“Tot ceea ce s-a discutat în afara angajamentelor au fost scenarii posibile. De exemplu, dacă la Tarom oferta de 20% nu este atractivă, vom relua cu un nou efort chiar până la pachetul majoritar. Sigur, pentru cele 20% calendarul e concret. FMI-ul a urmărit ca toate măsurile să aibă un calendar foarte precis, termene foarte precise, şi peste tot estimarea costurilor”, a spus Buzaşu, care s-a întâlnit sâmbătă la Ministerul Finanţelor cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI). El a declarat anterior că mai multe firme importante din Orientul Mijlociu şi Asia s-au arătat interesate de privatizarea Tarom.
Tag: privatizare
-
Privind în prăpastie: cum putem evita ca viitorul să arate şi mai rău?
Ultimele zile s-au remarcat prin aglomeraţia de veşti deloc bune: România a rămas în urmă faţă de calendarul privatizărilor asumat cu FMI şi UE, iar cheltuielile bugetare au crescut cu 8,5% pe primele luni faţă de un plan de creştere de 2,4% pentru tot anul 2012, ducând deficitul la 7,2 mld. lei, faţă de un plafon de 6,8 mld. lei convenit cu FMI pentru prima jumătate a anului. Criza din zona euro face ca previziunea de creştere economică să se ţină numai de banii publici: “Sectorul de construcţii e aşteptat să-şi continue performanţa bună, graţie lucrărilor de infrastructură cofinanţate de UE. Previziunea noastră de creştere pentru 2012 rămâne neschimbată la 1,2%, în condiţiile consolidării consumului în an electoral”, afirmă Dumtru Dulgheru, economist al BCR. Experţii BCR se tem că deficitul bugetar ar putea trece de 3% din PIB şi recomandă acţiuni imediate pentru remedierea situaţiei, în timp ce Mateusz Szczurek, economist-şef pentru ECE în cadrul ING Bank, atrage atenţia că în astfel de condiţii, trecerea la o impozitare progresivă a veniturilor, cu un plafon maxim de 16%, care figurează în proiectul economic al USL pentru 2013, “va duce la pierderi mari de venituri fiscale şi la o revizuire masivă a proiecţiilor bugetare”.
Alte instituţii şi-au ajustat deja previziunea pentru creşterea PIB în acest an: e cazul Băncii Mondiale, care de la o estimare de 3,7% vara trecută a ajuns în ianuarie la 1,5%, iar acum s-a oprit la 1,2%. Totuşi, în prezentarea de săptămâna trecută a raportului EU11 (noile state membre ale UE plus Croaţia), François Rantrua, directorul pentru România al Băncii Mondiale, ne-a lăudat performanţele – creşterea economică de 2,5% din 2011, “una dintre cele mai mari din UE”, felul cum sistemul bancar a rezistat tensiunilor externe, scăderea inflaţiei -, apreciind că “perspectiva macro a României arată mai bine decât a celor mai multe dintre ţările comparabile din UE”. Banca, cu care Guvernul tocmai a semnat un acord de credit de 1 mld. euro şi are în derulare programe de asistenţă pentru reforma administrativă, fiscală, a transporturilor, a energiei şi a sectorului medical, prevede pentru 2013 o creştere a PIB de 2,8%, mai slabă decât pentru Lituania (3,5%), Polonia (3,2%) sau Slovacia (3,1%), dar mai bună decât cea a Bulgariei (2,5%), a Ungariei (1,5%) ori a Cehiei (1%).
De aici încolo încep însă greutăţile. “Centrul de greutate al politicilor de reformă va trebui să treacă treptat de la stabilizarea macro la stimularea creşterii economice sustenabile, prin abordarea cauzelor profunde ale dezechilibrelor manifestate în cursul crizei”, spune Rantrua. Cu alte cuvinte, Banca Mondială, instituţie care se ocupă cu precădere de tendinţele economice calitative, nu de cele strict cantitative, cere măsuri de contracarare a celui mai neliniştitor fenomen adus de criză: după ce standardele de viaţă în Europa începuseră să se armonizeze în deceniul trecut, decalajele de calitate a dezvoltării (deci nu de creştere economică) dintre UE15 şi nou-venitele din Est s-au accentuat din nou şi se vor accentua pe mai departe, urmând ca revenirea la convergenţă, cel puţin din punctul de vedere al veniturilor pe cap de locuitor, să devină vizibilă abia prin 2050.
