară. Şi nu am să uit nici faptul că banii din privatizările din 2005-2007 urmau să fie investiţi în infrastructură şi, ca prin miracol, au dispărut fără să mai ştie nimeni urma lor.
Şi cum nimic nu este întâmplător, iată că 13 ani mai târziu de la cea mai importantă privatizare, am ajuns să ocup funcţia de Public Affairs Manager la BCR şi să sprijin eforturile de a crea o Românie în care oamenii să aibă mai multă încredere în forţele proprii.”
„ În anii ’90, noi ne purtam ca şi cum economia era ruptă de celelalte domenii. De asta a fost important ZF-ul, pentru că a înţeles subtilitatea conexiunilor şi a expus-o printr-o prelucrare rafinată a datelor. Mereu ştirile cele mai interesante sunt cele care îţi explică un lucru, nu cele care îţi spun că o companie oarecare a ajuns la un anumit nivel de business. ZF a mai avut un merit şi anume că a arătat că mediul de business este catalizatorul unei societăţi sănătoase. Două lucruri a făcut Ziarul Financiar. A făcut legăturile dintre economie şi celelalte domenii şi a devenit un campion al mediului de business făcând un campion din mediul de business.”
Oamenii conduşi de Popeye au omorât mii de oameni în Columbia, pe vremea în care Pablo Escobar controla traficul de droguri, însă a scăpat cu viaţa după ce Don Pablo a fost ucis în 1993.
El a fost trimis în judecată în 1995 pentru sute de crime, pe care le-a mărturisit, şi a ajuns în acelaşi în în detenţie.
La sfârşitul anului 2017, autorităţile din Columbia au decis reîncarcerarea lui Popeye, după ce acesta ar fi violat termenii eliberării condiţionate. Fostul om de încredere al lui Escobar ar fi fost prins la o petrecere alături de unul dintre cei mai importanţi traficanţi de droguri din Columbia.
Popeye fusese eliberat condiţionat în 2014, după 22 de ani petrecuţi în spatele gratiilor.
După eliberare, Popeye devenise relativ popular pe Youtube, realizând videoclipuri în care critica politica de stânga promovată de partidele aflate la guvernare în Columbia.
“Da, este adevărat că şeful şecţiei de cadiologie avea telefonul închis. Nu aveam neapărat nevoie de acordul lui. Era o chestiune formală. Florin Busuioc a suferit un infarct, era undeva la Filarmonica din Craiova, din câte am înţeles. Era la un spectacol. A suferit un infarct, urmat de un stop cardiac, a fost resuscitat destul de repede de colegii de la Urgenţe, i-a fost administrat un tratament trombolitic. A fost adus în departamentul de urgenţă al spitalului din Craiova. Aici a făcut încă trei stopuri cardiace, care s-au resuscitat, s-a pus problema transportului la Bucureşti, dar din păcate, condiţiile atmosferice nu au permis zborul cu elicopterul pentru că era ceaţă. Starea hemo-dinamică era una foarte gravă. Era un şoc cardiogen, tensiune 6, era intubat, ventilat mecanic”, a declarat doctorul Paul Traşcă, pentru MEDIAFAX.
Doctorul care l-a operat pe Florin Busuioc spune că a fost chemat de acasă şi a fugit repede la spital, neexistând personal pentru permanenţa în cazul acestor intervenţii.
“Noi am fost contactaţi de către managerul spitalului, de ministrul Sănătăţii. Am venit de acasă, pe la ora 23, că din păcate noi nu asigurăm program de infarct acut, că nu avem personalul necesar. S-au mai pus stenturi la noi, dar la pacienţi cronici sau şi la acuţi, la alt tip de infarct, care mai poate să aştepte. Eu sunt singurul care are competenţă, mă mai ajută un coleg rezident, este încă o colegă Emilia Goanţă, care mă mai ajută cu altfel de proceduri. Adică n-avem echipă mare să asigure”, a mai spus doctorul Paul Traşcă.
Întrebat despre starea lui Florin Busuioc după operaţie, medicul a declarat că actorul este stabil din punct de vedere cardiologic, iar totul depinde acum de recuperarea neurologică.
“Da, este adevărat că şeful şecţiei de cadiologie avea telefonul închis. Nu aveam neapărat nevoie de acordul lui. Era o chestiune formală. Florin Busuioc a suferit un infarct, era undeva la Filarmonica din Craiova, din câte am înţeles. Era la un spectacol. A suferit un infarct, urmat de un stop cardiac, a fost resuscitat destul de repede de colegii de la Urgenţe, i-a fost administrat un tratament trombolitic. A fost adus în departamentul de urgenţă al spitalului din Craiova. Aici a făcut încă trei stopuri cardiace, care s-au resuscitat, s-a pus problema transportului la Bucureşti, dar din păcate, condiţiile atmosferice nu au permis zborul cu elicopterul pentru că era ceaţă. Starea hemo-dinamică era una foarte gravă. Era un şoc cardiogen, tensiune 6, era intubat, ventilat mecanic”, a declarat doctorul Paul Traşcă, pentru MEDIAFAX.
Doctorul spune că a fost chemat de acasă şi a fugit repede la spital, neexistând personal pentru permanenţa în aczul acestor intervenţii.
“Noi am fost contactaţi de către managerul spitalului, de ministrul Sănătăţii. Am venit de acasă, pe la ora 23, că din păcate noi nu asigurăm program de infarct acut, că nu avem personalul necesar. S-au mai pus stenturi la noi, dar la pacienţi cronici sau şi la acuţi, la alt tip de infarct, care mai poate să aştepte. Eu sunt singurul care are competenţă, mă mai ajută un coleg rezident, este încă o colegă Emilia Goanţă, care mă mai ajută cu altfel de proceduri. Adică n-avem echipă mare să asigure”, a mai spus doctorul Paul Traşcă.
Întrebat despre starea lui Florin Busuioc după operaţie, medicul a declarat că actorul este stabil din punct de vedere cardiologic, iar totul depinde acum de recuperarea neurologică.