BusinessMagazin

Tag: promovare

  • Cum a fost răsplătit un imigrant după ce a spălat vase timp de douăzeci de ani pentru unul dintre cele mai bune restaurante din lume

    „Îmi face o deosebită plăcere să anunţ că managerii noştri, Lau şi James, alături de Ali, cel care se ocupă cu spălatul vaselor, au devenit parteneri în NOMA”, a declarat Redzepi pe Instagram.

    Sonko, în vârstă de 62 de ani, s-a ocupat de spălatul vaselor mai bine de un deceniu în cadrul restaurantului din Copenhaga, Danemarca. Un purtator de cuvânt al restaurantului – care deţine două stele Michelin – a refuzat să dezvăluie condiţiile financiare ale parteneriatului cu Sonko.

    Pe de altă parte, când a anunţat vestea, Redzepi l-a descris pe acesta ca fiind „inima şi sufletul Noma”, potrivit ziarului danez Berlingske.  „Nu cred că oamenii ştiu ce înseamnă să ai o persoană ca Ali în casă. E tot timpul cu zâmbetul pe buze”, a spus Redzepi.

    Redzepi a deschis NOMA în 2003, după ce a lucrat alături de mulţi bucătari faimoşi. Apreciatul restaurant din  Copenhaga a deţinut titlul de „Cel mai bun restaurant din lume” timp de trei ani consecutivi, între 2010 şi 2012, şi apoi din nou în 2014. 

  • De ce departamentele din companii se urăsc între ele?

    Cei de la marketing îi urăsc pe cei de la vânzări pentru că ei sunt cei care iau bonusurile, în timp ce crearea şi promovarea produsului le-au aparţinut.

    Cei de la vânzări îi urăsc pe cei de la marketing că nu promovează suficient produsele în piaţă sau că produsele imaginate de cei de la marketing nu au nicio legătură cu ce vrea clientul. Iar din acest motiv ei nu pot să vândă şi nu pot să-şi ia bonusurile.

    Cei de la financiar îi urăsc pe ce de la vânzări că nu vând suficient, că nu vând bine, că nu recuperezează banii din piaţă şi că astfel ei nu au bani să plătească salariaţii, impozitele şi taxele la stat, creditele la bancă, furnizorii – oricum ei sunt ultimii pe listă la plată.

    Cei de la marketing, vânzări, financiar îi urăsc pe cei de la HR, că nu le aduc oameni buni, ieftini şi gata pregătiţi astfel încât odată ce sunt angajaţi să înceapă să producă „de ieri”.

    Cei din producţie îi urăsc pe cei de la marketing şi vânzări pentru că nu sunt ei cei care fac produsul zi de zi, pentru că nu ei trebuie să găsească soluţii ca produsul să funcţioneze, pentru că niciodată nu beneficiază de cele mai bune echipamente şi trebuie să improvizeze, pentru că simt pe pielea lor că nu sunt apreciaţi în faţa managementului mai mult decât vânzătorii, care în afară să dea din gură nu sunt în stare să schimbe o piuliţă.

    Oricum cei de la HR nu fac niciodată nimic, angajează cei mai proşti oameni pe banii cei mai mulţi, îşi angajează prietenii în joburi bine plătite, nu au niciodată bani pentru training mai jos de conducerea executivă, nu fac team buildinguri bune niciodată.

    Cei de la HR îi urăsc pe toţi pentru că atunci când nu se plătesc salariile la timp telefoanele sună fără oprire, iar fetele de acolo sunt scoase vinovate de angajaţi pentru că nu sunt plătite salariile.

    CEO-ul companiei îi urăşte pe toţi pentru că nimic nu merge în firmă, pentru că cei de la vânzări nu mai au suflu, au devenit prea graşi după bonusurile încasate în trecut, pentru că cei de la marketing nu mai vin cu produse şi servicii salvatoare care să se vândă singure, pentru că cei de la financiar ţipă după bani, că banca nu e plătită, că statul blochează conturile, că nu sunt taxele plătite, că nu sunt bani de salarii.