Câteva piese de puzzle constatate în raportul BM: ţările din UE11 ca grup sunt cu mult în urma UE15 la indicatorii legaţi de inovaţie şi de calitatea educaţiei, rata emigrării în rândul populaţiei cu educaţie terţiară este printre cele mai mari în Est, regiune incapabilă să atragă ea însăşi din alte părţi imigranţi cu calificări înalte, iar emigraţia totală ar urma să ducă la o pierdere totală de forţă de muncă de cca 19% în UE11 în perioada 2010-2050. Multinaţionalele şi firmele cu capital străin le depăşesc sistematic pe cele locale la productivitate şi inovaţie, întrucât atrag cu uşurinţă forţa de muncă de cea mai bună calitate şi cumpără cele mai productive firme locale. Integrarea financiară şi comercială a Vestului cu Estul a făcut ţările estice prea dependente de băncile occidentale şi de exporturile către UE15.
În fine, presiunile pentru creşterea cheltuielilor sociale vor creşte pe măsură ce situaţia demografică se înrăutăţeşte, exact într-o perioadă când Europa de Vest descoperă ea însăşi că modelul ei social nu mai funcţionează. Care ar fi remediile propuse de Banca Mondială?
-
Oltchim va intra în procedură de administrare specială
Sindicaliştii Oltchim anunţaseră că joi şi vineri vor protesta la sediile centrale ale PSD şi PNL. Sindicaliştii au susţinut că nu şi-au mai primit banii din cauza faptului că societatea funcţionează la capacitate redusă, iar pentru ieşirea din impas ar fi necesară alocare a 40 de milioane de euro pentru materii prime şi salarii. Reprezentanţii Ministerului Economiei i-au anunţat pe sindicaliştii de la Oltchim că vor propune Guvernului un plan minimal de măsuri pentru ca societatea să-şi reia activitatea, o decizie urmând să fie luată în cel mai scurt timp.
-
Protest la Oltchim. Ce a propus Ministerul Economiei pentru funcţionarea companiei – FOTO
Cei aproximativ o sută de sindicalişti de la Oltchim care au pichetat, miercuri, Ministerul Economiei au cerut acordarea salariilor restante din aprilie şi reorganizarea companiei înainte de privatizare.
Şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), Remus Vulpescu, a declarat că deja se negociază cu o serie de investitori, iar planul de măsuri pe care Ministerul Economiei îl va propune Guvernului ar trebui să asigure plata salariilor restante şi energia electrică necesară funcţionării Oltchim. Vulpescu a mai spus că Oltchim ar putea fi privatizată la pachet cu Arpechim, în acest sens existând un acord de principiu de la Petrom.
Premierul Victor Ponta declara, săptămâna trecută, că vânzarea participaţiei majoritare la Oltchim rămâne una dintre priorităţile Guvernului. Termenul convenit cu FMI pentru privatizarea combinatului chimic de la Râmnicu Vâlcea este sfârşitul lunii septembrie.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
-
Ministrul Comunicaţiilor: Privatizarea Poştei se va încheia la finele anului. Iunie 2012 este un termen nerealist
“Poşta Română este cel mai mare angajator şi o companie foarte importantă pentru statul român, unde deţine 75% din capitalul social. Nu sunt de acord cu privatizarea operatorului poştal cu orice preţ şi în orice condiţii. Vrem să identificăm un investitor serios pentru Poşta Română. După încheierea acestui proces, statul va rămâne majoritar, cu 51% din capital”, a spus Mustea. Celălalt acţionar al Poştei este Fondul Proprietatea, care deţine 25% din capital. Mustea a adăugat că privatizarea companiei va începe cu selectarea unui consultant juridic, demers care se va încheia în cel mult o lună, urmat de alegerea unui consultant de privatizare.
-
Intrare neaşteptată în cea mai disputată privatizare a anului, Cupru Min: îşi face apariţia Doamna de Cupru
În pofida scandalului uriaş care a apărut ca urmare a privatizării Cupru Min, prin câştigarea de către o companie necunoscută din Canada şi apoi anularea licitaţiei, rămâne un element ignorat până acum: cine este firma care cumpără cuprul de la Cupru Min. Conform informaţiilor furnizate de Ministerul Economiei, este vorba SRL-ul Ronefer Voluntari, o firmă cu şase angajaţi care a înregistrat în 2011 venituri de 39,4 milioane de euro.
“Principalul client către care S.C. Cupru Min S.A. comercializează concentratul de cupru şi cuprul metalic din concentratul cupros este S.C. RONEFER S.R.L. Voluntari România”, au transmis către ZF reprezentanţii Ministerului Economiei. Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Maria Gherghe, 53 de ani, acţionarul principal al Ronefer, cu 95% din titluri, care a invitat ZF la o discuţie pe marginea afacerilor proprii, dar nu a acceptat să fie fotografiată.
“Nu am nimic de ascuns. O să vă explic de ce o firmă de apartament poate să facă export şi de ce nu este nevoie să am un personal numeros”, spune Maria Gherghe. Întrevederea a avut loc într-un birou dintr-un apartament situat într-un bloc de locuinţe din apropierea pieţei Obor din Bucureşti, fără vreo siglă la intrare. Ea a ajuns prin intermediul firmei Ronefer SRL din Voluntari, pe care o controlează în proporţie de 95%, să preia toată producţia de concentrate de cupru de la Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, care s-a aflat în ultima vreme în centrul atenţiei datorită procesului de privatizare şi rezervelor de cupru importante pe care le exploatează la Roşia Poieni. De aici s-ar putea extrage circa 0,9 mil. tone de cupru evaluat în prezent la 5,6 miliarde de euro şi 36 de tone de aur, evaluate la 1,5 mld. euro.
Gherghe spune că vinde producţia de la Cupru Min către unii dintre cei mai importanţi traderi internaţionali, precum Trafigura, Marc Rich sau elveţienii de la Werco Trade, iar mai departe concentratele de cupru iau calea Chinei, prin portul Constanţa sau ajung în Bulgaria cu vagoanele. Marc Rich face afaceri de foarte mulţi ani cu România, fiind una dintre figurile cele mai puternice, dar şi controversate din businessul cu metale, cereale sau petrol. La un moment dat a fost acuzat de evaziune fiscală în SUA, dar a fost graţiat de preşedintele Bill Clinton.
Gherghe mai spune că la licitaţiile organizate de Cupru Min pentru vânzarea de concentrate de cupru se lupta cu “bancherii cuprului”, Horia Simu şi Horia Pitulea, care deţineau Cuprom. Horia Simu şi Horia Pitulea sunt doi oameni de afaceri puternici din România care de asemenea au păstrat o prezenţă discretă în acest scandal al privatizării, nedorind să facă comentarii oficiale.
Cei doi, foşti bancheri la Citibank, preluaseră în deceniul trecut Cuprom, care prelucra cuprul de la Cupru Min, aflată în reorganizare judiciară, de aici şi prezenţa în presă sub numele “bancherii cuprului”. Cei doi foşti bancheri au avut de asemenea şi un contract de asociere cu statul pentru exploatarea Cupru Min.
Cititi aici mai mult despre “bancherii cuprului”
Astfel, din toate datele de până acum reiese că “bancherii cuprului” şi-au disputat cuprul de la Cupru Min cu Maria Gherghe. Este foarte posibil ca răspunsurile la multe întrebări legate de această privatizare să se afle fie la Horia Simu şi Horia Pitulea, fie la Maria Gherghe, personaje care nu au ieşit până acum la lumină. Horia Simu nu a dorit să comenteze pe marginea acestei privatizări, spunând doar că nu are nicio legătură.