    Dacă totul ar fi mers bine şi nu ar fi fost ocupat cu aceste treburi minore, CEO-ul ar fi avut timp să se gândească la viitor, la business development, la noi strategii pentru cucerirea pieţelor, ar fi putut să meargă la conferinţe şi seminarii la care să întâlnească potenţiali clienţi etc.

    Mai mult decât atât, CEO-ul are pe cap şi acţionarul/acţionarii care îl întreabă de sănătate, care vor rezultate imediate, pentru că îl plătesc cu 5.000 – 10.000 de euro pe lună, plus bonus.

    Acţionarii sunt nervoşi pentru că au dat firma unuia care nu face nimic, care le mănâncă banii (în cazul în care au pus ceva bani în joc) fără să livreze rezultate, care face scandal când nu-şi atinge ţintele puse tot de el şi care, când a fost angajat, a trebuit să-i dea fie un bonus, fie să semneze un contract de management cu 12 salarii de plecare în cazul în care este dat afară.

    Cam aşa se întâmplă lucrurile în companii şi fiecare dintre voi ştie acest lucru.

    Când o companie este în perioada de creştere şi are bani de investiţii, toată lumea e fericită. Mai nimeni nu se uită la costuri, orice plan de promovare este aprobat, bonusurile de vânzări sunt date fără probleme, chiar vânzătorul îşi stabileşte cât să încaseze dacă vinde ceva, cei de la HR pot să angajeze pe cine vor numai să umple organigrama, cei de la financiar au conturile pline de bani şi plătesc orice factură, că nimeni nu se uită la ea, CEO-ul e vedetă în firmă pentru că predică viitorul glorios.

    Mult mai greu este când vin perioadele de criză şi de stabilitate, când ratele de creştere cad, când nu mai sunt bani de cheltuit şi de investit, când apar lacunele în pregătirea angajaţilor, când toată lumea se uită la fiecare euro care pleacă din firmă, când produsele şi serviciile nu se mai vând singure, când trebuie service şi angajaţii trebuie să răspundă la telefon clienţilor, când apar întârzierile la plată, când datele puse pe ecran sunt departe de buget etc.

    Atunci toată lumea este nervoasă pe toată lumea, toţi dau vina pe ceilalţi pentru neîndeplinirea bugetului, mulţi încep să-şi caute de lucru în altă parte pentru că „nu mai este ca înainte, nu mai sunt bani”, apar primele programe de restructurare etc. Acţionarii se uită la alţi CEO, la alţi directori, din afară, care să vină cu sânge proaspăt şi să readucă firma pe o creştere de două cifre.

    Companiile din România, atât cele antreprenoriale, cât şi multinaţionalele, au experimentat toate aceste cicluri – de la intrare pe piaţă, dezvoltare, creştere accelerată de nu le venea să creadă, criză, cădere, stagnare şi reintrarea pe o creştere lentă, în cea mai bună situaţie.

    Poate fi altfel? Pot fi puşi toţi la masă în toate ciclurile de viaţă ale unei companii astfel încât atunci când e criză pierderile să fie minime, nu maxime? Sau totul este un dat şi face parte din viaţa curentă a unei firme, cu perioadele de creştere şi de cădere?

  • Cine este George Soros, spaima lui Liviu Dragnea, Donald Trump şi Viktor Orban?