Firma deţinută de Maria Gherghe, care are şase angajaţi, a înregistrat anul trecut exporturi de 167 mil. lei (39,4 mil. euro), din care 149,3 mil. lei (35,2 mil. euro) au fost reprezentante de concentratele de cupru cumpărate de la Cupru Min, iar restul au fost concentrate de plumb şi cupru preluate de la Acumulatorul Bistriţa şi din zguri de cupru.
Ronefer a avut un profit net de 612.000 de euro în 2011, în creştere cu circa 27% faţă de anul precedent. În 2010 compania a avut afaceri de 136 mil. lei (32 mil. euro) şi un profit net de 2 mil. lei (0,4 mil. euro), iar în 2009 afaceri de doar 11,1 milioane de lei şi 1,3 milioane de lei profit net. Creşterea de zece ori a afacerilor din 2010 se explică prin redeschiderea de către Cupru Min a producţiei şi încetarea contractului de asociere a Cupru Min cu “bancherii” cuprului. Cum explică Maria Gherghe faptul că a ajuns să cumpere toată producţia de la Cupru Min?
“Foarte multă vreme nu a interesat pe nimeni de Cupru Min şi probabil că de asta am reuşit eu să iau producţia pentru că nu am pe nimeni în spate şi n-am fost implicată politic cu nimeni. Nu am nevoie de mulţi angajaţi ca să fac exporturi pentru că am contracte încheiate cu firme specializate care se ocupă de transportul mărfii, în camioane şi vagoane, de protejarea riscului pentru variaţia preţului la cupru, de prelevarea, inspectarea şi pregătirea probelor şi pentru protecţie. Nu este o activitate uşoară şi este o responsabilitate foarte mare. Aproape tot timpul sunt pe drumuri şi nu scap de responsabilitatea mărfii decât când aceasta ajunge pe vapor”, spune Maria Gherghe. Ea spune că a avut bani să-şi pornească o afacere pentru că înainte de Revoluţie în metalurgia neferoasă erau salarii mari. “Minerii erau cel mai bine plătiţi, mai bine chiar şi decât aviatorii, iar după revoluţie s-a păstrat acest lucru mai ales unde existau sindicate puternice. Eu de exemplu ca stagiar de pe băncile facultăţii câştigam echivalentul a 3.000 de lei înainte de Revoluţie. Legea salarizării din România permitea acest lucru”, îşi aminteşte Gherghe.
La început lucra ca inginer stagiar la Centrala industrială a metalelor neferoase din Bucureşti (în subordinea Ministerului Industriei), care la Revoluţie s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Departamentul de metale neferoase, iar mai apoi în 1991 s-a transformat în Conef prin hotărâre de guvern.
“Eu lucram atunci ca asistentă a directorului general al Conef, Frumosu Ladislau”, spune Maria Gherghe.
Ea povesteşte că firma Conef, aflată la început în proprietatea statului şi mai apoi a SIF Banat-Crişana, deţinea mare parte din companiile metalurgice româneşti, cum ar fi Alro Slatina (ALR), rafinăriile de cupru de la Baia Mare şi Zlatna (care au fost preluate ulterior de Cuprom) şi care purtau denumirea de Phoenix Baia Mare şi Ampelum Zlatna, producătorul de plumb şi zinc Sometra Copşa Mică, Alor Oradea, care prelucra bauxita din minele româneşti şi din import şi le transforma în alumină pentru combinatul de la Slatina, şi Laromet, care producea tablă şi bandă de cupru şi alamă.
“Am fost în consiliul de administraţie şi ca reprezentant în AGA al multora dintre aceste companii. Pe atunci eu mă ocupam de elaborarea unei strategii a metalurgiei neferoase”, spune Maria Gherghe.
Ea povesteşte că Phoenix dispunea de o tehnologie mai bună şi rafina cuprul în proporţie de 90%, în timp ce Ampelum nu putea să prelucreze cuprul decât până la stadiul de cupru convertizor, rafinat în proporţie de 70% -80%, iar după aceea era vândut la Phoenix care-l transforma în cupru electro, cel care de altfel este cotat pe bursa internaţională.