    Sprijinul său s-a concentrat adesea către cei care se confruntă cu discriminarea – grupuri de etnie romă din Europa, consumatorii de droguri, lucrătorii sexuali sau persoanele LGBTI. Soros a experimentat el însuşi intoleranţa. Născut în Ungaria în 1930, acesta a trăit sub ocupaţia nazistă, ce a dus la uciderea a peste 500.000 de evrei din ţara sa. Familia sa, cu rădăcini evreieşti, a reuşit să supravieţuiască cu ajutorul unor acte de identitate false şi i-a ajutat şi pe alţii să facă acelaşi lucru. „Decât să ne mulţumim cu soarta noastră, am hotărât să le luptăm cu o forţă mult mai mare decât noi şi, totuşi, am reuşit”, declara Soros. Când comuniştii şi-au consolidat puterea în Ungaria, după război, Soros a părăsit Budapesta în 1947 pentru Londra. Aici a lucrat part-time pe post de chelner într-un club de noapte pentru a-şi plăti studiile la London School of Economics. În 1956, a emigrat în Statele Unite ale Americii, intrând în lumea finanţelor şi investiiţiilor, unde a reuşit să pună bazele averii sale imense. În 1970 şi-a lansat propriul fond de investiţii, Soros Fund Management, şi a reuşit să devină unul dintre cei mai de succes investitori din istoria Statelor Unite.  Ulterior, Soros a creat Open Society Foundations  –  o reţea de fundaţii, parteneri şi proiecte din peste 100 de ţări.

    Munca sa reflectă gândirea filosofului Karl Popper, pe care Soros a analizat-o pentru prima dată la London School of Economics. În cartea sa „Open Society and Its Enemies”, Popper argumentează că nicio filozofie sau ideologie nu este arbitrul final al adevărului şi că societăţile pot înflori doar atunci când se axează pe guvernarea democratică, libertatea de exprimare şi respectul pentru drepturile individului, abordare care se află la baza Open Society Foundation.

    Soros şi-a început pracursul filantropic în 1979, când a oferit burse de şcolarizare studenţilor de culoare sud-africani. În 1980, a ajutat la promovarea schimbului liber de idei în Blocul Comunist realizând şi trimiţând fotocopii ale textelor interzise. După căderea Marelui Zid al Berlinului, a creat Central European University, un spaţiu ce încuraja gândirea critică – la acel timp un concept de neconceput pentru majoritatea universităţilor. A susţinut schimburile culturale dintre Europa Estică şi cea Vestică, jucând un rol crucial în ajutorarea societăţii, în care el însuşi a supravieţuit, să se deschidă către lume.

    Odată cu încheierea Războiului Rece, şi-a extins actele caritabile către Statele Unite, Africa şi Asia, în vederea susţinerii unor societăţi cât mai transparente şi democratice. A fost una dintre primele voci care a criticat războiul împotriva drogurilor ca fiind „cu mult mai dăunător decât însuşi problema drogurilor”. La începutul anilor 2000, a devenit un finanţator considerbil şi pentru mişcările ce susţineau căsătoriile între persoanele de acelaţi sex. De-a lungul timpului, Soros a fost unul dintre cei mai cunoscuţi susţinători ai integrării romilor din Europa, asigurând plata taxelor de studii pentru mii de elevi şi studenţi proveniţi din grupuri marginalizate.

    În prezent, la peste 80 de ani, Soros deţine în continuare un rol activ în susţinerea intereselor Fundaţiei Open Society şi călătoreşte foarte mult pentru a-şi prezenta ideile despre schimbarea societăţii în faţa liderilor lumii, atât în privat, cât şi la nivel public.

    Cu toate acestea, chiar el însuşi a recunoscut că pentru unele dintre problemele societăţii s-ar putea să nu apară niciodată rezolvare. „Succesul pe plan finanicar mi-a conferit un nivel de independenţă mai mare decât altora”, a declarat el la un moment dat. 

  • Un irlandez s-a stabilit în România pentru a promova comorile Maramureşului

    Fascinat de cultura, obiceiurile şi tradiţiile Maramureşului, Peter Hurley îşi dedică timpul şi energia promovării valorilor acestei regiuni, potrivit Mediafax.
     
    Anul trecut, Hurley a pus pe picioare a şaptea ediţie a proiectului “Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”.
     