“Fabricile care prelucrau concentratele de cupru s-au închis din cauza variaţiilor mari ale preţului la cupru în condiţiile în care costurile la energie şi la gaze au fost numai în creştere. Au fost perioade şi când preţul la cupru a coborât la 1.200 de dolari/tonă şi când a atins şi 10.000 de dolari/tonă, anul trecut. Ampelum, care avea o tehnologie veche, pe bază de topire pe vatră, a fost prima fabrică care s-a închis după Revoluţie. Phoenix era un mare consumator de gaze, al cărui preţ tot creştea, şi din cauza preţului mic la cupru s-a închis”, îşi aminteşte Maria Gherghe.
În anul 2000 a părăsit Conef după ce SIF Banat-Crişana a vândut pachetul de control al companiei către Marco International, astăzi parte a grupului Vimetco cu acţionari ruşi.
“Atunci tot managementul şi-a dat demisia, iar pentru că nu mai aveam de lucru m-am gândit să-mi fac o afacere (Ronefer – n.red.). Remin Baia Mare au fost mai deschişi şi au făcut export, după ce s-au închis rafinăriile din România, însă Cupru Min ajunsese să acumuleze datorii mari. Pentru că lucrasem în domeniu şi îi cunoşteam foarte bine pe cei de pe piaţa internaţională care se ocupă cu comerţul cu cupru m-am dus la Cupru Min. În 2002 am participat la prima licitaţie pentru concentratele de cupru ale Cupru Min, la care mai luau parte Cuprom sau Energomineral şi Metanef, fostă camera de comerţ din cadrul Conef. Avantajul meu a fost că eu am costuri foarte mici şi întotdeauna am putut să ofer un preţ mai mare”, spune Maria Gherghe.
În 2006 statul a încheiat cu consorţiul Cuprom, Energomineral şi Ipronef un contract de asociere, prin care statul practic închiria activitatea Cupru Min, timp în care Ronefer nu a mai cumpărat concentrate, acestea fiind vândute de consorţiu tot la export.
În 2008 Cuprom a intrat în insolvenţă, iar preţul scăzut al cuprului nu a permis Cupru Min să-şi continue activitatea, însă din anul 2009, odată cu revenirea preţului la cupru, aceasta s-a redeschis şi de la acea vreme prin Ronefer s-a comercializat toată producţia de concentrate a companiei, conducând la o creştere puternică a afacerilor societăţii.
Ce spune despre privatizarea Cupru Min?
Roman Copper Corp, un vehicul înfiinţat de Bayfront Capital Partners, a oferit 200,8 milioane de euro la licitaţie pe 100% din acţiunile Cupru Min, dar în final a fost descalificată pentru că nu a făcut dovada banilor necesari realizării investiţiilor de mediu, de 32 mil. euro.
www.zf.ro
-
Privatizarea Cupru Min a eşuat. Care sunt motivele
Ministrul Economiei, Lucian Bode, a anunţat că partea română a cerut firmei canadiene să constituie un depozit colateral de 32,27 milioane euro pentru a garanta astfel realizarea investiţiilor de mediu, să plătească suma pentru acţiuni, de 200,7 milioane euro, în termen de 30 zile de la obţinerea avizului Consiliului Concurenţei şi autorizaţiei integrate de mediu-ambele fiind condiţii suspensive în contract. De asemenea, partea română a cerut publicarea imediată a contactului de privatizare.
Pentru încheierea tranzacţiei, era necesară emiterea avizul Consiliului Concurenţei într-un termen de până la 90 de zile de la încheierea contractului. “Roman Copper nu a aderat la aceste condiţii. Ministerul Economiei va analiza situaţia creată şi suntem pregătiţi să reluăm privatizarea”, a spus Bode. Contractul de privatizare trebuia încheiat până vineri, 6 aprilie, ora 24.00.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
-
Misiunea FMI-CE-BM s-a încheiat. Ce le-a promis Guvernul creditorilor străini
Misiunea FMI-CE-BM se aşteaptă, de asemenea, ca inflaţia să se menţină în interiorul intervalului ţintit (2-4%), iar deficitul contului curent este prognozat a se situa la nivelul de 4-4,5% din PIB.
“Autorităţile au înregistrat progrese notabile în implementarea politicilor din cadrul programului, într-un mediu extern foarte dificil. În viitor, sunt importante politicile macroeconomice prudente şi accelerarea reformelor structurale pentru a asigura o performanţă economică puternică şi atragerea încrederii pieţelor”, consideră misiunea comună a celor trei instituţii, care subliniază că România a îndeplinit toate criteriile de performanţă stabilite cu FMI pentru finele lunii decembrie 2011.
“În ciuda tensiunilor de pe pieţele financiare internaţionale şi a deteriorării calităţii activelor interne, sectorul bancar şi-a menţinut flexibilitatea. Proporţia medie de adecvare a capitalului din sectorul bancar s-a menţinut la un nivel ridicat de 14,5 procente la finele lunii decembrie 2011. Deşi s-a observat o revigorare a creditării sectorului corporatist, creşterea creditării a rămas totuşi slabă în termeni reali, reflectând cererea slabă de credite”, afirmă experţii.
Continuarea consolidării fiscale a contribuit la îmbunătăţirea credibilităţii României, iar plasarea cu succes a unei emisiuni de obligaţiuni în dolari pe 10 ani, atestă acest lucru. România a atins ţinta de deficit pentru bugetul general consolidat de 4,4% din PIB (cash), iar Guvernul a reuşit să plăteasca o sumă substanţială din arierate şi facturi neplătite la sfârşitul anului. Estimările iniţiale sugerează că autorităţile au atins şi o ţintă de deficit în termeni ESA mult sub nivelul de 5% din PIB prevăzut în program. Veniturile s-au situat la un nivel uşor mai scăzut decât cel anticipat, mai ales datorită granturilor de la UE ce au fost mai mici decât cele prevăzute, această diferenţă fiind însă mai mult decât compensată de economii pe parte de cheltuieli.
Misiunea FMI-CE-BM a convenit cu autorităţile “parametrii cheie ai itinerariului de parcurs către dereglementarea preţurilor în sectorul electricităţii, dereglementare esenţială pentru a asigura funcţionarea corectă a pieţei în conformitate cu legislaţia UE şi pentru a atrage urgent investiţii”. Prin urmare, preţurile reglementate pentru consumatorii industriali vor fi treptat eliminate până la finele anului 2013. Pentru gospodării, preţurile vor fi ajustate treptat pentru a se ajunge la nivelurile de piaţă până în anul 2017 şi nu până în 2015 cum se convenise iniţial. Veniturile guvernamentale suplimentare obţinute din liberalizarea preţurilor la energie ar putea fi direcţionate către atenuarea impactului pe care îl va avea ajustarea preţurilor asupra celor cu adevărat nevoiaşi.
La gaze naturale, s-a convenit să se discute foaia de parcurs în cursul următoarei misiuni de evaluare. Între timp, Guvernul “va explora împreună cu reprezentanţii industriei posibile măsuri fiscale şi de reglementare care să guverneze explorarea, producţia şi distribuţia de energie”.
Guvernul îşi menţine şi angajamentul de a implementa o reformă comprehensivă în sectorul sanitar şi de a adopta un număr de măsuri concrete pe termen scurt cu scopul de a trece imediat la soluţionarea anumitor deficienţe din sector.
Întreprinderile de stat continuă să aibă nevoie urgentă de reforme accelerate pentru a deveni mai eficiente, apreciază reprezentanţii instituţiilor creditoare. “Aceste reforme includ vânzarea unor pachete minoritare sau majoritare de acţiuni într-o serie de societăţi şi introducerea managementului privat. Recent adoptata lege a guvernanţei corporatiste în întreprinderile de stat reprezintă un pas important în soluţionarea ineficienţelor.
Sunt în curs de aplicare strategii de reducere a arieratelor şi de aşezare a întreprinderilor de stat pe baze sănătoase din punct de vedere financiar şi va fi important să existe un cadru de reglementare puternic, “pentru a se asigura obţinerea unor preţuri rezonabile în cazul privatizării parţiale sau integrale a unor întreprinderi de stat”.