    Festivalul creat de Peter Hurley are ca scop promovarea şi susţinerea satelor româneşti păstrătoare de tradiţii, pe care irlandezul le consideră adevărate comori vii. Satele maramureşene au înţeles importanţa mesajului acestuia şi au decis să se implice, prezentându-şi fiecare specificul local.
     
    “Într-un efort comunitar cu adevărat impresionant şi remarcabil la nivel naţional, nemaiîntâlnit într-un festival în România, toate cele 63 de sate din Ţara Maramureşului s-au activat să participe, fiecare cu câte un eveniment – mai mic sau mai mare – unde vizitatorii pot să se întâlnească cu valorile autentice ale satului tradiţional. ” – declara, în 2016, Peter Hurley.
     

  • Cine este George Soros, spaima lui Liviu Dragnea, Donald Trump şi Viktor Orban?

    Sprijinul său s-a concentrat adesea către cei care se confruntă cu discriminarea – grupuri de etnie romă din Europa, consumatorii de droguri, lucrătorii sexuali sau persoanele LGBTI. Soros a experimentat el însuşi intoleranţa. Născut în Ungaria în 1930, acesta a trăit sub ocupaţia nazistă, ce a dus la uciderea a peste 500.000 de evrei din ţara sa. Familia sa, cu rădăcini evreieşti, a reuşit să supravieţuiască cu ajutorul unor acte de identitate false şi i-a ajutat şi pe alţii să facă acelaşi lucru. „Decât să ne mulţumim cu soarta noastră, am hotărât să le luptăm cu o forţă mult mai mare decât noi şi, totuşi, am reuşit”, declara Soros. Când comuniştii şi-au consolidat puterea în Ungaria, după război, Soros a părăsit Budapesta în 1947 pentru Londra. Aici a lucrat part-time pe post de chelner într-un club de noapte pentru a-şi plăti studiile la London School of Economics. În 1956, a emigrat în Statele Unite ale Americii, intrând în lumea finanţelor şi investiiţiilor, unde a reuşit să pună bazele averii sale imense. În 1970 şi-a lansat propriul fond de investiţii, Soros Fund Management, şi a reuşit să devină unul dintre cei mai de succes investitori din istoria Statelor Unite.  Ulterior, Soros a creat Open Society Foundations  –  o reţea de fundaţii, parteneri şi proiecte din peste 100 de ţări.

    Munca sa reflectă gândirea filosofului Karl Popper, pe care Soros a analizat-o pentru prima dată la London School of Economics. În cartea sa „Open Society and Its Enemies”, Popper argumentează că nicio filozofie sau ideologie nu este arbitrul final al adevărului şi că societăţile pot înflori doar atunci când se axează pe guvernarea democratică, libertatea de exprimare şi respectul pentru drepturile individului, abordare care se află la baza Open Society Foundation.

    Soros şi-a început pracursul filantropic în 1979, când a oferit burse de şcolarizare studenţilor de culoare sud-africani. În 1980, a ajutat la promovarea schimbului liber de idei în Blocul Comunist realizând şi trimiţând fotocopii ale textelor interzise. După căderea Marelui Zid al Berlinului, a creat Central European University, un spaţiu ce încuraja gândirea critică – la acel timp un concept de neconceput pentru majoritatea universităţilor. A susţinut schimburile culturale dintre Europa Estică şi cea Vestică, jucând un rol crucial în ajutorarea societăţii, în care el însuşi a supravieţuit, să se deschidă către lume.

    Odată cu încheierea Războiului Rece, şi-a extins actele caritabile către Statele Unite, Africa şi Asia, în vederea susţinerii unor societăţi cât mai transparente şi democratice. A fost una dintre primele voci care a criticat războiul împotriva drogurilor ca fiind „cu mult mai dăunător decât însuşi problema drogurilor”. La începutul anilor 2000, a devenit un finanţator considerbil şi pentru mişcările ce susţineau căsătoriile între persoanele de acelaţi sex. De-a lungul timpului, Soros a fost unul dintre cei mai cunoscuţi susţinători ai integrării romilor din Europa, asigurând plata taxelor de studii pentru mii de elevi şi studenţi proveniţi din grupuri marginalizate.