Duminică s-a încheiat a patra evaluare oficială a acordului stand-by cu FMI (care pune la dispoziţie aproximativ 3,5 miliarde euro sub formă de asistenţă financiară) şi a doua evaluare intermediară a programului cu CE (care pune la dispoziţie 1,4 miliarde euro sub formă de asistenţă financiară).
Finalizarea misiunii de către consiliul executiv al FMI, la finele lui martie, va permite Guvernului să beneficieze de a cincea tranşă din acord, în valoare de cca 505 milioane de euro, chiar dacă autorităţile române nu vor trage aceşti bani, considerând acordul ca fiind de tip preventiv, ca şi pe cel cu CE.
În ce priveşte Banca Mondială, aceasta lucrează în prezent cu autorităţile la un aranjament Deferred Draw Down Option (DPL-DDO) de 1 miliard de euro, ce va fi aprobat în luna iunie, având ca scop susţinerea rezervelor financiare ale ţării.
Următoarea misiune de evaluare a programului este programată a avea loc la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai 2012.
-
FMI critică Guvernul pentru că nu privatizează suficient de repede companiile de stat
Autorităţile au îndeplinit toate criteriile de performanţă şi ţintele indicative pentru a treia revizie a acordului, încheiată la 7 decembrie 2011, inclusiv cele pentru legislaţia de supraveghere bancară şi în domeniul companiilor de stat (recrutarea de manageri privaţi). Au fost îndeplinite doar parţial obiectivele programului privind privatizările, iar autorităţile “au dat înapoi faţă de angajamentul iniţial de a vinde pachete majoritare la companiile de distribuţie a energiei electrice rămase în portofoliul statului”.
Deteriorarea mediului economic ar putea întârzia programul de privatizare, însă perspectiva în sectorul energetic rămâne favorabilă din punctul de vedere al preţurilor, apreciază FMI. Programul prevede, pentru prima parte a lui 2012, vânzarea pachetului deţinut de stat la Oltchim, a pachetului majoritar al Cuprumin Deva şi pachete minoritare din Tarom, Poşta Română, Romgaz, Transelectrica, Hidroelectrica şi Transgaz, plus o a doua încercare de vânzare a 10% din Petrom. Pentru a doua parte a anului, programul prevede privatizarea unui alt grup de companii, incluzând un pachet minoritar din Nuclearelectrica şi vânzarea pachetelor majoritare ale CFR Marfă, ale tuturor companiilor de furnizare a energiei electrice şi ale producătorilor de energie.
Autorităţile trebuie să facă eforturi mai ferme pentru restructurarea companiilor de stat, “pentru că spaţiul bugetar pentru amortizarea pierderilor mari ale unora dintre acestea nu există, iar condiţiile externe ar putea limita succesul ofertelor de privatizare (în special în cazul pachetelor minoritare, unde problemele cu modul cum sunt conduse ar putea limita interesul investitorilor). Activităţile ineficiente sau care generează pierderi sunt o pierdere de resurse pe care România nu şi-o mai poate permite”, afirmă FMI, adăugând că “inclusiv dacă toate reformele din programul FMI sunt aplicate, tot va mai rămâne un sector al companiilor de stat doar parţial adaptat necesităţilor unui stat modern european”.
În privinţa situaţiei bugetului, FMI apreciază că deficitul de 1,9% din PIB prevăzut de Guvern pentru acest an este “mai mic decât cel strict necesar pentru încadrarea în plafonul de 3% din PIB (ESA) cerut de UE. “Controlul strict al cheltuielilor de care va fi nevoie poate pune probleme, însă pentru atingerea acestui obiectiv nu vor fi necesare schimbări majore de politici, fiind suficientă îngheţarea salariilor şi a pensiilor, coroborată cu sprijin suplimentar din partea UE pentru bugetul de investiţii”.
“Guvernul demonstrează angajament constant în raport cu măsurile convenite, însă opoziţia politică se intensifică, odată cu apropierea alegerilor din 2012”, notează experţii FMI în ultimul raport despre România, publicat marţi.
Performanţa economică s-a îmbunătăţit în trimestrul al treilea din 2011, ca efect al recoltei agricole excepţionale şi al producţiei industriale solide, iar cererea internă, construcţiile şi piaţa muncii încep să-şi revină, notează experţii Fondului. Criza din zona euro însă “va încetini puternic creşterea în trimestrele următoare”, cu o reducere a contribuţiei la PIB a exporturilor care deja se simte, iar “incertitudinea de pe pieţele internaţionale a determinat o creştere acută a primelor de risc (CDS), care se va reflecta în ratele dobânzilor, în încetinirea investiţiilor şi a consumului”. Inflaţia a scăzut considerabil şi este aşteptată să se încadreze în ţinta asumată (2-4%), iar deficitul de cont curent este aşteptat să rămână sub 5% din PIB.
Misiunea FMI soseşte marţi la Bucureşti pentru o nouă vizită de evaluare a programului cu autorităţile române, urmând ca discuţiile să se încheie la 6 februarie.
-
Libertarienii români cer desfiinţarea salariului minim şi eliminarea leului ca unic mijloc legal de plată
SoLib propune degrevarea statului de funcţii şi atribuţii şi transferarea lor către comunităţile locale, reducerea la minim a personalului din administraţia publică centrală şi locală, reforma codurilor de procedură din sistemul juridic, desfiinţarea contribuţiilor obligatorii la asigurările de sănătate şi la sistemul public de pensii, precum şi privatizarea spitalelor publice şi a şcolilor de stat.
În învăţământ, libertarienii români propun desfiinţarea obligativităţii acreditării de către stat a instituţiilor de învăţământ şi a programelor de studii, reducerea obligativităţii învăţământului public la 4 ani şi reducerea la minim a finanţării educaţiei din fonduri publice (vouchere educaţionale în cazul celor care fac dovada lipsei de posibilităţi materiale).
În sănătate, propunerea lor este ca fiecare individ să poată opta pentru un anumit pachet de servicii medicale în funcţie de starea sa de sănătate şi de suma pe care doreşte să o aloce, iar pentru a asigura un nivel minim de asistenţă medicală celor cu venituri insuficiente sau pentru servicii de urgenţă, statul să finanţeze direct pacientul.
SoLib consideră că “piaţa românească a muncii este una dintre cele mai obstrucţionate şi inflexibile din Europa”, din cauza salariului minim, a dificultăţii de concediere, a reglementării orelor suplimentare şi a regulilor de securitate a muncii. În consecinţă, se propun eliminarea prevederilor privind salariul minim şi “abrogarea reglementărilor care descurajează în prezent angajarea forţei de muncă”.
În fine, în domeniul fiscal, libertarienii cer interzicerea prin Constituţie a împrumutului de către stat, taxe mai mici şi mai puţine şi eliminarea statutului de unic mijloc legal de plată deţinut de leu – “cu alte cuvinte, desfiinţarea monopolului producţiei de monedă al băncii centrale, concomitent cu restituirea libertăţii cetăţenilor de a-şi alege moneda convenabilă”.
“Soluţiile pe care le propunem pot fi rezumate astfel: dacă vrem să ne fie bine fiecăruia dintre noi, trebuie să micşorăm puterea statului. Cu cât statul este mai mic, cu atât este mai important individul; cu cât statul decide mai puţine lucruri pentru toată lumea, cu atât fiecare dintre noi poate decide mai mult pentru el însuşi”, a declarat Claudiu Năsui, preşedintele SoLib şi unul dintre autorii Manifestului Libertarian.
Societatea pentru Libertate Individuală (SoLib) este o organizaţie înfiinţată în 2010, fără afiliere politică, a cărei misiune este promovarea principiilor libertăţii şi proprietăţii private. SoLib, conform prezentării pe care şi-o face, “îşi propune să schimbe cultura ideologică a unei societăţi încă puternic afectată de trecutul comunist, în care mecanismele pieţei libere nu sunt complet înţelese”.