    În prezent, la peste 80 de ani, Soros deţine în continuare un rol activ în susţinerea intereselor Fundaţiei Open Society şi călătoreşte foarte mult pentru a-şi prezenta ideile despre schimbarea societăţii în faţa liderilor lumii, atât în privat, cât şi la nivel public.

    Cu toate acestea, chiar el însuşi a recunoscut că pentru unele dintre problemele societăţii s-ar putea să nu apară niciodată rezolvare. „Succesul pe plan finanicar mi-a conferit un nivel de independenţă mai mare decât altora”, a declarat el la un moment dat. 

  • Cum a strâns şi a cheltuit acest tânăr 21 de milioane de dolari: petreceri, hoteluri de lux şi excursii în Bora Bora

    În 2012, Marco Nardone a pus bazele Fling, un aplicaţie care conecta străini şi îi invita să comunice.

    Reacţiile au fost pozitive, iar Nardone a reuşit să strângă 21 de milioane de dolari pentru a dezvolta şi promova produsul. Doi ani mai târziu, aplicaţia avea 4 milioane de utilizatori care trimiseseră peste 4 miliarde de mesaje.

    Problemele companiei au început în iulie 2015, atunci când AppStore (platforma de aplicaţii a celor de la Apple) a decis să retragă Fling din oferta lor. Motivul invocat a fost faptul că aplicaţia devenise un spaţiu de promovare a materialelor cu caracter pornografic.

    Luna următoare, ultimele fonduri ale Fling se epuizau, iar compania depunea actele de intrare în insolvenţă.

    Ce s-a întâmplat însă cu cele 21 de milioane de dolari adunate drept capital?

    Mai mulţi angajaţi ai Fling au povestit celor de la Business Insider că principalul vinovat a fost chiar Nardone, fondatorul companiei. Acesta ar fi cheltuit sume exorbitante pe hoteluri şi restaurante de lux sau petreceri în compania unor celebrităţi.

    Nardone ar fi petrecut săptămâni întregi la Ibiza, insula cunoscută drept “capitala mondială a distracţiei”; chiar în seara în care Apple a transmis că aplicaţia va fi retrasă, tânărul de 27 de ani ar fi venit la birou în compania a două tinere pe care niciun angajat nu le cunoştea.

    Nici chiar falimentul companiei nu l-a împiedicat pe Marco Nardone să trăiască la nivel înalt: în ultimele luni, potrivit paginii sale de Instagram, el a vizitat locuri precum Bora Bora, Nisa, Veneţia sau Insulele Maldive.

    Un fost angajat al său a sintetizat perfect situaţia: “Arată exact ca unul dintre acei copii bogaţi de pe Instagram”.

  • Sute de firme vor putea primi câte 50.000 lei nerambursabili de la guvern

    Guvernul a aprobat, în şedinţa de miercuri, Ordonanţa de Urgenţă privind Programul de susţinere a internaţionalizării operatorilor economici români, cu finanţare de la bugetul de stat, destinat promovării individuale a întreprinderilor mici şi mijlocii.

    Programul facilitează promovarea produselor şi serviciilor IMM-urilor pe pieţele externe, stimulând comunicarea şi parteneriatul în afaceri şi pregătind întreprinzătorul în domeniul tehnicilor de promovare pe noi pieţe.

    În cadrul programului, fiecare beneficiar poate obţine pe parcursul unui an maximum 50.000 de lei, sumă nerambursabilă. Anual, se estimează un număr de maxim 500 de beneficiari, se arată într-un comunicat al Guvernului.

    Prin alocaţie financiară nerambursabilă, programul susţine următoarele tipuri de activităţi:

    – Participări la târguri şi expoziţii internaţionale, organizate în străinătate, cu stand propriu;
    – Participări la misiuni economice organizate în străinătate;
    – Crearea identităţii vizuale a unei firme (marcă, siglă, slogan);
    – Realizarea unui site pe Internet/aplicaţie pentru mobil, pentru prezentarea activităţii solicitantului şi a produselor promovate, în limba română şi cel puţin într-o limbă de circulaţie internaţională;
    – Participări la cursuri de pregătire, în ţară şi/sau în străinătate, în domeniul tehnicilor de promovare a produselor/serviciilor pe noi pieţe;
    – Documentare de piaţă şi alte tipuri de activităţi de promovare şi susţinere a internaţionalizării.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Guvernul va acorda finanţări nerambursabile IMM-urilor pentru participarea la târguri şi expoziţii

    Programul facilitează promovarea produselor şi serviciilor IMM-urilor pe pieţele externe, stimulând comunicarea şi parteneriatul în afaceri şi pregătind întreprinzătorul în domeniul tehnicilor de promovare pe noi pieţe.

    În cadrul programului, fiecare beneficiar poate obţine pe parcursul unui an maximum 50.000 de lei, sumă nerambursabilă. Anual, se estimează un număr de maxim 500 de beneficiari, se arată într-un comunicat al Guvernului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liderii PSD din ţară aşteaptă o decizie de la Bucureşti în privinţa unei contra-manifestaţii: “USR şi Iohannis promovează umflatul de muşchi în stradă, politizând protestele”

    Preşedintele PSD Hunedoara, Laurenţiu Nistor, a declarat, luni, pentru MEDIAFAX, că nu a solicitat organizarea unui miting ca răspuns la protestele celor care au ieşit duminică în stradă, însă aşteaptă ca partidul să ia o decizie urgentă în acest sens în cadrul Comitetului Executiv.

    “Eu nu am cerut contra-manifestaţii de stradă, decizia se va lua în Comitetul Executiv, care va avea loc curând după ultimele evenimente. Ţara asta nu poate să fie lăsată aşa, să-şi bată oricine joc de ea. Cei 30.000 de oameni care au protestat nu pot domina cele câteva milioane care au ales PSD. Gafa făcută de preşedintele Iohannis este una mare de tot, cred că are sfătuitori foarte proşti”, a spus Laurenţiu Nistor.

    Şi preşedintele PSD Suceava, senatorul Ioan Stan, a declarat, luni, pentru MEDIAFAX, că a fost interpelat de susţinători ai PSD şi de primari care i-au cerut ca PSD să ia atiudine faţă de “încercarea de sabotare a acţiunilor Guvernului”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Firmele româneşti, ultimele din Uniunea Europeană la promovarea afacerii pe Internet

    Mai puţin de o treime din firmele care folosesc internetul se promovează pe reţele sociale, doar 12 din 100 de firme româneşti cu peste 10 angajaţi şi-au făcut publicitate prin intermediul internetului în 2016, fiind pe ultimul loc din Uniunea Europeană, potrivit agenţiei de marketing Perceptum.

    Mai puţin de jumătate din întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) din România (42%) au o pagină de Internet.

    Potrivit statisticilor europene citate de agenţia Perceptum, Malta şi Irlanda au cele mai multe firme care se promovează pe mediile sociale, respectiv 71% şi 66%. La nivel european, 77% din IMM-uri deţin o pagină web, 45% folosesc reţelele sociale pentru promovare şi doar 25% îşi fac reclamă pe internet.

    Potrivit companiei de analiză a traficului pe Internet StatCounter, în luna octombrie 2016, aparatele mobile şi tabletele au depăşit, pentru prima dată, desktop-urile la rata de utilizare a internetului. Astfel, primele au generat 51,3% din rata de utilizare a internetului în toată lumea, comparativ cu 48,7%, nivel cuantificat de desktop-uri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro